Decizia penală nr. 870/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 870/R/2012
Ședința publică din data de 8 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C.-președinte secție
JUDECĂTORI : C. I.
: I. C. M.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. F. I. împotriva sentinței penale nr. 123 din data de 30 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,g și i
Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 și art. 99 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. V., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile responsabile civilmente M. I., M. A. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că în dimineața zilei de azi, s-a depus la dosar de către lucrătorul de poliție al comunei D., agentul M. L., procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe seama inculpatului, din care reiese că, deplasându-se la domiciliul celui în cauză, a constatat că nu a fost găsit inculpatul, iar din informațiile de la vecini, aceștia au relatat că acesta locuiește în municipiul G. unde este însurat.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar sentința penală nr. 419 din 26 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei G., precum și încheierea din data de 23 ianuarie 2012, din dosarul nr. (...) al
Judecătoriei G..
Reprezentantul parchetului învederează instanței că inculpatul a fost citat cu mandat de aducere, care însă nu a fost executat, deoarece dacă era executat, era prezent inculpatul în fața instanței de recurs. A. că se impune repetarea procedurii de citare cu inculpatul minor, inclusiv cu mandat de aducere.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului învederează instanței că, apărătorul desemnat din oficiu de la Judecătoria Gherla, pe care l-a avut inculpatul, care i-a comunicat că inculpatul are cunoștință de termenul de azi, că locuiește la o adresă din D. și că se va prezenta în fața instanței de recurs. În momentul de față inculpatul nu mai este minor.
Curtea, deliberând, având în vedere că inculpatul a fost citat de la adresa ce era depusă la dosar din D., fiind semnată de o rudă a acestuia, iar în procesul- verbal de executare al mandatului de aducere, nu se indică o altă adresă, procedura este legal îndeplinită, iar raportat la împrejurarea că alin 1 al art 484
Cod procedură penală, care prevede prezența obligatorie a minorului la judecată, procedura este legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului învederează instanței că, recursul inculpatului vizează netemeinicia hotărârii atacate, în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de fond, raportat atât la dispozițiile art. 72 Cod penal și raportat la pedepsele aplicate de instanța de fond pentru ceilalți patru inculpați. Așa cum s-a putut observa din încheierea din 23 ianuarie 2012, care a depus-o azi în instanță, rezultă că față de inculpatul M. F. I., s-a dispus disjungerea cauzei, ca urmare a soluționării acestuia, de aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, la primul termen de judecată cu procedura completă. Ca urmare acestei disjungeri, pentru ceilalți patru inculpați s-a formulat un alt dosar, care s-a judecată de către un alt judecător, în fața instanței de fond, prin sentința nr. 419 din 26 martie 2012, pe care de asemenea, a depus-o la dosar în copie serox, trei dintre ceilalți patru inculpați, inițial, au solicitat aplicarea art 3201 Cod procedură penală, la două luni după inculpatul pe care îl reprezintă azi în fața instanței, iar față de ultimul inculpat, din nou s-a disjuns dosarul.
Inculpatul A. R. M., condamnat prin sentința penală nr. 419 din 26 martie
2012, avea aceeași încadrare juridică a faptei și aceeași situație personală, acesta fiind minor la data săvârșirii faptei, aceleași două fapte reținute în sarcina sa, identice cu inculpatul M. F. I.. Inculpatul recurentul din cauza de față a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia, iar inculpatul A. a fost condamnat de aceeași instanță la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendare condiționată, nici unul dintre inculpați neavând antecedente penale.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu a celorlalți inculpați din dosar, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu onorariul avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Învederează instanței doar faptul că inculpatului recurent în cauză i s-au reținut șapte acte materiale de sustragere.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 123 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de
Judecătoria Gherla în temeiul art. 192 alin. 2 din C., cu aplicarea art. 99 și următoarele din C. și art. 320 ind. 1 din C., a fost condamnat inculpatul M. F. -
I., fiul lui I. și A., născut la 11 iulie 1993, Oradea, domiciliat în comuna D., satul L. de Jos, nr. 204, județul C., de cetățenie română, elev la G. școlar industrial "Tehnofrig„, fără antecedente penale, posesor al CI seria KX nr. 5., CNP 1., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din C., cu aplicarea art. 99 și următoarele din C., art. 41 alin. 2 și art. 42 din C. și a art. 3201 din C., a fost condamnat inculpatul M. F. - I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (șapte acte materiale).
În temeiul art. 33 lit. a din C. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs.
În temeiul art. 34 lit. b din C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni, alegând dintre aceste pedepse pedeapsa cea mai grea, și aplică inculpatului M. F. - I. pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 1101 raportat la art. 86 ind. 3 din C. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 110 din C., și, potrivit art. 359 din C., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1101 alin. 3 și art. 864 din
C.privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 1101 raportat la art. 86 ind. 3 din C., pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 1101 raportat la art. 863 din C., pe durata termenului de încercare de 3 ani, instanța a stabilit în sarcina inculpatului și următoarele obligații: să definitiveze cursurile de învățământ pe care le urmează în prezent; să nu frecventeze localurile în care se consumă alcool.
În temeiul art. 71 alin. 2 din C. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64 literele a, teza a II-a, și b din C..
În temeiul art. 71 alin. 5 din C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate.
În temeiul art.191 alin.1 din C., a obligat inculpatul M. F. - I. la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 192 alin. 3 din C., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. F. E., în sumă de 400 lei, s-a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. și a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că pe parcursul derulării procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, a recunoscut faptele reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le-a însușit, nemaisolicitând administrarea de probe, uzând de prevederile art 320 indice 1 C. proc. penală.
Având în vedere această manifestarea de voință neechivocă a inculpatului, raportat la starea de fapt reținută în rechizitoriu și recunoscută de către inculpat și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că fapta inculpatului M. F.-I. de a pătrunde fără drept, în cursul lunii aprilie 2010, împreună cu alte persoane, pe timp de noapte, în locuința părții vătămate K. I. din comuna D.,satul L. de Jos, nr. 90, județul C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „. de domiciliu", prevăzută de art. 192 alin. 2 din
Codul penal.
De asemenea, fapta acestuia care, în perioada lunilor decembrie 2009 - octombrie 2010, împreună cu alte persoane, pe timp de noapte, și-a însușit pe nedrept sau a pus în executare hotărârea de a-și însuși pe nedrept, prin escaladare și efracție, bunuri în valoare de aproximativ 2.412 lei din patrimoniul părților vătămate T. F., K. I., B. S.-I., M. M., B. E., O. I. și B. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „. calificat", prev. de art.208 alin.l și art.209 alin.l lit. a, g și i din C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 42 din C..
Instanța a reținut aplicabile în ceea ce privește inculpatul M. F.-I., față de ambele infracțiuni săvârșite de acesta, prevederile art. 99 și urm. din C., întrucât la data comiterii faptelor acesta nu împlinise vârsta de 18 ani.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., prevederile art.
99 și urm. din Codul penal, prevederile art. 3201 alin. 7 din C. privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpatul M. F.-I. față de părțile vătămate prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar, și nu a mai fost cercetat sau sancționat de organele de poliție.
Instanța nu a reținut, astfel cum s-a solicitat, în favoarea inculpatului M. F.-I., circumstanțele atenuante judecătorești prevăzute de disp. art. 74 din C..
De asemenea, nu s-a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpat, drept circumstanță atenuantă stăruința depusă de acesta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită, întrucât, astfel cum se observă din situația de fapt anterior amintită, acesta nu manifestat deloc rol activ în acest sens, nici chiar cu ocazia cercetării penale derulate în ceea ce-l privește, ba chiar, după comiterea faptei, a facilitat valorificarea unora din bunurile sustrase. Mai mult, astfel cum se reține în cuprinsul referatului de evaluare, acesta s-a arătat a fi mai puțin interesat de imoralitatea faptelor sale și de prejudiciile create persoanelor de la care a sustras bunuri.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că nu se poate reține drept circumstanță atenuantă atitudinea inculpatului M. F.-I. de recunoaștere a faptelor săvârșite, întrucât această conduită beneficiază în prezenta cauză de o atenuare a limitelor de pedeapsă, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 din C. p.p, astfel că instanța nu a acordate un dublu beneficiu inculpatului pentru atitudinea sa firească într- un stat de drept de a admite săvârșirea unei fapte penale și de a accepta consecințele propriilor fapte.
Având în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat sunt apte de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a fost minor la data săvârșirii faptelor, a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de faptele săvârșite, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite și celelalte două condiții impuse de art. 861, lit. a și b din C. entru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu prevederile art. 110 din Codul penal.
În temeiul art. 359 din C., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1101 alin. 3 și art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 1101 raportat la art. 863 din C., pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul va trebui să se supună măsurilor de supraveghere.
În baza art. 1101 raportat la art. 863 din C. pe durata termenului de încercare de 3 ani, instanța a stabilit în sarcina inculpatului și următoarele obligații:
Instanța a considerat că este esențial, pentru a diminua riscul ca inculpatul să mai săvârșească fapte de natură penală în viitor, ca acesta să se detașeze de consumul de alcool, pe care în prezent îl consumă moderat, și să dobândească, prin definitivarea cursurilor de învățământ pe care le urmează, o calificare care să îi ofere o șansă în plus în a obține venituri licite.
În temeiul articolului 71 alin.5 C., instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate.
În temeiul articolului 191 alin.1 C. a obligat inculpatul la plata sumei de
800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs inculpatul M. F. I..
În susținerea recursului sentința atacată a fost criticată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate; s-a arătat că în dosarul în care a fost trimis inițial în judecată recurentul unul dintre coinculpați ce avea aceeași încadrare juridică a faptei și aceeași situație personală ca a acestuia a fost condamnat de prima instanță la 1 an și 4 luni închisoare cu suspendare condiționată, pe când recurentul a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere.
S-a învederat că recurentul nu are antecedente penale.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede arrt.3856 alin.3 C. Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care recurentul și le-a însușit în fața primei instanțe (f.105), stare de fapt constând în aceea că în lunile nov. - dec.2009 recurentul împreună cu alte patru persoane au pătruns noaptea în gospodăria persoanei vătămate M. M. din D. unde au forțat sistemele de închidere ale ușilor de acces în șură și în grajd pentru a găsi și sustrage obiecte din cupru, apoi în noaptea de 1. ian.2010 în comuna I. satul F. a pătruns într-o curte și a luat bicicleta părții vătămate G. S. după care de cinci ori în luna aprilie împreună cu alt inculpat a pătruns inclusiv noaptea în trei gospodării din satul L. de Jos comuna D. de unde au sustras diverse bunuri - acumulator, pompă auto, 50 litri țuică, roți de bicicletă și canistre cu ulei și motorină, cartofi și deșeuri de cupru -
.
În mod legal prima instanță a reținut că actele de sustragere întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i C. cu aplic.art.41 alin.2 și art.99 C. -inculpatul fiind minor la datele respective -, iar fapta inculpatului de a pătrunde împreună cu alte persoane în luna aprilie pe timp de noapte în podul locuinței părții vătămate C. I. de unde a sustras țuică, constituie infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 C. cu aplic.art.99 C.
La individualizarea pedepsei prima instanță în mod temeinic a avut în vedere toate criteriile generale și speciale prev. de art.72 C., precum și criteriile speciale privind individualizarea pedepsei în cazul inculpatului minor prev. de art.100 C., după cum s-a ținut seama și de disp. art.3201 alin.7 C. privind reducerile limitelor de pedeapsă cu o treime.
Justificat prima instanță a ținut cont inclusiv de aspectul învederat de recurent privind lipsa antecedentelor penale însă, contrar susținerilor acestuia vizând situația sa identică cu a coinculpatului - A. R. M. cu care a comis majoritatea actelor materiale -.
Prima instanță a analizat situația particulară a recurentului potrivit concluziilor referatului de evaluare (f.69), iar Curtea își însușește toate argumentele primei instanțe vizând individualizarea pedepselor de 1 an închisoare și de 2 ani închisoare apreciind că pe lângă măsurile luate și interdicțiile aplicate inculpatului de către părinții săi - limitarea timpului liber, interdicția de a se mai întâlni cu coinculpații ș.a. - este necesară supravegherea inculpatului de către serviciul de probațiune și respectarea măsurilor stabilite de prima instanță, inclusiv aceea de a nu frecventa localurile în care se consumă alcool, fiindcă în prezent inculpatul este major, iar interdicțiile aplicate de părinții săi nu au aceeași eficiență ca și asupra unui minor.
Așadar, asimilarea situației recurentului cu a coinculpatului A. R. M. care este cu un an mai mare decât recurentul nu poate duce la concluzii juste asupra situației primului.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. F. I., domiciliat în comuna D., sat L. de Jos, nr. 1, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 123 din 30 ianuarie e2012 a Judecătoriei G..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul M. F. I. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. I. C. M.
Red.CV Dact.SzM/3ex./(...)
GREFIER M. N.
| ← Decizia penală nr. 525/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 285/2, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
