Decizia penală nr. 1186/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.1186/R/2012
Ședința publică din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. I. F. împotriva încheierii penale nr.119/F din (...) a T.ui B. N., având ca obiect cerere de liberare sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. I. F. în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av. Bara S. din cadrul
Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. I. F. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului D. I. F., în baza art.385/15 pct.2 lit.d C., solicită admiterea recursului cu consecința casării încheierii penale atacate și, pe cale de consecință, a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
În susținerea recursului arată că sunt îndeplinite prevederile art.1. C., în sensul că limita de pedeapsă maximă prevăzută pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul se încadrează în prevederile acestui articol. Mai mult, nu există nici un fel de probe la dosarul cauzei din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul, în cazul în care ar fi liberat provizoriu sub control judiciar, să săvârșească noi infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
A., așa cum motivează instanța încheierea atacată, consideră că cele patru motive acceptate de către C. pentru a fi refuzată liberarea inculpatului, nu sunt îndeplinite, în sensul că nu există nici un risc, nici o dată din care să reiasă faptul că inculpatul nu s-ar prezenta la proces sau că ar încerca să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure liniștea publică. Într-adevăr, s-a prelungit măsura arestului preventiv în data de (...), însă acest motiv nu este unul care să împiedice admiterea cererii inculpatului, cu îndeplinirea obligațiilor prev. de art.1. alin.3 și 3/1 C.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele motive :
Apreciază că încheierea prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este legală și temeinică și corect motivată.
Solicită a se avea în vedere că în conformitate cu disp.art.1. al.1 C., liberarea provizorie poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică de 18 ani închisoare.
Pornind de la acest text, se poate concluziona că liberarea provizorie nu este un drept absolut al inculpatului și nici un drept formal, ci presupune o posibilitate lăsată instanței care judecă cererea de a aprecia în funcție de circumstanțele reale și personale în fiecare cauză în parte.
Ca urmare, în această speță, în mod corect instanța de fond a apreciat, făcând o analiză temeinică și legală, că în acest moment nu este oportună și temeinică admiterea unei astfel de cereri.
I. printr-o decizie dată în recurs în interesul legii, a arătat că atunci când se analizează cereri de liberare provizorie sub control judiciar, trebuie să ne raportăm și la temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Mai mult, în conformitate cu disp.art.1. al.2 C., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă din dosarul cauzei rezultă date care să justifice necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească noi infracțiuni. Ori, așa cum s-a arătat în încheierea recurată, inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în acest dosar în timp ce se afla în executarea altei pedepse în penitenciar și că a săvârșit aceste infracțiuni împreună cu alte persoane până în momentul în care activitatea infracțională a fost întreruptă de către organele de cercetare.
În aceste condiții, susține că este vorba de o situație care justifică temerea că inculpatul va săvârși noi infracțiuni.
De asemenea, raportat și la situația concretă în care se află cercetările în acest moment, apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată deoarece, dacă s-ar admite această cerere, inculpatul fiind arestat sau deținut în alte cauze, există posibilitatea unui transfer în alte unități penitenciare, ceea ce ar îngreuna urmărirea penală.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 119/F din (...) a T.ui B. N., s-a respins cererea formulată de petentul D. I. F. ( fiul lui natural și E., născut la data de (...) în Alexandria, județul Teleorman, domiciliat în comuna A. nr. 56, județul Prahova, având CNP - 1., arestat preventiv în dosarul penal nr.
1/D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B.-N.), privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul D. I. F. a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens și invocând motive familiale, respectiv starea precară de sănătate a tatălui său.
Analizând actele și lucrările dosarului, ca și cele ale dosarului nr.
1/D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., instanța a constatat următoarele:
Prin Î. penală nr. 25/CC/27 martie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. în dosarul nr. 1 D/P/2012 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. I. F. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27 martie 2012, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) Cod penal cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal și ultraj prev. de art. 194 alin. (1) Cod penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și 148 alin. (1) lit. c) și f) Cod procedură penală.
Prin aceeași încheiere s-a luat măsura arestării preventive față de alți 8 (opt ) inculpați, acuzați de fapte similare ( Z. F., S. S. V., S. M. I., P. B. M., N. M., P. V. G., C. C. ), toți fiind recidiviști aflați în executarea unor pedepse privative de libertate aplicate pentru infracțiuni grave.
Recursul declarat de inculpatul D. I. F. precum și de către ceilalți coinculpați, a fost respins ca nefondat, prin Î. penală nr.538/R/(...) a Curții de A. C.
S-a reținut că în același dosar nr. 1 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - B. T.
B. N. sunt cercetați mai mulți inculpați care au aderat la grupul infracțional constituit de inculpații deținuți în penitenciare ( P. A., M. și S. ) în scopul înșelării cât mai multor persoane prin convorbiri telefonice folosind metoda „ Flanco";, respectiv că prin R. din (...), emisă de procuror în dosarul nr. 1 D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B., aflată la filele 1-6 volum XI, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații Z.
F. zis";Zârna";, C. C. zis „Ciobi";, S. S.-V. zis „Sida";, S. M. I., P. B. M., N. M. zis
„Tagaie";, P. V.-G. zis „Gabi/Bearță";, D. I.-F. zis „F."; și V. V.-M. zis „Piciu";, pentru comiterea, de către fiecare, a infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art.
215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal (aceasta din urmă doar în cazul inculpaților C. C., Z. F. și P. V. G.).
Ulterior, prin O. emise de procuror la data de 26 martie 2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații: Z. F., zis „Zârna"; (f. 17-20, vol. XI), pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp., înșelăciune prev de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al.
2 Cp. și șantaj prev de art.194 al.1 C. S. S. V. zis „Sida";, pentru comiterea infracțiunilor prev de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp. și înșelăciune prev de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 28-31 vol.
XI); C. C. zis „Ciobi";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 C., înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 C.p, cu aplic art. 41, al. 2 C.p, șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal (f. 37-40 vol. XI.; S. M. I., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al. 1 și 2
Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. )f. 55-58); P. B. M., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 Cp. și jr înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 68-71 vol.
XI); N. M. zis „Tagaie";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 79-82 vol. XI); P. V. G. zis „Gabi/Bearță";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1
Cp., înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. și
șantaj prev. de art.194 al.1 Cp. (f. 93-96 vol. XI); D. I. F. zis „F.";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1
Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f.
109-112 vol. XI); V. V. M. zis „Piciu";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 122-125 vol. XI), toate aceste fapte săvârșite de inculpați în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru fapte similare dar și pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inc. I. G. (art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1
Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, art. 41 alin. 2
Cod penal, ambele cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal); C. E., C. A., M. R. F.,
Miahi F., S. R. și V. N. (pentru comiterea infr. prev. de art. 8 din legea nr.
39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art.
215 alin. 1 și 2 Cod penal, în cazul acestui din urmă inculpat și cu aplic. art.
37 lit. a Cod penal); P. G., T. S., C. N. A., Z. L., P. M. și T. A. Ana (pentru comiterea infr. prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin.
1 Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr.
656/2000 modif., în cazul celei din urmă inculpate și cu aplic.art. 37 lit. a
Cod penal).
În sarcina inculpaților cercetați în dosarul nr. 1. al DIICOT-B. T. B.-N. s-a reținut în esență, că începând cu anul 2011 și până în prezent, s-au constituit într-un grup infracțional organizat al cărui scop era acela de a păgubi, prin inducere în eroare, folosind mijloace frauduloase, cât mai multe persoane și de a împărți între membrii grupului sumele de bani obținute, însușindu-și în acest mod câștigul realizat.
Grupul infracțional a fost constituit din inculpații menționați în propunerea de arestare preventivă, deținuți în P. P. A., M. și S. cât și din inculpați aflați în stare de libertate, respectiv cei arestați în această cauză prin Î. penală nr. 18/CC/24 februarie 2012 a T.ui B.-N.
În cadrul grupului infracțional persoanele aflate în stare de detenție
(inculpații Z. F., C. C., S. S. V., S. M. I., P. V. G., D. I. F. și V. V. M.) și-au asumat rolul de a contacta și de a induce în eroare prin convorbiri telefonice cât mai multe persoane vătămate, amăgindu-le că au câștigat premii substanțiale în bani/bunuri.
Această activitate desfășurată de inculpații enumerați anterior a fost denumită de deținuți „..
Inculpatul P. B. M. acționa în cadrul grupului prin furnizarea de telefoane mobile membrilor grupului infracțional care făceau „.. În cadrul grupului inculpatul N. M. a acționat în sensul de a găsi persoane care să-și asume rolul de „., precum inculpatele M. F. și M. R. F., înv. N. G. V. și altele.
În scopul inducerii în eroare inculpații care „făceau FLANCO";, în convorbirile telefonice își atribuiau nume și calități mincinoase (de ex. director de companie de telefonie mobilă „M. A.";- f. 8, vol. I, director al BCC - Mocanu Sorin - f. 182 și 189, vol. II, director al BCR - Sucursala Constanța
„Adamarcu M."; - f. 193, vol. III, directorul C. Bavaria, care pune la dispoziție ca premiu C. C. un autoturism marca BMW - f. 19, vol. III, directorul firmei din București - dl. Raicu - f. 11, vol. I, etc. ) și convingeau persoanele contactate telefonic că au fost desemnate drept câștigătoare ( ex: invocându- se uneori că ar fi fost desemnate câștigătoare în baza unor extrageri publice, difuzate pe postul de televiziune A. 1) a unor premii substanțiale în EURO sau a unor autoturisme marca BMW ori Ford. Inculpații din penitenciar foloseau în conversația cu părțile vătămate un limbaj oficial și le cereau, pentru a intra în posesia pretinsului premiu, să achite anumite sume de bani cu titlu de taxe, comisioane sau impozite, în anumite situații invocând că sumele ce le vor plăti le vor fi ulterior restituite sau că banii vor fi
„redirecționați în contul fundației Salvați Copii"; - f. 56, vol. III ).
În cadrul discuțiilor telefonice purtate cu părțile vătămate inculpații încarcerați le convingeau pe acestea să expedieze sumele de bani de la diferite agenții sau oficii „W. U."; sau oficii poștale. Sub diferite pretexte, pentru a avea controlul asupra tranzacției, inculpații le cereau părților vătămate să lase telefonul deschis ( amăgindu-le că în acest fel vor avea parte de „. S. - f. 223, vol. III ) și să depună banii într-un cont comunicat ( ex.: declarația de la fila nr. 207, vol. III ) sau să comunice de îndată „. M., împreună cu alte date personale, cu ajutorul cărora personale aflate în libertate puteau retrage de îndată sumele de bani. În strategia adoptată figura și convingerea părților vătămate de a nu discuta cu nimeni despre pretinsul premiu precum și amăgirea acestora că vor fi asistate de un notar sau avocat la care să se prezinte „pentru a întocmi documentația de înmânare a premiului"; - f. 79, vol. III. Imediat însă, după ce aveau certitudinea că părțile vătămate induse în eroare au depus banii, inculpații din penitenciare luau legătura cu inculpații aflați în libertate din anturajul lor și le comunicau codul MTCM și eventual alte date cu ajutorul cărora aceștia ridicau banii.
În acest timp inculpații aflați în libertate (și care au fost arestați prin Î. penală nr. 18/CC/(...) a T.ui B.-N.) și-au asumat rolul de a ridica (în calitate de „.) de la diferite agenții sau oficii „W. U."; sau Oficii poștale, sumele de bani trimise de părțile vătămate induse în eroare, din care o cotă parte le revenea lor, drept răsplată precum și rolul de a efectua redistribuirea sumelor de bani obținute în mod fraudulos.
S-a menționat că inculpații prezentați cu propunere de arestare preventivă sunt soții, concubinii, prietenii sau rudele inculpaților arestați prin Î. penală nr. 18/CC/(...) a T.ui B.-N. Inculpații aflați în libertate, dar în anturajul celor din penitenciar, au acceptat la solicitarea telefonică a acestora din urmă să primească și să ridice banii expediați de părțile vătămate înșelate, deși știau că provin din săvârșirea de infracțiuni, precum și să trimită ulterior o parte din sume altor persoane, conform indicațiilor primite prin comunicări telefonice de la membrii grupului infracțional încarcerați.
O altă strategie la care au recurs persoanele din penitenciar pentru a le constrânge pe părțile vătămate să depună bani în continuare, a fost aceea de a le amenința cu amenzi contravenționale /de ex. f. 118, vol. III și f. 11 vol. I), sub pretextul că „ar fi fost pusă în mișcare comisia de validare a premiului";. Din acest motiv în sarcina inculpaților Z. F. C. C. și P. V. G. s-a reținut și infracțiunea de șantaj.
Din probele dosarului a rezultat că în timp inculpații și-au diversificat modalitatea de obținere frauduloasă a fondurilor bănești, de ex. prin ";. unor transferuri de fonduri"; prin sistemul W. U. sau „. chiar a unor bănci, profitând de neatenția sau slăbiciunea vreunui funcționar nepregătit ceea ce a permis transferuri neautorizate (2350 euro respectiv 2530 dolari).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că există probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă .
Sub aspectul îndeplinirii cerințelor art. 143 Cod procedură penală și al vinovăției inculpaților au fost considerate relevante declarațiile olografe și la procuror date de inculpații arestați prin Î. penală nr. 18/CC/24 februarie
2012 a T.ui B.-N., aflate în dosar vol. VI: inculpatul I. G. f. 8-9, C. E. f. 21-
25, C. N. A. f. 34-39, C. A. f. 55-59, M. R. F. f. 68-72, M. F. f. 76-79 și f. 86-
87, T. A. Ana f. 98-100, P. M. f. 107-115, P. G. f. 126-129 și f. 130-131, T. S. f. 140-143, Z. L. f. 182-186, S. R. f. 193-199, V. N. f. 207-213, toate în vol.
VI, aceștia recunoscând faptele și relevând că au acționat în legătură directă cu inculpații încarcerați în P. P. A., M. și S..
S-a reținut că declarațiile inculpaților enumerați mai sus se coroborează cu cele ale inculpaților menționați în cuprinsul propunerii de arestare preventivă, care în marea lor majoritate recunosc faptele (vol. IX), și că declarațiile inculpaților se coroborează cu declarațiile părților vătămate, care sunt însoțite de dovezile expedierii banilor: Anton C. Octavia (f. 6-12, vol. II), însoțită de dovezile expedierii banilor ( f. 13, 14, vol. II ); Fripcea
Laurențiu M. f. 19-21 , M. L. C. ( f. 22-25, vol. II ), însoțită de dovezile expedierii banilor ( f. 26-27, vol. II ), T. G.l ( f. 29, vol. II ), Crăciunescu C. f.
34-36 , însoțită de dovada expedierii banilor ( f. 41-51 ), Cristescu Ana M. ( f.
58-64 ), însoțită de dovada expedierii banilor ( f. 64, 67-68, vol. II ), declarația martorului I. Ion ( f. 76-77), declarația părților vătămate S. D. G. ( f. 78 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 80 ), partea vătămată I. F. ( f.
84-85 ) și dovada depunerii banilor ( f. 89-91, vol. II ), Bodnar Svetlana ( f.
99-102, vol. II ), partea vătămată O. I. ( f. 103-107 ), partea vătămată L. M. ( f. 108-112), Holobiuc C. I. ( f. 118-120 ) însoțită de dovezile depunerilor banilor ( f. 121-125), Miculescu Ana ( f. 131-133 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 134 ), Ciortan S. ( f. 147-149 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 151, vol. II ), Tănase M. ( f. 150 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 153, vol. II ), partea vătămată N. B. E. ( f. 159-160 ) însoțită de dovada transferului ( f. 161-162, vol. II ), Dîmbaiu Ciprian florin ( f. 163-164 ), Kiraly A. A. ( f. 175 - 177), V. C. I.a ( f. 182-186 ) însoțită de dovada transferului banilor, Cordoș I. ( f. 198 ) însoțită de dovada transferului ( f. 202-205 ), Silisteanu M. ( f. 249 ) la care se adaugă dovada transferului banilor ( f. 251-256 ), Roman D. ( f. 256-258, vol. II ), Dallinger Viliam ( f. 259, vol. II ) la care se adaugă dovada transferului ( f. 263 ), Valea Florica ( f. 6-8, vol. III ) însoțită de dovada transferului ( f. 9-10, vol. III ), partea vătămată I. I. ( f. 13-15, vol. III ), partea vătămată M. M. ( f. 16-17, vol. III ), Iancu L. ( f. 26, vol. III ), Gal Emoke ( f. 28-31 ), însoțită de dovada transferului sumelor ( f. 32-35, vol. III ), Mălaimare G. ( f. 36-39 ), însoțită de dovada transferului banilor ( f. 40-41 ), declarația părții vătămate P. A. V. ( f.
42-43, vol. III ), Ferhes C. ( f. 55, vol. III ), partea vătămată T. C. ( f. 57 9 însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 58, vol. III ), Nita M. ( f. 63-68 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 72-74, vol. III ), P.arus E. D. ( f.
76-77, vol. III ) însoțită de dovada transferului ( f. 80 ), declarația martorei T.
E. ( f. 87-91, vol. III ), Grigore L. ( f. 98 ) însoțită de dovada transferului, partea vătămată C. P. C. ( f. 100-101 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 103-110 ), Gasu V. Dragoș ( f. 115, vol. III ), Mavroe Midis D. ( f.
120-126 ), Mitrea Rozina ( f. 127-130 ), Iroaia E. ( f. 131, vol. III ), Rizea E. ( f. 134-135, vol. III ), Ladan L. ( f. 144-148, vol. III ), Simata Olimpiu Alexandra și Stefănescu Catinca ( f. 166-170, vol. III ), Loboda C. ( f. 172 ), însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 174-179, vol. III ), Crasanda Ana M.
( f. 181), însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 188, vol. III ); Lera E. ( f.
189-191 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 192, vol. III ), Dobre
Ghinuța ( f. 193-196, vol. III ) însoțită de dovada transferului ( f. 199-203, vol. III ), Lungan C. Alice ( f. 204-208 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 210-212 ), Rizea E. ( f. 217-221 ), Dabu F. ( f. 222-226, vol. III ), G. V. ( f.
6-15, vol. I ).
La declarațiile părților vătămate și dovezile transferului/depunerii banilor de către acestea pe numele inculpaților sau al persoanelor indicate de aceștia se adaugă: procesele-verbale de localizare a convorbirilor pe telefoanele mobile (f. 55-78-vol. I), procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din data de (...) și (...) referitoare la partea vătămată G. V. ( f. 80-91, vol. I ), Adresa C. Naționale Poșta Română S.A. - Sucursala Servicii Financiare nr. 121/633/(...)/R.74 însoțită de copii xerox ( f. 95-220
), procesul-verbal de la ( f. 223-232, vol. I ) referitor la sinteza tranzacțiilor în care este implicat inculpatul I. G. ( f. 223-232 ), C. E. ( f. 233-236 și 237-238
), inculpata P. G. ( f. 239-243 ), procesul-verbal din data de 08 februarie
2012 privind verificarea tranzacțiilor în care a fost implicată inculpata P. M. ( f. 244-245 ), procesele-verbale din 07 februarie 2012, în care este implicată inculpata C. N. A. și N. G. V. ( f. 246-248, vol. I ), Datele și Informațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor ( f. 254-264, vol. I ) privind pe persoanele din grupul infracțional care au acționat din detenție, datele furnizate de P. B. R. privind tranzacțiile efectuate de inculpați ( f. 278-
281, vol. I ), datele furnizate de B. ( f. 285-286 ) privind tranzacțiile referitoare la inculpați, adresa din partea Raiffeisen B. ( f. 290-299 ), Banca
Transilvania și Garanti B. ( f. 303-308 ) referitoare la tranzacțiile efectuate de inculpați, procesele-verbale întocmite în urma analizării informațiilor rezultate în urma punerii în aplicare a Autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice aflate în volumul V.
În perioada ulterioară pronunțării Încheierii penale nr. 18/CC/24 februarie 2012 a T.ui B.-N., la dosar au fost depuse noi probe care au dovedit că activitatea infracțională s-a derulat în modalitatea descrisă în referatul procurorului.
S-a apreciat că față de fiecare dintre inculpați sunt incidente disp. art.
148 lit. f Cod procedură penală, ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ. A., pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din amploarea deosebită a activității infracționale, inițiată de persoane aflate în detenție, în executarea unor pedepse aplicate pentru fapte extrem de grave (omor, lovituri cauzatoare de moarte, tâlhărie, etc.). Din datele existente la dosar rezultă că inculpații față de care s-a formulat propunerea de arestare preventivă sunt recidiviști și se manifestă violent și pe parcursul detenției (f.
254-263 vol. I).
Activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 1. al DIICOT- B. T. B.-N. nu s-ar fi putut desfășura sau nu ar fi avut amploare atât de mare fără acțiunile concertate ale inculpaților din penitenciare prin intermediul cărora au fost contactate părțile vătămate, induse în eroare și determinate să depună sume de bani pe numele persoanelor indicate de aceștia. De asemenea, tot prin intermediul inculpaților deținuți în penitenciare, după păgubirea părților vătămate, s-a reușit redistribuirea rapidă a sumelor de bani între membri grupului liberi și încarcerați. Din cuprinsul convorbirilor telefonice rezultă că numărul persoanelor contactate de inculpați a fost mult mai mare, dat fiind că unele fapte au rămas în faza de tentativă. Există și posibilitatea reală ca numărul persoanelor păgubite să fie mult mai mare întrucât că din motive personale nu toate au formulat plângere penală.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică (cerut de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală) instanța a avut în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia precum și reacția ce ar putea fi generată în rândul societății civile prin faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni (care au avut ca rezultat păgubirea unor persoane din toate regiunile țării) organele judiciare nu acționează prompt și eficient.
Raportat la întrunirea cerințelor art. 148 lit. c Cod procedură penală
(„există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni";), instanța a apreciat că și acest temei al arestării a fost dovedit de DIICOT. A., din cuprinsul procesului-verbal de predare-primire obiecte interzise, nr.
27283/DPCT/(...) aflat în vol. VIII, f. 257-260 rezultă că în urma percheziției efectuate în camerele de detenție ale inculpaților la data de 23 februarie
2012 (în ziua luării măsurii reținerii față de inculpații care acționau în stare de libertate) au fost ridicate un număr mare de telefoane mobile, cartele, acumulatoare, mufe și înscrisuri, toate fiind predate de P. S., M., G. și P. A., la DIICOT-B. T. B.-N.
Ulterior acestui moment, când o parte din membri grupului infracțional (aflați în libertate) au fost arestați, în Penitenciarul Poarta Albă a avut loc o nouă percheziție asupra inculpatului S. S. V. (zis „Sida";) asupra căruia a fost găsit un telefon mobil marca „Nokia"; și o cartelă SIM C. (adresa nr. C227269/PPACT/(...), emisă de Penitenciarul Poarta Albă f. 273 vol. VIII. În contextul în care inculpații au comis faptele acționând în cadrul unui grup infracțional (uneori structurat, pe „.) instanța apreciind că pentru reluarea activității infracționale este suficient chiar și un singur telefon mobil. În acest sens, a fost considerată relevantă declarația inculpatului P. B. M., care, audiat în instanță, a relatat că se ocupa cu vânzarea telefoanelor mobile în penitenciar, pe care la rândul său le achiziționa de la alți deținuți, dar și despre ușurința cu care pot fi introduse în penitenciar aceste telefoane.
Sub aspectul întrunirii cerințelor art. 148 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fost considerat relevant și procesul-verbal încheiat la data de 21 martie 2012, din care rezultă că pentru o faptă asemănătoare de înșelăciune, comisă prin metoda „., inculpatul Z. F. a păgubit-o pe partea vătămată C. L., fiind astfel cercetat în dosarul nr. 870/P/2012 al P. de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, privitor la care s-a solicitat declinarea acestuia pentru a fi conexat la dosarul nr. 1. al DIICOT-B. T. B.-N. (f. 130-131 vol. XI). Este de subliniat că dosarul nr. 870/P/2012 a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în luna martie 2012, fapta fiind comisă de Z. F. după ce au fost arestați ceilalți 13 inculpați (care au acționat în stare de libertate), deci la o dată la care deși știa că va fi cercetat în acest dosar, inculpatul a continuat să comită fapte similare prin intermediul numitei Z.
R. (pe rol de „.).
S-a considerat că toate aceste aspecte dovedesc încercarea inculpaților de a relua activitatea infracțională și de a comite noi acte de înșelăciune cu ajutorul altor persoane, cu care ar putea lua legătura de îndată ce vor intra în posesia unui telefon mobil.
Prin D. penală nr. 357/R/5 martie 2012 a Curții de A. C. a fost respins ca nefondat recursul declarat de cei 13 inculpați împotriva Încheierii penale nr. 18/CC/24 februarie 2012 a T.ui B.-N., prin care s-a luat măsura arestării preventive. Cu acea ocazie (dar și prin D. penală nr. 494/R/23 martie 2012) Curtea de A. C.-secția penală, a statuat că există probe și indicii temeinice că cei 13 inculpați au comis faptele care fac obiectul dosarului nr. 1. al DIICOT-B. T. B.-N. și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect dezvoltat și argumentat de către instanța de recurs. În aceste condiții, cu atât mai mult, măsura arestării preventive se justifică în privința inițiatorilor și coordonatorilor activității infracționale deținuți în penitenciare.
Măsura arestării preventive în cazul de față a fost justificată pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a se preîntâmpina lăsarea în libertate a unora dintre inculpați care au executat o mare parte din pedeapsă și pot intra în comisia de liberare condiționată sau ar putea beneficia din diverse motive de întreruperea executării pedepsei.
De asemenea, există riscul ca urmărirea penală să fie prejudiciată prin transferarea inculpaților în alte penitenciare sub pretextul unor „afaceri judiciare"; pe care și le-ar crea artificial (prin chemarea în mod nejustificat în judecată a unor persoane).
S-a apreciat că o eventuală susținere că inculpații fiind deja în executarea unor pedepse privative de libertate nu se mai poate dispune arestarea lor preventivă, este fără temei, întrucât în practica judiciară există numeroase situații în care persoane aflate în executarea unor pedepse privative de libertate au fost arestate preventiv, invocându-se dispozițiile art.
143, 148 lit. f Cod procedură penală (în acest sens, dosarul nr. (...) în care s- a pronunțat Sentința penală nr. 139/F/28 decembrie 2011, menținută prin decizia penală nr. 47/A/08 martie 2012 a Curții de A. C., în care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului încă din faza de urmărire penală la solicitarea P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție).
Este de menționat faptul că măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv, ultima dată prin încheierea penală nr. 60/CC/20 august 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul penal nr. (...), rămasă definitivă la 22 august 2012, prin Î. penală nr. 1150/R/(...) a Curții de A. C., ca urmare a respingerii recursului inculpatului petent.
Analizând cererea de liberare provizorie prin raportare la condițiile prev. de art. 1602 Cod procedură penală instanța a apreciaat că, deși este îndeplinită cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cererea formulată de inculpat este neîntemeiată.
A., potrivit art. 1602 alin. (2) Cod procedură penală liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este recidivist, săvârșind infracțiunile pentru care este în prezent cercetat și care prezintă un grad ridicat de pericol social, în timp ce se afla în penitenciar (unde se afla în vederea resocializării) în executarea unei alte pedepse, împrejurare ce justifică temerea că lăsat în libertate (existând această posibilitate ca urmare a admiterii prezentei cereri și a eventualei liberări condiționate din executarea pedepsei sau întreruperea executării acesteia) inculpatul va persevera în comportamentul antisocial și va comite și alte infracțiuni.
Pe de altă parte, urmărirea penală nu este finalizată, cercetarea penală fiind deosebit de complexă ca urmare a numărului mare de persoane implicate și, prin urmare, chiar dacă a recunoscut comiterea faptelor există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului prin vreunul dintre mijloacele arătate mai sus (în condițiile eliberării sale în modalitățile expuse). Este de menționat de asemenea că starea de sănătate precară a tatălui petentului nu constituie un temei prevăzut de lege pentru admiterea prezentei cereri, acest motiv putând fi valorificat într-un alt cadru procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul D. I. F., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
S-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1. C., sub aspectul limitelor de pedeapsă maximă prevăzută pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul și, totodată, nu există nici un fel de probe la dosarul cauzei din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul, în cazul în care ar fi liberat provizoriu sub control judiciar, să săvârșească noi infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, s-a considerat că cele patru motive acceptate de către C. pentru a fi refuzată o liberare provizorie se regăsesc în cauză, în sensul că nu există nici un risc, nici o dată din care să rezulte faptul că inculpatul nu s-ar prezenta la proces sau că ar încerca să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure liniștea publică.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin.3 C. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.1. alin.1,2 C., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
În cauză, într-adevăr, s-a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1. alin.1 C., în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fac parte din categoria celor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
În mod justificat totodată, a apreciat prima instanță și că în cauză este îndeplinită condiția negativă prev. de art. 1. alin.2 C., în sensul că există date la dosar din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni - risc relevat de împrejurarea esențială că inculpatul este recidivist, săvârșind infracțiunile pentru care este în prezent cercetat în timp ce se afla în penitenciar în executarea unei alte pedepse, astfel că, este absolut justificată temerea că lăsat în libertate , inculpatul va persevera în comportamentul antisocial și va comite și alte infracțiuni
Pe de altă parte, întrucât în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, chiar și în ipoteza îndeplinirii formale a condițiilor prev. de 1. alin.1,2 C. nu se poate admite automat cererea de liberare provizorie, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Se știe că prin ipoteză, liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării, astfel că în cadrul soluționării unei astfel de cereri nu se impune a se analiza subzistența acestor temeiuri, ci doar împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Totuși, chiar și fără a face o analiză detaliată a temeiurilor arestării, nu se poate face abstracție de existența și natura acestora.
În cauză, arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul art.148 lit.c și f
C.
Chiar dacă îndeplinirea cerinței prev. de art. 148 lit. f C.pen., poate fi considerată discutabilă, în contextul în care la acest moment inculpatul execută o pedeapsă privativă de libertate, în mod cert în cauză sunt însă incidente disp. art. 148 lit.c C.pen., așa cum în mod judicios s-a argumentat în încheierile de arestare și, ulterior, de prelungire a arestării.
Mediul de detenție în mod evident nu i-a împiedicat pe inculpați să săvârșească prezentele infracțiuni, ba din contră, a favorizat comiterea acestora, facilitându-le legătura, aspecte dovedite de numărul mare de telefoane mobile, cartele telefonice, acumulatoare, mufe și înscrisuri care au fost ulterior predate de P. S., M., G. și P. A. B. T. D. B.-N., precum și din amploarea activităților infracționale în care i-au atras inclusiv pe aparținători.
Menținerea stării de detenție provizorie se impune deci pentru a se asigura buna derulare a urmăririi penale, încă nefinalizată, aceasta și din perspectiva evitării riscului ca inculpații să încerce să se transfere în alte penitenciare, sub pretextul unor „afaceri judiciare"; create în mod artificial, practică de notorietate în mediul penitenciar.
Pe de altă parte, nefiind exclus în mod absolut ca inculpatul să fie pus în libertate din diverse motive, din executarea pedepsei pe care o are de executat, nu poate fi ignorat pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatului, în condițiile în care, deși încarcerat pentru o faptă gravă, nu a pregetat să încalce din nou legea, în detrimentul unor persoane din exterior, existând așadar, temeri reale că, este predispus la comiterea de noi infracțiuni.
Față de natura și gravitatea activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, astfel că soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de
100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu (avoc. Bara S.), sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. I., fiul lui N. și E., născut la 24 ianuarie 1983, în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 119/F din 6 septembrie 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. Bara S..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial .
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red./Dact.A.C.
3 ex./(...)
Jud. fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 1447/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1122/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
