Decizia penală nr. 525/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.525/R/2012
Ședința publică din 3 aprilie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : A. D. L.
V. G.
G. : H. P.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva încheierii penale din 2 aprilie 2012 a T.ui M., privind pe inculpatul H. G., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. G., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.L. Kinga din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentanta M.ui P. având cuvântul, solicită admiterea recursului P.ui declarat împotriva încheierii penale fără număr din data de (...) a T.ui M., casarea acesteia, reținerea cauzei spre rejudecare, reaplicarea disp. art.3001 rap la art.160/b al.1 și 3 Cpp și, pe cale de consecință, menținerea stării de arest a inculpatului H. G., apreciind soluția primei instanțe ca fiind netemeinică. În susținerea acestei solicitări, arată că soluția primei instanțe se bazează pe menționarea generică a unor împrejurări, care nu ar trebui supuse analizei atunci când instanța are în vedere aplicarea art.3001 Cpp. A., instanța a arătat în motivarea încheierii atacate, că circumstanțele pentru punerea în libertate a inculpatului sunt legate de concluziile actului medico- legal întocmit în cauză, de lipsa de antecedente penale ale inculpatului și de circumstanțele săvârșirii infracțiunii, fără a fi făcute alte precizări.
În opinia P.ui, prima instanță ar fi trebuit să facă o analiză sub aspectul considerentelor care sunt analizate în astfel de situații, respectiv, dacă subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere deja la luarea măsurii arestului preventiv și perspectiva necesității acestei măsuri prin prisma faptului că acest dosar se află în fața instanței, ca urmare a sesizării cu rechizitoriu. Având în vedere aceste considerente, arată că nu a intervenit absolut nicio modificare față de situația din (...) când, aceeași instanță, a dispus arestarea preventivă a inculpatului. A., pe de o parte, s-au concretizat prin probe serioase, indiciile comiterii de către inculpat a infracțiunii de tentativă de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte, pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta subzistă în continuare. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului H. G. având cuvântul, solicită respingerea recursului P.ui, menținerea ca legală și temeinică a încheierii din data de (...) a T.ui M., considerând că în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii preventive luată cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în acest moment și nu există nici motive noi pentru prelungirea acestei măsuri. Dacă la luarea măsurii arestului preventiv, instanța a avut la dosarul cauzei doar o constatare preliminară medico-legală, în acest moment, la dosar s-a depus deja un raport medico- legal care a stabilit că viața victimei nu a fost pusă în pericol, iar leziunile cauzate necesită 15-18 zile de îngrijiri medicale. Mai arată că, pe lângă acest aspect, instanța de fond a avut în vedere și împrejurările în care s-au petrecut faptele, respectiv între părți a existat o stare conflictuală mai veche, iar prin comportamentul său, partea vătămată l-a provocat pe inculpat, care era și sub influența băuturilor alcoolice; ca urmare, s-a produs acest incident, iar intenția inculpatului nu a fost aceea de a suprima viața victimei.
În ceea ce privește îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de art.148 lit.f Cpp, arată că este îndeplinită doar condiția privitoare la pedeapsă, care este mai mare 4 ani închisoare. Condiția referitoare la pericolul social al faptei nu este îndeplinită în speța de față, această condiție trebuind efectiv dovedită și nu doar prezumată, trebuind a fi dovedit că judecarea în stare de libertate a inculpatului ar provoca efectiv o stare de temere în comunitatea din care face parte. Mai mult, victima nici măcar nu locuiește în același imobil cu inculpatul. A. că măsura obligării de a nu părăsi țara luată de instanța de fond față de inculpatul H. G. este în măsură să ofere suficiente garanții procesuale pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită respingerea recursului P.ui. Cu acordarea onorariului FMJ.
Inculpatul H. G. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului
P.ui și judecarea sa în stare de libertate, arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 2 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al
T.ui M., s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpat prin apărător, iar în temeiul art. 300 ind. 1 raportat la art. 160 Cod procedură penală, art. 139 alin. 1, art. 145 ind. 1 cu trimitere la art. 145 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H. G. - CNP 1., fiul lui A. și E., născut la (...) în B. Sprie județul M., domiciliat în B. Sprie, Aleea Minerilor nr. 27/5 județul M., aflat în Arestul IPJ M. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145 ind. 1 cu trimitere la art. 145 alin. 1 Cod procedură penală s-au impus inculpatului următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme ; să nu se apropie de partea vătămată D. C., de membrii familiei acestuia, de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 ind. 1 cu trimitere la art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor instituite de instanță.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 181/P/2012 al
P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. G., pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul (...), primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 15 mai 2012.
Prin încheierea penală nr.136/(...) a T.ui M. (rămasă definitivă prin nerecurare) pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru 15 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 7/U din (...).
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 19 martie 2012, în jurul orelor 16.30, fiind sub influența băuturilor alcoolice și pe fondul unui conflict spontan cu fostul său vecin, partea vătămată D. C., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri în zona capului, cu un topor, cauzându-i plăgi tăiate despicate în zona temporală dreaptă, leziuni care necesită pentru vindecare 15-18 zile, dacă nu survin complicații.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prevederile art. 160 raportat la art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, tribunalul a constatat că se impune înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara, date fiind următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 136/(...), Tribunalul Maramureș a dispus admiterea propunerii formulate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, pe cale de consecință, arestarea preventivă a inculpatului H. G. doar pe o durată de 15 zile. S-a avut în vedere că până la acel moment se întocmise doar o constatare preliminară de către medicul legist, nefiind astfel lămurite pe deplin și stabilite printr-un raport medico-legal numărul de zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite, intensitatea și numărul loviturilor aplicate.
Ulterior acestui moment, a fost întocmit Raportul de expertiză medico- legală nr. 247/(...), prin care s-a stabilit că partea vătămată din prezenta cauză prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-despicător (posibil topor, secure) echimoza de la nivelul feței dorsale a mâinii drepte s-a putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile necesită 15-
18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, nu au pus în primejdie viața susnumitului și pot data din (...). La pct. 7 din acest raport se concluzionează că poziția victimă-agresor a fost variabilă în timp și spațiu.
În raport de concluziile acestui act medico-legal, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și de circumstanțele săvârșirii infracțiunii instanța a apreciat că în cauză se impune luarea unei alte măsuri decât cea privativă de libertate, dispunând în consecință.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs P.
de pe lângă Tribunalul Maramureș, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se constate legalitatea și temeinica arestării preventive a inculpatului H. G. și să se mențină această măsură.
În motivarea recursului, s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică, întrucât în cauză subzistă temeiurile inițiale ale arestării, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, fapta săvârșită a lezat una din cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală - viața, iar pe de altă parte, inculpatul și partea vătămată sunt vecini, între ei există o stare conflictuală veche, existând necesitatea îndepărtării inculpatului din mediul în care s-a comis fapta.
De la data arestării și până în prezent nu au intervenit modificări semnificative în privința temeiurilor arestării, care să impună înlocuirea sau revocarea acestei măsuri.
Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul H. G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.181/P/(...) al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în data de 19 martie 2012, în jurul orelor 16.30, fiind sub influența băuturilor alcoolice și pe fondul unui conflict spontan cu fostul său vecin, partea vătămată D. C., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri în zona capului, cu un topor, cauzându-i plăgi tăiate despicate în zona temporală dreaptă, leziuni care necesită pentru vindecare 15-18 zile de îngrijiri medicale și care, n-au pus în primejdie viața victimei.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 15 zile la data de (...) prin încheierea penală nr.136/(...) a T.ui M. (rămasă definitivă prin nerecurare) temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul H. G., constatând însă neîntemeiat la 2 aprilie 2012 că măsura arestării preventive se impune a fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Aceasta deoarece, Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta presupus comisă, cât și de modalitatea în care se susține că aceasta a fost comisă), dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Faptul că, de la momentul arestării și până la momentul verificării măsurii arestării, s-a efectuat o expertiză medico-legală privind mecanismul producerii leziunilor victimei, nr. de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și dacă s-a pus sau nu, în pericol, viața acesteia - nu schimbă cu nimic starea de fapt reținută inițial, la momentul arestării și, pe cale de consecință, nici temeiurile arestării, în contextul în care concluziile expertizei sunt, practic, aceleași cu cele ale constatărilor preliminare ale medicului legist, avute în vedere la data arestării.
Împrejurările privind concluziile expertizei medico-legale (care, în opinia instanței, fac ca presupusa faptă să fie apreciată ca, mai puțin gravă) sau cele privind circumstanțele comiterii presupusei fapte ori cele referitoare la persoana inculpatului ( fără antecedente penale) - sunt aspecte care, fără îndoială, trebuie avute în vedere în cursul cercetării judecătorești, dar care, în nici un caz nu semnifică o schimbare a temeiurilor arestării ( de altfel, instanța nici nu a arătat care temeiuri ale arestării nu ar mai subzista sau care s-ar fi modificat) sau o altă modificare a circumstanțelor cauzei, care să nu mai justifice privarea de libertate în continuare.
De asemenea, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este, cel puțin la acest moment de debut al judecății și după un interval foarte scurt de detenție preventivă - 15 zile - cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, apreciindu-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează la acest moment procesual și, la acest tip de infracțiune, față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor prev. de art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de natură penală.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat în cauză se privește ca fondat, urmând a fi admis în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., încheierea penală din (...) a T.ui M. va fi casată în întregime și rejudecând, în temeiul art. 3001 rap. la art.160/b C., se va menține starea de arest a inculpatului H. G., măsura arestării fiind temeinică și legală.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de
100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu pt. av. L. Kinga, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Văzând și dispoz. art.192 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale din data de (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui
M., pe care o casează în întregime și rejudecând:
În baza art. 3001 rap. la art.160/b C., menține starea de arest a inculpatului H. G., CNP 1., fiul lui A. și E., născ. la (...) în B. Sprie, jud. M., aflat în Arestul IPJ M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu - av. L. Kinga, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. V. G.A. D. L.
G. H. P.
Red.A.C./tehnred. A.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: S. L.R.M.
| ← Decizia penală nr. 212/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 870/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
