Decizia penală nr. 1188/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1188/R/2012
Ședința publică din 11 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. R. C., împotriva sentinței penale nr. 547 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 8. al P. de pe lângă Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără să posede permis de conducere faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 al. 1 din OUG nr. 1., republicată, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a) C. și uzul de fals faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 al. 1 C. cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a) și art. 33 lit. a) C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. R. C. personal, asistat de apărător ales, av.Urcan I. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanța se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.C. Moșteanu, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar o serie de caracterizări care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se analizeze problema juridică a posibilității schimbării modalității de executare a pedepsei din executarea în regim de detenție în suspendarea sub supraveghere. Consideră că sunt îndeplinite condițiile legale prev.de art.86/1 C.penal, respectiv, deși inculpatul a fost condamnat anterior, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an. A. că prin decizia nr.1., Î. s-a pronunțat în sensul că, în momentul în care se săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare nu mai este posibilă aplicarea unei suspendări condiționate, însă această decizie nu a avut în vedere dacă sunt întrunite condițiile suspendării sub supraveghere. În situația inculpatului, sunt întrunite condițiile suspendări sub supraveghere atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei anterior, cuantumul pedepsei aplicate ulterior cât și persoana inculpatului. R. la actele dosarului și circumstanțele personale ale inculpatului, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Din probele dosarului rezultă că inculpatul a trecut printr-un proces de reeducare chiar de la momentul comiterii celei de-a doua faptă, interval în care inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale, are un loc de muncă și este integrat în societate.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepsei. A. că prin decizia Î. se constată că atunci când o faptă este comisă în termenul de încercare a unei suspendări condiționate și urmează revocarea acelui beneficiu, pedeapsa ce se va executa urmează a fi executată în regim de detenție. În ceea ce privește circumstanțele atenuante, în mod corect instanța nu le-a reținut având în vedere că inculpatul perseverează în același gen de infracțiuni.
Inculpatul L. R. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 547 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosar nr.(...), a fost condamnat inculpatul L. R.-C., fiul lui M. și I., născut la data de 25 iulie 1983 în municipiul C.-N., județul C., domiciliat în municipiul C.-N., calea F., nr. 62, apartamentul 81, județul C., cu reședința în comuna F., strada A. lancu nr. 160, blocul 2, apartamentul 13 județul C., posesor al CI. seria KX nr. 5., codul numeric personal 1., la următoarele pedepse: a) 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 1. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. și art. 3201 C.. b) 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 al. 1 teza I C., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. și cu aplicarea art. 3201 C..
2. S-au contopit pedepsele precizate la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 10 luni închisoare, fără spor; în final 10 luni închisoare.
3. S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 1. a J. C.-N. și a fost obligat inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedepsele de la punctul 2; rezultând pedepsele de 1 an 10 luni închisoare.
4. S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a), teza a II-a C., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
5. A fost obligat inculpatul să achite 800 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. R.-C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din Ordonanța de U. a G. 1. și a infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 al. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pentru ambele infracțiuni.
La termenul de azi, inculpatul a declarat conform art.ui 3201 C., că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, nu solicită administrarea de probe și cere ca judecata să aibă loc în baza probelor din faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f. 26).
Analizînd probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța a reținut următoarele:
La data de 25 aprilie 2009, inculpatul L. R. C. se deplasa la volanul autoturismului marca „Dacia 1307" - cu numărul de înmatriculare (...), pe drumurile publice - iar în jurul orelor 03,20, a fost oprit regulamentar în trafic -de o patrulă de poliție - pe raza localității B., județul C. - prezentând cu această ocazie permisul de conducere cat. B seria C.
00161930J.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. (...), întocmit de S. C. din cadrul IPJ C., acest permis de conducere a fost contrafăcut (f. 7-12) iar din adresa S.ui P. Comunitar Regim -Permise de C. și înmatriculări Vehicule rezultă că inculpatul nu figurează cu permis de conducere (f. 5).
În cursul cercetărilor penale inculpatul a declarat, constant, ca permisul de conducere contrafăcut l-a obținut de la o altă persoană, contra unei sume de bani, persoană care până în prezent nu a fost identificată.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 3); adresa IPJ C. - S. P. Comunitar (f. 5); raport de constatare tehnică-științifică (f. 7- 12); plicul cu permisul contrafăcut (f. 13); declarațiile inculpatului (f. 14, 17-18, 25-26) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 25-26). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.ui 3201 C.. Prin urmare, instanța a reținut la încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și dispozițiile art.ui 3201 C..
În drept, fapta inculpatului L. R.-C., care, la data de 25 aprilie 2009 a condus un autovehicul pe drumurile publice - fără să posede permis de conducere, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 1. rep., cu aplicarea art.ui 3201 C.
Fapta aceluiași inculpat, care, a prezentat organului de poliție un permis de conducere despre care cunoștea împrejurarea că este contrafăcut, de altă persoană - cu intenția de a produce consecințe juridice-întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 teza I C.. cu aplicarea art.ui 3201 C..
Întrucât inculpatul a comis faptele concurente în condițiile recidivei postcondamnatorii se-au aplicat prev. art. 37 lit. a și art. 33 lit. a C..
La individualizarea pedepsei ce se va stabili inculpatului pentru fiecare infracțiune, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art.ui 72 C. a) gradul de pericol social al faptelor, care este relativ scăzut raportat la categoria de drum pe care a circulat inculpatul și raportat la ora la care a circulat ; b) persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendare condiționată, fiind redcidivist (f. 19 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare bună în familie și societate (f. 27 din dosarul instanței); c) limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune, conform art.ui 3201 al. 7 C..
În baza acestor elemente instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere fără permis și o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 10 luni închisoare, fără spor; în final 10 luni închisoare.
Din cazierul aflat la f. 19 din dosarul de urmărire penală, reiese că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală numărul 1579/(...) a J. C.-N. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezentul dosar au fost săvârșite în cursul termenului de încercare și sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 83
C., astfel că instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și l-a obligat pe inculpat să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile pentru care a a fost trimis în judecată, rezulând pedeapsa de 1 an 10 luni închisoare.
Modalitatea de cumulare a pedepselor utilizată de instanță a fost agreată și în literatura de specialitate (I. C. M., Suspendarea condiționată a executării pedepsei - șansă sau capacană - ,,Editura ,,Lumina Lex’’, București, 2002, paginile 174-177).
În temeiul art. 71 C., văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de art. 71 al. 3 C., că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a), teza a II-a C., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că va proceda în consecință.
Văzând și dispozițiile art.ui 189 și ale art.ui 191 al. 1 C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. R. C., criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună,în principal, schimbarea modalității de executare a pedepsei potrivit art. 86/1 C., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată conditionat, sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei potrivit art.86/1 C., deoarece prin decizia nr.1. a Î. se referă la imposibilitatea aplicării suspendării conditionate în momentul în care se săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare, însă nu se analizează si situatia incidentei condițiilor suspendării sub supraveghere.
Cu privire la cuantumul pedepsei s-a arătat că circumstanțele personale, faptul că are un loc de muncă si este integrat social dovedesc că procesul de reeducare a început încă din cursul procesului penal astfel că se justifică aplicarea unei pedepse mai reduse.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Astfel, prima instantă a stbilit corect că în data de 25 aprilie 2009 inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice fără să posede permis de conducere si fiind oprit în trafic, a prezentat organului de poliție un permis de conducere despre care cunoștea împrejurarea că este contrafăcut de altă persoană, cu intenția de a produce consecințe juridice.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postcondamnatorie (inculpatul fiind condamnat definitiv cu suspendarea condiționată pentru infracțiuni similare), dar și faptul că a comis în concurs mai multe infractiuni de aceeasi natură ca și cele pentru care a mai fost condamnat anterior, dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatul este recidivist si a fost sanctionat administrativ pentru fapte similare); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, nu se regăsește în prezenta cauză.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea observă că prin decizia nr. 1. pronunțată în interesul legii, s-a statuat că în situația comiterii unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate în cursul termenului de încercare a suspendării conditionate, ca urmare a aplicării dispozitiilor art. 83 C., singura modalitate de executare a pedepsei rezultante este prin privare de libertate.
Este real că în dispozitivul deciziei mentionate se arată că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal, după cum nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal, însă această dispozitie nu poate fi privită decât în legătură cu considerentele deciziei si unde se mentionează expres că în literatura de specialitate, în mod constant, s-a apreciat că prin sintagma "executare în întregime a pedepsei" legiuitorul a avut în vedere executarea acesteia într-un loc de deținere si că dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze posibilitatea suspendării condiționate și în cazul în care noua infracțiune este comisă cu intenție, ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut-o în art. 83 alin. 3 din Codul penal.
În final, în considerentele aceleasi decizii se precizează expres că în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, ca urmare a comiterii în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și nici executarea acesteia la locul de muncă, pentru că toate 3 sunt modalități distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o nouă individualizare ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este legală, justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. R. C. împotriva sentinței penale nr. 547 din 20 aprilie 2012 a J. G..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. G. I.
| ← Decizia penală nr. 678/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
