Sentința penală nr. 33/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 33/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală privind pe inculpata A. S. L. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 alin. 1 din C. și uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de
ședință din data de 22 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin rechizitoriul din data de (...), dosar nr. 3. al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., în temeiul prevederilor art. 262 pct.1 lit. a C.pr.penaIă, respectiv art. art. 249, 2491, art. 11 lit. b, și art. 10 lit. b/1 C.pr.penaIă, precum și a art. 91 din C. penal, respectiv art. 228 alin. 1 C.pr.penaIă rap. la art. 10 lit. d C.pr.penaIă, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei A. S. L., fiica lui V. și E., născută la data de (...), în C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. N. T. nr. 147, ap.35, jud. C., de profesie avocat în cadrul Baroului C., cetățean român, studii superioare, necăsătorită, posesoare a CI seria KX nr. 4. eliberată de S. C.-N. la data de
(...), cu CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. penal;
- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 din C. penal;
- uz de fals prev. de art. 291 din C. penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a din C. penal;
S-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de numita A. S. L. cu datele de identificare de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 din C. penal (folosirea chitantei nr. 2344279/(...) în două dosare diferite).
S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P. L., fiica lui
L. și M., născută la data de (...) în C.-N., cu domiciliul în C.-N., str. Alexandru Vlahută, bl. Lamă C, ap. 2, jud. C., având CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 din C. Penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată penru care i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei amendă.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de numitul A. V., fiul lui M. și P., născut la data de (...) în sat D., jud. lași, domiciliat în C.-N., str. Mehedinti, nr. 43-45, ap. 106, jud. C., având CNP 1., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 din C. penal.
În conformitate cu prevederile art. 264 C.pr.penaIă dosarul a fost trimis spre competentă solutionare la Curtea de A. C.
In cuprinsul rechizitoriului s-au reținut următoarele:
1. Învinuita A. S. L., în calitate de avocat, în cursul lunilor septembrie
- octombrie 2008, în dosarele nr. (...) și (...) ale Înaltei C. de C. și Justiție, a depus câte o împuternicire avocațială pentru clienții A. E. (mama ei) și A. C.
M. (fratele ei), menționând pe fiecare dintre aceste împuterniciri același număr de ordine ,,42", și făcând referire în conținutul acestora la contractele de asistență juridică nr. 42/(...) și nr. 42/(...). Datele de emitere ale acestor împuterniciri erau de asemenea diferite și anume, (...) și (...), precum și obiectul activității ce urma să fie desfășurată de învinuită și anume
"redactare și susținere excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile alin. 2 art. 317 și art. 318 din C.pr.civ.", respectiv "redactare și susținere excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 324 pct. 1 C.pr.civ" (f. 32-33).
Fapta de mai sus a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală de către partea vătămată G. S. M., care este verișoară primară cu învinuita A. S. L. și în această calitate, s-a judecat în mai multe cauze civile cu aceasta, ocazie cu care a observat că învinuita, pentru obținerea de cheltuieli judiciare, respectiv pentru a dovedi că este mandatara unor părți, folosea același număr de împuternicire și de contract de asistență juridică în mai multe dosare.
Din registrul de evidență a contractelor de asistență juridică pe anul
2008 al învinuitei A. S. L. a rezultat că, în fapt, contractul de asistență juridică nr. 4. a fost încheiat cu numita Ș. I. M. la data de (...) și nu în datele de (...) sau (...) (f. 131, 139).
Din același registru rezultă că în data de (...) învinuita a încheiat în realitate contractul de asistență juridică nr. 62 cu J. D. C. iar în data de (...), potrivit registrului, susnumita învinuită nu a încheiat nici un contract de asistență juridică (f.133, 134, 141, 142).
Din probele administrate în cauză s-a concluzionat deci că rezultă fără echivoc că împuternicirile avocațiale nr. 42/(...) și nr. 42/(...) sunt întocmite în fals de invinuita A. S. L. și au fost folosite în scopul producerii unor consecințe juridice în dosarele nr. 10.(...) și 9.(...) ale Î.C.C.J.
2. Învinuita A. S. L., în cursul lunii octombrie 2008, având cunoștință de faptul că partea vătămată G. S. M., cu care se află în relații de dușmănie, se judecă în dos. nr. (...) al C. de A. C. cu U. de Ș. A. și M. V. (U.), cu scopul de a influența soluționarea acestei cauze și de a provoca cheltuieli suplimentare părții vătămate, a luat hotărârea de a declara un recurs fals în numele U. împotriva încheierii de suspendare din (...) adoptată în cauza de mai sus (f. 108).
Având în vedere că învinuita A. S. L. nu era parte în dosarul de mai sus, a solicitat învinuitei P. L., care era stagiară în cadrul cabinetului de avocatură A. S. L., ca în data de (...), să se prezinte la arhiva C. de A. C. cu scopul de a obține o copie a încheierii adoptate în (...) în dos. nr. (...).
Învinuita P. L. în data de (...), a depus o cerere în numele avocatei A. S. L. în vederea eliberării unei copii de pe încheierea sus amintită, cerere care a fost înregistrată în programul electronic de evidență al dosarelor „Ecris" la ora 0. (f. 76). Așa cum rezultă din declarația învinuitei P. L., funcționarul de la arhivă a comunicat acesteia că nu i se va elibera actul solicitat deoarece, cea care a formulat cererea nu este parte în proces (f. 238).
Față de acest refuz, învinuita P. L., după ce a văzut pe coperta dosarului numele părții vătămate G. S. M., a întocmit și semnat în fals o cerere pe care a depus-o la arhiva C. de A. C. în care a arătat în mod necorespunzător adevărului că este avocatul numitei G. S. M., solicitând eliberarea unei copii de pe încheierea de ședință din data de (...). A. cerere a fost înregistrată în data de (...) în programul electronic de evidență al dosarelor "Ecris" la ora 0. (f. 76).
Deși cererea formulată de învinuita P. L. a fost respinsă ulterior și nici ea nici învinuita A. S. L. nu au intrat în posesia copiei încheierii din (...) în dos. nr. (...) al C. de A. C., în urma demersului întreprins de aceasta, învinuita A. S. L. interesată fiind în soluționarea cauzei, a redactat în fals o cerere de recurs în numele U. C.-N. care a fost transmisă de la cabina de fax a R. C. 1, la Curtea de A. C., în data de (...) (f. 52).
A. cerere de recurs poartă nr. de înregistrare 9. (...) și este semnată în calitate de rector, de prof. dr. L. AI. M., respectiv de V. A. în calitate de consilier juridic.
În realitate, U. C.-N. nu a formulat cererea de recurs de mai sus, iar la data depunerii recursului prof. dr. L. AI. M. nu mai era rectorul universității, și la nr. de înregistrare 913 din anul 2009 în registrul intrare-ieșire al U. figurează un document intitulat "Note de fundamentare mijloc fix ... " și nici într-un caz o cerere de recurs (f. 47).
P. a reținut că pentru a fi mai convingătoare, A. S. L. "a completat" cererea de recurs falsă, prin depunerea unei completări la întâmpinare, întocmită în fals în numele U. având nr. de înregistrare 5518/(...) respectiv prin depunerea unei note de ședință având nr. de înregistrare 9. (...) la U. A. deși, în realitate, la aceste numere în registrul de intrare al U. C.-N. figurează alte documente decât cele menționate mai sus (f. 48-49).
Mai mult decât atât, la termenul din (...) fixat de î.C.C.J. în urma recursului fals formulat de A. S. L. reprezentanții U., prin adresa lor nr.
5697/(...) au arătat că deoarece nu au formulat recursul, nu își însușesc nici declararea și nici motivele acestuia, arătând că vor depune plângere pentru fals și uz de fals împotriva persoanei necunoscute care a formulat recursul respectiv (f. 22). Față de cele de mai sus ÎCCJ prin decizia nr. 6829/(...) a anulat recursul intentat în numele U. (f. 120-122).
În cauză a fost audiat în calitate de făptuitor numitul A. V., consilier juridic în cadrul U. C.-N., care a infirmat redactarea și depunerea recursului de mai sus de către el și conducerea U. (f. 124-125).
Din adresa SC R. SA din (...) a rezultat însă că această unitate nu procedează la identificarea persoanelor care apelează la serviciile lor de comunicare prin fax (f. 55).
Pe baza celor de mai sus s-a apreciat că singura persoană interesată să redacteze cele trei documente în fals în numele U. și să le folosească este învinuita A. S. L., care așa cum rezultă din declarația părții vătămate G. S. M., avea interesul de a împiedica conexarea dosarului la un alt dosar și de a cauza și suportarea unor cheltuieli de către partea vătămată cu ocazia deplasării sale și apărătorului ales În fața î.C.C.J. (f. 264-265).
Mai precis, prin încheierea din (...), a C. de A. C. adoptată în dos. nr.
(...) s-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr. 3. a J. C.-N. în care învinuita A. S. L. avea interese contrare părții vătămate G. S. M. (f. 108). Având în vedere că în dosarul nr. 3. a J. C.-N. prin sent.civilă nr. 7136/(...) era adoptată deja o soluție favorabilă părții vătămate G. S. M. (f. 168-182), învinuita A. S. L. era direct interesată în reluarea judecății cauzei suspendate prin încheierea față de care a formulat recursul fals, în speranța obținerii unei soluții care să o dezavantajeze pe G. S. M., soluție ce putea fi folosită mpotriva acesteia în dosarul nr. 3., mai ales că în cauză suspendată până la data respectivă au fost adoptate hotărâri de respingere a contestațiilor introduse de G. S. M. (f.95-98).
Nu în ultimul rând, s-a reținut că fapta este probată în mod indirect prin demersurile întreprinse de învinuita A. S. L. prin intermediul coînvinuitei P. L. M. în vederea obținerii încheierii judecătorești împotriva căreia s-a formulat recursul fals.
3. Învinuita A. S. L. în calitate de fiică a defunctului ei tată, A. V. V. (f.
162), începând din anul 2003 s-a judecat în dos. civil nr. 3. al J. C.-N. (nr. nou (...)) cu rudele sale care veneau în calitate de moștenitori împreună cu ea, la masa succesorală rămasă după numitul A. V. (bunicul învinuitei).
Prin sentința civilă nr. 7136/0(...) a J. C.-N. adoptată în dos. nr. 3. care are 16 puncte în partea dispozitivă, printre altele, s-a constatat că prin titlul de proprietate nr. 2. (...) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1,7361 ha situat în extravilanul mun. C.-N. în favoarea lui A. V., reclamanților (G. S. M. și Alb S. I.) și pârâților reclamanți reconvenționali Alb O. și C. L. O. (f. 180). Prin aceeași sentință s- a dispus anularea titlului de proprietate nr. (...)/1997 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de (...), titlu ce era emis pe numele lui A. V. V., identic cu A. V. V. și A.
M. (f. 181).
Împotriva sentinței civile nr. 7136/(...) a J. C.-N. a declarat apel A. S.
L. care a fost admis prin decizia civilă nr. 421/A/(...) a T.ui C. în parte, doar sub aspectul modalității de partajare a terenului înscris în titlul de proprietate nr. 2.(...), în rest fiind menținută hotărârea instanței de fond cu privire la cele două titluri de proprietate menționate mai sus (f. 216-217).
Învinuita A. S. L. a declarat recurs împotriva deciziei sus amintite a tribunalului, acesta fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr.
842/R/(...) a C. de A. C. (f. 233). În motivare, instanța de recurs a reținut că este pe deplin probat cu Inscrisuri că reclamanții și pârâții sunt succesorii defunctului A. P. V. care a avut 4 copii, A. V. V., A. V. O., A. (C.) M. și A. V. I.. Primul a decedat la data de (...), moștenitorii acestuia fiind A. E., în calitate de soție supraviețuitoare, A. S. L. și A. C. M., în calitate de fii. Alb I. a decedat la data de (...), moștenitorii săi fiind Alb M. În calitate de soție supraviețuitoare, Alb S. I. și Alb (actualmente G.) S. M. în calitate de fii. A. M. a decedat la data de (...) având ca moștenitor pe interesată C. L. O., în calitate de fiu. În privința numitului C. L. O., instanța a arătat că s-a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, deoarece acesta nu a renunțat la succesiune. (f.233)
Învinuita A. S. L., în timpul judecării apelului de către Tribunalul Cluj în dos. nr. (...) (nr. vechi 3.), în data de (...), în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A. E. și fratelui ei, A. C. M., a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca (dos. nr. 18.(...)) având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrierii numiților Alb S., G. M. și C. L. la poziția 3. din Tabelul anexă 3, C. de aplicare a L. nr. 1., respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. (...).
În motivarea acțiunii civile, susnumita a depus copia adeverinței nr.
3350/(...) emisă de P. mun. C.-N. către A. V. M. din care rezultă că în registrul agricol voI. VIII poziția 70 figurează A. V., ... M., M. ... cu următoarele: 2,05 ha, fînaț 2 ha, 0,05 ha alte terenuri (f. 193).
A. adeverință s-a reținut că este necorespunzătoare adevărului deoarece așa cum rezultă din adresa nr. 113200/304/(...) a Serviciului revendicări fond funciar și registrul agricol din cadrul Primăriei C.-N., cererea înregistrată sub nr. 3.350/(...) a fost depusă de A. V. și nu de A. V. M., iar în registrul agricol, voI. VIII, poziția nr. 70, figurează în realitate A. V., A. M., A. M. și C. L. (f. 205-207).
În cauză fiind vorba despre o adeverință falsificată depusă în copie xerox, s-a considerat că nu se poate stabili cine și când a întocmit acest document, însă este cert faptul că învinuita A. S. L. a cunoscut faptul că actul are un conținut necorespunzător adevărului și prin folosirea acesteia a urmărit convingerea instanței cu privire la faptul că tatăl ei defunct, A. V. M., ar fi cel care a deținut terenurile înscrise în registrul agricol și nu A. V. (bunicul învinuitei) pentru a exclude pe ceilalți succesori ai acestuia de la beneficiul bunurilor imobile teren rămase după acesta.
P. a mai reținut că pentru a fi mai convingătoare, învinuita A. S. L., a anexat la cererea de chemare în judecată și o copie falsificată a adresei nr.
31.951/(...) din care rezultă că s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea C. județene nr. 80/(...) pentru suprafața totală de 1,75 ha, în favoarea moștenitorilor A. V. M., A. O., Alb S. și G. M. după A. V. defunct (f.
193).
În realitate, s-a apreciat că din adresa originală nr. 31.951/(...) aflată la fila nr. 220 din dos. nr. 3. al J. C.-N. și depusă la prezentul dosar în copie certificată, rezultă că după defunctul A. V., moștenitorii sunt A. V. M., A. O., Alb S., G. S. și C. L. (f. 185-186).
Cele două documente aflate la fila 12 din dos. nr. 18.(...) al J. C.-N. s-a apreciat că dovedesc, la fel ca și în cazul celeilalte adeverințe falsificate, faptul că învinuita A. S. L., prin depunerea adresei falsificate nr. 31951/(...), a urmărit înlăturarea părții vătămate C. L. O. de la cota de moștenire după bunicul său, A. V., ce-i revenea prin reprezentarea mamei sale defuncte A. M. (f. 151).
In drept, s-a reținut că:
1. Fapta învinuitei A. S. L., avocat în cadrul Baroului C., care în cursul lunilor septembrie - octombrie 2008, în dosarele nr. 98.(...) și 10.(...) ale î.C.C.J. a întocmit și folosit împuterniciri avocațiale false, având același număr ,,42" pentru clienții A. E. și A. C. M., care sunt întocmite în baza unor contracte de asistență juridică având același număr, 42, dar cu date de încheiere (emitere) diferite și anume, (...) și (...), care în realitate s-au dovedit a fi fictive sau emise pe numele altor clienți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. Penal.
2. Fapta învinuitei A. S. L., avocat în cadrul Baroului C., care în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 a redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele U. C.-N. care a fost transmisă prin fax la Curtea de A. C. în vederea atacării încheierii din (...) adoptată în dos. nr. (...) al C. de A. C. întrunește elementele constitutive ale infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 din C. Penal.
3. Fapta învinuitei A. S. L., avocat în cadrul Baroului C., care în data de (...), în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A. E. și fratelui ei, A. C. M., a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca (dos. nr. 18.(...)) în motivarea căreia a depus copia adeverințelor nr. 3350/(...) și 31.951/(...) (pe care scrie A. V. defunct") eliberate de P. mun. C.-N. deși știa că acestea sunt false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals (din eroare în rechizitoriu s-a menționat infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale) prev. de art. 291 din C. Penal.
Prin același rechizitoriu s-a apreciat că fapta comisă de învinuita P. L. M. este prevăzută de art. 290 din C. penal, însă în cauză sunt aplicabile prevederile art.10 lit. b1 din C. de procedură penală deoarece fapta săvârșită prin atingerea minimă adusă valorii sociale apărate de legea penală și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importantă și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii sus amintite, avându-se în vedere că cererea falsificată de învinuită a fost respinsă, învinuita nu are antecedente penale (f. 278), a recunoscut sincer fapta comisă și există suficiente indicii că se poate îndrepta fără a i se aplica o pedeapsă penală, raportat și la caracterizarea pozitivă ce i s-a eliberat de către decanul Baroului C. (f. 276).
De asemenea în cauză s-a considerat că nu se impune începerea urmăririi penale fată de numitul A. V. pentru săvârșirea infractiunii de uz de fals prev. de art. 291 din C. penal, constând în aceea că ar fi depus un certificat de moștenitor emis pe numele de A. V., care în realitate se referea la A. V., în dosarul în care U. se judeca cu G. S. M., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, mai precis lipsește intenția acestuia de a se folosi de un act fals în condițiile în care acel certificat de moștenitor era emis de un notar public, fiind modificat doar ulterior, prin sentinta civilă nr. 4241/(...) a J. C.-N. (dos. nr. (...)), în sensul îndreptării numelui defunctului din A. V. în A. V.V. (f. 105-107). Făptuitorul în declarația sa a arătat că în calitate de consilier juridic al U. C.-N., nu a făcut altceva decât să pună la dispoziția instanței toate documentele despre care credea că au legătură cu cauza (f. 124-125).
Aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată și în privința făptuitoarei A. S. L. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals constând în aceea că ar fi folosit chitanța nr. 2344279/(...) în două dosare diferite. A. chitanță a fost emisă de A. S. L. pentru suma de 2.500 lei reprezentând onorariu de avocat încasat de la A. E. și așa cum rezultă din declarația părții vătămate, G. S. M., făptuitoarea a retras unul din cele două exemplare din dosarul civil în care partea vătămată a sesizat că a mai fost depusă într-un alt dosar.
La primul termen de judecată cu procedura completă, termen fixat pentru data de (...), inculpata A. S. L., prin apărătorul ales, a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței și a formulat cerere de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, conform dispozițiilor art. 332 al. 2 C.
În motivare, inculpata a arătat că prin rechizitoriul nr. 3. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. constând în faptul că ar fi întocmit și folosit împuterniciri avocațiale false având ca obiect reprezentarea într-o cauză civilă a mamei și a fratelui meu, respectiv A. E. și A. C. M. uz de fals prev. de art. 291 C. constând în faptul că în dosarul nr. 18.(...) al J. C.-N. ar fi anexat la cererea de chemare în judecată două adeverințe eliberate de Primăria Cluj-Napoca cu toate că ar fi cunoscut că sunt false; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 al. 1 C. constând în faptul că ar fi redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de
ședință în numele U. C. transmisă prin fax la Curtea de A. C. în vederea atacării încheierii civile din (...) în dosarul civil nr. (...) a C. de A. C.
Apărarea a susținut că potrivit art. 6 al. 3 Cpr.pen., în garantarea dreptului la apărare, organele judiciare au obligația să-l încunoștințeze, mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.
La fel, art. 70 al. 2 C. prevede că înainte de a proceda la audierea învinuitului sau inculpatului, organul judiciar trebuie să-i aducă la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei și încadrarea juridică a acesteia.
În același sens, s-a subliniat faptul că normele internaționale, respectiv C. E. a D. O. garantează prin art. 6 al. 3, în special, dreptul oricărui acuzat de a fi informat în mod amănunți t, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.
Având în vedere că dreptul învinuitului de a fi informat în mod amănunțit asupra acuzației este consacrat ca un drept fundamental al omului prin C. sus-citată (dar și ca o regulă de bază a procesului penal român), iar pe de altă parte faptul că potrivit C.i României această convenție are prioritate față de reglementările interne, s-a concluzionat că singura sancțiune posibilă în cazul încălcării acestor dispoziții legale este nulitatea actelor întocmite cu nerespectarea acestor prevederi. In egală măsura, în cazul în care s-ar dovedi încălcarea acestui drept fundamental, nu ar mai fi necesară nici o altă dovadă a unei vătămări de vreme ce are o asemenea consacrare, consecința firească fiind nulitatea actelor întocmite de organele judiciare cu nerespectarea aplicării acestor dispoziții.
S-a arătat că nerespectarea unei reguli de bază a procesului penal
(aceea de a aduce la cunoștință în mod concret o învinuire) nu este logic să fie acoperită decât prin refacerea actului în condițiile respectării acesteia. De asemenea, conform art. 197 al. 2 C. dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
De cealaltă parte, parchetul și apărătorul părții civile G. S. M., precum
și partea civilă C. L. O. au solicitat instanței respingerea excepției nelegalei sesizări a instanței invocate de către apărătorul inculpatei, nefiind întrunite în cauză prev. art. 332 alin. 2 C.pr.penală.
In principal, s-a susținut că excepția ridicată în cauză nu este fondată, deoarece nu s-a adus în vreun fel atingere dreptului la apărare al inculpatei, care a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de făptuitoare la data de (...), fiind singura declarație pe care inculpata a înțeles să o dea, iar la data de 11 august 2011 s-a dispus începerea urmării penale pentru cele trei infracțiuni imputate. La acea dată inculpatei i-au fost comunicate în scris învinuirile aduse, împrejurarea începerii urmării penale, încadrarea juridică, precum și cele trei fapte pentru care s-a dispus începerea urmării penale, existând în acest sens un proces verbal de începere a urmării penale și declarația de învinuită, prin care inculpata a arătat că uzitează de dreptul la tăcere, conform art. 70 C., nedorind să dea declarație. C. dacă s-a invocat că această aducere la cunoștință nu este suficient de precisă , cu suficiente elemente, cu indicarea detaliată a învinuirilor, rezumându-se a se indica doar încadrarea juridică s-a apreciat că nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatei, prin prisma art. 6 C. sau CEDO. Mai mult, aceasta avea posibilitatea să uziteze de dreptul de a studia dosarul și de a-și formula apărări, neputându-se invoca în fața instanței de judecată propria culpă, raportat și la atitudinea inculpatei, ce a uzitat de dreptul la tăcere și astfel nu a fost audiată în calitate de învinuită.
S-a mai susținut că solicitarea în baza art. 332 C. nu este fondată, neîncadrându-se în aceste dispoziții legale. In final s-a susținut că în realitate inculpata a cunoscut toate acuzațiile, încadrarea juridică, întreg materialul de urmărire penală care i-a fost comunicat la finalul urmăririi penale, neputându-se astfel invoca vreo vătămare care să atragă nulitatea urmăririi penale, fie ea relativă sau absolută.
Analizând excepția invocată, Curtea reține următoarele:
In prezenta cauză, urmărirea penală a fost începută prin rezoluția procurorului de caz la data de (...), ora 12,30 (fila 1-3 d.u.p.) împotriva inculpatei A. S. L., avocat în cadrul Baroului C. pentru comiterea infracțiunilor de:
1. Fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C.
Penal, constând în aceea că în cursul lunilor septembrie - octombrie 2008, în dosarele nr. 98.(...) și 10.(...) ale I.C.C.J. a întocmit și folosit împuterniciri avocațiale false, având același număr ,,42" pentru clienții A. E. și A. C. M., care au fost întocmite în baza unor contracte de asistență juridică având același număr, 42, dar cu date de încheiere (emitere) diferite și anume, (...) și (...) și care în realitate s-au dovedit a fi fictive sau emise pe numele altor clienți.
2. Fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 din
C. Penal constând în aceea că în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 a redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele U. C.-N. care a fost transmisă prin fax la Curtea de A. C. în vederea atacării încheierii din (...) adoptată în dos. nr. (...) al C. de A. C.
3. Uz de fals prev. de art. 291 din C. Penal constând în aceea că în data de (...), în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A. E. și fratelui ei, A. C. M., a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca (dos. nr. 18.(...)) în motivarea căreia a depus copia adeverințelor nr. 3350/(...) și 31.951/(...) (pe care scrie A. V. defunct") eliberate de P. mun. C.-N. deși știa că acestea sunt false.
La aceeași dată, 11 august 2011, P. de pe lângă Curtea de A. C. întocmește o adresă (fila 7 d.u.p.) prin care aduce la cunoștiința învinuitei faptul că față de ea s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 290 Cod penal, 288 alin. 1 Cod penal și 291
Cod penal, fără a aduce în mod concret la cunoștiința învinuitei în ce constau aceste infracțiuni.
Ulterior acestei înștiințări, care a respectat formal termenul „de îndată"; prevăzut de art. 6 alin. 3 C., fără însă a respecta și restul cerințelor privind descrierea faptei care face obiectul învinuirii, la data de (...) se întocmește un proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii de către procuror, în prezența învinuitei(f.12-13, d.u.p.), care cuprinde aceleași trei încadrări în drept dar și descrierea a doar două dintre cele trei fapte pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, respectiv a celor descrise în rechizitoriu la punctele 1) și 3).
Corespunde adevărului că la acel moment învinuita s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă acest aspect nu exonera ulterior organele de urmărire penală de obligația de a respecta dispozițiile art. 202 alin. 1 C.pr.penală care le obligă să strângă toate probele necesare aflării adevărului, atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului, cât și principiul de drept potrivit căruia învinuitul nu trebuie să își demonstreze nevinovăția.
Prevalarea de dreptul la tăcere nu are cum fi imputată învinuitului sau inculpatului, reprezentând o componentă a dreptului la apărare. Ea nu poate fi transformată însă de către acuzare într-o veritabilă „armă"; împotriva persoanei acuzate, câtă vreme organul de urmărire penală nu respectă în mod riguros normele procedurale care sunt menite să garanteze respectarea drepturilor elementare ale acuzatului.
Mergând pe firul derulării urmăririi penale, Curtea constată că nici în cuprinsul procesului verbal de prezentare al urmăririi penale învinuitei nu i s-a adus în mod concret la cunoștință învinuirea de fals material în înscrisuri oficiale constând în aceea că „în perioada octombrie 2008 - ianuarie
2009 a redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele U. C.-N. care a fost transmisă prin fax la Curtea de
A. C. în vederea atacării încheierii din (...) adoptată în dos. nr. (...) al C. de A.
C..
Procesul verbal de prezentare al urmăririi penale din data de (...) (f.279-280 d.u.p.) conține din nou enumerarea încadrărilor juridice ale celor trei infracțiuni (art. 290. art. 288 alin. 1 și art. 291 Cod penal) fără a cuprinde o descriere a faptelor în materialitatea lor.
Mai mult, din conținutul acestuia reiese fără echivoc că învinuita s-a referit în mod constant și amănunțit doar la acuzațiile descrise la punctele 1) și 3) din rechizitoriu, subliniind că nu a modificat niciun conținut al acelor acte (respectiv al împuternicirilor avocațiale și al adeverințelor cu nr.
3350/(...) și 31.951/(...) eliberate de P. mun. C.-N., arătând că respectivele împuterniciri confirmau o situație de fapt reală și că deține originalul celor două adeverințe eliberate de P. municipiului C.-N.).
Din referirile detaliate cu privire la pretinsa valabilitate a acestor din urmă adeverințe prezentate în litigiile civile, coroborate cu afirmația insistentă a inculpatei potrivit căreia ar deține originalul acestor acte, dar dorește să le prezinte doar în fața instanței, luând în considerare și faptul că în legătură cu învinuirea descrisă la punctul 2 din rechizitoriu în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală se arată doar că inculpata avea nevoie de încheierea din dosarul nr. (...) pentru a o prezenta ca mijloc de probă în altă cauză, se desprinde fără echivoc concluzia că inculpata, în lipsa aducerii la cunoștință a învinuirii în mod detaliat, nu a realizat că este cercetată și pentru o altă infracțiune și, ca atare, nu și-a formulat apărările în deplină cunoștință de cauză.
Inculpata a fost întrebată de fapta numitei P. L. și aparent a dorit să sublinieze că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, procurorul pronunțând de altfel o soluție de scoatere de sub urmărire penală pe acest considerent.
Câtă vreme din starea de fapt care reiese din conținutul procesului- verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din data de (...) se desprindea aproape neechivoc faptul că, în legătură cu acuzația adusă la punctul 3) din rechizitoriu inculpatei i se imputa în legătură cu adeverințele nr. 3350/(...) și
31.951/(...) eliberate de P. mun. C.-N. și posibila comitere a unei infracțiuni prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, susținerile apărării devin pertinente și urmează a fi acceptate ca atare.
Concluzionând, prin procesul verbal din (...) al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. s-a procedat la aducerea la cunoștință a doar două învinuiri, ocazie cu care s-a omis informarea inculpatei cu privire la o altă învinuire constând în faptul că ar fi redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele U. în vederea atacării încheierii din (...) dată în dosarul nr. 1337/3312007 al C. de A. C.
Este lesne de observat că procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii are două puncte, punctul 1 referindu-se la presupusa falsificare a împuternicirilor avocațiale pentru reprezentarea mamei și fratelui inculpatei, iar punctul 2 se referă la presupusa falsificare a două adeverințe eliberate de P. M. C.-N.
Este adevărat că inculpata a fost audiată, însă doar în calitate de făptuitoare cu privire la pretinsa falsificare a unor înscrisuri emanând de la
U. C., audiere din data de (...), fără însă ca ulterior să i se aducă la cunoștință că a dobândit calitatea de învinuită pentru această faptă, conform cerințelor legale în materie.
Nici ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din (...) nu i-a fost adusă la cunoștință această învinuire în modul pretins de C. E. a D. O. și de C. de procedură penală, respectiv în mod amănunțit asupra faptei și încadrării juridice. De asemenea, nici nu a fost audiată cu privire la această faptă, putându-se observa că a fost audiată detaliat de către procuror doar cu privire la celelalte două fapte ce i-au fost aduse la cunoștință.
Potrivit art. 6 paragraful 3 litera a din C. E. a D. O., orice acuzat are dreptul „să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa";.
CEDO a subliniat în jurisprudența sa constantă că este absolut necesar ca judecătorul sau procurorul să depună o maximă diligență cu privire la modul în care se face „notificarea"; acuzației, deoarece actul respectiv are un rol determinant în procedura penală. Incepând cu data acelei „notificări"; persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală și juridică a învinuirii care i se aduce (Mattocia v/s Italia). Informarea detaliată și „de îndată"; sunt două dintre premisele absolut necesare garantării unui proces echitabil, existând o legătură evidentă între dispozițiile care garantează dreptul de a pregăti apărarea și dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației.
Garantarea dreptului la apărare nu trebuie să existe doar
enunțiativ, ci trebuie să fie reală, prin recunoașterea și acordarea tuturor drepturilor procesuale (în acest sens, Salvador Tores contra Spaniei).
In consecință, orice modificare a conținutului învinuirilor era obligatoriu să-i fie adusă inculpatei la cunoștință de către procuror. Din moment ce procurorul i-a adus la cunoștință în mod expres doar două dintre învinuiri și nu a fost audiată niciodată în calitate de învinuită pentru cea de a treia, inculpata considerând, în mod firesc, că se va dispune pentru aceasta neînceperea urmăririi penale (analog cum s-a dispus prin același rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal), se poate aprecia că dreptul la o apărare efectivă a inculpatei în faza de urmărire penală a fost încălcat.
Descrierea faptei sau faptelor în actul de începere a urmăririi penale este de o importanță majoră. Fapta sau faptele constituie obiectul urmăririi penale, trimiterii in judecată și al judecății . Incadrarea juridica se poate ulterior schimba, cu condiția de a se mula pe aceeași stare de fapt.
Apărarea se realizează și ea, în principal, pe faptă și abia apoi pe încadrare juridică. Pentru acest lucru este absolut necesar să se cunoască care este fapta de care acuzatul este învinuit.
Deoarece nu se poate contesta în cauză încălcarea dispozițiilor legale privind obligativitatea organelor de urmărire penală de a aduce la cunoștința învinuitului în mod detaliat faptele pentru care este învinuit și încadrarea juridică a acestora, ar rămâne de analizat care este sancțiunea încălcării acestor dispoziții.
Cu o largă unanimitate, atât în literatura de specialitate cât și în practica instanțelor, în sensul că omisiunea organului de urmărire penală de a aduce la cunoștință învinuitului sau inculpatului fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, ar constitui o încălcare a art. 6 al.
3 Cpr.pen. și art. 6 din C. europeană și ar atrage incidența prevederilor art.
197 al. 1 și 4 C., s-a desprins în mod firesc concluzia potrivit căreia consecințele nulității nu pot fi acoperite decât prin refacerea actului.
De asemenea, în practica judecătorească s-a arătat că obligația de încunoștințare a învinuitului sau inculpatului, în mod amănunțit, asupra faptei și încadrării juridice, este consacrată prin C., dar și prin art. 6 al. 3 C., art. 70 al. 2 C., art. 6 paragraf 3 lit. a CEDO, iar încălcarea acestora produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin refacerea actului întocmit cu nerespectarea lor.
Ca atare, se va reține că prezentarea materialului de urmărire penală nu suplinește obligația informării care trebuie să se situeze anterior acestui moment, nu suplinește garantarea dreptului la apărare și nici nu se poate realiza ulterior exclusiv în fața instanței de judecată. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că simpla punere la dispoziție a materialului de urmărire penală, fără a se face o precizare expresă a învinuirii (descrierea exactă, detaliată și precisă a faptei), astfel încât învinuitul să-și poată pregăti o apărare efectivă, să anticipeze consecințele penale ale acestei învinuiri, nu poate complini încălcarea drepturilor învinuitului sau inculpatului garantate de legea procesual penală, de C., în măsură să asigure acestuia dreptul la un proces echitabil.
Prin neaducerea la cunoștința inculpatei a tuturor învinuirilor, cu descrierea detaliată a fiecărei fapte de care este învinuită, a fost viciată inclusiv procedura prezentării materialului de urmărire penală prev. de art.
250 și urm. C. prin raportare la art. 6 paragraful 3 lit.a CEDO, cu consecința anulabilității ulterioare și a actului de sesizare a instanței potrivit art. 197 al. 1 și 4 C.
Orice încălcare a normelor de procedură în cursul urmăririi penale se analizează ca o neregulată sesizare potrivit dispozițiilor art.332 alin. 2 C. chiar dacă între sancțiunea nulității și regulata sesizare a instanței nu există identitate.
Curtea va reține în consecință că aducerea incompletă la cunoștință a învinuirii a cauzat inculpatei o vătămare care nu poate fi remediată altfel, aceasta incluzându-se și în categoria celor pe care instanța le ia în considerare și din oficiu, potrivit art.197 al. 4 C., condiții în care actul de aducere la cunostință a învinuirii și actele subsecvente (printre care și rechizitoriul) sunt lovite de nulitate relativă, aspecte care coroborat au condus astfel la o neregulată sesizare a instanței care se circumscrie prevederilor art. 332 alin.2 C.
Pe cale de consecință, Curtea va admite excepția invocată de apărătorul inculpatei A. S. L. iar în baza art. 332 alin. 2 C. va dispune restituirea cauzei privind-o pe aceasta, cu referire la rechizitoriul nr. 3. din data de (...) al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. prin care inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. 1, art. 290 și art. 291 Cod penal la P. de pe lângă Curtea de A. C., în vederea refacerii urmăririi penale.
Refacerea urmăririi penale va viza aducerea la cunoștința învinuitei a tuturor învinuirilor, audierea învinuitei (în măsura în care aceasta nu se prevalează de dreptul la tăcere) sub aspectul tuturor învinuirilor cu respectarea dreptului la apărare, prezentarea materialului de urmărire penală în mod complet și refacerea actului de sesizare a instanței.
A. deoarece aducerea la cunoștință a învinuirii complete, audierea învinuitului, prezentarea materialului de urmărire penală sau întocmirea rechizitoriului sunt acte procesuale specifice urmăririi penale și nu pot fi realizate în fața instanței sau acoperite în fața acesteia. (în acest sens, s.pen.
161/2011 a ÎCCJ).
În baza art. 189 C.pr.penală se va dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial în favoarea apărătorului din oficiu, av. Paul Purcărin.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
H O T A R A S T E :
Admite excepția.
În baza art. 332 alin. 2 C. restituie cauza privind pe inculpata A. S. L. trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 3. din data de (...) al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin.
1, art. 290 și art. 291 Cod penal la P. de pe lângă Curtea de A. C., în vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art. 189 C.pr.penală dispune avansarea din FMJ a sumei de
100 lei reprezentând onorariu parțial în favoarea apărătorului din oficiu, av.
Paul Purcărin.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER A. D. L. T. G.
Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./2 ex.
| ← Decizia penală nr. 1011/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
