Decizia penală nr. 739/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.739/R/2012
Ședința publică din 14 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr.8 din 10 ianuarie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g
C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.Mărginean I. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V. C. av.Sîrbu T., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind inculpatul V. C. și partea civilă B. L.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului V. C., solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință, în temeiul art.11 rap.la art.10 lit.a
C.pr.pen., a se dispune achitarea inculpatului iar în subsidiar, achitarea inculpatului în condițiile în care acesta face mențiunea că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.
În motivarea recursului arată că, inculpatul susține că în faza de urmărire penală a fost constrâns fizic și moral să recunoască faptele.
Pe de altă parte, la dosar există o declarație a părții vătămate care nu l- a identificat pe inculpat. S. că este suspicios modul în care s-a făcut acea recunoașterea, inculpatul nefiind recunoscut din grup.
În consecință, solicită admiterea recursului în condițiile în care acesta susține că nu a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că materialul probatoriu administrat în cauză este suficient pentru a se dispune condamnarea, acesta fiind relevant sub aspectul vinovăției inculpatului, făcându-se dovada prin declarațiile părții vătămate, ale inculpatului din faza de urmărire penală, scriptele depuse de partea vătămată și declarațiile martorilor audiați, chiar dacă nu direcți, că a avut loc un contact între cele două persoane. De altfel, inculpatul nici nu a negat întâlnirea cu partea vătămată cunoscută pe I. și faptul că aceasta avea asupra sa suma de bani menționată iar inculpatul i-a sustras-o.
De altfel, consideră că motivarea primei instanțe reflectă întru totul situația din dosarul cauzei. In ce privește sinceritatea sau nesinceritatea determinantă sau nu de organele de cercetare penală, consideră că nu există suspiciunea arătată de apărare, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost supus și unui test poligraf la solicitarea sa, din care a rezultat comportamentul simulat.
Apreciază că soluția de condamnare este corectă, individualizarea pedepsei s-a făcut de asemenea corespunzător raportat la toate elementele avute în vedere de primă instanță, s-a aplicat art.81 C.pen., dată fiind antecedența penală a inculpatului iar pedeapsa rezultantă este legală și temeinică, sens în care apreciază recursul nefondat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 8 din data de 10 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g din C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului V. C., cetățean român, fiul lui N. și M., născut la data de 21 septembrie 1985 în O., jud. Bihor, CNP 1., domiciliat în comuna T., str. R., nr. 37, jud. Bihor, f.f.l. în O., str. M. G., nr. 89, jud. Bihor, O., str. B., nr. 10/6, jud. Bihor, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 85 al. 1 din C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.
În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul V. C. a fost judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.
În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul V. C. să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prev.de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. L. cu domiciliul în M. C., str. L., nr. 6, jud. Harghita și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 76.000 lei, reprezentând daune materiale.
S-au aplicat prev. art. 191 al. 1 din C.p.p.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosarul nr.
6486/P/2008 la data de 14 iunie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. e, g C.pen.
S-a reținut că fapta inculpatului care, cu intenție, în noaptea de
13/(...), a sustras suma de 76.000 lei aflată în autoturismul părții vătămate
B. L., parcat pe str. U. din C.-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e,g C.pen.
Instanța a audiat partea vătămată și a administrat proba cu înscrisuri. Inculpatul nu a putut fi audiat întrucât, deși legal citat în procedură obișnuită și cu mandate de aducere de la toate adresele cunoscute, acesta nu a fost găsit. Drepturile procesuale ale inculpatului au fost protejate prin desemnarea unui apărător din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului V. C. prin rezoluția din data de (...) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e,g C.pen. soluție confirmată de procuror la aceeași dată ( f.3 dos.u.p.), reținându-se în sarcina inculpatului că acesta, profitând de faptul că partea vătămată l-a lăsat singur în autoturismul său parcat în P-ța U. din C.-N. și a plecat, i-a sustras dintr-o geantă o pungă cu suma de 76.000 lei.
În fapt, instanța a reținut că la data de (...), inculpatul V. C. din O. s-a întâlnit în localitatea C.-N. cu partea vătămată B. L., domiciliată în M. C., ca urmare a solicitării părții vătămate, după ce aceștia s-au cunoscut pe un site de socializare on-line ".. În data de (...), în intervalul orar 0010 - 0020, după ce au petrecut un timp unul în compania celuilalt, inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată a părăsit autoturismul proprietate personală marca Peugeot 607, cu nr. de înmatriculare (...) pentru a face o rezervare la hotelul ". situat pe str. U., din C.-N., a luat în scopul însușirii pe nedrept suma de
76.000 lei depozitată într-o plasă în autovehicul, după care a părăsit locul faptei, fără a mai putea fi contactat de către partea vătămată. Partea vătămată a justificat suma de bani pe care o avea asupra sa prin aceea că trebuia să achite contravaloarea unei intervenții chirurgicale la care urma să fie supusă mama sa.
În cauză, s-a procedat la recunoașterea după planșe foto (f.41-46 dos.u.p.) în prezența martorilor-asistenți R. L. (f.47 dos.u.p.) și R. Remus (f.48 dos.u.p.), partea vătămată indicându-l pe inculpat drept persoana care i-a sustras suma de bani din autoturism în noaptea de 13/(...).
T., inculpatul V. C. a fost supus testului asupra comportamentului simulat, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f.49-56 dos.u.p.) rezultând că acesta a manifestat un comportament simulat la întrebările relevante cauzei.
De asemenea, partea vătămată a fost supusă testului poligraf, referitor la deținerea sumei de bani în noaptea de 13/(...) în autoturismul personal și la prezența inculpatului în acest autovehicul, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f.57-60 dos.u.p.) reieșind că B. L. nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Deși aceste mijloace de probă nu sunt prevăzute în mod expres de codul de procedură penală constituie indicii care pot fi coroborate cu alte probe.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul V. C. (f.98-102 dos.u.p.) a declarat că s-a întâlnit cu partea vătămată în data de (...), că au întreținut relații intime, după care, în momentul în care partea vătămată se deplasase la hotelul ". pentru a închiria o cameră, a profitat de absența acesteia și a sustras o plasă cu bani, dintre care suma de 70.000 lei a înmânat-o numitului H. A., suma de 10.000 lei a cheltuit-o în interes personal, iar suma de 46.000 lei a remis-o unei persoane cunoscute drept "Edi"; care conduce un autoturism marca Audi A6 de culoare neagră și este cămătar, conform declarațiilor inculpatului.
Organele de poliție au încercat identificarea persoanelor indicate de către inculpat, însa fără succes (f.69-73 dos.u.p.).
Ulterior în cursul urmăririi penale, la data de (...), inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale inițiale (f. 103-104 dos.u.p.) arătând că nu se face vinovat de comiterea furtului din data de 13/(...), că s-a întâlnit cu partea vătămată în C.-N., alături de care a petrecut câteva ore, după care s-a deplasat în mun. O., fără a sustrage vreun bun. Aceste declarații ale inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, necoroborându-se nici cu declarațiile sale inițiale, nici cu restul materialului probator administrat în cauză care îl indică drept autor al furtului, respectiv declarațiile părții vătămate B. L. din cursul urmăririi penale (f.21-26 dos.u.p.) și din fața instanței (f.119 dos.inst.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.6-15 dos.u.p.), rapoartele de constatare tehnico-științifică (f.49-
56, 57-60 dos.u.p.), procesele-verbale de constatare (f.69-73 dos.u.p.) și procesul-verbal de recunoaștere după planșe foto (f.41-46 dos.u.p.).
Cu toate că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea, acesta, deși legal citat, nu s-a mai prezentat în fața organelor de urmărire penală (f.106-133 dos.u.p.) după ce a dat declarațiile arătate mai sus, sustrăgându- se astfel de la prezentarea materialului de urmărire penală (f.106-133 dos.u.p.), iar ulterior și de la judecată.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V. C. care, în noaptea de 13/(...), a luat în scopul însușirii pe nedrept suma de 76.000 lei aflată în autoturismul părții vătămate B. L., parcat pe str. U. din C.-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.
208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e și g Cod Pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unei sume de bani, respectiv 76.000 lei, fără consimțământul părții vătămate B. L., care avea în posesie respectiva sumă de bani.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă atingerea adusă patrimoniului
și în producerea unei pagube părții vătămate, respectiv 76.000 lei - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
În cauză s-a reținut elementul circumstanțial agravant al comiterii faptei într-un loc public prev. de art. 209 al. 1 lit. e Cod penal, având în vedere că inculpatul a sustras suma de bani din autoturismul părții vătămate care era parcat pe str. U. din C.-N., deci dintr-un loc care este întotdeauna accesibil publicului, în accepțiunea art. 152 lit. a) C.pen.
T., s-a reținut și elementul circumstanțial agravant al comiterii faptei în timpul nopții prev. de art. 209 al. 1 lit. g Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost comisă în noaptea de 13/(...), în intervalul orar 0010 - 0020.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, intenție care rezultă din modul de săvârșire a faptei.
Din analiza fișei de cazier judiciar (f.14 dos.inst), s-a constatat că inculpatul V. C. a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furt calificat și, totodată, împotriva lui s-a pus în mișcare acțiunea penală în trei cauze diferite pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și furt calificat, dovedind astfel o persistență în activitatea infracțională.
La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art.
72 alin. (1) C. pen., astfel:
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a
Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C. pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la
3 la 15 ani.
2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că se află în prezența unui pericol social relativ ridicat al infracțiunii, raportat la prejudiciul creat, la capacitatea inculpatului de a profita de orice oportunitate și de încrederea, chiar nejustificată, a părți vătămate. T., s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și împotriva lui s-a mai pus în mișcare acțiunea penală în trei cauze diferite pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și furt calificat.
3. Referitor la persoana infractorului, instanța de fond a reținut că acesta are studii 8 clase, fără ocupație. În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut inițial o atitudine sinceră, însă pe parcursul procesului penal a revenit asupra declarațiilor, nerecunoscând fapta comisă. T., inculpatul s-a sustras atât de la prezentarea materialului de urmărire penală, cât și de la judecată, deși a fost legal citat și i s-a pus în vedere obligația procesuală de a anunța orice schimbare a domiciliului în termen de trei zile.
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g din C.pen., a fost condamnat inculpatul V. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în baza art. 85 al. 1 din C.pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.
În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul V. C. a fost judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.
În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare, s- a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, având în vedere gravitatea sporită a faptei care face obiectul prezentei cauze, urmând ca inculpatul V. C. să execute pedeapsa de 3 ani și
2 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prev.de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Fapta ilicită săvârșită de către inculpat cu intenție directă a produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părții vătămate constând în suma de bani sustrasă și dovedită prin extrasele de cont, declarația părții vătămate și primele declarații ale inculpatului, care nu avea cum să cunoască suma de bani avută de către partea vătămată asupra ei, decât dacă ar fi văzut-o.
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998
C.civ., în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. L. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 76.000 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na CIUBOT.U ALEXANDRA de 200 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul V. C. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia,cu consecința achitării sau încetării procesului penal.
Arată inculpatul că nu a sustras suma menționată de partea vătămată, că aceasta s-a mai întâlnit și cu alte persoane, atât în prezența cât și în absența inculpatului, că nu își mai menține declarațiile date la poliție deoarece a fost constrâns și obligat prin lovire și amenințare să scrie acele declarații.
Consideră că nu poate fi credibilă afirmația părții vătămate că l-a lăsat singur în autoturismul său, având în interior suma de peste 1 miliard de lei vechi, întrucât partea vătămată l-a văzut atunci pentru prima dată.
Inculpatul arată că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul internetului siteuri de socializări privind relațiile între persoane de același sex, că a întreținut relații sexuale în autoturism cu aceasta, după care partea vătămată l-a condus pe C. F. lăsându-l să ia o mașină de ocazie către O. și dându-i suma de 50 lei și 200 euro, inculpatul refuzând propunerea părții vătămate de a se întâlni cu alte persoane pentru sex în grup.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului V. C. în comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal.
A rezultat din ansamblul probator că în noaptea de 13/(...) inculpatul recurent V. C. a sustras suma de 76.000 lei aflată în autoturismul părții vătămate B. L., parcat pe strada U. din C.-N..
Starea de fapt rezultată din coroborarea declarațiilor inculpatului cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.6-15 dosar u.p.) raport de constatare tehnico-științifică (f.49-56, 57-60), proces verbal de constatare (f.69-73), proces-verbal de recunoaștere după planșe foto (f.41-46) declarațiile părții vătămate B. L. (f.21-26 dosar u.p., f.119 dosar fond), declarațiile martorilor asistenți R. L. și R. Remus (f.47, 48 dosar u.p., f.137 dosar fond) demonstrează că inculpatul V. C. se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată.
Simpla afirmație a inculpatului că a fost constrâns și obligat prin lovire
și amenințare de către organele de poliție să scrie declarațiile din cursul urmăriri penale prin care a recunoscut comiterea faptei nu este suficientă pentru a înlătura răspunderea lui penală, câtă vreme această afirmație nu este susținută de vreo probă.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență față de inculpat, aplicând acestuia pedeapsa minimă prevăzută de lege, de 3 ani închisoare și un spor de doar două luni închisoare cu ocazia contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru o infracțiune concurentă.
Curtea constată că pedeapsa aplicată este în măsură să conducă la atingerea scopului pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal, realizând totodată un just echilibru între gravitatea faptei și pedeapsa aplicată.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr.8 din 10 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 200 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din FMJ pentru av.Sîrbu T..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul V. C., domiciliat în I., nr. 717, jud. Bihor, f.f.l. în O., str. B., nr. 10 , ap.6 împotriva sentinței penale nr. 8 din 10 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. Sîrbu
T..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
L. M. ANA C. | M. Ș. | M. B. |
Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: Mihăiță-L. M..
| ← Decizia penală nr. 1788/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1860/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
