Încheierea penală nr. 1169/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1169/R/2012

Ședința publică din 30 august 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. M., judecător

JUDECĂTORI: L. H.

I. C. M.

GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Î., D. N. A., S. T. C. reprezentat prin procuror: A. M.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata D. C. împotriva încheierii penale nr.104/C din 29 august 2012 a T.ui C., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în Arestul IPJ C., asistată de apărător ales, av.I. A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în principal, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DNA S. T. C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului, arată că încheierea primei instanțe cuprinde o motivare abstractă, deoarece nu se referă la periculozitatea inculpatei. C. C. E. a D. O., există 4 motive care justifică arestarea preventivă a unui inculpat și anume: încercarea de a se sustrage, de a zădărnici aflarea adevărului, posibilitatea săvârșirii de alte infracțiuni de același gen sau pericolul concret pentru ordinea publică. În încheierea instanței de fond se arată că inculpata este acuzată de infracțiunea de înșelăciune, fapte care atrag pedepse mari și care justifică arestarea preventivă, însă potrivit art.148 lit.f C.pr.pen., pe lângă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.

În condițiile în care inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală și nu are antecedente penale, lăsarea acesteia în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpata are un copil minor de 1 an și jumătate, este căsătorită, părinții sunt alături de ea, i-au angajat apărător, astfel că există suficiente garanții că se va prezenta în fața instanței. Nu se justifică arestarea preventivă a inculpatei, pe motiv că fapta ar produce o rezonanță negativă în rândul societății, deoarece în cauze similare, cum ar fi în situația inculpatului B., care este cercetat pentru evaziune fiscală cu un prejudiciu de peste 15 milioane de euro, nu se consideră pericol pentru ordinea publică. Nu se poate reține doar valoarea prejudiciului pentru a se aprecia asupra pericolului pentru ordinea publică. Dacă va intra în vigoare noul Cod penal, se înlătură alin.5 pentru infracțiunea de înșelăciune, iar pedeapsa va fi de la 1 la 5 ani închisoare, cu posibilitatea majorării pedepsei cu 3 ani închisoare dacă este infracțiune continuată, deci pedeapsa maximă ar fi de 8 ani închisoare. Inculpata trebuie să beneficieze de posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile dacă se va pronunța o hotărâre de condamnare.

Referitor la posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului, nu se poate pune această problemă, deoarece inculpata nu a distrus documentele, ci dimpotrivă le-a pus la dispoziție celor de la ADR și organului de urmărire penală, care astfel, a avut posibilitatea să stabilească adevărul în cauză.

De asemenea, inculpata nu mai are posibilitatea să săvârșească alte infracțiuni de același gen, deoarece nu mai este angajată, iar ceea ce i se reține în cauză, a avut legătură cu locul de muncă avut.

Nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică. România a fost condamnată de C. pentru că autoritățile țin cont de pericolul abstract al faptei și nu al făptuitorului, ceea ce nu este suficient.

Nu s-au avut în vedere măsurile alternative la arestarea preventivă și anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. În cauză, există suficiente garanții că inculpata se va prezenta la organul de urmărire penală sau la instanță ori de câte ori i se va solicita acest lucru și este de acord cu recuperarea prejudiciului. De altfel, toate bunurile inculpatei au fost sechestrate și aceasta nu mai are ce să înstrăineze.

În încheierea instanței de fond, s-a reținut greșit că inculpata nu s-a oprit atunci când s-a formulat plângerea de către A. C. a aflat că este o problemă cu ADR-ul, inculpata a încasat bani din vânzarea unui apartament, sumă pe care a virat-o în ziua următoare în contul ADR în încercarea de a recupera prejudiciul. Dacă era de rea-credință, putea lua banii și să-i folosească în interes personal.

P. aceste motive, solicită admiterea recursului și cercetarea în libertate a inculpatei.

Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, raportat la actele și lucrările dosarului. La dosar există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală.

Aceasta a comis 146 operațiuni de transfer bancar din conturile

ADR în conturile a 2 societăți comerciale, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a inculpatei. E. adevărat că acesteia i-au fost sechestrate foarte multe bunuri - bijuterii din aur, imobile achiziționate din banii pe care i-a însușit nelegal. S-a pus în pericol continuarea activității ADR-ului și existența acesteia ca persoană juridică. De asemenea, inculpata nu a virat CAS-ul angajaților agenției, astfel că aceștia nu pot beneficia de asistență medicală. Inculpata a desfășurat activitatea infracțională cu scopul cert de a obține o situație materială bună pentru ea și familia ei. E. adevărat că este mama unui copil minor, însă s-a dovedit că deși activitatea infracțională a început în 2009, nu a întrerupt această activitate după apariția copilului. Inculpata a născut copilul, iar la 3 săptămâni s-a întors la serviciu cu scopul de a împiedica descoperirea activităților pe care le desfășura în contabilitate. E. adevărat că a recunoscut săvârșirea faptelor și că nu are antecedente penale, dar aceasta reprezintă o condiție normală, care va fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă se va constata că există vinovăție. Prejudiciul extrem de mare, de 13 milioane lei, demonstrează pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpata, astfel încât riposta organelor judiciare este necesară. În mod corect s-a apreciat că este necesară cel puțin pentru moment, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei. P. toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apărătorul inculpatei arată că a depus o adresă de la directorul

ADR-ului din care rezultă că activitatea societății nu este afectată.

Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece a recunoscut și regretat comiterea faptelor.

C U R T E A

Deliberând reține că prin încheierea penală nr.104 din 29 august

2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție -DNA- S. T. C. - și în consecință:în baza art. 155 și urm. C.pr.pen., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpata D. C., aflată în prezent în Arestul IPJ C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).

În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin R. cu numărul 1., din data de (...) a M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DNA- S. T. C., s-a început urmărirea penală față de numita D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art.

288 alin. 1 Cod penal rap. la art. 41 alin. 2 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.

Prin Încheierea nr.94/C/2012 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. C. pe o perioadă de 29 de zile , începând cu data de 3 august 2012 și până la 31 august 2012.

Potrivit art. 149 C. pr. pen durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile afară de cazul când aceasta este prelungită în condițiile legii. Potrivit art. 155 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Or, în cauza de față, în raport de dispozițiile art. 143 al. 1

C.pr.pen., art. 148 lit. f C.pr.pen. se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și că acestea impun privarea de libertate în continuare a inculpatei.

Astfel , în ceea ce privește incidența art. 143 C.pr.pen. instanța reține că din materialul probator administrat până în prezent rezultă cu prisosință indicii și probe , în sensul art. 68 ind.1 C.pr.pen. respectiv în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea , cel puțin până în acest moment procesual , că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată și că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.

Astfel, față de actele de urmărire penală efectuate până la această data , respectiv proces- verbal de consemnare acte premergătoare; declarația inculpatei D. C., declarația învinuitului N. V., declarația lui M. E., reprezentantul ADR N.-V., procesul verbal de percheziție la sediul S. V. S., extrasele de cont pe perioada ianuarie 2011- iulie 2012, al S. V. S. de la B. T., S. C. N. extrasele de cont al ADR N. V., de la B. T. S. C. N. extrasele de cont al S. I. S. de la B. T., S. C. N., extrasele de cont ale ADR N. -V. de la T. mun. C. N., extrasele de cont ale Băncii T. și ale T. mun. C. N. și ordine de plată falsificate care au fost depuse în contabilitatea ADR N. V., extrasele de cont ale Băncii T. și ordinele de plată falsificate care au fost depuse în contabilitatea S. I. S., procesul verbal întocmit de ofițerii de poliție referitor la cuantumul sumelor de bani evidențiate în extrasele de cont, instanța reține că în cauză există indicii temeinice că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată constând în aceea că în perioada ianuarie 2011- iulie 2012, inculpata D. C. a îndeplinit în cadrul Agenției de D. R. N. -. -. E. funcția de contabil. La data de (...), inculpata D. C. a fost angajată cu contract de muncă și la S. I. R. pentru Cercetare, Educație și Transfer Tehnologic S. C. ,îndeplinind funcția de „. economist în gestiune economică"; (contabil). La S. I. S. susnumita a îndeplinit și funcția de „. financiar „Reform T.";- proiect finanțat din POSDRU.

Din probele administrate în cauză s-a stabilit că La S. I. S. inculpata a îndeplinit și funcția de „. financiar „ReFORM T.";- proiect finanțat din POSDRU.

In cauză s-a stabilit că inculpata nu avea drept de dispoziție și /. administrare asupra fondurilor financiare aparținând ADR N.-V. sau S. I. S.

De asemenea, s-a stabilit că inculpata D. C. și soțul acesteia N. V. sunt asociați și administratori la S. V. S., având ca principal obiect de activitate „. și alte activități de servire a băuturilor";.

Profitând de faptul că, în calitate de angajată a ADR N. -V. și S. I. S., avea dreptul de a depune instrumente de plată la B. T. și la T. și de a ridica extrase de cont, precum și faptul că în funcțiile pe care le îndeplinea la unitățile mai susmenționate completa ordinele de plată, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada ianuarie 2011-iulie

2012, cu complicitatea soțului său, învinuitul N. V., a falsificat ordinele de plată, atât prin inserarea de mențiuni care nu aveau la bază existența unor raporturi de natură contractuală, cât și prin falsificarea semnăturii directorului general și directorului economic din cadrul ADR N. V. sau a directorului general în cazul S. I. S., instrumente de plată pe care le-a prezentat la B. T. - S. C.-N. și T. mun. C.-N., inducând în eroare reprezentanții celor două instituții, determinându-i să procedeze la transferul unor sume de bani în contul S. V. S.

De asemenea, tot prin aceleași mijloace frauduloase, i-a determinat pe reprezentanții T. mun. C.-N. să dispună transferul din contul ADR N. V. în contul S. I. S. a unor sume de bani, deși nu exista o obligație contractuală sau de altă natură între cele două unități. Suma astfel transferată în contul S. I. S. a fost utilizată de inculpata D. C. pentru a fi transferată în mod ilegal în contul S. V. S..

Totodată, inculpata D. C. a falsificat în perioada în cauză toate extrasele de cont, atât cele de la B. T. cât și de la T. mun. C.-N., pe care le-a depus în contabilitatea ADR N. - V. și S. I. S. pentru a nu se putea observa transferul banilor de la ADR N.-V. către S. V. S. și către S. I. S. respectiv de la S. I. S. către S. V. S.

La data de (...), pe baza documentelor aflate la dosar, s-a stabilit că suma, virată în mod nelegal din conturile ADR N. - V. către S. V. S., era de 4.481.219,74 lei.

De asemenea, la aceeași dată, a rezultat că suma virată în mod nelegal prin manopere frauduloase din contul ADR-N. V. către S. I. S. era de 2.590.392,77 lei.

Tot în baza documentelor aflate la dosar la (...) suma virată prin aceleași manopere dolosive din contul S. I. S. către S. V. S. este de

3.185.993,14 lei.

În total, la data de (...) se stabilise că inculpata D. C., cu complicitatea învinuitului N. V. a transferat, utilizând mijloace frauduloase, suma de 7.667.212,88 lei în contul S. V. S.

Inculpata a dispus efectuarea a 79 operațiuni de transfer bancar din contul ADR N.-V. în conturile S. V. S. și S. I. S. Cele 79 operațiuni de transfer a sumelor de bani au fost efectuate prin tot atâtea ordine de plată care au fost falsificate. De asemenea, același număr de extrase de cont de la B. T. și/. de la T. au fost falsificate și depuse în contabilitatea ADR N. V. și S. I. S. pentru a masca operațiunile bancare frauduloase.

P. a ascunde originea ilicită a transferurilor de bani în contul S. V. S., s-a stabilit că inculpata D. C. și învinuitul N. V., în calitate de administratori ai S. V. S. au emis facturi care reflectau operațiuni comerciale fictive pentru fiecare transfer în contul S. V. S., operațiuni pe care le-au înregistrat în contabilitatea acestei societăți comerciale.

Prin același mod de operare, în perioada (...)-(...), inculpata D. C. a dispus, folosindu-se de ordine de plată false, transferul din conturile

ADR- N. V. deschise la T. mun. C.-N. în contul S. V. S. a sumei totale de

2.072.370 lei prin 27 de operațiuni de virament.

P. efectuarea operațiunilor de virament prin trezorerie, inculpata a utilizat 27 de ordine de plată falsificate. Totodată, a falsificat 27 de extrase de cont de la trezorerie pe care le-a depus în contabilitatea ADR N. - V. pentru a masca activitatea infracțională.

Tot din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că prin același mod de operare a transferat din contul S. I. S. deschis la B.

T. în contul S. V. S. în datele de (...), (...) și (...) suma totală de 865.672,8 lei. P. aceste operațiuni de virament bancar a utilizat trei ordine de plată pe care le-a falsificat. De asemenea, a falsificat trei extrase de cont pe care le-a depus în contabilitatea S. I. S..

În total, în perioada septembrie 2009 - decembrie 2010 inculpata a dispus transferul în mod ilegal în contul S. V. S. a sumei de

2.938.042,8 lei.

În perioada martie 2011- iulie 2012, a dispus efectuarea a 26 de operațiuni de transfer din conturile ADR N. V. în contul I. S., în valoare totală de 1.875.794,27 lei.

În perioada martie 2011-decembrie 2011, inculpata D. C. a dispus prin același mod de operare efectuarea din conturile ADR N. -V. deschise la T. C.-N. în contul S. V. S. a 11 operațiuni bancare în valoare totală de 752.362.63 lei.

Inculpata și în aceste situații a falsificat ordinele de plată care au stat la baza operațiunilor de transfer a sumelor de bani pe care le-a depus la T. municipiului C.-N., precum și extrasele de cont de la T. pe care le-a depus în contabilitatea ADR N.-V..

P. a ascunde originea ilicită a transferurilor de bani în contul S. V.

S., a rezultat că inculpata D. C., în calitate de administrator al S. V. S. a emis facturi care reflectau operațiuni comerciale fictive pentru fiecare transfer în contul S. V. S., operațiuni pe care le-au înregistrat în contabilitatea acestei societăți comerciale.

Până la acest moment, după efectuarea unui calcul estimativ a rezultat un prejudiciu total de circa 13.032.000 lei.

În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f

C.pr.pen. („inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică";), instanța de fond a constatat că acesta se menține în continuare , având în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata sunt mai mare de 4 ani iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică .

Cu privire la existența pericolului concret pe care îl prezintă inculpata prin lăsarea acestei în stare de libertate , instanța de fond a reținut că acesta rezultă atât din aspecte legate de faptele presupus a fi comise de inculpată - prin referire la gradul ridicat de pericol social al acestora reflectate în limitele legale de pedeapsă, din modalitatea concretă de comitere , pe o lungă perioadă de timp și în mod continuat, prin efectuarea a nu mai puțin de 146 de operațiuni bancare de transfer și falsificarea a tot atâtea ordine de plată, din prejudiciul cauzat, estimat la circa 13.000.000 lei, cât și prin referire la persoana inculpatei.

În legătură cu acest din urmă aspect instanța de fond a reținut că , deși fără antecedente penale, aceasta a dat dovadă de o perseverență infracțională deosebită, față de intervalul de timp pe care a desfășurat activitatea infracțională precum și față de amploarea acestei activități pe care inculpata nu a înțeles să o întrerupă nici la momentul când a aflat că la nivelul conducerii ADR N. V. s-au sesizat nereguli la compartimentul contabilitate, în iulie 2012, când ulterior acestui moment a mai efectuat un virament fraudulos în contul firmei sale respectiv al soțului , de circa

150.000 lei, aspect relevant de altfel și prin prisma art. 136 al.1 C.pr.pen.

Împrejurarea invocată în apărarea sa de către inculpată, respectiv existența unui copil minor, de doar 1 an și jumătate ce necesită grija deosebită a mamei, instanța a constatat că nu ar putea-o aprecia ca un motiv temeinic de punere în libertate atâta vreme cât chiar inculpata, aflată în stare de libertate anterior prezentelor cercetări nu a apreciat ca atare, preferând să se întoarcă la serviciu după trei săptămâni de la naștere și să își reia activitățile reținute în cauză.

De asemenea , un alt aspect ce se impune a fi avut în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică îl reprezintă și rezonanța faptelor comise precum și reacția generată în rândul societății civile , cercetarea inculpatei în stare de libertate putând induce ideea că împotriva unor fapte deosebit de grave organele statului nu acționează eficient.

De asemenea în cauză se impune finalizarea raportului de constatare tehnico științifică economică dispus în cauză; efectuarea unei expertize tehnico-științifice grafoscopice și tehnice referitoare la falsificarea ordinelor de plată în ceea ce privește semnăturile și impresiunile de ștampilă aplicate pe aceste documente; efectuarea testului privind detecția comportamentului simulat de către învinuitul N. V. primirea tuturor imaginilor video de la T. municip iului C.-N. și studierea acestora pentru a verifica declarațiile inculpatei D. C., iar în cazul în care sunt reale în ceea ce privește persoanele „I."; și

„Endre";, identificarea acestora; efectuarea unei percheziții informatice asupra mijloacelor tehnice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și la sediul S. V. S. verificarea aspectelor legate de modalitatea în care au fost desființate mai multe depozite ale ADR N. V. la B. T., identificarea altor bunuri și sume de bani aparținând inculpatei, învinuitului N. V. și învinuitei persoana juridică S. V. instituirea sechestrului asigurător pentru recuperarea prejudiciului; clarificarea, în baza raportului întocmit de specialistul D., a situației sumelor virate din contul S. I. S. către S. V. S. și care nu proveneau din transferurile frauduloase din conturile ADR N. V.; alte activități ce se impun în cauză; prezentarea materialului de urmărire penală.

Concluzionând, pentru toate considerentele mai sus expuse , în baza art.155 rap. la art.159 C.pr.pen. tribunalul a admis propunerea formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DNA- S. T. C. și a prelungit durata arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpata D. C.

În motivarea recursului, se arată că încheierea primei instanțe cuprinde o motivare abstractă, deoarece nu se referă la periculozitatea inculpatei. C. C. E. a D. O., există 4 motive care justifică arestarea preventivă a unui inculpat și anume: încercarea de a se sustrage, de a zădărnici aflarea adevărului, posibilitatea săvârșirii de alte infracțiuni de același gen sau pericolul concret pentru ordinea publică. În încheierea instanței de fond se arată că inculpata este acuzată de infracțiunea de înșelăciune, fapte care atrag pedepse mari și care justifică arestarea preventivă, însă potrivit art.148 lit.f C.pr.pen., pe lângă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică. În condițiile în care inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală și nu are antecedente penale, lăsarea acesteia în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpata are un copil minor de 1 an și jumătate, este căsătorită, părinții sunt alături de ea, i-au angajat apărător, astfel că există suficiente garanții că se va prezenta în fața instanței Nu se poate reține doar valoarea prejudiciului pentru a se aprecia asupra pericolului pentru ordinea publică, iar dacă va intra în vigoare noul Cod penal, se înlătură alin.5 pentru infracțiunea de înșelăciune, iar pedeapsa va fi de la 1 la 5 ani închisoare, cu posibilitatea majorării pedepsei cu 3 ani închisoare dacă este infracțiune continuată, deci pedeapsa maximă ar fi de 8 ani închisoare. Inculpata trebuie să beneficieze de posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile dacă se va pronunța o hotărâre de condamnare.

Cu privire la cele 4 situații care justifică arestarea preventivă, solicită a se reține următoarele: În primul rând, nu există riscul ca inculpata să se sustragă urmăririi penale. În 26 iulie, s-a depus plângere la organul de urmărire penală, iar inculpata a fost chemată să dea declarație, aceasta recunoscând faptele comise și punând la dispoziție actele celor de la ADR, plângerea fiind formulată chiar pe baza actelor depuse de inculpată. Dacă ar fi vrut să se sustragă, ar fi avut posibilitatea să plece, dar nu a făcut acest lucru, ci a dat declarații la DNA și a fost reținută. Referitor la posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului, nu se poate pune această problemă, deoarece inculpata nu a distrus documentele, ci dimpotrivă le-a pus la dispoziție celor de la ADR și organului de urmărire penală, care astfel, a avut posibilitatea să stabilească adevărul în cauză.De asemenea, inculpata nu mai are posibilitatea să săvârșească alte infracțiuni de același gen, deoarece nu mai este angajată, iar ceea ce i se reține în cauză, a avut legătură cu locul de muncă avut.

Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în principal, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DNA S. T. C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că prin R. cu numărul 1., din data de

(...) a M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- S. T. C., s-a început urmărirea penală față de inculpata D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art.

215 alin. 1,2, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal rap. la art. 41 alin. 2 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.

Prin Încheierea nr.94/C/2012 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. C. pe o perioadă de 29 de zile , începând cu data de 3 august 2012 și până la 31 august 2012.

În raport cu art. 5 din C. și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor , desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță pericolul potențial se apreciază în raport de conduita inculpatei, gravitatea faptei comise, modalitatea de comitere , locul săvârșirii precum și rezonanța faptelor comise.

Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C.p.p, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpata prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise , urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte un pericol pentru ordinea publică este ,desigur ,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei .

Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta , între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpata , de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni ,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane , în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.

Astfel inculpata este cercetată pentru mai multe infracțiuni grave comise în formă continuată ,iar consecințele faptelor a generat cauzarea unui prejudiciu foarte ridicat, impun prelungirea în continuare a inculpatei a stării de arest preventiv.

Totodată se constată că prelungirea măsurii arestării este oportună

și pentru continuarea cercetărilor în bune condiții întrucât în cauză urmează a se efectua numeroase acte procedurale și procesuale față de inculpată.

Motivele care au condus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art .155

C.p.p.este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea legală a cauzei, așa cum de altfel a apreciat în mod pertinent și instanța de fond urmând a se finaliza raportul de constatre tehnico-științifică, efectuarea unei expertize tehnico-științifice grafoscopice și tehnice , efectuarea testului privind detecția comportamentului simulat de către învinuitul N. V., depunerea imaginilor video de la trezoreria mun. C. -napoca, efectuarea unor percheziții informatice, precum și a ltor activități ce se impun inclusiv prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței .

Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpatei , conduita procesuală, situația familială, absența antecedentelor penale, aplicarea legii penale mai favorabile în ipoteza intervenirii unor modificări legislative vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p

Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139 C.p.p.

Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.

Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatei sau a faptei săvârșite de către aceasta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.

În contextul celor expuse mai sus Curtea, în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. C., împotriva încheierii penale nr. 104/C din 29 august 2012 a T.ui C..

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.

P. ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. C., fiica lui I. și A., născută la (...), aflată în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 104/C din 29 august 2012 a T.ui C..

Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 august 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. M. L. H. I. C. M.

GREFIER D. S.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond. R.Mornăilă

← Decizia penală nr. 1166/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 219/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 1169/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1169/2012, Curtea de Apel Cluj