Decizia penală nr. 947/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.947/R/2012

Ședința publică din data de 20 iunie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. - judecător

JUDECĂTORI : I. C. M.

L. M. GREFIER : M. V.-G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare recursul declarat de către D. G. A F. P. S. în baza mandatului A. împotriva sentintei penale nr. 165 din 20 aprilie 2012 a J. Z., porivind pe inculpatul D. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare în termen de 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, prev.de art. 6 din Legea nr.241/2005.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului D. D. și a părții civile A. N. de A. F. reprezentată de D. G. a F. P. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b

Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de către D. G. a

F. P. S. și menținerea sentintei penale nr. 165 din 20 aprilie 2012 a J. Z., ca legală și temeinică.

Apreciază că prima instanță în mod corect a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă A. N. de A. F., întrucât aceasta deține un titlu executoriu pentru suma cu care s-a constituit parte civilă în prezenta cauză conform sentinței civile nr.1040/(...).

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 165 din 20 aprilie 2012 a J. Z., în baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. D., din infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 în infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului D. D., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în localitatea B., jud. S., cetățean român, studii medii, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, conducător auto la S. T. T. S., fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul Z., str.Pictor I. S., nr.9, bl.P32, sc.A, ap.12, jud.S., cu reședința în municipiul Z., str.C., bl.UJCOOP, ap.11/A, jud.S., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În baza art.65 alin.2 raportat la art.66 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului D. D. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a). să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal.

În baza art.863 alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de către

A. N. de A. F. prin D. G. a F. P. S., cu sediul în Z., str.22 D. 1989, nr.2, jud.S.

În baza art.7 din legea nr.26/1990, s-a dispus înregistrarea în Registrul C. a prezentei hotărâri, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul D. D. la plata sumei de 1.150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.2128/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul D. D., în calitate de administrator al S. T. S.R.L, a reținut scriptic, pe statele de plată aferente perioadei 25 aprilie 2007 - 9 februarie

2009, obligațiile cu reținere la sursă pentru salariații societății, însă nu le-a vărsat către bugetul de stat în termen de 30 zile.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare acte premergătoare (f.11), declarații învinuit (f.14, 15-16), declarație martor N. L. (f.18,19), proces-verbal nr.2489/(...) a D.S. (f.20), adresa nr.51645/(...) a Primăriei Municipiului Z. (f.25), statele de plată din perioada aprilie 2007- martie 2009 (f.28-54), declarații privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale (f.67- 80), declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat (f.81-85), balanțe de verificare din perioada ianuarie 2007- ianuarie 2009 (f.86-108), jurnale pentru vânzări din perioada aprilie 2007- decembrie 2008 (f.109-131), cazier învinuit (f.17).

Partea vătămată A. N. de A. F. prin D. S. s-a constituit ca parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 25.488 lei (f.23), această constituire de parte civilă fiind menținută și în faza de judecată, partea civilă arătând că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 25.488 lei, reprezentând debit datorat, la care să se adauge dobânzile și penalitățile de întârziere aferente calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului (f.163).

La dosar a fost depus la filele 149-152 istoricul S. T. S., emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din care rezultă că această societate comercială a fost radiată din data de (...), ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

La filele 212-214 a fost depus referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în care se arată că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată din cauza insuficientei cunoașteri a legislației fiscale și a lipsei abilităților manageriale, pe fondul dificultăților financiare ale societății și ale familiei.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din (...), inculpatul a arătat că își menține declarațiile date anterior în cauză,recunoaște și regretă comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, aspectele expuse de inculpat fiind consemnate în declarația sa de la fila 220.

La termenul de judecată din data de (...), a fost audiată martora N. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 225.

De asemenea, au fost acvirate dosarele nr.(...) și (...) ale T.ui S., respectiv dosarul de insolvență al S. T. S. Z. și dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1040/(...), prin care s-a atras răspunderea administratorului D. D., acesta fiind obligat să suporte pasivul social al debitoarei S. T. S. în sumă totală de 109.124 lei. Totodată, prin adresa nr.

5686/(...), D.S. a comunicat, la solicitarea instanței, că sumele indicate ca prejudiciu în constituirea de parte civilă sunt cuprinse în suma pentru care s-a atras răspunderea administratorului prin sentința civilă nr.1040/(...).

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul D. D. a fost administrator la S. T. S. Z., societate care are ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu. În urma tematicii de verificare financiar contabilă solicitate de I., D. S., A. de I. F. a efectuat un control privind obligațiile bugetare neachitate cu stopaj la sursă la societatea administrată de inculpat, sens în care a fost încheiat procesul verbal nr.2489/(...), cu ocazia acestui control constatându-se că societatea, de la înființarea sa din (...) și până la data de (...), a reținut pe

3 state de plată taxe și contribuții cu reținere la sursă în sumă totală de

25.488 lei, reprezentând obligații cu reținere la sursă care depășesc termenul limită de 30 de zile de la scadență, fără a le vărsa la bugetul de stat.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, motivând că, deși a avut încasări, întrucât a desfășurat activitate pe perioada de referință, a achitat salariile nete ale angajaților, numărul acestora fiind de 9 și a plătit contravaloarea unor facturi scadente pentru materiale emise de furnizori, societatea trecând printr-o situație financiară dificilă.

Declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște comiterea faptei se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestei fapte, respectiv cu actele de control (f.24-28), actele contabile de la dosar (f.60-73), precum și cu declarația martorei audiate, N. L., contabilul societății, care a arătat că a asigurat serviciile de contabilitate societății administrate de către inculpat, de la înființarea societății din (...) și până la intrarea acesteia în stare de insolvență, în (...), personal ocupându-se și de întocmirea declarațiilor de impunere și stabilirea obligațiilor cu reținere la sursă, pe care le prezenta inculpatului pentru a le aproba și semna, aducându-i acestuia la cunoștință obligativitatea efectuării în termen a acestor plăți și faptul că majorările pentru neplata în termen a acestor sume sunt foarte mari (f.74-75, 76-77).

La termenul de judecată din data de (...), reprezentantul M.ui P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în sensul de a se reține forma continuată a infracțiunii, respectiv aplicabilitatea art.41 alin.2 Cod penal.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul menționat, instanța a apreciat-o întemeiată, în sensul că raportat la modul de acțiune similar și perioada de timp a derulării activității infracționale mai multe luni consecutiv, considerând că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, actele materiale ale infracțiunii de evaziune fiscală fiind săvârșite în baza unei singure rezoluții infracționale, fiind astfel incidente prevederile art.41 alin.2 Cod penal. Ca atare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii comiterii infracțiunii în formă continuată.

În drept, fapta inculpatului D. D. de a reține scriptic, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada (...) - (...), și a nu vărsa în termen de 30 zile, obligațiile cu reținere la sursă cu consecința prejudicierii bugetului de stat consolidat cu suma de 25.488 lei, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în reținerea și nevărsarea sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă, urmarea imediată constând în prejudicierea bugetului general consolidat, iar legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul D. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut la dispoziție resursele bănești pentru a achita contravaloarea obligațiilor cu reținere la sursă, însă nu a făcut acest lucru, folosind sumele respective de bani în alte scopuri,

4 astfel încât este evident că acesta a prevăzut că prin fapta sa prejudiciază bugetul de stat și a urmărit producerea acestui rezultat.

Reținând vinovăția inculpatului D. D., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul D. D., instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă și au avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat, apreciind că acestea denotă un grad mediu de pericol social.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de 15 noiembrie 1970, este în vârstă de 41 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală.

Având în vedere că legea prevede pentru infracțiunea prevăzută de art.

6 din Legea 241/2005 pedepse alternative, ținând cont de circumstanțele reale și personale stabilite anterior în temeiul art.72 alin.2 Cod penal, în special cuantumul prejudiciului produs, instanța de fond a ales din pedepsele alternative prevăzute, aplicarea pedepsei închisorii.

Totodată, instanța nu a dat eficiență prevederilor art.41 alin.2 Cod penal, forma continuată a infracțiunii fiind o cauză facultativă de agravare a pedepsei, însă va avea în vedere acest aspect la stabilirea în concret a cuantumului pedepsei aplicate. În același context, având în vedere incidența acestei cauze facultative de agravare a pedepsei și gradul de pericol social apreciat de instanță, nu s-a dat curs solicitării formulate de inculpat prin apărător de reținere în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute la art.74 alin.1 lit.a), b) și c). Astfel, lipsa antecedentelor penale și stăruința depusă de inculpat pentru recuperarea prejudiciului nu sunt suficiente, raportat la gradul de pericol social al faptei, pentru a reduce în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu încât să justifice coborârea pedepsei sub minimul special. De asemenea, atitudinea inculpatului ulterior comiterii faptei, constând în recunoașterea acesteia și prezentarea în fața autorităților nu justifică reducerea pedepsei, datorită faptului că în fața evidenței probelor de la dosarul cauzei, atitudinea de recunoaștere manifestată de către inculpat era una firească.

În acest context, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, de 2 ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a, lit.b) și c) Cod penal, fiind justificată

5 îndepărtarea sa de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este în strânsă legătură cu exercitarea funcției de administrator și a calității de asociat al unei societăți comerciale, instanța de fond a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite aceste drepturi și în consecință pe durata executării pedepsei închisorii va interzice inculpatului și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și

Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3

Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat, în contextul probelor administrate, raportat la vârsta, pregătirea profesională și persoana inculpatului, conduita anterioară săvârșirii faptei, dar și conduita acestuia pe durata procesului penal, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Cu toate acestea, s-a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea acestor scopuri, tocmai raportat la aspectele reținute anterior în contextul stabilirii pedepsei aplicate, astfel încât, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani, așadar o pedeapsă mai mică de 4 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a). să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că D. G. a F. P. S., în numele A. N. de A. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.488 lei la care se adaugă dobânzi și majorări de întârziere. Prin adresa nr. 5686/(...), D.S. a comunicat, la solicitarea instanței, că sumele indicate ca prejudiciu în constituirea de parte civilă sunt cuprinse în suma pentru care s-a atras răspunderea administratorului prin sentința civilă nr. 1040/(...). În aceste împrejurări, întrucât partea civilă D. G. a F. P. S. deține deja un titlu executoriu pentru suma cu care s-a constituit parte civilă, acțiunea civilă formulată a fost apreciată ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.

Raportat la dispozițiile art.7 din legea nr.26/1990 republicată, care prevăd obligația instanțelor judecătorești de a trimite O.ui R. C. copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte sau mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, instanța a dispus înregistrarea în Registrul C. a prezentei hotărâri.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.150 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia efectuării actelor de procedură și administrarea mijloacelor de probă în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Împotriva acestei sentințe D. G. A F. P. în baza mandatului A. a declarat

recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței recurate sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, cu consecința admiterii constituirii de parte civilă.

Recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond, reținând vinovăția inculpatului, a constatat în mod corect că prin adresa înaintată la data de (...) de către partea civilă, D. - AIF

S. s-a comunicat faptul că sumele indicate ca prejudiciu sunt cuprinse în suma pentru care s-a atras răspunderea administratorului (inculpatul) prin sentința civilă nr. 1040/(...) a T.ui S., pronunțată în dosarul (...) (f.196, dosar fond).

În acest condiții, în mod corect acțiunea civilă a fost respinsă ca inadmisibilă, sens în care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de D. G. A F. P. S. în baza mandatului A. împotriva sentinței penale nr. 165 din 20 aprilie 2012 a J. Z..

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de D. G. A F. P. S. în baza mandatului A. împotriva sentinței penale nr. 165 din 20 aprilie 2012 a J. Z..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. D. L. I. C. M. L. M.

GREFIER, M. V.-G.

Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: Ș. M.C..

← Decizia penală nr. 656/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1166/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 947/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 947/2012, Curtea de Apel Cluj