Decizia penală nr. 978/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 978/R/2011
Ședința publică din 26 iunie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător
JUDECĂTORI : L. H.
I. M. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 491 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr.(...), privind pe inculpatul M. E., acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 3. din data de 31 martie 2011, pentru săvârșirea infracțiunii de lăsare fără ajutor prev. și ped de art. 315 cu aplic. art. 40 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului, pentru fapta reținută în sarcina sa. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod corect, față de dispozițiile art
19 alin 3 Cod penal, instanța a reținut că infracțiunea de lăsare fără ajutor se poate comite atât cu intenție cât și din culpă. Cu toate acestea, instanța a reținut că, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla inculpatul nu a putut prevedea faptul că sănătatea sau integritatea corporală a victimei este pusă în primejdie și că aceasta se află în neputința de a se salva.
Se mai arată că viața victimei a fost pusă în primejdie, cu mențiunea că: această încadrare se datorează exclusiv stării de hipotermie prezentate la internarea în unitatea spitalicească, este cât se poate de evident pericolul pentru sănătatea victimei existent la momentul la care aceasta, în neputință de a se salva, a căzut la pământ noaptea, într-un loc întunescos, în condiții cu temperaturi foarte scăzute, aspecte cunoscute de inculpat.
În practica judiciară este reținută în mod frecvent vinovăția, în cazul persoanelor care comit infracțiuni în stare avansată de ebrietate. În concluzie, consideră reprezentantul parchetului că, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pe motivul lipsei vinovăției.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 491 din 11 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca, în dosar nr.(...), în temeiul art. 334 C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul
M. E., din infracțiunea prevăzută de art. 315 C., cu aplicarea art. 40 alin. 1 C. în infracțiunea prevăzută de art. 315 C.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 10 lit. d C. a fost achitat inculpatul M. E., fiul lui R. și P., născut la data de 13 octombrie 1953, în loc. L., comuna L., jud. C., CNP 1., cetățean român, studii medii, domiciliat în loc. L., nr.
62, comuna L., jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s.a constatat că partea vătămată M. I. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In temeiul art. 192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în data de
(...) în dosar nr. 3. a fost trimis în judecată inculpatul M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C., cu aplicarea art. 40 al.
1 C.
În esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în data de (...), în timp ce se deplasa împreună cu partea vătămată M. I. D. pe strada V. C. din C.-N., înspre comuna C., ambii aflându-se în stare avansată de ebrietate, a văzut când acesta a căzut la pământ și deși partea vătămată nu a dat nici un semn că se poate ridica nu i-a acordat acesteia nici un fel de ajutor și nu a înștiințat vreo altă persoană sau autoritate, abandonând-o într-un loc izolat și întunecos, unde era greu să fie observată de alte persoane, pe timp de ger și noapte, partea vătămată fiind găsită a doua zi în stare de hipotermie care i-a pus viața în primejdie.
P. vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că l-a văzut pe M. I. D. când a căzut la pământ, dar a precizat că nu a știut că acesta nu se va mai ridica.
În cursul judecății inculpatul și partea vătămată au fost citați în repetate rânduri în procedura obișnuită și cu mandate de aducere în vederea audierii. Din procesele verbale întocmite de organele de poliție pentru termenul de judecată din datele de (...), (...), (...), (...) rezultă că organele de poliție nu au putut executa mandatele de aducere deoarece inculpatul și partea vătămată nu mai locuiesc la adresele de domiciliu care figurează în bazele de date ale Direcției de E. a P. S-a solicitat organelor de poliție să efectueze verificări pe raza mun. C.-N. pentru a-i identifica pe cei doi însă aceștia nu au fost găsiți. S-a luat legătura telefonic de către grefierul de ședință cu membrii familiei Molnar, la care inculpatul și partea vătămată au locuit în cursul anului 2009, aceștia arătând că nu cunosc unde se află în prezent cei doi.
În cursul judecății s-a procedat la audierea martorilor L. G. și M. A.
Din mijloacele de probă administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
În data de (...) organele de poliție din cadrul Poliției mun. C.-N. au fost sesizate de către UPU 1 C. cu privire la faptul că la această unitate sanitară a fost transportată de S. de ambulanță partea vătămată M. I. D. care prezenta multiple leziuni corporale și care se afla în stare de hipotermie. O. de poliție au fost informate că S. de ambulanță a fost solicitat de numitul L. G. care l-a găsit pe M. I. D. căzut lângă peretele bucătăriei de vară a imobilului cu nr. 160 de pe strada
V. C. din C.-N.. O. de poliție s-au deplasat în locul respectiv și în procesul verbal întocmit a fost descris locul în care a fost găsită partea vătămată (f.5-6).
S-a procedat la efectuarea actelor de cercetare penală și pe baza acestora în actul de sesizare s-a reținut că, în data de (...), pe parcursul întregii zile partea vătămată a consumat o cantitate mare de alcool împreună cu inculpatul M. E. Cei doi profitând de atmosfera sărbătorilor de iarnă s-au deplasat la locuințele mai multor persoane în final ajungând la locuința martorei M. Ana unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 22,30-23,00 cei doi au părăsit locuința martorei și au pornit spre comuna C. deplasându-se pe str. V. C. La un moment dat partea vătămată, probabil din cauza stării de ebrietate în care se afla, a căzut la pământ, iar inculpatul deși a sesizat acest lucru și-a continuat deplasarea fără a-i acorda ajutor și fără a anunța pe cineva în legătură cu aceste aspecte, deși afară erau temperaturi scăzute având în vedere perioada calendaristică și ora târzie. S-a reținut și faptul că partea vătămată a căzut într- un loc izolat și întunecos.
În baza acestei stări de fapt s-a apreciat că inculpatul M. E. a săvârșit infracțiunea de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. I. apreciază că din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate și a inculpatului rezultă numeroase contradicții cu privire la faptele petrecute în seara zilei de (...); de asemenea sub aspectul laturii subiective nu există suficiente elemente care să conducă la concluzia certă că starea în care se afla inculpatul M. E. i-a permis să realizeze pericolul în care s-a aflat partea vătămată după ce a căzut la pământ.
P. vătămată M. I. D. a declarat cu ocazia audierii că, în data de (...), în cursul zilei a consumat împreună cu inculpatul băuturi alcoolice în cantitate ridicată, respectiv votcă, țuică de prune și mai multe beri, iar în seara zilei respective s-au deplasat la locuința martorei M. Ana unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Ulterior s-au hotărât să se întoarcă în com. C. și au pornit pe jos pe strada V. C. P. vătămată a arătat că „după ce am parcurs cca 400 m datorită stării avansate de ebrietate în care mă aflam am căzut la pământ fără a simți să fiu lovit de vreo persoană";. P. vătămată a menționat că din pricina stării de ebrietate nu a putut să se ridice și a rămas în acel loc până a doua zi. În privința inculpatului M. E. partea vătămată a arătat că acesta a observat când a căzut, dar și-a continuat deplasarea fără a-i acorda ajutor. P. vătămată a precizat că nu știe cărui fapt s-a datorat lipsa de reacție a inculpatului având în vedere că și acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate (f.7-8).
Inculpatul M. E. a fost audiat în data de (...) și a arătat că după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată în locuința martorei M. Ana, la întoarcerea spre comuna C., între el și partea vătămată a început o altercație din cauza faptului că se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a susținut că partea vătămată l-a lovit cu pumnul în zona feței, după care a apărut o mașină din care au coborât două persoane care le-au aplicat lovituri cu pumnii. Inculpatul a menționat că în acel moment el s-a deplasat la locuința familiei Molnar unde trebuia să ajungă împreună cu partea vătămată și s-a culcat fără să știe ce s-a mai întâmplat cu partea vătămată. A doua zi a aflat că M. I.-D. a fost găsit bătut și căzut în grădina din spatele bucătăriei de vară a numitei M. I. fiind în șoc hipotermic (f.16-17).
Inculpatul a fost audiat în calitate de învinuit în data de 6 martie 2011 și a declarat în general aceleași aspecte, menționând că după ce a fost lovit de partea vătămată cu pumnul a încercat să se apere și să îl liniștească pe M. I. D. îndepărtându-l cu mâinile. Inculpatul a arătat că din cauză că partea vătămată se afla în stare avansată de ebrietate s-a dezechilibrat și a căzut, iar el a plecat imediat după aceea pentru a evita scandalul, fără să îl intereseze ce se întâmplă cu partea vătămată. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a menționat că l-a văzut pe M. I. când a căzut, dar nu a știut că nu se va mai ridica și în plus fiind în stare de ebrietate nu-l putea duce după el (f.23).
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiată martora M. Ana care a confirmat faptul că inculpatul și partea vătămată au venit la locuința sa în seara zilei de (...) în jurul orelor 22,00, observând că se aflau în stare avansată de ebrietate. M. a arătat că cei doi au consumat diferite băuturi alcoolice și în locuința sa după care au plecat înspre comuna C. A doua zi martora a aflat că partea vătămată a fost găsită în apropierea locuinței numitei M. I. (f.20-21).
M. L. G. a descris cu ocazia audierii în ambele faze procesuale împrejurările în care l-a găsit pe M. I. D. căzut în partea din spate a locuinței numitei M. I. M. a precizat că nu cunoaște cum a ajuns partea vătămată în locul respectiv(f.18).
I. a constatat că cele două părți au expus în mod diferit faptele petrecute în seara zilei de (...) după momentul la care au părăsit locuința martorei M. A. P. vătămată nu a făcut referire la existența vreunui incident cu inculpatul sau cu alte persoane; inculpatul a menționat că a avut o altercație cu partea vătămată, după care au apărut două persoane care le-a aplicat lovituri cu pumnul. Ceea ce este confirmat din declarațiile celor două părți și din declarația martorei M. Ana este faptul că atât inculpatul, cât și partea vătămată se aflau în stare avansată de ebrietate.
Varianta existenței unei agresiuni expusă de inculpat nu poate fi exclusă și prin raportare la conținutul raportului de constatare medico-legală întocmit de IML C. în privința părții vătămate din care reiese că aceasta prezenta multiple leziuni care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure (fila 9-10). Nu există suficiente elemente de probă pe baza cărora să se stabilească dacă partea vătămată a fost agresată fizic în seara respectivă și în caz afirmativ cine a fost autorul agresiunii. Este cert însă că apare un dubiu în privința modului în care partea vătămată a ajuns în locul în care a fost găsită de S. de ambulanță în dimineața zilei de 0(...). Inculpatul face referire la faptul că partea vătămată a căzut când a încercat să îl îndepărteze cu mâinile; acest gest al inculpatului nu ar fi fost de natură a-i crea părții vătămate toate leziunile menționate în raportul de constatare medico-legală. Astfel nu este exclus ca ulterior momentului în care partea vătămată a căzut din cauza stării de ebrietate sau din cauza gestului inculpatului să fi fost și victima unei agresiuni din partea altor persoane, iar leziunile cauzate să îl fi împiedicat să se ridice.
Prin raportare la starea de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv faptul că inculpatul a plecat de lângă partea vătămată după ce a văzut că a căzut, instanța a apreciat că nu există suficiente date care să confirme faptul că inculpatul a avut reprezentarea că partea vătămată nu se va mai ridica și că din acest motiv îi este pusă în pericol starea de sănătate. S-a menționat în rechizitoriu că inculpatul a acționat cu intenție eventuală, ceea ce presupune că inculpatul a prevăzut și a acceptat producerea urmării vătămătoare, care i-a fost indiferent dacă se va produce. În susținerea acestui aspect s-a arătat că raportat la condițiile concrete respectiv noaptea, temperatură scăzută, starea avansată de ebrietate a victimei, primejdia pentru sănătatea și viața victimei era deosibit de ridicată și cu toate acestea inculpatul și-a continuat deplasarea. Toate aceste elemente sunt pertinente pentru o persoană care are reprezentarea deplină a faptelor sale, în privința inculpatului acest aspect fiind mai mult decât discutabil, raportat la starea avansată de ebrietate în care se afla. Inclusiv partea vătămată a făcut referire la faptul că lipsa de reacție a inculpatului se poate datora stării de ebrietate.
Astfel instanța a apreciat că există dubii și referitor la capacitatea inculpatului de a prevedea producerea unui rezultat periculos, raportat la consumul de băuturi alcoolice din ziua respectivă. Sub aspectul laturii subiective aceleași dubii, legate de posibilitatea de prevedere, există și referitor la faptul că inculpatul nu a înștiințat autoritatea în sensul prevăzut de art. 315 C. Inculpatul a precizat și faptul că nu ar fi avut posibilitatea să-l transporte pe M. I. D. din cauza stării de ebrietate. I. prevăzută de art. 315 C., presupune în modalitatea omisiunii de a da ajutorul necesar posibilitatea făptuitorului de a da acel ajutor; mijloacele de probă administrate în cauză nu au putut releva în ce stare se afla inculpatul și dacă acesta ar fi putut să-i acorde ajutor părții vătămate sau nu.
I. a constatat că infracțiunea de lăsare fără ajutor se poate săvârși sub aspectul laturii subiective și din culpă, însă și pentru această formă de vinovăție este necesar a se stabili că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale pe care nu l-a acceptat socotind fără temei că nu se va produce - în cazul culpei cu previziune sau că nu a prevăzut rezultatul deși trebuia și putea să-l prevadă - în cazul culpei fără previziune. În primul caz, instanța a apreciat că nu rezultă fără dubii că inculpatul a prevăzut faptul că partea vătămată nu se va ridica și că în acest fel integritatea corporală îi este pusă în pericol, iar în cel de-al doilea caz al culpei fără previziune este necesar să rezulte din probe că inculpatul putea să prevadă rezultatul socialmente periculos. Atâta timp cât nu se poate stabili prin mijloace de probă starea concretă în care se afla inculpatul, cauza pentru care partea vătămată a fost în imposibilitate de a se ridica (nefiind exclusă așa cum s- a arătat anterior și ipoteza unei agresiuni petrecute ulterior momentului la care inculpatul s-a îndepărtat de partea vătămată), nu s-a putut reține vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de lăsare fără ajutor.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că nu rezultă din probele administrate că fapta inculpatului M. E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 315 C. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 10 lit. d C. a dispus achitarea acestuia.
Înainte de acordarea cuvântului în dezbateri s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul
M. E., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 40 al. 1 C. I. a constatat că raportat la condamnările suferite anterior de inculpat nu este incidentă nici una dintre tezele care permit reținerea dispozițiilor art. 40 al. 1 C. Din aceste motive în temeiul art.
334 C. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. E., din infracțiunea prevăzută de art. 315
C., cu aplicarea art. 40 alin. 1 C. în infracțiunea prevăzută de art. 315 C.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța a constatat că partea vătămată M. I. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In temeiul art. 192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. C. N., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului, pentru fapta reținută în sarcina sa. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod corect, față de dispozițiile art 19 alin 3 Cod penal, instanța a reținut că infracțiunea de lăsare fără ajutor se poate comite atât cu intenție cât și din culpă. Cu toate acestea, instanța a reținut că, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla inculpatul nu a putut prevedea faptul că sănătatea sau integritatea corporală a victimei este pusă în primejdie și că aceasta se află în neputința de a se salva.
Se mai arată că viața victimei a fost pusă în primejdie, cu mențiunea că: această încadrare se datorează exclusiv stării de hipotermie prezentate la internarea în unitatea spitalicească, este cât se poate de evident pericolul pentru sănătatea victimei existent la momentul la care aceasta, în neputință de a se salva, a căzut la pământ noaptea, într-un loc întunescos, în condiții cu temperaturi foarte scăzute, aspecte cunoscute de inculpat.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Prima instanță,raportat la probatoriul administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care însă nu a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de lăsare fără ajutor prev. de art.
315 cu aplic. art. 40 alin.1 Cod penal.
Potrivit textului menționat ,această infracțiune constă în omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea ,de către cel care a găsit o persoană a cărei viață,sănătate și integritate corporală este în primejdie și care este în neputință de a se salva.
Raportat la latura obiectivă a infracțiunii ,atât omisiunea de a da ajutorul necesar,cât și omisiunea de a înștiința autoritatea trebuie să fie în legătură cu o persoană găsită de făptuitor a cărei viață,sau sănătate este în primejdie și care este lipsită de putința de a se salva.Prin urmare,este necesar,pe de o parte ,ca făptuitorul să găsească persoana,iar pe de altă parte,ca acea persoană să fie în primejdie și să fie în neputința de a se salva (a se vedea Drept penal român, P. specială ,O.Loghin,T.Toader).
În speță,nu se poate vorbi de găsirea părții vătămate de către inculpat,câtă vreme ,așa cum rezultă din probele dosarului,aceștia în data de (...), pe parcursul întregii zile au consumat împreună o cantitate mare de alcool ,cei doi profitând de atmosfera sărbătorilor de iarnă, s-au deplasat la locuințele mai multor persoane, în final ajungând la locuința martorei M. Ana unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 22,30-23,00 cei doi au părăsit locuința martorei și au pornit spre comuna C. deplasându-se pe str. V. C. La un moment dat partea vătămată, probabil din cauza stării de ebrietate în care se afla, a căzut la pământ, iar inculpatul deși a sesizat acest lucru și-a continuat deplasarea fără a-i acorda ajutor și fără a anunța pe cineva în legătură cu aceste aspecte.
Prin urmare,pe lângă argumentele judicioase reținute de către prima instanță cu privire la inexistența laturii subiective a infracțiunii,(argumente ce vor fi însușite în totalitate de către instanța de recurs),respectiv că nu există suficiente elemente care să conducă la concluzia certă că starea în care se afla inculpatul M. E. i-a permis să realizeze pericolul în care s-a aflat partea vătămată după ce a căzut la pămân (partea vătămată declarând că „nu pot preciza cărui fapt s-a datorat lipsa de reacție a inculpatului,având în vedere că și acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate"; f.7,8) ,Curtea apreciază că nici condițiile laturii obiective a infracțiunii nu sunt îndeplinite în speță.
În concluzie, va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentintei penale nr. 491 din 11 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N..
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentintei penale nr. 491 din 11 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. A. P.
| ← Decizia penală nr. 1505/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1403/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
