Decizia penală nr. 1166/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a5
DECIZIA P.Ă NR. 1166/R/2012
Ședința publică din 29 august 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. M.- judecător
JUDECĂTORI: L. H.
V. C.
GREFIER : M. N.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ prin
PROCUROR:DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. S. A. împotriva încheierii penale f.n. din 16 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de grup infracțional prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și la art. 323 C., grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea
39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din legea
678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, alin. 2 teza a I-a cu aplic. art. 41 alin. 2 C. și art. 33 lit. a C., cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, avocații L. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, avocat Ș. H., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. M. I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul învederează instanței că își însușește cererea de recurs formulată de apărătorul său, împotriva încheierii din data de 16 august
2012.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei, referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărători aleși în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorilor aleși în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat L. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în stare de libertate a inculpatului. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în cauză mai trebuie administrate probe deoarece există anumite dubii serioase ce planează asupra vinovăției inculpatului. Din declarația martorei F. M.
R. ce a fost prietena inculpatului, rezultă că martorele s-au angajat la vitrine de bună voie și că erau controlate de organele de poliție, tocmai pentru ca totul să decurgă fără incidente, adică practic existența vreunei acțiuni de traficare este exclusă din start, totul fiind liber consimțit, iar martorele au declarat că făceau aceste lucruri pentru a obține bani, nu că ar fi fost constrânse în vreun fel.
Din primele probe administrate în faza de judecată rezultă că încadrările juridice ale faptelor date prin rechizitoriu cad una câte una. Practic întreaga stare de fapt descrisă în rechizitoriu, care nu corespunde cu cea reală, s-a construit în jurul mai multor cupluri de tineri, în toate aceste cupluri situația fiind identică, fetele se prostituau, iar băieții trăiau din diferite expediente. Din probele de la dosar nu rezultă că între fete și partenerii lor de viață ar fi existat relații specifice celor dintre o victimă și un constrângător, în condițiile în care, strada pe care lucrau fetele era bine păzită de către poliție, astfel încât ele ar fi avut posibilitatea de a denunța de îndată astfel de constrângeri la care ar fi fost supuse.
Menținerea sa în stare de arest, nu se mai justifică în momentul de față, raportat și la faptul că în cauză au fost audiați martorii, iar după 8 luni de arest, nu se mai justifică starea de arest preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat Ș. H. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut oral de colegul său. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate. Nu înțelege de ce inculpatul pe care îl asistă este singurul care se află în stare de arest preventiv, deși s-a dovedit că ceilalți inculpați din dosar au avut o mai mare implicare. Se mai arată că, atât instanța cât și organele de urmărire penală trebuie să pornească de la ideea de bună credință, de onestitate, iar o astfel de măsură nu trebuie transformată într-o pedeapsă.
De asemenea, buna desfășurare a procesului penal nu ar fi influențată dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. În cauză nu există dovezi din care să rezulte că odată lăsat în libertate, inculpatul s-ar sustrage de la judecată, astfel că nu se justifică menținerea stării de arest a inculpatului, considerând că poate fi cercetat în stare de libertate, având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului, nu este una de violență, astfel că acesta poate fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ținând seama de probele administrate până în acest moment procesual, de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, de impactul social al faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, de durata arestului preventiv, de persoana inculpatului, care își face un merit din comiterea unor fapte penale, de vârsta lui ca și de starea de sănătate, se apreciază că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar.
Faptele reținute în sarcina inculpatului aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, scopul fiind acela ca inculpatul să își procure foloase materiale, împrejurări care sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, ori pentru restabilirea acesteia se impune izolarea inculpatului prin menținerea sa în stare de libertate.
Referitor la considerentele de echitate invocate în susținerea solicitării de a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar, se apreciază că acestea nu se justifică strict raportat la situațiile juridice ale inculpaților din dosar, care nu sunt identice, neputându-se astfel invoca egalitatea de tratament juridic, în sensul arătat.
Inculpatul L. S. A. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 16 august 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 1608a al. 6 Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul L. S. A., fiul lui M. și F. R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Î. penală nr. 9/(...) a T.ui
C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. S. A., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. b și f Cod Procedură P.ă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 7 din L. 39/2003 și trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L. 678/2001.
Ulterior măsura arestării preventive a inculpatului L. S. A. a fost prelungită pentru o perioadă de 30 de zile, urmând să expire la data de (...), prin încheierea penală nr. 21/2012 a T.ui C..
La data de (...), prin rechizitoriul D. S. T. C., inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus precum și a infracțiunilor de grup infracțional prev. de art. 8 din L. 39/2003, rap. la art. 323 Cod P. , și proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod P.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că, în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-ar fi asociat cu inculpații B. I. P., A. S. M. și numiții B. E. și I. R. și ar fi acționat împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism. F. de același inculpat s-a reținut că în perioada 2009 - 2011 ar fi sprijinit grupul infracțional ce ar fi fost condus de inculpatul B. R. D., din care ar mai fi făcut parte O. Tudor, B. I. P., Mocan V., P. Nelu, Circov I., Arieșan Claudiu F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi fost desfășurată de numitele H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A. De asemenea inculpatul L. S. A. ar fi transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., K. R. C., S. E. C., M. C. A., V. L. A., M. C. A. și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de F. M. R. și K. R. C. Se mai reține, în privința aceluiași inculpat că ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi desfășurat-o aceasta, precum și aceea că ar fi preluat-o, prin inducere în eroare, pe martora S. D. A., împreună cu inculpatul A. S. M., de la învinuita R. V. C., față de care s-a disjuns cauza, și că i-ar fi achitat acesteia suma de 150 de euro, pentru găzduirea martorei, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Potrivit art. 1602 al. 1 și 2 Cod Procedură P.ă, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză s-a constatat că prima condiție este îndeplinită, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru mai multe infracțiuni care nu sunt însă pedepsite cu sancțiuni ce depășesc 18 ani închisoare, dacă se are în vedere limitarea prevăzută de art. 7 al. 2 din Legea nr. 39/2003. În privința celei de a doua condiții, s-a apreciat că la dosar ar exista unele date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni, câtă vreme acesta nu a posedat un loc de muncă, cel puțin în cei trei ani anteriori arestării sale, asigurându-și veniturile, așa cum afirmă foarte dezinvolt, din comiterea unor furturi în diverse țări europene, în afară de R. Prin urmare acesta are deprinderea de a comite fapte de natură penală pentru a obține mijloacele financiare necesare traiului cotidian.
Admițând că la dosar nu ar exista astfel de date, deși ele există și se constituie în adevărate probe, în condițiile în care sunt extrase din declarația inculpatului din fața instanței de judecată, practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea că pe lângă analizarea condițiilor de legalitate, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, așa cum s-a arătat în încheierea ședinței publice din data de (...), prin care instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, este necesară stabilirea măsurii în care punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori, având în vedere impactul social și cel mediatic al unor fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării unor infracțiuni de criminalitate organizată, organele judiciare trebuie să se manifeste mai prompt în aplicarea legii.
Ținând seama de probele administrate nemijlocit până în acest moment procesual, de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, de impactul social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, de durata arestului preventiv, de persoana inculpatului, care își face un merit din comiterea unor fapte penale (diverse furturi comise afirmativ în țări europene), numai pentru că până în prezent nu este cercetat pentru comiterea acestora, în caz contrar deținând abilități suficiente pentru a le nega, de vârsta lui ca și de starea de sănătate, s-a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar.
Nu are relevanță în cauză nici faptul că inculpatul s-a căsătorit, în timpul arestului preventiv cu martora F. R. M., câtă vreme și la termenul anterior din (...), instanța a arătat că a surprins unele note de nesinceritate în declarația martorei, fiind evident că aceasta a dat declarația respectivă pro causa, în apărarea evidentă a iubitului său și actul de voință a celor doi, s-a realizat subsumat dorinței martorei de a-l ajuta cu orice chip pe inculpat.
Așa cum s-a arătat și la momentele la care a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, este real că inculpatul este singurul arestat în cauză, în condițiile în care măsura arestării preventive a inculpatului B. R. D. nu a fost încă pusă în executare, iar cu privire la inculpații
B. și A. s-a constatat că nu sunt trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni ca
și inculpatul din cauza de față, fiind vorba despre infracțiuni similare dar nu identice.
Raportat la toate elementele de argumentație mai sus evidențiate, tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpat este neîntemeiată, iar în temeiul art. 1608a al. 6 Cod procedură penală a fost respinsă.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul L. S. A.
În susținerea recursului a arătat că în cauză mai trebuie administrate probe deoarece este îndoielnică existența vinovăției inculpatului; în acest sens din declarația unei martore reiese că a practicat prostituția de bună voie și că era controlată de autoritățile olandeze tocmai pentru a se verifica dacă desfășoară activitatea neconstrânsă de vreun proxenet, astfel cum se susține despre inculpatul recurent.
Datorită acestui aspect s-a mai precizat că încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu nu se mențin din cauză că starea de fapt descrisă nu corespunde cu realitatea, care consta în aceea că mai multe cupluri de tineri realizau venituri în acest mod; ca atare, relațiile erau specifice celor din interiorul oricărui cuplu, și nu cele dintre o victimă și un constrângător.
În ceea ce privește situația personală a recurentului s-a arătat că nu are antecedente penale, coinculpații sunt cercetați în stare de libertate, iar buna desfășurare a procesului penal nu este influențată dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul care a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost arestat preventiv în data de 1 febr.2012, pentru existența cazurilor de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit.b și f C., iar ulterior a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și de grup infracțional prev. de art.8 rap. la art.2 alin.1 lit.a teza a II- a din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 C., proxenetism prev. de art.329 alin.1 și
2 teza I C.
S-a menționat că în actul de sesizare s-a reținut că între toamna anului
2009 și vara anului 2010 s-a asociat cu alte patru persoane în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, iar între 2009-2011 ar fi sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. R. D. în scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi fost desfășurată de șase persoane de sex feminin, că a transportat, găzduit și supravegheat alte șase persoane și a beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de numitele K. R. și F. M., iar pe ultima a găzduit-o în scopul exploatării prin violență a acesteia prin desfășurarea prostituției.
Justificat prima instanță a reținut că prima condiție de admisibilitate a cererii de liberare provizorie de sub control judiciar este îndeplinită pentru că faptele ce au determinat trimiterea în judecată a recurentului sunt sancționate cu pedepse ce nu depășesc 18 ani închisoare, iar în privința celei de-a doua condiție de admisibilitate din modul de argumentare rezultă că este în strânsă legătură cu temeinicia cererii de liberare sub control judiciar, având în vedere Decizia nr.17/2011 a I.C.C.J. care a statuat că în cadrul analizării cererii de liberare provizorie se examinează cauza concretă cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, modul de săvârșire, natura acestuia, circumstanțele concrete ale cauzei și datele referitoare la persoana inculpatului, deci inclusiv verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă.
Prima instanță s-a conformat deciziei obligatorii a I.C.C.J. și a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă.
Într-adevăr, contrar susținerilor recurentului, din declarațiile aflate la dosar, inclusiv din cele luate în cursul cercetării judecătorești rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este trimis în judecată; mai mult există date că ar fi violat-o de mai multe ori pe una dintre fete (f.171).
Despre faptul că inculpatul, astfel cum a admis, se întreținea din veniturile realizate din practicarea prostituției de către prietena sa există date ce se regăsesc în declarațiile martorilor, de ex.f.140,141,142.
F. de aceste împrejurări nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor în forma reținută în rechizitoriu, mai ales că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată și în contextul în care prima instanță trebuie să discearnă referitor la sinceritatea persoanelor vătămate și la refuzul acestora de a declara în fața instanței.
Așadar, pe lângă aspectele referitoare la gravitatea faptelor, la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către recurent a fost avută în vedere aptitudinea acestei măsuri procesuale de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive inclusiv acela de derulare a cercetării judecătorești în bune condiții, aspect față de care se desprinde concluzia că este necesară în acest moment arestarea preventivă a inculpatului.
La această consecință concură și aspectele ce se desprind din declarațiile celorlalți martori ce trebuie avute în vedere la stabilirea periculozității pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului chiar și sub forma controlului judiciar, având în vedere că acesta se întreținea din veniturile realizate din prostituție de către o altă persoană și din veniturile pe care le realiza personal din comiterea unor infracțiuni.
Referitor la împrejurarea că este arestat de opt luni considerăm că nu s-a depășit durata rezonabilă a arestării având în vedere că în acest interval inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni considerate a fi comise pe durata câtorva ani, iar cercetarea judecătorească este în desfășurare.
Aspectul invocat că ceilalți inculpați nu sunt arestați, nu înlătură temeiurile arestării preventive a inculpatului, oportunității menținerii acestei măsuri și nici pe cele vizând netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În consecință, recursul declarat va fi respins în temeiul art.38515 pct.1 lit.b
C.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, inclusiv a onorariului parțial cuvenit apărătorului din oficiu pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. S. A. împotriva încheierii penale fără număr din 16 august 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. M. L. H. V. C.
GREFIER M. N.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 947/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1169/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
