Decizia penală nr. 1179/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1179/R/2012
Ședința publică din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din : Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.46 din 16 martie 2012 a J. S. S., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se apărătorul ales al inculpatului S.
A. av.M. M. și apărătorul părții civile N. B. av.Otilia P., ambii avocați din cadrul Baroului S., cu împuterniciri la dosar, lipsă fiind inculpatul S. A., partea civilă N. B., partea civilă S. J. S., partea civilă S. de A. J. S., partea responsabilă civilmente SC ";. R. I. S. C. și asigurătorul SC ";. R. A. SA B. prin SC ";. R. A. SA Z.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus de către inculpatul S. A. un memoriu conținând motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului S. A., solicită casarea sentinței penale atacate și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că instanța nu și-a motivat hotărârea, preluând aproape în întregime considerentele cuprinse în rechizitoriul întocmit de către parchet și stabilind vinovăția inculpatului pentru producerea accidentului.
Sigur s-a preluat și de către parchet în mare măsură ceea ce ultima expertiză a concluzionat, respectiv că inculpatul este cel vinovat de producerea accidentului pentru că nu a respectat prev.art.54 din O.U.G. 1..
C. că era datoria instanței și a parchetului să verifice mai pe larg aceste prevederi legale întrucât analizând aceste prevederi și în contextul celorlalte probe care s-au administrat în acest dosar, a ajuns la concluzia că nu se putea reține ca inculpatul să fie vinovat de producerea acestui accident ci cealaltă parte care a condus mopedul și care avea 15 ani. Expertiza a concluzionat, și a fost preluat, că nu a respectat art.54 din O.U.G. în sensul că nu s-a asigurat atunci când a efectuat depășirea și s-a spus";indiferent dacă a semnalizat ori nu, oricum este vinovat pentru că el trebuia să se asigure pentru că și-a schimbat direcția de mers";. Văzând art.45 din OUG nr.1. care spune ce înseamnă depășirea, se observă că și aceasta este o schimbare a direcției de mers. S. a fi avute în vedere motivele de recurs expuse pe larg la dosar.
De asemenea, susține că această regulă nu era doar pentru cel care a mers la stânga și care a semnalizat sau nu, ci era și obligația mopedului, de schimbare a direcției de mers. D. aceleași prevederi legale incumbă și unuia și altuia, urma să vedem cine dintre cei doi nu a respectat obligația în funcție de celelalte probe, pentru că acest lucru rezultă clar din prevederile legale. Urmează a se analiza dacă unul sau altul a fost cel vinovat. Din probe rezultă că minorul care a condus mopedul nu avea permis atestat, nu avea cunoștințele necesare și nici vârsta pentru a-l obține. Așa fiind, nu se poate spune că nu este vinovat și că nu a încălcat nici o regulă de circulație pentru că nu avea permis. Acest atestat incumbă tot din prevederile legale și tot din O.U.G. nr.1..
Mai mult, nu s-a spus exact dacă a semnalizat sau nu, dar având în vedere experiența inculpatului care are permis pentru toate patru categorii, care conduce TIR, în țară și străinătate, nu a fost implicat în nici un accident, este puțin probabil să-l credităm pe minorul de 15 ani care spune că nu a semnalizat.
S. a se avea în vedere că declarațiile celor doi care se aflau pe moped au fost contradictorii.
Pentru concluziile arătate precum și cele depuse pe la larg în memoriu depus la dosar, solicită admiterea recursului.
Apărătorul părții civile N. B., solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În susținerea recursului arată că în cauză vinovăția se stabilește în funcție de raportul de cauzalitate. Inculpatul nu s-a asigurat în momentul în care a schimbat direcția de mers în momentul în care a schimbat direcția, nu s-a asigurat că pe banda alăturată se află un alt autovehicul astfel încât manevra să nu producă o stare de pericol. A. este raportul de cauzalitate care duce la concluzia vinovăției inculpatului.
E. bineînțeles bazat pe probele administrate în cauză, respectiv pe cea de a treia expertiză. Celelalte rapoarte de expertiză nu au fost însușite de instanță ca fiind concludente. In ce privește prima expertiză, aceasta nu a fost considerată ca fiind concludentă deoarece concluziile experților au fost doar în sensul stabilirii care dintre cei doi conducători a semnalizat primul, ceea ce evident cu mijloace tehnice nu se poate stabili. A doua expertiză care de asemenea a fost contestată, nu conține concluzii care să ducă la lămurirea unui aspect în cauză, respectiv dinamica producerii accidentului.
Ultima expertiză a fost concludentă, motiv pentru care nu s-a încuviințat administrarea unei alte expertize tehnice.
In concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința se bazează pe probele administrate în cauză.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate sintetic de apărătorul părții vătămate. C. că prima instanță a făcut o motivare substanțială suficientă pentru determinarea situației constatate, probațiunea de la dosarul cauzei compusă din probe administrate conform art.63 C.pen. și interpretate ca atare, este suficientă pentru aflarea adevărului.
Apreciază că s-a avut în vedere de către instanță determinarea condițiilor ențiale și care au avut implicația și au condus la realizarea rezultatului în cauză din rspectiva raportului de cauzalitate complex pe care instanța l-a și tratat ca atare iar plicațiile din motivare sunt pertinente și reflectă elementele deduse din această roborare a materialului probator din cauză.
C. că în mod corect s-a și stabilit în final pe baza acestor elemente de vinovăție și pedeapsa aplicată inculpatului, astfel încât din nici o perspectivă nu consideră că se impune casarea soluției dată de prima instanță, care solicită a fi menținută ca atare ca efect a respingerii recursului.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 46 din 16 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al J. Ș. S., în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului S. A., fiul lui F. și I., născut la data de (...) în localitatea C., jud.S., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, student la U. T. C. N., fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în localitatea C., nr.77, jud.S., la pedeapsa de
6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. B. și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul S. A. R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri morale către partea civilă, în cuantum de
30.000 lei.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunile civilă formulate de S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. și a fost obligat inculpatul S. A., alături de asigurătorul S. R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 2.352,16 lei, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată N. B. și la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S. în cuantum de 442,85 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru partea vătămată N. B.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul S. A. la plata sumei de 1.400 lei în favoarea părții civile N. B., cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, la plata sumei de 1.450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă J. Ș. S., din Dosar nr.1442/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. A. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Ș. S. la data de (...) sub nr.(...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de (...), învinuitul S. A. a condus autoturismul marca VW Caddy cu numărul de înmatriculare (...) pe drum public, respectiv pe raza localității C. și, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident, în urma căruia partea vătămată N. B. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului (f.22-25, 36-38), declarațiile părții vătămate (f.41-46), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.6-15), raport de constatare medico-legală (f.47), rapoarte de expertize tehnice auto (f.73-79, 82-91, 100-122), fișă cazier (f.34), proces-verbal de prezentare material de urmărire penală (f.127).
Partea vătămată prin declarația din data de (...) (f.45-46) arată că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale. La termenul de judecată din data de (...), partea vătămată a arătat în fața instanței că înțelege să se constituie parte civilă față de inculpat cu suma de 70.000 lei daune morale, renunțând la pretențiile materiale formulate în faza de urmărire penală.
Prin adresa nr.18023/(...), aflată la fila 57 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 2.352,16 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientei N. B., iar prin adresa nr.342/(...), aflată la fila 59, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 442,85 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul numitei N. B.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70
Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpatului S. A. (f.151), care a prezentat modul de producere a accidentului, arătând că nu se consideră vinovat de producerea acestuia.
La același termen de judecată a fost audiată și partea vătămată N. B., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 152.
La termenul de judecată din data de (...), a fost audiat martorul M. M. Z., iar la termenul din data de (...) au fost audiați martorii M. I. și I. P., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele
161, 185 și 186. De asemenea, la termenul de judecată din data de (...) s-a omis audierea martorului Gal Z., față de împrejurarea că acesta s-a aflat în sala de judecată la audierea martorului M. M. Z.
La solicitarea părții civile, instanța a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză medico-legală pentru stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale, la filele 182-184 fiind depus acest raport întocmit de către I. N., în care s-a concluzionat cp numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru recuperarea părții vătămate a fost de 75-80 și acestea nu au pus în primejdie viața victimei.
În cauză a fost introdus în calitate de asigurător de răspundere civilă
S. R. A. S.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de (...), în jurul orei 23.30, inculpatul S. A. conducea autoturismul marca VW Caddy cu numărul de înmatriculare (...) pe raza localității C., în direcția V.. La un moment dat, intenționând să vireze la stânga, a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers, iar când a efectuat manevra de viraj a intrat în coliziune cu motoscuterul Yamaha cu numărul de înmatriculare C.-564, condus de numitul M. M. Z., care intrase în depășirea autoturismului pe partea stângă a drumului, sensurile de mers fiind delimitate prin marcaj longitudinal discontinuu. Motoscuterul a fost aruncat în șanțul din partea stângă a drumului, iar partea vătămată N. B., care era pasageră pe moped, a căzut în șanț, fiind transportată la S. J. de U.
Z.,unde a rămas internată în perioada (...)-(...). Atât inculpatul, cât și conducătorul mopedului au fost testați cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea zero (f.53).
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1767/II/b/247/ (...) emis de S. J. de M. L. Z., a rezultat faptul că partea vătămată N. B. a prezentat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, acestea necesitând pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nefiind apte să pună în primejdie viața victimei, aceste concluzii fiind confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală nr.9508II/b/172 din data de (...) (fila 182-184).
În cauză au fost efectuate două expertize tehnice auto, de către experții tehnici Pădurean Gregoriu și Ș. V., iar întrucât au existat contradicții între cele două expertize, s-a dispus efectuarea unei expertize auto criminalistice de către L. J. de E. C. C., în concluziile acesteia arătându-se că accidentul s-a produs din cauza schimbării direcției de mers a autoturismului, fără asigurare, de către inculpat, accidentul putând fi prevenit de inculpat, dacă acesta s-ar fi asigurat că manevra de schimbare a direcției de mers nu produce nici un pericol, iar numitul M. M. Z. nu putea evita, în condițiile date, producerea evenimentului rutier.
În declarațiile sale de pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut cu comiterea faptelor, arătând că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, întrucât el s-a asigurat înainte de efectuarea manevrei de viraj spre stânga, iar motoscuterul a circulat cu viteză prea mare, conducătorul acestuia fiind responsabil de accidentul produs.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite pe deplin. A., este de observat că atât în raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expertul Ș. V., cât și în expertiza criminalistică se concluzionează că accidentul s-a datorat efectuării manevrei de virare la stânga de către inculpat fără ca acesta să se asigure în mod corespunzător anterior efectuării virajului, aceste concluzii coroborându-se și cu declarațiile părții vătămate și ale conducătorului mopedului. Inculpatul a invocat constant în apărarea lui că ar fi semnalizat intenția de virare la stânga, iar conducătorul mopedului a susținut că inculpatul nu a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers. E. de remarcat că din concluziile rapoartelor de expertiză menționate anterior rezultă fără nici un dubiu că semnalizarea sau nesemnalizarea intenției de schimbare a direcției de mers este lipsită de semnificații, atât timp cât inculpatul nu s-a asigurat, în cazul în care ar fi dat dovadă de mai multă atenție acesta putând observa că mopedul se afla în depășire la momentul la care el a început efectuarea manevrei de virare sper stânga. Un alt aspect invocat de inculpat în apărare a fost că numitul M. M. Z. nu deținea atestat pentru a conduce un moped pe drumurile publice și că acesta ar fi avut o viteză mult prea mare, însă aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture obligația conducătorului auto de a se asigura corespunzător la efectuarea manevrelor în trafic, pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și, implicit nici nu poate înlătura culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier. În ceea ce privește viteza cu care a circulat mopedul, este de remarcat că s-a stabilit prin expertizele efectuate că aceasta a fost de 50 km/h, încadrându-se astfel în viteza maximă admisă pentru acest tip de vehicul pentru sectorul de drum pe care s-a produs accidentul.
În drept, a apreciat instanța de fond, fapta inculpatului S. A. care, în data de (...), a condus autoturismul marca VW Caddy cu numărul de înmatriculare (...) pe drumul public, și, ca urmare a neasigurării la schimbarea direcției de mers, a produs un accident rutier, având ca urmare lovirea părții vătămate și cauzarea de leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau au pus în primejdie viața victimei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
De asemenea, în conformitate cu art.184 alin.4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. A., inculpatul a încălcat obligația prevăzută de art.54 din O.U.G.nr.1. republicată, în sensul că nu s-a asigurat că poate face manevra de schimbare a direcției de mers fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile nepunând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la fila 47 din dosar.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să îl prevadă.
Reținând vinovăția inculpatului S. A., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei - producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, dar și urmările care s-ar fi putut produce, instanța de fond a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 26 de ani, este necăsătorit, și este student. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea, nerecunoscând însă săvârșirea faptei, apreciind că nu se face vinovat de producerea accidentului.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minim, de 6 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța de fond a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară, vârsta și persoana inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, instanța de fond a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod penal, prin urmare, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată N. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 70.000 lei daune morale.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - rănirea părții civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
A. în vedere faptul că accidentul de circulație s-a soldat cu rănirea gravă a victimei N. B., aceasta necesitând un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale, de 75-80 de zile și, instanța a apreciat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și cu îngrijirile medicale, cât și un prejudiciu moral, constând în suferința fizică și psihică deosebită creată ca urmare a accidentării cu autoturismul prin provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că partea civilă nu a formulat pretenții cu privire la prejudiciul patrimonial suferit, ci doar cu privire la cel nepatrimonial.
Instanța de fond a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).
Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a D. O., acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
Raportat la suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării cu autoturismul și provocării leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, la numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, la restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, dar și la faptul că a fost afectată inclusiv viața socială a părții civile, instanța de fond a apreciat ca fiind echitabil a i se acorda acesteia o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.
Instanța de fond a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 30.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.
Instanța a constatat că la fila 61 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. R. A. S., cu valabilitate de la (...) la (...), din care rezultă că autoturismul marca VW Caddy, proprietatea S.B. R. I. S.R.L. și condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurat la această societate la data producerii accidentului.
În consecință, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346
Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, instanța de fond l- a obligat pe inculpatul S. A., alături de asigurătorul S. R. A. S., în limita plafonului legal, la despăgubiri morale către partea civilă N. B., în cuantum de 30.000 lei.
Prin adresa nr.18023/(...), aflată la fila 57 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 2.352,16 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientei N. B., iar prin adresa nr. 342/(...), aflată la fila 59, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 442,85 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul numitei N. B.
Instanța de fond a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul părții civile.
Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul S. A., alături de asigurătorul S. A. R. A. S., în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 2.352,16 lei, reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate N. B., urmând ca această sumă să fie actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale și la despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 442,85 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul aceleiași părți vătămate.
Instanța de fond a constatat că partea civilă N. B. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât au fost depuse la dosar chitanțele care atestă plata onorariului (f.189-190), în cuantum total de 1.400 lei, în baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1.450 lei.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul S. A. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
S-a arătat, în esență, că nu doar inculpatul a încălcat regulile de circulație pe drumurile publice, ci și conducătorul mopedului, care nu deținea atestatul prevăzut de lege și nici nu l-ar fi putut obține datorită vârstei, iar obligația de a se asigura prevăzută de art.54 din OUG nr.1. subzista și pentru acesta, depășirea reprezentând tot o manevră de schimbare a direcției de mers.
C. inculpatul că vinovat exclusiv de producerea accidentului este conducătorul mopedului deoarece nu deținea atestat pentru conducerea unui moped și nici nu putea deține, având vârsta de numai 15 ani, expertizele au confirmat faptul că viteza mopedului era de peste 50 km/h, atât conducătorul mopedului cât și partea civilă N. B. au declarat că în fața lor circula un autoturism cu viteza redusă, iar în ce privește semnalizarea depășirii și virării la stânga declarațiile sunt contradictorii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul inculpatului este fondat, în ce privește procentul de culpă al inculpatului în producerea accidentului și cuantumul despăgubirilor civile stabilite pe baza gradului de culpă, urmând a fi admis în aceste limite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate, însă în mod greșit a stabilit că vinovat de producerea accidentului de circulație din data de (...) se face în mod exclusiv inculpatul.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...) a avut loc un accident rutier, o coliziune între motoscuterul marca Yamaha cu nr. de înmatriculare C.-564 condus de M. M. Z. și autoturismul marca VW Cady cu nr.de înmatriculare (...) condus de inculpatul recurent S. A., pe DJ 108 G, pe raza localității C., accident în urma căruia partea vătămată N. B., pasageră pe moped, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
În cauză au fost efectuate trei expertize tehnice auto, iar instanța de fond a stabilit că inculpatul se face vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului, întrucât nu s-a asigurat corespunzător înainte de a efectua manevra de virare spre stânga.
Curtea constată că instanța de fond nu a ținut seama de toate împrejurările în care a avut loc accidentul rutier.
A., conducătorul mopedului M. M. Z. avea la data producerii accidentului vârsta de 15 ani.
Potrivit prevederilor art. 70 din OUG nr.1. pentru a conduce un moped pe drumurile publice, conducatorul acestuia trebuie sa aiba varsta de cel putin 16 ani.
Potrivit prevederilor art.116 din Hotărârea nr.1391/2006 actualizată pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a de urgenta a G. nr. 1. privind circulatia pe drumurile publice conducatorii de vehicule sunt obligati sa semnalizeze schimbarea directiei de deplasare, depasirea, oprirea si punerea in miscare.
Reiese că și conducătorul mopedului, numitul M. M., trebuia să respecte regulile de circulație pe drumurile publice, prima regulă încălcată de acesta și care ar fi condus la evitarea accidentului dacă era respectată, fiind aceea de a nu circula pe drumul public cu mopedul, întrucât nu avea vârsta de 16 ani.
De asemenea și numitul M. M. avea obligația de a se asigura la efectuarea manevrei de depășire.
Prin urmare instanța de fond trebuia să rețină culpa comună în producerea accidentului în sarcina inculpatului și a numitului M. M.
În ce privește procentul de culpă, curtea apreciază că inculpatul recurent S. Atttila se face vinovat de producerea accidentului în proporție de
70 %, întrucât o asigurare mai temeinică a acestuia, raportată și la experiența sa ca și conducător auto, putea conduce la evitarea impactului.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de inculpatul S. A., domiciliat în comuna C., nr.77 județul S., împotriva sentinței penale nr.46 din (...) a J. Ș. S., pe care o va casa în parte, în ce privește culpa inculpatului în producerea accidentului și cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza în limitele de mai sus, va stabili o culpă de 70% în sarcina inculpatului.
Urmează a reduce cuantumul despăgubirilor corespunzător gradului de culpă a inculpatului, acesta urmând a fi obligat, alături de asigurator, în limita plafonului legal, la plata sumei de 21.000 lei daune morale în favoarea părții civile N. B., a sumei de 1646,51 lei către partea civilă S. J. de U. Z., sumă actualizată cu rata inflației până la data plății integrale și a sumei de
309,99 lei către S. J. de A. S.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.193 Cod procedură penală se va respinge cererea părții civile N. B. de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul S. A., domiciliat în comuna C., nr.77 județul S., împotriva sentinței penale nr.46 din (...) a J. Ș. S., pe care o casează în parte, în ce privește culpa inculpatului în producerea accidentului și cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza în limitele de mai sus, stabilește culpa de 70% în sarcina inculpatului.
Reduce cuantumul despăgubirilor corespunzător gradului de culpă a inculpatului, acesta urmând a fi obligat, alături de asigurator, în limita plafonului legal, la plata sumei de 21.000 lei daune morale în favoarea părții civile N. B., a sumei de 1646,51 lei către partea civilă S. J. de U. Z., sumă actualizată cu rata inflației până la data plății integrale și a sumei de 309,99 lei către S. J. de A. S.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părții civile N.
B. de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: M. C. S..
| ← Încheierea penală nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 217/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
