Decizia penală nr. 1175/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1175/R/2012
Ședința publică din 5 septembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. H.- judecător JUDECĂTORI: V. V. A.
V. C. GREFIER : M. N.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ prin
PROCUROR:DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. F., împotriva încheierii penale f.n. din 22 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul D.-B. T. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 și cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat M. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. O. R., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei, referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative față de inculpat, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu stabilirea de către instanță a obligațiilor pe care inculpatul se obligă a le respecta.
Se arată de apărătorul inculpatului că durata rezonabilă a măsurii arestului a fost împlinită. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent. Inculpatul nu a agresat părțile vătămate nici fizic, nici verbal, iar cele două surori gemene nu au fost obligate de acesta să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, acestea practicând prostituția fără să fie obligate sau amenințate în vreun fel de inculpat. Se mai arată că partea vătămată V. D. a fost prostituată și înainte de a-l cunoaște pe inculpat și este și acum. Toată familia C. a traficat femei și a obținut sume de bani, însă față de aceasta nu s-au luat măsuri preventive.
Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar împiedica desfășurarea procesului penal și nici nu ar influența martorii, întrucât acesta dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. Consideră că o altă măsură restrictivă de libertate ar fi suficientă pentru inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun menținerea acesteia. Măsura arestării preventive a fost dispusă în temeiul art 148 lit f Cod procedură penală, iar pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a încercat să influențeze partea vătămată să-și schimbe declarația, aceasta rezultând din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice de la dosar.
Atât practica națională cât și jurisprudența CEDO au statuat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat și la gravitatea faptei, când unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă (cauza Letellier contra Franței). Inculpatul a fost trimis în judecată, întrucât în diferite perioade de timp a recrutat diverse persoane, printre care și minore, le-a cazat, le-a transportat, în scopul practicării prostituției, prin amenințare, violență și alte forme de constrângere. Din întreg materialul probator se poate reține existența indiciilor cerute de art 143 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Măsura preventivă a arestării este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a judecării cauzei, conform art 136 alin 1 Cod procedură penală.
Inculpatul B. F. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales. Mai arată că nu a avut nici o legătură cu martorii, iar cu părțile vătămate nu a vorbit niciodată.
C U R T E A :
Prin încheierea din 22 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., în baza art.3002 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul B. F., prin încheierea penală nr.20/C/(...) a T.ui S..
În baza art.3002 rap. la art. 1. alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT-B. T. S. au fost trimiși în judecată inculpații : B. F., C. A., C. F.-I., C. M. si C. F. I., din care inculpatul B. F. in stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin 1 din legea 678/2001 , cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal și art.13 alin 1 din legea 678/2001, cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal, de către inculpatul B. F. si a infracțiunii prev.de art.13 alin 1 si 3 din legea 678/2001 ,cu aplic.art.2 pct.2 lit.c din aceeași lege si art.41 alin 2 Cod penal, pentru ceilalți inculpați, având în vedere următoarea stare de fapt:
În perioada 2009 - 2010 numiții A. M. și S. C., profitând de starea materială precară și de lipsa de maturitate a minorelor D. A. și D. S. au întreținut relații sexuale cu acestea după care le-au oferit și altor persoane contra unor sume de bani. A. au locuit în Z., timp de 2 luni într-o garsonieră închiriată de aceștia întreținând relații sexuale, o parte din bani fiind luată de către A. M. și S. C. pentru contravaloarea transportului, racolarea de clienți, după care au fost internate în Centrul de S. C. C. S., iar la data de (...) când ele au fost reintegrate în familie. În timpul cât s-au aflat acasă la locuința părinților din localitatea B., au fost contactate telefonic de C. F. care a aflat de ele de la A. F. cerându-le să vină în S. M. să practice prostituția pentru el.
La data de (...) cele două fete s-au deplasat cu trenul în S. M., unde au fost așteptate de C. F. și soția acestuia A. și cazate în mai multe locații închiriate de el, relații sexuale ce se consumau fie în apartamentele închiriate, fie la hoteluri, pensiuni.
Cele două fete au fost preluate de către inculpatul B. F., prietenul învinuitei C. A. și cazate într-o garsonieră închiriată de către acesta în S. M., garsonieră în care mai era cazată și numita V. D. , tot pentru a fi exploatată sexual prin întreținerea de relații sexuale cu diverse persoane V. D. a fost cazată în mai multe locații de către inculpatul B. F., ultima dată fiind dusă chiar la locuința personală a inculpatului. A. întreținea relații sexuale cu diverse persoane fie la locuințele indicate, fie la clubul „. B. unde aceasta lucra ca și „.. Inculpatul o supraveghea în permanență pe aceasta, îi cerea socoteală pentru sumele încasate precum și pentru cheltuielile făcute de ea. Din declarațiile celor două minore luate în prezența unui consilier de la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a reținut că inculpatul o bătea frecvent pe V. D. și că aceasta avea o stare de temere și o frică permanentă de a ieși din cuvântul inculpatului. De asemenea, la solutionarea propunerii de arestare preventiva s-au avut in vedere o parte din convorbirile telefonice ale inculpatului,cu titlu exemplificativ , convorbirea avută în data de (...) cu persoană de sex feminin, aceasta cerandu-i inculpatului să o lase în pace pe D. că este terminată de cât a bătut-o și de cât a dat-o la produs (vol.6 pagina 104),convorbirea telefonica din data de (...),o alata in care că inculpatul îi reproșa de nenumărate ori învinuitei C. A. că i-a luat fetele,și că acum vrea să i-o ia și pe D. (vol.6 pagina 124).
Inculpatul B. F. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.20/C din data de (...) pronunțată în dosar nr. (...) a T.ui S., măsură ce a fost prelungită ulterior, în coformitate cu dispozițiile art.155 Cod procedură penală, pe tot parcursul urmăririi penale și de asemenea menținută de instanță, după primirea dosarului, înregistrat sub nr.(...), prin încheierea din 27 iunie 2012, în conformitate cu prev. art.3001 Cod procedură penală.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din natura și gravitatea faptelor cât și din activitatea infracțională desfășurată de inculpat.
Atât practica națională cât și jurisprudența CEDO, au statuat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat și la gravitatea faptei, când unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă (cauza Letellier c/a Franței)-desigur pentru o perioadă de timp limitată (termen rezonabil).
Infracțiunea de trafic de persoane constituie o infracțiune pentru care justițiile naționale și cele internaționale au preocupări majore, datorită amplorii pe care aceasta a luat-o, atenția sporită în vederea reprimării acestui flagel reflectându-se și în activitatea de legiferare pe plan internațional și național. Limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata sunt închisoare mai mare de 4 ani, aceasta condiție fiind si ea îndeplinita.
Inculpatul a fost trimis in judecata, întrucât în diferite perioade de timp a recrutat diverse persoane, printre care si minore, le-a cazat, le-a transportat, în scopul practicării prostituției, prin amenințare, violenta si alte forme de constrângere. A. infracțională desfășurată de acest inculpat s-a desfășurat în timp până la momentul privării sale de libertate, spre deosebire de ceilalți inculpați care, in aprilie 2011, și-au încetat activitatea infractională, așa cum este reținut in rechizitoriu. Deci, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avută in vedere si persistența acestuia in comiterea de fapte antisociale, pe lângă gravitatea în sine a acestor fapte.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța de control judiciar, Curtea de A. C., a arătat în plus, prin încheierea penală nr.772/R/2012, că acesta rezidă și din riscul comiterii unor fapte similare de către alte persoane, în absența unor reacții ferme a autorităților. Pe de altă parte, se mai arată că inculpatul a dezvoltat o adevărată afacere din exploatarea victimelor minore, semnificativ fiind faptul că nu este angajat în muncă și nu rezultă că ar obține venituri legale din prestarea unor activități.
De asemenea, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, în dosar nr. (...), instanța de control judiciar, Curtea de A. C., a reținut, prin încheierea penală nr.840/R/2012, că la dosar există indicii că inculpatul a încercat direct și indirect să influențeze părțile vătămate și martorii din dosar, fiind perceput de aceste persoane ca o persoană deosebit de violentă, amenințându-le pe părțile vătămate minore pentru că au făcut declarații în cauză, fiind astfel incident și motivul de arestare prevăzut de art. 148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, astfel cum s-a susținut în mod constant și de către parchet, în dosarele mai sus amintite.
Datorită acestor aspecte, Curtea a apreciat că nu există o relație de echivalență între situația inculpatului recurent și a coinculpaților cercetați în stare de libertate pentru fapte proprii și de aceea nu se poate dispune înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă.
T. procedând din nou, la termenul de azi, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului B. F., în cursul judecății, în conformitate cu prev. art.
3002 C.proc.pen. față de susținerile formulate oral de reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, în fața instanței, constată că nu au intervenit, de la ultima verificare, din data de (...), elemente noi, de fapt și de drept, care să conducă la soluția revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive. Singurul aspect pertinent invocat de apărare - care dealtfel trebuie supus permanent analizării din partea instanței, chiar și din oficiu, în conformitate cu prev. art.5 paragraf 3 din Convenția (europeană) privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale - este cel privind durata rezonabilă a privării de libertate, în cadrul unei proceduri judiciare. Or, din acest punct de vedere, raportat la complexitatea cauzei, gravitatea faptelor și persoana inculpatului, nu se poate susține cu temei că, prin scurgerea unei perioade de detenție de circa 3 luni și jumătate, „aproape că se poate vorbi de depășirea duratei rezonabile a arestării";.
Pentru aceste considerente și întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat ci se mențin în continuare, instanța, in baza art.3002 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată față de inculpatul B. F., prin încheierea penală nr.20/C/(...) a T.ui S., menținând respectiva măsură.
Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. F., solicitând, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa în stare de libertate, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu stabilirea de către instanță a obligațiilor ce urmează a le respecta.
În motivarea recursului se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, că nu a agresat părțile vătămate nici fizic și nici verbal, că nu le-a obligat să întrețină relații sexuale contra cost și că victimele au practicat prostituția și înainte de a-l cunoaște, dar și în prezent. Se mai invocă faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar împiedica desfășurarea procesului penal și nici nu ar influența martorii, întrucât acesta dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. astfel că o altă măsură restrictivă de libertate ar fi suficientă .
În final, inculpatul arată că există diferență de tratament juridic față de inculpații C. care, fiind într-o situație similară, nu sunt privați de libertate, iar durata rezonabilă a măsurii arestului a fost împlinită.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul B. F. a fost arestat preventiv la 8 mai 2012 prin încheierea penală nr.20/C/(...) a T.ui S., definitivă prin încheierea penală nr.772/R/(...) a Curții de A. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.2 pct.2 lit. c din aceeași lege și cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul le-a preluat pe minorele D. A. și D. S. de la coinculpații din cauză pe care le-a cazat într-o garsonieră închiriată de către acesta în S. M. în vederea exploatării sexuale a acestora și că în aceeași garsonieră mai era cazată și numita V. D., tot pentru a fi exploatată sexual prin întreținerea de relații sexuale cu diverse persoane. Totodată, V. D. a fost cazată în mai multe locații de către inculpatul B. F., ultima dată fiind dusă chiar la locuința personală a inculpatului. A. întreținea relații sexuale cu diverse persoane fie la locuințele indicate, fie la clubul „. B. unde aceasta lucra ca și „.. Inculpatul o supraveghea în permanență pe aceasta, îi cerea socoteală pentru sumele încasate, precum și pentru cheltuielile făcute de ea, inculpatul supunând-o constant agresiunilor fizice.
Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Ulterior, măsura a fost prelungită în conformitate cu dispozițiile art.155 Cpr.pen., iar după sesizarea instanței de judecată, starea de arest a inculpatului a fost menținută ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. F. ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile învinuiților C. F., C. Ana M., C. F. I., declarațiile victimelor D. S. și D. A., V. D., procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile de martori.
În ceea ce privește temeiul de arestare a inculpatului, Curtea concluzionează că este incident si subzista în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a art. 148 lit. f C.proc.pen. (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al faptei și intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al activității infracționale, dar și prin raportare la persoana acestuia care, după cum reiese din indiciile conferite de probele cauzei, pare să fi fost o persoană care se manifesta cu o agresivitate excesivă față de victime. A., din declarațiile victimelor minore luate în prezența unui consilier de la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, rezultă că inculpatul o bătea frecvent pe V. D. și că aceasta avea o stare de temere și o frică permanentă de a de a nu se conforma cerintelor inculpatului. De asemenea, dintr-o convorbire purtată în (...) cu o persoană de sex feminin rezultă că aceasta îi cerea să o lase în pace pe D. că este terminată de cât a bătut-o și de cât a dat-o la produs (vol.6 pag.104).
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de rezultat si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile pretins comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatului la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că infracțiunile de care este învinuit inculpatul s-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, iar urmărirea penală si judecata la prima instanță necesită mai mult timp datorită complexității cauzei. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și pregătirea profesionala nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
De asemenea, situația inculpatului nu este identică cu a celorlalți inculpați din cauză, a căror activitate infracțională se descrie în actul de sesizare la alte dimensiuni, pentru ca acest aspect să poată fi avut în vedere la stabilirea unitară, a unei stări identice de detenție provizorie sau de libertate, pentru toți inculpații.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că, în speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea în libertate, astfel că în baza 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat declarat de inculpatul B. F., iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de
50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. F. împotriva încheierii penale fără număr din 22 august 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. V. C.
GREFIER, M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. M. S.
| ← Decizia penală nr. 327/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
