Încheierea penală nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
Î. PENALA NR. 2/R/2011
Ședința publică din 5 ianuarie 2012-
Instanța compusă din PRES. : A. D. L. ,judecător JUDECĂTORI: L. M.
IULANA M. GREFIER: E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror
D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. S., împotriva încheierii penale nr. 1/CC/2012 din 3 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, având ca obect prelungirea duratei arestării preventive, inculpatul fiind cercetat in stare de arest preventiv pentru săvârșirea infractiunilor de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1și 5 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și art. 176 alin.1 lit. „f"; Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit.b Cod penal,
La apelul nominal se prezintă inculpatul R. S., în stare de arest, deținut în Arestul IPJ B. N., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat
B. B., din cadrul Baroului C., cu împuternicirea avocațială la dosar.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că își menține recursul si este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Întrebat fiind, inculpatul arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate cu precizarea că la momentul comiterii faptelor imputate se afla în stare de ebrietate. S. că nu a îndreptat drujba către victimă ci aceasta a lovit instrumentul cu o rangă de fier , după care drujba a căzut la pământ.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătoarea inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud si rejudecând a se dispune respingerea propunerii de prelunigre a duratei arestului preventiv fata de inculpat, cu consecința punerii în libertate a acestuia. Raportat la faptele imputate inculpatului - care sunt sancționate de legiuitor cu pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani - apreciază că starea de fapt până în prezent nu este destul de clară astfel că nu se poate anticipa dacă inculpatul va fi trimis in judecată pentru tentativa la infractiunea de omor calificat.Consideră că în cauză instanța trebuie să pornească de la obiectivul înscris in dispozițiile art. 136 Cod proc.penala si anume urmează a se analiza dacă pentru buna desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest.
Apreciază că scopul dispozitiilor legale poate fi atins si cu inculpatul în stare de libertate câtă vreme si în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv se susține că se impune aceasta măsură numai pentru depunerea la dosar a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică si prezentarea materialului de urmărire penală.
Raportat la situația familială a inculpatului si persoana acestuia care nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică si care nu a avut intenția de a fi violent solicită cercetarea lui în stare de libertate. In subsidiar, solicită a se dispune față de inculpat o măsura neprivativă de libertate si anume obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Solicita a se dispune si cu privire la onorariul avocațial din oficiu.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat si menținerea încheierii penale recurate ca fiind legală si temeinică.
A. că inculpatul a fost arestat preventiv pentru comiterea infracțiunii de ultraj și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, reținându-se în sarcina sa că l-a lovit pe agentul de poliție P. I., amenințându-l și încercând să-l lovească cu un motofierăstrău și cu un topor.
Urmărirea penală nu a fost finalizată, urmând ca la dosar să fie depus raportul de expertiză medico-legală psihatrică efectuat în cauză de către I. de M. L. M. M. B.
Infactiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt pedepsite cu închisoarea al cărui cuantum este mai mare de 4 ani si persoana inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul R. S., având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate. A. că a mai fost condamnat, însă pedeapsa i-a fost grațiată.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.1 din data de 3 ianuarie 2012 a T.ui B.-N. în baza disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală s-a admis propunerea formulată de P. DE PE L. T. B.-N., și în consecință s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului R. S., fiul lui S. și I., născut la data de (...) în comuna C. județul C., domiciliat în comuna B., sat. Ț. nr. 252 județul B.-N., CNP - 1., fără antecedente penale, în prezent deținut în
Arestul IPJ B.-N., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...)
și până la data de (...).
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, s-a solicitat prelungirea pentru o perioadă de 30 de zile, a duratei arestării preventive luată față de inculpatul R. S.
În motivarea cererii s-a relevat că, prin rezoluția din (...) și apoi prin ordonanța din (...) s-a dispus începerea urmării penale și respectiv s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1și 5 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și art. 176 alin.1 lit. „f"; Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. „b"; Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului că la data de (...), pe fondul stării de ebrietate, l-a amenințat și lovit pe numitul P. I., agent de poliție în cadrul Secției 3 Rurală Sânmihaiul de C., P. de P. B., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, încercând totodată să îi aplice lovituri cu un motofierăstrău și cu un topor; că inculpatul a fost arestat la (...) prin Î. penală nr. 105/CC/2011 a T.ui B.-N., măsură ce expiră la data de (...); că în cauză s-au efectuat o serie de acte de urmărire penală dar că urmărirea penală nu a putut fi finalizată urmând a se primi Raportul de expertiză medico-legală psihatrică întocmit de I. de M. L. „. M. B. și a se prezenta materialul de urmărire penală, situație în care se impune menținerea stării de arest deoarece, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă.
S-a constat că cererea formulată în cauză este întemeiată astfel încât, în baza disp. art.155 și urm. Cod procedură penală a fost admisă ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile evocate în disp. art.143 Cod procedură penală, existând probe că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută.
Pe de altă parte instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, pericolul social concret pentru ordinea publică persistând.
De altfel, nu s-ar putea reține cu succes teza potrivit căreia, la doar o lună de la comiterea unor acte antisociale de mare rezonanță în colectivitatea din care fac parte inculpatul și victima, pericolul evocat anterior s-ar fi disipat până la dispariție.
În concret este de relevat și faptul că deși a recunoscut faptele pentru care este cercetat inculpatul le-a prezentat nuanțat, prezentând o versiune potrivit căreia actele sale au constituit o reacție la acțiunea violentă a lucrătorului de poliție, versiune care însă este infirmată de martorii oculari,
Roșca M. (concubina inculpatului) și Roșca Terezia (cumnata sa).
Așa fiind s-a apreciat că luarea unei măsuri privative mai puțin drastice (prin înlocuirea celei existente), potrivit solicitărilor apărării, nu este oportună, fiind în interesul urmării penale a se menține măsura arestării preventive.
În consecință, în baza textelor legale invocate, cererea procurorului a fost admisă, dispunându-se prelungirea duratei arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) , dată până la care urmează a se realiza actele de urmărire penală menționate în cerere, în vederea încheierii fazei de urmărire penală.
S-au aplicat prevederile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpatul R. S.
În ședința publică din data de 5 ianuarie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii propunerii de prelungire a arestului preventiv și punerea în libertate a acestuia. S-a apreciat că starea de fapt până în prezent nu este destul de clar stabilită și că scopul dispozițiilor legale poate fi atins si cu inculpatul în stare de libertate câtă vreme si în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv se susține că se impune aceasta măsură numai pentru depunerea la dosar a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică si prezentarea materialului de urmărire penală.
S-a solicitat a se ține seama și de situația familială a inculpatului si persoana acestuia care nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică si care nu a avut intenția de a fi violent.
In subsidiar s-a solicitat a se dispune față de inculpat o măsura neprivativă de libertate si anume obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent este cercetat în dosarul nr.749/P/2011 al P.ui de pe lângă T. B.-N. sub aspectul comiterii infracțiunilor de ultraj, prev. de art.239 alin.1 și 5 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.174 Cod penal și art.176 alin.1 lit.f Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.b Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului constau în aceea că la data de (...), pe fondul stării de ebrietate, l-ar fi amenințat și lovit pe numitul P. I., agent de poliție în cadrul Secției 3 Rurală Sânmihaiul de C., P. de P. B., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, încercând totodată să îi aplice lovituri cu un motofierăstrău și cu un topor.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de (...), prin încheierea penală nr.105/CC/2011 a T.ui B.-N., ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă (f.1-2, 5-13, 18-24), procesul verbal de examinare criminalistică (f.15-16), procesul verbal de consemnare a înregistrării audio (f.25-26), declarația părții vătămate P. I. (f.43-46), raport de constatare medico-legală (f.56), raport de constatare medico legală (f.58) declarațiile martorilor R. M. (f.67-71), R. Terezia (f.72-76), R. I. (f.77-80), Tagsorean Ana
(f.82), Tăgșorean D. V. (f.83-85), Chiciudean A. (f.86-87), Rician V. Alin (f.88-
89),Hălăstuan Ana (f.90-91), M. O.(f.92-94) declarația inculpatului (f.60-63).
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, dată fiind gravitatea faptelor pentru care este cercetat, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că ar fi fost comise faptele de către inculpat.
Rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii unor fapte de ultraj sau tentativă la omor este una deosebită și constă într-o stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, dacă legea nu este aplicată cu hotărâre.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, scop ce nu a fost atins, ancheta penală nefiind finalizată.
Chiar dacă probele ce ar mai trebui administrate sunt puține, având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de faptul că inculpatul obișnuiește să consume alcool, sub influența căruia are un comportament violent, curtea constată că există un risc real de încurajare a comiterii de fapte prin care să fie pusă în pericol viață, integritatea corporală, sănătatea altor persoane și chiar de comitere de alte fapte penale de către însuși inculpatul recurent, din actele de la dosar reieșind că inculpatul își agresează în mod frecvent concubina, pe fondul unei astfel de agresiuni având loc și faptele din acest dosar.
Nu este suficient ca drepturile fundamentale ale persoanelor să fie protejate printr-o legislație ce prevede o serie de măsuri de prevenire, reprimare și sancționare a conduitelor contrare legii, ci aceasta trebuie să fie dublată de luarea în concret a unor măsuri de ordin practic pentru ca protecția garantată de lege să fie una efectivă, măsuri concrete care judecate într-un mod rezonabil sunt apreciate ca putând preveni producerea unui rezultat grav.
În speța de față, la momentul actual nu este posibilă luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate care să asigure buna desfășurare a procesului, Curtea reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului R. S. pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Văzând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea urmează ca în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S.
Potrivit art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care
100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S., fiul lui S. si I., născ.la 2 mai 1962, aflat in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr.1/CC din 3 ianuarie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. D. L. L. M. I. M. E. C.
Red.L.M./L.M.
3ex./(...) Jud.fond:A.D.P.
| ← Decizia penală nr. 1175/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1505/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
