Decizia penală nr. 1447/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1447/R/2012
Ședința publică din 22 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.280 din 13 iunie 2012 a
Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul Ș. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz, împotrivire ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev.și ped.de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 modificată prin L. nr.4..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. A. asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Lungu C. G. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul Ș. A. arată că își menține declarațiile date până în această fază procesuală și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. P., susține recursul declarat în cauză, pentru motivele arătate și în memoriul depus la dosar.
În esență, solicită admiterea recursului, casarea integrală a sentinței atacate sub aspectul dispozițiilor de achitare a inculpatului, prin aplicarea art.18/1 C., rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., considerând că în cauză s-a făcut dovada faptei săvârșită de inculpat. În consecință, solicită condamnarea inculpatului la o sancțiune penală constând în închisoare, în limitele textelor de lege, cu reținerea modalităților de executare neprivative de libertate prev.de art.81
C.
În susținerea recursului arată că înțelege să critice hotărârea instanței atât din perspectiva aspectului legat de aplicarea corectă a disp.art.83 C., în opinia sa prima instanță aplicând o interpretate dincolo de spiritul acestui text de lege a materialului probator care parțial a și verificat proprii sensibus administrarea probelor testimoniale și completarea acestui material probator în faza de judecată, iar în final, sub aspectul netemeiniciei, în sensul interpretării disproporționate a disp.art.18/1 C., al cărui conținut nu este îndeplinit în cauză, având în vedere faptul că, pe de o parte, principial, motivarea instanței pe care se bazează soluția de achitare dată cu temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen., contrazice în mod vădit motivele din cuprinsul hotărârii legate de raționamentul instanței sub aspectul aplicării acestui text de lege. In mod normal și principial, susține că ar trebui trimisă cauza spre rejudecare tocmai datorită acestei contradicții întrucât elementele legate de stabilirea stării de fapt și vinovăției inculpatului, sunt în sensul unei soluții de achitare în baza art.10 lit.d C.pr.pen., dar soluția finală este pe un text de lege care confirmă vinovăția de natură penală dar fără pericolul social al unei infracțiuni.
Solicită a se analiza cu preponderență hotărârea sub aspectul temeiniciei dar și din perspectiva aplicării disp.art.63 Cod procedură penală., pentru următoarele argumente :
Prima instanță a reținut că aplică disp.art.18/1 C., pentru că se consideră că „starea de fapt reținută în rechizitoriu nu reflectă situația reală"; ceea ce ar însemna că acuzele aduse inculpatului nu sunt reale, iar, pe de altă parte, că
„atât depozițiilor martorilor audiați de către instanță, cât și situația probată în final raportat la conduita agentului constatator, confirmă că acest control a fost lipsit de seriozitate";. Efectul juridic a acestei constatări este reflectat de disp.art.18/1 C.
Prin urmare, instanța trebuia să stabilească, pe de o parte, dacă această stare de fapt a fost probată sau a constatat că fapta nu există întrucât nu sunt probe care să o confirme. S. că la dosar există procesul verbal de constatare care este nesemnat de inculpat, în care se menționează corect „refuză să semneze";, depozițiile unor martori oculari la care instanța și face referire distorsionând însă declarațiile acestora, precum și declarația martorului asistent M. V. Toate aceste persoane sunt audiate și de către instanță. Este adevărat că aici trebuie făcută o precizare, respectiv că martorii N. L. și M. V. au dat declarații în fază de judecată, în care au diluat aspectele despre care la urmărire penală au precizat că le-au perceput proprii sensibus, aspecte pe care instanța nu le lămurește și nu explică de ce consideră că aceste diluări și reveniri parțiale au vreun sens.
Pe de altă parte, există declarațiile martorului M. M., la care instanța nu face nici o referire. Celelalte aspecte legate de apărarea inculpatului nu își au justificare. Consideră că dacă instanța dorește să înlăture declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, ar trebui să ofere o explicație pertinentă a faptului că se înlătură aceste declarații. S. că instanța ar fi putut accentua declarația martorei I. F., care a fost audiată în instanță, însă această declarație nu poate înlătura restul materialului probator pentru că este declarația unei persoane care declarativ este prietenă cu inculpatul, s-a aflat împreună cu acesta și a fost propusă doar în fază de judecată. Se întreabă de ce unele probe sunt considerate ca subiectiv admisibile iar altele tot subiectiv neadmisibile sub acest aspect, deși nu vede care este situația premisă de natură a înlătura acest material probator, doar pentru că inculpatul susține că a avut o discuție neprincipială cu organul de poliție legată de o problemă ce viza operele sale artistice.
În consecință, consideră că starea de fapt este clară, apărările inculpatului nu sunt dovedite iar modificările probatorii din fața instanței date în condițiile arătate, sunt nejustificate și nu sunt de natură să contravină elementelor determinate în faza de urmărire penală.
Apreciază că soluția este greșită deoarece motivele dării unei astfel de soluții bazate pe art.18/1 C., nu au nici o justificare din perspectiva raționamentului și a textului de lege folosit.
Așa fiind, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș. A., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale arată că instanța de fond, după administrarea probelor, a statuat în mod corect că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu este cea reală. Face referire la declarația martorului N. L. (f.21), care este șoferul oprit în trafic la momentul respectiv, din care rezultă că agentul de poliție nu i-a solicitat inculpatului să sufle în fiolă.
Apoi, din declarația martorului M. V. (f.45), nu rezultă ca inculpatul să se fi sustras de la recoltare. Mai mult, la momentul producerii evenimentului a mai existat un martor ocular ce a fost omis la audiere de către organele de cercetare penală, fiind vorba de martora I. F. care era de față. Din declarația acesteia (f.49), rezultă că a existat o atitudine șicanatoare a agentului de poliție.
Apreciază că instanța de fond a reținut corect, față de situația rezultată din probele administrate, că actul de control este unul lipsit de seriozitate, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus achitarea.
Din perspectiva art.18/1 C., apreciază că într-adevăr fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social specific a fi calificat ca și infracțiune, tocmai raportat la circumstanțele particulare ale speței.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul Ș. A., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și este profund dezamăgit de comportamentul organului de poliție. Î. fiind de către instanță, inculpatul arată că a sesizat organele abilitate doar verbal.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 280 din data de (...) a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr. (...), în baza art. 11 pct 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1
C.pr.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C., s-a dispus achitarea inculpatului Ș. A., fiul lui S. și al A. . născut la data de (...). in localitatea rritenii de Jos, jud. C.. .de cetățenie română, studii medii, domiciliat in T...str. C. V. .nr.l2S Ml. (13. ap. s0. jud. C. .CI seria KX nr. 3., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art.87 alin 5 din OUG nr. 195/2002.
In baza art. 91 lit. c C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativa in cuantum de 400 lei, iar îIn baza art. 192 pct. 1 lit. d C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 1372 /P/ 2011 al P. de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul S. A. pentru savarsirea infracțiunilor de refuz, împotrivire ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei, fapta prev. de art. ped de art. 87 alin 5 din OUG nr. 195/2002 modificata prin L. 4.. In fata organelor de cercetare penala inculpatul declară că recunoaște săvârșirea faptei (f. 9-12 dosar urmărire penala).
In cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată si atașată dosarului f.12. De asemenea au fost audiați martorii N. L. f.21, M. V. f.45, M. M. M. f.46 și I. F. f.49.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
In data de 15.05.201 I. inculpatul Ș. A. s-a deplasat pe ruta corn. Viișoara- mun. C. T.. la volanul autoturismului proprietate personală, marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare (...). în jurul orei 03.20. pe str. G. C. din mun. C. T. autoturismul condus de inculpatul Ș. A. a fost oprit pentru un control de către un echipaj al P. municipiului C. T. - B. P. R. În momentul în care i s-a cerut să prezinte actele de identitate și documentele autoturismului inculpatul a specificat că nu posedă aceste documente asupra sa, relatând agentului de poliție verbal numele, prenumele și data de naștere.
Lucrătorul de poliție a procedat la verificarea în bazele de date a M. A. și I. datele comunicate de inculpat și a stabilit identitatea acestuia ca fiind inculpatul
Ș. A.(f.5)
De altfel, dacă în faza actelor premergătoare inculpatul nu își amintea dacă a fost sau nu oprit de către lucrătorii de poliție la aceea dată , urmând ca ulterior să "își verifice programul pe care l-a avut în acea zi " pentru a stabili acest lucru (f.7), în fața procurorului acesta a recunoscut că în data de (...) în jurul orei 03.00 a fost oprit de către un echipaj de poliție. (f.l0-11)
Deoarece inculpatul Ș. A. emana vapori de alcool, agentul de poliție i-a solicitat acestuia să fie testat cu aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei,comunicându-i totodată că refuzul de se supune testării aerului expirat reprezintă infracțiune.(f.5).
Inculpatul i-a comunicat agentului de poliție că nu a consumat băuturi alcoolice,dar și că nu dorește să sufle în aparatul etilotest și nici să fie supus recoltării probelor biologice.(f.5). Inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest în prezența martorului asistent M. V., din municipiul T., persoană ce fusese în prealabil oprit de către echipajul de poliție tot pentru un control de rutină și în prezența martorului M. M. M., agent de pază la SC P. și P. C., agent ce însoțea lucrătorul de poliție rutieră, în baza unui protocol încheiat între Primăria C. T. și Poliția Municipiului C. T..(f.12-14).
Indirect, despre refuzul de a sulta în aparatul etilotest de către inculpatul
Ș. A. a aflat și martorul N. L., aflat în același autoturism cu martorul M. V.(fila
13). în continuare, agentul de poliție i-a mai solicitat încă o dată inculpatului să fie testat cu aparatul etilotest din dotarea poliției și de această dată acesta refuzând pe motiv că nu a consumat băuturi alcoolice.
În declarația dată în fața procurorului, inculpatul declară că într-adevăr a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, dar a invocat în apărarea sa faptul că a fost în nenumărate rânduri hărțuit de către agentul de poliție H. F., care îl oprea de fiecare dată când tranzita municipiul C. T., îi cerea un CD cu muzica inculpatului și deoarece inculpatul nu i-a oferit niciodată un astfel de CD, agentul îi solicita ca inculpatul să fie supus testării cu aparatul etilotest. A., inculpatul a declarat că în data de (...), în momentul în care a fost oprit de către agentul de poliție , acesta i-a solicitat din nou un CD cu muzică populară ,iar în momentul în care nu i-a oferit un astfel de CD agentului, acesta i-a solicitat inculpatului să fie testat în vederea stabilirii alcoolemiei. Totodată, inculpatul declară că a refuzat să fie testat datorită faptului că a fost luat în derâdere atât de către agentul de poliție cât și de agentul de pază ce îl însoțea. În apărarea sa, inculpatul mai arată faptul că nu consumase băuturi alcoolice în ziua cu pricina și drept urmare nu avea nici un motiv să nu se supună testării cu aparatul etilotest.(f. l0-11).
Instanța de fond a constatat că cele declarate de inculpat nu se coroborează în nici un fel cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor), ori conform art.69 C.pr.penală, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. De altfel, în apărarea sa, inculpatul menționează că în noaptea cu pricina nu a consumat băuturi alcoolice, dar pentru a se comite infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar penal nu este necesar ca inculpatul să fi consumat băuturi alcoolice, scopul comiterii infracțiunii nefiind o condiție sine qua non pentru existența acesteia.
După ce a refuzat din nou să fie testat cu aparatul etilotest inculpatul s-a suit în autoturism și a plecat de la fața locului, fără a asista la întocmirea de către agentul de poliție a actului de constatare a infracțiunii . Ori, dacă inculpatul ar fi avut ceva de contestat cu privire constatarea infracțiunii de către agentul de poliție, procesul-verbal întocmit de agent ar fi fost actul unde să fie specificate acestea.
În prima declarație dată de către inculpat, acesta a solicitat ca în baza prevederilor art. 172 Codul de P. penală apărătorul său ales să fie prezent la întocmirea tuturor actelor de cercetare penală efectuate în cauză în primă fază audierea martorului M. M. M. a fost efectuat în prezența av. Lojigan D. N.. apărătorul ales al inculpatului, dar audierea celorlalți doi martori, respective M. V. și N. L. s-a făcut cu încălcarea prev. art. Cod Proc Pen.
Audiat fiind inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei
În drept, fapta inculpatului Ș. A., care în data de (...), în jurul orelor 03.20, după ce condus un autoturism pe drumurile publice, a refuzat să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. și ped. de art.87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 modificată prin L. 4.,
Instanța de fond prin administrarea probelor, a stabilit că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu reflectă situația reală. A., din declarația martorului N. L. f.21, șofer oprit în trafic, rezultă că agentul de poliție nu i-a solicitat inculpatului sa sufle în aparatul etilotest. De asemenea, din declarația martorului M. V. f.45 nu rezultă că inculpatul s-ar fi sustras de la recoltare, și tot din această declarație a rezultat că mai exista un martor ocular la eveniment ce a fost omis de la audiere de către organele de urmărire penală, deși aveau cunoștință de acest fapt, martora I. F. f.49 care se afla cu inculpatul în autoturism fiind de față la întreg incidentul.
Din declarația acestei martore instanța de fond a reținut atitudinea șicanatoare a agentului de circulație. De asemenea se arată că inculpatul nu a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.
De asemenea se mai arată de către martor faptul că agentul de circulație i- a spus că poate "sa plece";.
Față de situația reținută din probele administrate, din desfășurarea incidentului, rezultă că prin comportamentul agentului, însăși actul de control a fost unul lipsit de seriozitate. A. pericolul social al faptei inculpatului poate fi încadrat mai degrabă la limita contravenției.
In baza art. 11 pct 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C., achita pe inculpatul Ș. A., fiul lui S. și al A., născut la data de (...), in localitatea R. de Jos, jud. C., de cetățenie română, studii medii, domiciliat în T., Cl. V., nr.l2S Ml. (13. ap. s0. jud. C., CI seria KX nr. 3., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art.87 alin 5 din OUG nr. 195/2002.
In baza art. 91 lit. c C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativa in cuantum de 400 lei, iar în baza art. 192 pct. 1 lit. d C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, P. DE PE L. JUDECĂTORIA TURDA a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, cu consecința condamnării inculpatului Ș. A. pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
S-a arătat că pericolul social al infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice este obiectiv, legal și efectiv, astfel că a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni ar însemna că se adaugă la lege, scoțând din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Împrejurările comiterii faptei nu denotă nicio contradicție între pericolul social concret al infracțiunii și pericolul social abstract avut în vedere de legiuitor la incriminarea unei astfel de conduite.
Împrejurările săvârșirii faptei, persoana și conduita inculpatului pot fi avute în vedere numai sub aspectul individualizării pedepsei, nu și sub aspectul exonerării inculpatului de la pedeapsă.
Simplul fapt că inculpatul a refuzat testarea aerului expirat este suficient prin el însuși pentru apariția unei stări virtual periculoase caracteristică infracțiunii, urmare a voinței legiuitorului, astfel că nu mai este necesar a se mai constata cumulativ, existența unei alte împrejurări.
Consideră parchetul că se poate reține lipsa pericolului social concret al unei infracțiuni numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă de apreciere.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A. se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului Ș. A. în comiterea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prev. și ped. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată.
Cu toate acestea în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, reținând pe baza a două declarații de martori și nu prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, că prin comportamentul agentului de poliție actul de control a fost unul lipsit de seriozitate.
Potrivit prevederilor art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat in timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
Analiza obiectivă a probelor administrate în prezenta cauză relevă faptul că sunt întrunite toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv fapta comisă prezintă pericol social, a fost săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală.
Inculpatul Ș. A. a declarat în fața instanței de fond, fila 12, că agentul de circulație, însoțit de un agent de pază, l-a oprit în trafic și i-a spus că dacă nu are un CD la el îl pune să sufle în fiolă, că a mai fost oprit de circa 8 -10 ori de același agent, care i-a cerut CD-uri. A mai arătat inculpatul că nu era cu nimeni în mașină.
În faza de urmărire penală inculpatul a declarat în prezența apărătorului său ales - fila 10-11 - că a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest aflat în dotarea poliției și i-a spus agentului de poliție că va sufla doar dacă alt agent îi va cere acest lucru, că este de acord să îi fie recoltate probe biologice. A mai menționat inculpatul că la momentul opririi în trafic nu era însoțit de nicio persoană.
Martorul N. L. a declarat în fața instanței - fila 21 - că nu a auzit nicio discuție între inculpat și agentul de poliție, că declarația de la fila 13 este scrisă de polițist și i s-a citit înainte de a o semna, că a asistat la momentul la care prietenul său M. V. a fost oprit în trafic, testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea zero și că ulterior acesta i-a spus că trebuie să meargă la poliție pentru a da declarație în legătură cu faptul că Ș. A., interpret de muzică populară pe care martorul N. l-a recunoscut în autoturismul oprit în trafic după momentul la care au fost opriți ei, a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și să i se recolteze probe biologice.
Martorul M. V. a declarat în fața instanței - fila 45 - că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, că în noapte de 15 mai 2011 se întorcea de la pescuit și a fost oprit de organele de poliție la intrarea în C. T. pentru a fi testat cu aparatul etilotest, că în urma lui a venit un autoturism în care se afla inculpatul, că polițistul s-a deplasat spre mașina inculpatului cu aparatul etilotest la fel cum a venit la mașina martorului și că a auzit momentul în care inculpatul a spus polițiștilor că nu merge niciunde.
Martorul M. M. A. a declarat în fața instanței - fila 46 - că își menține declarațiile date în cursul urmăriri penale și că inculpatul fiind oprit în trafic și solicitându-i-se să se supună testării cu aparatul alcooltest a refuzat, după care a refuzat și să se deplaseze cu organele de poliție la S. M. C. T. pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Cu toate că a declarat că se afla singur în mașină, inculpatul a propus-o în faza de judecată, nu și în cursul urmăririi penale, ca martoră pe I. F. care a arătat în depoziția de la fila 49 că se afla cu inculpatul în mașină, că acesta a fost oprit de organele de poliție care i-au solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest și recoltării de probe biologice, inculpatul fiind de acord, după care subiectul a deviat la CD, inculpatului fiindu-i cerut un CD de către agentul de poliție, însă acesta i-a spus că nu are CD-uri la el, după care agentul i-a spus să plece.
Din coroborarea tuturor acestor declarații Curtea reține că martorii N. L.,
M. V. și M. M. A. au dat declarații constante, atât în cursul urmăriri penale cât și în fața instanței de fond, declarații ce dovedesc comiterea infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 de către inculpatul Ș. A.
În mod greșit a reținut instanța de fond că organele de urmărire penală au omis-o de la audiere pe martora I. F., câtă vreme din nicio probă nu reiese că ar fi existat vreo cerere a inculpatului de audiere a acesteia în cursul urmăririi penale.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii aflat la fila 5 din dosarul de urmărire penală rezultă că în momentul opririi inculpatului, pe scaunul din dreapta față se afla o persoană de sex feminin care nu a putut fi identificată, întrucât conducătorul auto a plecat cu autoturismul.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței inculpatul a declarat că se afla singur în mașină.
În aceste condiții, văzând că propunerea de audiere a martorei I. F. a fost făcută prin cererea din data de (...), după audierea martorilor propuși prin rechizitoriu și fără a fi propusă odată cu aceștia, că inculpatul a declarat constat că se afla singur în mașină, că din procesul verbal de constatare a infracțiunii reiese că nu a putut fi stabilită identitatea persoanei care se afla în mașina inculpatului, Curtea apreciază depoziția martorei indicate ca fiind nesinceră, fiind făcută cu scopul vădit de a veni în ajutorul inculpatului.
Mai mult, nu există certitudinea că această martoră este identică cu persoana care s-ar fi aflat în mașina inculpatului la momentul opririi în trafic, câtă vreme nu s-a stabilit la acea dată identitatea sa.
Infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 se comite prin simplul refuz de a fi testat cu privire la nivelul alcoolemiei în aerul expirat, refuz care a fost recunoscut de inculpat în cursul urmăririi penale în prezența apărătorului său.
Nu face obiectul prezentului dosar stabilirea împrejurării dacă agentul a solicitat sau nu inculpatului CD-uri, iar eventuala confirmare a acestei împrejurări nu este de natură a diminua gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat.
În legătură cu atitudinea agentului inculpatul avea posibilitatea de a formula plângere sau sesizare la organele competente, inculpatul beneficiind de asistență juridică de specialitate din partea unui avocat, însă nu a efectuat un astfel de demers, după cum a declarat în fața instanței de recurs.
În consecință, Curtea constată că fapta inculpatului Ș. A. care la data de
(...) în jurul orei 3,20, fiind oprit în trafic, a refuzat să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va ține seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv de prevederile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă din legea specială, de gradul de pericol social concret la faptei inculpatului, care este unul mediu, fapta acestuia neavând consecințe constând în pagube materiale ori victime omenești, de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, împrejurare care va fi reținută în favoarea sa ca și circumstanță atenuantă conform art.74 lit.a Cod penal.
În consecință, curtea consideră că pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită sub nivelul minimului special prevăzut de lege ca efect al reținerii prevederilor art.74 lit.a Cod penal este în măsură să conducă la atingerea scopului pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal, realizând totodată un just echilibru între gravitatea faptei și pedeapsa aplicată.
Ca urmare, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală curtea va admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr. 280 din (...) a Judecătoriei T. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa în întregime și, rejudecând va condamna pe inculpatul Ș. A. - fiul lui S. și A., ns. la (...) în loc. Tritenii de Jos, jud. C., cetățean român, studii medii, domiciliat în T., strada C. V. nr.128, Bl G3, sc. B, ap.39, jud. C., CI seria KX nr.3., CNP 1., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a rap.la art.76 lit.d Cod penal.
Se va face aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit. b Cod penal.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei curtea apreciază că ținând seama de conduita inculpatului, mai sus evidențiată, scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și fiind întrunite cerințele art.81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal se va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (avoc. Lungu C. G.), sumă ce se va avansa din fondurile M. Justiției.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, la fond.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de P. DE
PE L. JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr. 280 din (...) a
Judecătoriei T. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în întregime și, rejudecând:
Condamnă pe inculpatul Ș. A. - fiul lui S. și A., ns. la (...) în loc. Tritenii de Jos, jud. C., cetățean român, studii medii, domiciliat în T., strada C. V. nr.128, Bl G3, sc. B, ap.39, jud. C., CI seria KX nr.3., CNP 1., fără antecedente penale
- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.
195/2002 cu aplicarea art.74 lit.a rap.la art.76 lit.d C.penal .
Face aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit. b C.
În baza art.81-82 C. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art.71 alin.5 C. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art.83
C. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (avoc. Lungu C. G.), sumă ce se va avansa din fondurile M. Justiției.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, la fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: H. O.T..
| ← Decizia penală nr. 948/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1186/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
