Decizia penală nr. 119/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.119/A/2012

Ședința publică din data de 18 iunie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTOR : M. Ș.

GREFIER : M. B.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. I. A., împotriva sentinței penale nr. 8/F din data de (...), pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.8/F/(...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr.(...),

În baza 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. I. A. din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art.

254 alin. (2) Cod penal, art. 41 alin. (2) Cod penal în dispozițiile art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art.

41 alin. (2) Cod penal.

A fost condamnat inculpatul C. I. A. ( fiul lui G. și S., născut la data de (...) în comuna C. Mic, județul B.-N., cetățean român, studii superioare, agent principal de poliție, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna C. Mic, sat C. M., nr. 172, județul B.-N. și fără forme legale în municipiul B., str. R., bl. 1, sc. C, ap. 34, județul B.-N., fără antecedente penale, având CNP - 1.), la pedeapsa de:

- 2 an i înch iso are ș i 2 an i in terz icere a dr ep tur ilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 74 lit. a), 76 lit. c) Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.

Conform art. 861 Cod penal s-a dispus suspend are a execu tăr ii pedepsei sub supraveghere pe termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte periodic la S. de P. de pe lângă T. B.-N. potrivit programului care i se va stabili; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, 84 Cod penal și referitor la art. 864 alin. (2) Cod penal, privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 50 lei și 100 E. ( sau echivalentul în lei al acestei din urmă sume la data plății ).

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.383/P/2009 al Parchetului de pe lângă T. B.-N. a fost trimis în judecată inculpatul C. I. A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art.

254 alin. (2) Cod penal, art. 41 alin. (2) Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada iulie - octombrie

2009, în calitatea sa de agent principal de poliție în cadrul P. Comunale Ș. M., în timp ce își îndeplinea atribuțiile de serviciu privind controlul traficului rutier, a pretins și primit, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe sume de bani cu titlu de mită, spre a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a nu sancționa contravențional trei conducători auto, depistați în trafic, care au încălcat unele reguli de circulație.

Astfel, s-au reținut următoarele acte materiale:

1. În după-amiaza zilei de (...), în jurul orelor 18.00-19.00, denunțătorul Ș. A. E. conducea autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare BN - 88 - RSI, prin localitatea Ș.-M., fiind însoțit de proprietarul acestei mașini, V. I. F.

La un moment dat denunțătorul a efectuat o manevră de depășire a unui autocamion, încălcând parțial linia continuă ce separa cele două sensuri de circulație. D. a fost oprit imediat de inculpat care i-a cerut actele autoturismului și i-a solicitat să-l însoțească la mașina de serviciu. D. s-a conformat, deplasându-se la locul indicat împreună cu martorul V. I. F. A. denunțătorul și martorul au susținut că nu a fost încălcată nicio regulă de circulație, insistând ca să nu i se rețină denunțătorului permisul de conducere. În cele din urmă inculpatul a afirmat că „. să rezolvăm și altfel"; și le-a solicitat celor doi „să vadă ce au prin buzunare";. Ca urmare, denunțătorul a scos o bancnotă de 50 lei, a pus-o sub polița de asigurare a mașinii, după care întorcându-se la mașina polițistului, le-a remis inculpatului. Inculpatul a păstrat banii și i-a înapoiat denunțătorului asigurarea, fără a-l mai sancționa contravențional.

2. În ziua următoare, la data de (...), în jurul orei 16:10, denunțătorul

B. I., care conducea autoturismul Kia Sorento cu numărul de înmatriculare

7546 CCL, a fost oprit de inculpat, după ce, la un moment dat acesta a efectuat o manevră de depășire a unui alt autovehicul și a încălcat cu acea ocazie linia continuă ce separă cele două sensuri de circulație, între localitatea P. și Ș. S. Inculpatul a explicat denunțătorului că pentru încălcarea acestei reguli de circulație trebuie să-i rețină permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 3 luni și să-i aplice o amendă în cuantum de 300 lei. Auzind acest lucru, B. I. l-a rugat pe inculpat să-l sancționeze doar cu amendă, fără reținerea permisului de conducere, deoarece intenționa să plece în Spania. Insistând asupra cererii sale de a nu i se reține permisul, în momentul în care a ajuns lângă autoturismul de serviciu al inculpatului, acesta din urmă i-a spus denunțătorului „scoate 100 E. și poți să pleci";. Realizând că polițistul îi cere mită ca să nu-l sancționeze, denunțătorul a remis acestuia suma de 100 E., compusă din două bancnote a câte 50 de E. fiecare, pe care le-a întins inculpatului. Inculpatul i-a făcut semn denunțătorului să arunce bancnotele în mașină, pe geamul deschis al portierei. Ulterior, inculpatul i-a restituit actele și l-a lăsat pe denunțător să plece fără să-i mai aplice vreo sancțiune contravențională.

3. Pentru documentarea activității infracționale desfășurate de inculpat, în conformitate cu prev. art. 2241 - 2244 Cod procedură penală și art. 261 din Legea nr. 78/2000, în cauză a fost autorizată folosirea unor investigatori sub acoperire.

Astfel, la data de (...), în jurul orei 11:30 - investigatorul sub acoperire

P. N. s-a deplasat pe DN 15 A, circulând cu autoturismul Opel, cu numărul de înmatriculare BN - 17 -., dinspre localitatea S. spre municipiul B. În apropierea trecerii de nivel cu calea ferată situată în zona imobilului aparținând Teraplast Grup, numitul P. N. a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, încălcând marcajul cu linie continuă. În acest timp inculpatul și colegul său, agentul de poliție M. G. G., supravegheau traficul rutier și acordau sprijin inspectorilor din cadrul S. - B. care efectuau verificări specifice. Inculpatul l-a oprit pe numitul P. N., cerându-i documentele personale și cele ale autoturismului. A., i-a spus acestuia că pentru abaterea comisă ar trebui să i se aplice o amendă și să-i suspende dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. C. dintre inculpat și investigator a fost înregistrată în totalitate iar cuprinsul acesteia a fost redat integral în scris și depus la dosar. P. N. l-a rugat pe polițist să nu-i rețină permisul de conducere și să găsească o altă modalitate de sancționare. Inculpatul l-a întrebat pe P. N. dacă este de acord să plătească amenda, acesta răspunzând afirmativ. A. inculpatul l-a atenționat în mod repetat pe conducătorul auto să nu fie văzut de cineva în momentul remiterii banilor. Ca urmare, investigatorul sub acoperire a scos din portmoneu suma de 300 lei, compusă din 3 bancnote a câte 100 lei, le-a arătat inculpatului, iar la solicitarea acestuia a pus banii în buzunarul ușii din dreapta autoturismului. Ulterior, inculpatul a restituit investigatorului actele iar acesta a plecat fără a mai fi sancționat contravențional.

D. plecarea investigatorului sub acoperire, la locul faptei a sosit echipa care a participat la constatarea fragrantului, astfel că au fost identificate cele trei bancnote remise de P. N.

Prin declarația dată în faza de urmărire penală f. 36 - 37, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată.

Inculpatul a susținut că nu își amintește dacă la datele de (...) și (...) a fost de serviciu, respectiv dacă i s-au încredințat în acele zile atribuții în legătură cu controlul traficului rutier și de verificare a respectării prevederilor legale de către conducătorii auto. În consecință, în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că nu-și amintește dacă a oprit sau nu, la datele menționate mai sus, vreun autoturism BMW sau Kia Sorento.

Referitor la fapta din (...), inculpatul a relatat organelor de urmărire penală că în acea zi a fost desemnat, în baza unui grafic întocmit de I. de P. al J. B.-N. să efectueze controlul traficului rutier pe raza comuni Ș. M.. Inculpatul a declarat că între orele 0. și 10:00, fără să poată preciza ora exactă, în timp ce se afla în fața clădirii P. Comunale, împreună cu colegul său M. G., a primit telefonic o solicitare din partea inspectorilor S. - B.-N. în sensul de a le acorda sprijin în efectuarea unor activități care le intră în competență. Au convenit să se întâlnească în fața clădirii aparținând S.C. Plastsistem S.A., în apropiere de intrarea în localitatea S. C. a ajuns în acel loc a început să oprească mai multe autoturisme pentru verificări, atât pe linia de muncă a celor de la S. - B.-N. cât și referitor la încălcarea regulilor de circulație de către conducătorii auto aflați în trafic.

Inculpatul a relatat că la un moment dat, conducătorul unui autoturism marca Opel a efectuat o depășire neregulamentară, încălcând linia continuă, motiv pentru care l-a oprit și l-a invitat la autoturismul său de serviciu cu intenția de a-l sancționa contravențional. Inculpatul a declarat că a solicitat acelui șofer actele pe care le deține și i-a comunicat că pentru contravenția săvârșită va fi sancționat cu o amendă între 2 și 3 milioane lei vechi și cu ridicarea permisului pe durata a 30 de zile. Î. conducătorul auto a insistat să nu-i ridice permisul, susținând că astfel își va pierde locul de muncă, a fost lăsat să plece, inculpatul declarând că a renunțat să-l mai sancționeze contravențional. Inculpatul a declarat că nu corespunde realității faptul că l-ar fi pus pe acel conducător auto să semneze pe vreun suport și nici că ar fi primit cu acea ocazie bani de la acesta. D. ce conducătorul auto a plecat, a continuat să-și desfășoare activitatea iar după un timp s-a reîntors la autoturismul de serviciu pentru a-și lua de pe bord telefonul mobil. Cu acea ocazie a observat în spațiul aflat pe portiera din dreapta niște bancnote de 100 lei pe care le-a introdus în buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcat, îndreptându-se spre colegul său - M. G.. În timp ce traversa drumul a vorbit la telefon, moment în care în apropiere au oprit două autoturisme din care au coborât mai multe persoane, care s-au prezentat ca fiind procuror și ofițeri din cadrul D., care i-au adus la cunoștință că ar fi comis o infracțiune de luare de mită.

Referitor la numitul H. D., inculpatul a arătat că lucrează în calitate de șofer la S. - B.-N. și că a colaborat cu acesta și cu alți inspectori de la această instituție în mai multe rânduri. A mai declarat că nu este real că anterior ar fi împrumutat de la acesta vreo sumă de bani, pe care i-a restituit-o din bancnotele găsite în portiera autoturismului de serviciu. Inculpatul a mai declarat că nu-și explică motivul pentru care H. D. susține acest lucru, că nu cunoaște modalitatea în care bancnotele au ajuns în portiera autoturismului și nici proveniența bancnotelor găsite în șanțul de la marginea șoselei.

Prin declarația dată în fața instanței f. 278 - 279, inculpatul și-a menținut doar în parte declarația de la urmărire penală.

În esență, inculpatul a susținut că în zilele de 29 și 30 iulie 2009 nu a fost programat conform graficului întocmit de I. - B.-N. să efectueze controlul traficului rutier, astfel că nu a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu la punctele 1 și 2.

Referitor la fapta descrisă la punctul 3 în actul de acuzare, inculpatul și-a menținut în mare parte poziția exprimată în cursul urmăririi penale, relatând în plus aspectele arătate în continuare.

D. ce a oprit pentru o depășire neregulamentară șoferul unui autoturism marca Opel, i-a cerut acestuia să-l însoțească la mașina sa de serviciu. Inculpatul a susținut că a comunicat conducătorului auto că pentru contravenția săvârșită se prevede o sancțiune cu amendă între 2 și 3 milioane lei vechi și ridicarea permisului de conducere. C. auto a insistat să nu-i ridice permisul motivând că astfel își va pierde locul de muncă. În plus, față de relatările făcute organului de urmărire penală, inculpatul a susținut că între actele înmânate de conducătorul aut, s-a aflat și un ordin de serviciu emis de Ministerul Administrației și Internelor, pe care văzându-l, a tras concluzia că șoferul oprit în trafic este un coleg, astfel că s-a gândit să nu-l sancționeze. În timp ce îi verifica actele, conducătorul auto insista să-i dea bani, motiv pentru care, pe un ton ridicat, i-a cerut „să lase acolo";, totodată făcând semn cu mâna spre portofelul acestuia. D. o verificare mai amănunțită a actelor, nu a remis conducătorului auto toate actele, care pe parcursul examinării le-a înșirat pe bordul mașinii de serviciu, astfel că din acest motiv șoferul a revenit, solicitându-i restituirea tuturor. Uitându-se prin mașină a observat că într-adevăr, nu a restituit toate actele primite de la conducătorul auto, situație în care i le-a dat și pe cele rămase.

Inculpatul a mai declarat că după ce a plecat conducătorul autoturismului marca Opel, a oprit în trafic o altă mașină, iar după verificarea actelor a permis șoferului să plece. A., s-a îndreptat spre autoturismul de serviciu, când de el s-a apropiat H. D., însă chiar în acel moment i-a sunat telefonul lăsat în interiorul mașinii. A deschis portiera, a luat telefonul, iar în momentul în care a început să vorbească a văzut în buzunarul portierei niște bancnote de 100 lei. Inculpatul a relatat că a renunțat să mai vorbească la telefon și a luat acei bani în mână, respectiv 3 bancnote a câte 100 lei și că văzându-l pe H. D. i-a dat una dintre bancnote, spunându-i că îi restituie o datorie. D. ce i-a dat acei bani lui H. D. s-a îndreptat spre mijlocul drumului cu intenția de a vorbi la telefon și de a discuta cu M. Gavril, despre împrejurarea în care au ajuns acei bani în portiera mașinii. A relatat că nu a mai reușit să facă acest lucru pentru că la fața locului au oprit două mașini, din care a coborât un procuror și polițiști din cadrul D..

Referitor la faptele descrise la punctele 1 și 2 în rechizitoriu, inculpatul a mai arătat că în intervalul orar 0. - 1. ( în timpul programului ) mașina de serviciu era la dispoziția șefului de post, iar în afara orelor de serviciu, deci după ora 1. mașina postului de poliție se afla la dispoziția colegului care intra de permanență, până a doua zi la ora 08.00 dimineața. A mai precizat că în afara orelor de serviciu controlul traficului rutier se făcea doar de „. de permanență";, iar în caz de acțiuni planificate sau evenimente, participau mai mulți polițiști, însă acest lucru era ulterior consemnat într-un „plan de acțiune";.

În fine, inculpatul a mai susținut că pe raza comunei Ș. M. erau competente să efectueze controlul traficului rutier și organe de poliție din cadrul S. R. B., care nu anunțau când urmează să efectueze controlul.

Referitor la data de (...), inculpatul a menționat că în acea zi a avut loc un control de fond la P. de P. Ș.-M., iar la terminarea lui, în jurul orelor

14:30 - 15:00, s-au dus cu toții să servească masa la un restaurant din apropiere unde au rămas circa o oră. În fine, inculpatul a relatat că după ce s-a servit masa au plecat acasă, spre B., cu puțin înainte de ora 1., fără ca ulterior să se mai întoarcă la locul de muncă, întrucât a lucrat în gospodăria unor rude până în jur de ora 2..

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În perioada iulie-octombrie 2009, inculpatul C. I. A. a fost agent principal de poliție în cadrul P. Comunale Ș.-M..

Din probele administrate în cauză rezultă că în timp ce își îndeplinea atribuțiile de serviciu privind controlul traficului rutier pe raza comunei Ș. M., a pretins și primit, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe sume de bani, cu titlu de mită, spre a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a nu sancționa contravențional trei conducători auto depistați în trafic care au încălcat unele reguli de circulație.

În concret, faptele s-au derulat în modalitatea descrisă mai jos:

1. În după-amiaza zilei de (...), în jurul orelor 18:00 - 19:00, denunțătorul Ș. A. E. conducea autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare BN - 88 - RSI aparținând numitului V. I. F. prin localitatea Ș. M., în direcția de deplasare B.-B., fiind însoțit de proprietarul autoturismului, menționat mai sus.

La un moment dat denunțătorul a efectuat o manevră de depășire a unui autocamion care se îndrepta spre marginea șoselei pentru a parca, fără a intra însă pe celălalt sens de mers dar încălcând parțial linia continuă ce separă cel două sensuri de circulație.

D. ce a depășit autocamionul, denunțătorul a fost oprit de către inculpatul C. I. A. care i-a cerut actele autoturismului și i-a solicitat să-l însoțească la mașina de serviciu în care se mai afla un polițist. D. s-a conformat, astfel că l-a însoțit pe polițist la autoturismul de serviciu parcat la circa 2-3 metri de autoturismul său. Î. inculpatul l-a întrebat pe denunțător dacă deține rovinietă, pentru a lămuri acest aspect, s-a apropiat de cei doi și martorul V. I. F. A. inculpatul i-a comunicat denunțătorului că a încălcat linia dublă continuă și că urmează să-l sancționeze pentru această contravenție și să-i suspende permisul, sens în care a luat un top de procese-verbale. D. i-a spus inculpatului că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei contravenții și că nu va semna procesul-verbal. În acest context este de menționat că polițistul care îl însoțea pe inculpat s-a îndepărtat, astfel că din locul în care se afla nu putea auzi discuția care se purta.

Asemenea denunțătorului și martorul V. I. F. a insistat și i-a cerut inculpatului să nu-i ridice permisul de conducere lui Ș. A. E.

În cele din urmă inculpatul a spus „. să rezolvăm și altfel"; și le-a cerut celor doi să se întoarcă la mașina lor și „să vadă ce au prin buzunare";. În primele momente denunțătorul nu a realizat ce dorește inculpatul însă martorul V. I. F., după ce s-a îndepărtat de mașina de serviciu, i-a explicat lui Ș. A. E. că „. vrea bani ca să nu îl sancționeze"; ( f. 70 - dosar de urmărire penală ).

C. au ajuns la mașină, în prezența lui V. I. F., denunțătorul a luat bancnota de 50 lei ( din banii pe care-i avea asupra sa ) a pus-o sub polița de asigurare a mașinii, după care s-a reîntors la mașina de serviciu și a remis-o inculpatului. E. de precizat că denunțătorul a așezat bancnota în așa fel încât să poată fi văzută de polițist și că în momentul remiterii ei a fost de față și martorul V. I. F.

Inculpatul și-a păstrat banii și a restituit denunțătorului asigurarea fără a-l mai sancționa contravențional.

2. În ziua următoare, la data de (...), denunțătorul B. I. conducea autoturismul proprietate personală marca Kia Sorento, cu numărul de înmatriculare 7546 CCL prin localitatea P., pe direcția B.-B. În dreapta acestuia se afla soția sa, martora B. M.

La un moment dat, între localitățile P. și Ș. S., denunțătorul B. I. a efectuat o manevră de depășire a unui alt autovehicul și a încălcat cu această ocazie linia continuă care separă cele două sensuri de circulație.

D. efectuarea depășirii, denunțătorul B. I. a fost oprit de către inculpatul C. I. A. care i-a solicitat actele autoturismului și permisul de conducere, aducându-i la cunoștință că a încălcat o regulă de circulație pentru care trebuie să-l sancționeze contravențional cu o amendă de 300 lei și să-i rețină permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 3 luni.

Auzind acest lucru, B. I. l-a rugat pe inculpat să-l sancționeze doar cu amendă, spunându-i totodată că intenționează să plece în Spania și are nevoie de permisul de conducere.

Polițistul nu a spus nimic și s-a deplasat la autoturismul de serviciu, parcat pe cealaltă parte a șoselei, la circa 6 metri de mașina denunțătorului. În acel moment în mașina de serviciu a inculpatului se mai afla un agent de poliție.

Apreciind că inculpatul o să înceapă să scrie un proces-verbal de sancționare, denunțătorul s-a dus în scurt timp la acesta, insistând în continuare să-i dea doar o amendă și să nu-i ridice permisul. În timp ce era lângă autoturismul de serviciu, în care pe scaunul conducătorului auto se mai afla un agent de poliție ( rămas neidentificat ) care a auzit discuția ce se purta, inculpatul s-a adresat denunțătorului spunându-i „scoate 100 de E. și poți să pleci";. Realizând că polițistul îi cere mită ca să nu îl sancționeze contravențional, denunțătorul a scos din buzunar suma de 100 E., compusă din două bancnote a câte 50 de E. fiecare, pe care a întins-o către inculpat. Inculpatul, aflat în picioare lângă portiera din partea stângă a autoturismului, care avea geamul deschis, i-a făcut semn să arunce banii în mașină. La cererea inculpatului denunțătorul a aruncat bancnotele în mașină, în direcția arătată de inculpat, care astfel au căzut pe scaunul din stânga față, unde stătea agentul de poliție despre care s-a făcut vorbire mai sus. Toate aceste aspecte au fost sesizate de soția denunțătorului, B. M., aflată în autoturismului soțului ei.

D. ce denunțătorul a aruncat banii în autoturismul de serviciu al inculpatului acesta i-a înapoiat actele și l-a lăsat să plece, fără a-l mai sancționa contravențional.

3. Pentru documentarea activității infracționale desfășurată de către inculpatul C. I. A., în conformitate cu prevederile art. 2241 - 2244 Cod procedură penală și art. 261 din Legea nr. 78/2000, în cauză a fost autorizată în mod legal prin O. din (...) folosirea unor investigatori sub acoperire.

Astfel, la data de (...), în jurul orei 11:30 investigatorul sub acoperire

P. N. s-a deplasat pe DN 15A, circulând cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare BN - 17 - SRA dinspre localitatea S. spre municipiul B.

În apropierea trecerii la nivel cu calea ferată, situată în zona imobilului aparținând „Teraplast Grup";, numitul P. N. a efectuat o manevră de depășire a unui autoturism marca Citroen cu numărul de înmatriculare

BN - 18 - DAV, încălcând marcajul cu linie continuă.

În acel timp, inculpatul C. I. A. era desemnat să efectueze controlul și supravegherea traficului rutier pe DN - 15 în zona localității S. A. era însoțit de către colegul său - agent de poliție M. G. G., utilizând împreună autoturismul marca „Dacia Logan"; inscripționat cu marcajele poliției, cu numărul de înmatriculare 27622. Cei doi polițiști acordau sprijin unor inspectori din cadrul Secției D. N. B., care efectuau verificări specifice ( plata taxei de drum de către conducătorii auto opriți în trafic, etc. ).

Observând manevra efectuată de investigatorul sub acoperire, inculpatul a oprit atât autoturismul condus de acesta cât și autoturismul depășit de P. N., având numărul de înmatriculare BN - 18 - D. Inculpatul a solicitat lui P. N. documentele personale și cele ale autovehiculului, după care i-a cerut și celuilalt conducător auto cartea de identitate.

Ambii conducători auto s-au deplasat la autoturismul de serviciu al polițistului care s-a așezat pe scaunul din dreapta și a notat într-o agendă datele personale ale conducătorului autoturismului cu numărul de înmatriculare (...), lăsându-l ulterior să plece.

Între inculpat și investigatorul sub acoperire P. N. s-a derulat o conversație al cărei conținut a fost în totalitate înregistrat și filmat, în baza autorizației din data de (...) emisă de T. B.-N. în baza Încheierii penale nr.

57/CC/2009 pronunțată în dosarul nr. (...), iar cuprinsul acesteia a fost redat integral, în scris, în procesul-verbal din data de (...).

Inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că pentru abaterea săvârșită ar trebui să-i aplice o amendă și să-i suspende dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, urmând a i se întocmi o dovadă cu drept de circulație pe timp de 15 zile. P. N. l-a rugat pe polițist să nu-i rețină permisul de conducere și să găsească o altă modalitate de sancționare: „. șef spuneți … nu-mi rețineți permisu" … spuneți altă variantă

… îmi treceți ce vreți, da" nu îmi rețineți, că am nevoie de el …";. Inculpatul l- a întrebat pe P. N. dacă este de acord să plătească amenda: „Plătești amenda?"; acesta din urmă răspunzând afirmativ: „O plătesc amenda";. Î. la câțiva metri de autoturismul de serviciu se afla autoturismul aparținând Secției de D. N. în preajma căruia se aflau inspectorii și cel de-al doilea agent de poliție, inculpatul C. I. A. l-a atenționat în mod repetat pe conducătorul auto să aibă grijă să nu fie văzut de cineva în momentul remiterii banilor ( bani care urmau să fie luați cu titlu de mită și nu pentru achitarea vreunei amenzi ).

Inculpatul i-a comunicat de asemenea că, având în vedere abaterea săvârșită, „amenda-i mare";, iar la întrebarea lui P. N. cu privire la cuantumul acesteia: „cât e ? o plătesc";, inculpatul a răspuns „trei sute";, precizându-i să pună banii în buzunarul ușii din dreapta a autoturismului de serviciu și insistând să nu-l vadă ceilalți: „ … pune … neinteligibil … să nu te vadă ei…";.

A., investigatorul sub acoperire a scos din portmoneu suma de 300 lei, compusă din 3 bancnote a câte 100 lei, i le-a arătat inculpatului: „. trei sute…"; și le-a pus, așa cum i s-a solicitat, în buzunarul ușii din dreapta.

Pe tot parcursul discuției, inculpatul s-a aflat pe locul din dreapta față al autoturismului, portiera fiind deschisă.

C. I. A. i-a restituit apoi investigatorului actele iar acesta a plecat, fără ca inculpatul să-i întocmească vreun proces-verbal de constatare a contravenției și fără a nota datele de identitate ale acestuia și ale mașinii cu care circula.

D. plecarea investigatorului, la locul respectiv a sosit echipa care a participat la constatarea flagrantului și care i-a solicitat agentului principal de poliție C. I. A. să predea sumele de bani și bunurile aflate asupra sa, printre acestea fiind identificate două dintre bancnotele remise de către P. N., mai precis: o bancnotă de 100 lei cu seria 065 A 1964424 și o bancnotă de 100 lei cu seria 073 C 3402060.

Fiind cercetate apoi împrejurimile locului unde se afla parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI - 27622, au fost identificate pe marginea șanțului DN 15 A, în imediata apropriere a autoturismului aparținând Secției D. N. B., câteva bancnote printre care se afla și bancnota de 100 lei cu seria 071 C 03025617. Cu privire la această din urmă bancnotă s-a stabilit că imediat după plecarea lui P. N., inculpatul a remis-o martorului H. D. (conducător auto al autovehiculului cu numărul B. aparținând Secției D. N. B. ), în contul unei datorii pe care o avea față de acesta. M. a luat bancnota, fără a cunoaște proveniența acesteia, iar în momentul în care a observat sosirea la fața locului a echipei de cercetare, a aruncat banii pe care îi avea asupra sa ( incluzând bancnota primită ) în șanțul de la marginea drumului, realizând posibilitatea ca inculpatul să fi obținut ilicit banii respectivi.

Cele trei bancnote mai sus menționate au fost cu certitudine cele remise de investigatorul sub acoperire, seriile fiind cele consemnate într-un proces-verbal întocmit la (...).

Pe parcursul cercetărilor penale, suma de 300 lei, oferită de investigatorul sub acoperire P. N., a fost restituită Direcției Generale A., ea provenind din fondurile speciale ale acestei instituții.

Instanța a reținut că starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului C. I. A., rezultă din următoarele probe: denunțurile făcute de Ș. A. E. (f. ) și B. I. (f. 4-5) aflate în dosarul de urmărire penală, precum și declarațiile acestora date în calitate de martori (f. 29-30 și f. 32-33 din faza de urmărire penală), respectiv declarația martorului Ș. A. E. din faza de cercetare judecătorească( f. 56 - 57), declarația investigatorului sub acoperire cu numele de cod „. N. (f. 43 - dosar de urmărire penală și f. 217 -

219 din faza de cercetare judecătorească), procesul-verbal din data de 29 octombrie 2009 întocmit de investigatorul sub acoperire P. N. (f. 44 - 45 dosar de urmărire penală), declarația martorului B. I. precum și declarația martorului Ș. A. E., referitoare la recunoașterea după planșă foto a polițistului căruia i-au dat sume de bani pentru a nu fi sancționați contravențional ( f. 34 și 31 dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor Ș. M. L. (f. 55-56-57-58 din faza de urmărire penală), declarația martorei B. M. (f. 66 - 68 - dosar de urmărire penală), declarația martorului V. I. F. (f. 69 - 71 dosar de urmărire penală și f. 94 - 95 dosar fond), declarația martorului I. P. L. (f. 72 - 73 - dosar de urmărire penală și f. 192 dosar fond), procesele-verbale însoțite de planșele fotografice întocmite cu ocazia efectuării prezentării pentru recunoaștere după planșă foto a inculpatului C. I. A., referitoare la B. I. și B. M. (f. 76 - 87 dosar de urmărire penală), procese-verbale însoțite de planșe fotografice întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă foto a inculpatului C. I. A., referitoare la Ș. A. E. (f. 88 - 93 dosar de urmărire penală), procesul-verbal din 19 ianuarie 2010, în cuprinsul căruia au fost transcrise convorbire purtate de inculpatul cu investigatorul sub acoperire P. N. (f. 97 - 99 dosar de urmărire penal), procesul-verbal din 21 octombrie 2009, referitor la funcția și gradul agentului de poliție C. I. A. (f. 100 - dosar de urmărire penală), adresa nr. 50147/(...) emisă de I. B.-N. (f. 104 - „fișa postului"; pentru inculpatul C. I. A. f. 105 - 109 dosar de urmărire penală), adresa nr.

1153309/SJA B.-N. din (...) și nr. 90369/(...) emise de D. - S. J. A. B.-N. și respectiv P. municipiului B. (f. 110 - 112 dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor H. D. ( f. 46-49 - dosar de urmărire penală și f. 68 -

69 dosar de fond), C. F. (f. 50 -52 dosar de urmărire penală și f. 77 - 78 dosar instanță), C. I. G. R.( f. 52 - 53 dosar de urmărire penală și f. 79 - 80 dosar instanță, M. V. Călin f. 54 - dosar de urmărire penală și f. 119 dosar instanță), M. O. A. (f. 59 - 61 dosar de urmărire penală și f. 70 - 71 dosar de fond), B. A. D. (f. 62 dosar de urmărire penală și f. 116 - 118 dosar instanță, C. M. - f. 63 - dosar de urmărire penală și f. 193 - 194 dosar instanță), M. G. G. (f. 64-65 dosar de urmărire penală și f. 159 - 161 dosar instanță), R. D. (f. 232 - 233 dosar fond), Adresa nr. 13654/(...) emisă de I. B.-N. (f. 140-

141, însoțită de documente justificative f. 142 - 151 dosar de fond), nota de constatare, întocmită de colectivul de control referitoare la controlul de fond efectuat la P. C. Ș.-M. (f. 152 - 157 dosar de fond), xerocopia agendei de lucru a inculpatului (f. 158 - dosar fond), procesul-verbal din data de 15 septembrie 2011 întocmit în urma vizionării înregistrărilor audio/video (f.

255), declarația martorului P. I. (f. 288 - dosar fond), declarația martorului

V. M. O. (f.306).

Instanța a concluzionat deci, că fapta săvârșită de inculpatul C. I. A., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) Cod penal.

Reținând în sarcina inculpatului fapta de mai sus, instanța a înlăturat susținerile de nevinovăție invocate de acesta, cu motivarea de mai jos:

● Referitor la fapta comisă la (...), sunt relevante în principal următoarele probe: declarația investigatorului sub acoperire „. N. ( f. 43 dosar de urmărire penală și f. 217 - 219 dosar instanță), procesul-verbal din data de (...) întocmit de investigatorul sub acoperire ( f. 44 - dosar de urmărire penal), procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2010, în care sunt transcrise convorbirile care au avut loc între investigatorul sub acoperire „. N. și inculpat ( f. 97 - 99 dosar de urmărire penală), procesul-verbal din 15 septembrie 2011 întocmit în urma vizionării în instanță a înregistrării pe CD a fragrantului din (...) ( f. 255), planșele fotografice reprezentând aspectele constatate cu ocazia desfășurării acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului (f. 12 - 20 dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor H. I., C. F., C. I. G. R.

Susținerea inculpatului că între actele ce i-au fost înmânate de investigatorul sub acoperire s-ar fi aflat și „. de serviciu"; al acestuia, act pe care văzându-l, a realizat că șoferul oprit în trafic pentru control este un coleg ( polițist ) și din acest motiv a luat hotărârea să nu-l sancționeze, nu corespunde realității, astfel că va fi înlăturată de instanță. În acest context este de subliniat că inculpatul a făcut această afirmație referitoare la „. de serviciu"; abia cu ocazia audierii sale în fața instanței, la un moment în care cercetarea judecătorească era practic finalizată (f. 279). Mai mult decât atât, deși investigatorul sub acoperire a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești ( f. 217 - 219 ) acestuia nu i s-au adresat întrebări de către inculpat, prin avocatul său ales, referitor la acel „. de serviciu"; care se pretinde că din eroare ar fi fost remis inculpatului odată cu actele mașinii, situație în care se poate aprecia că această apărare a fost formulată „pro causa";.

În fine, cu privire la acest act material comis la (...), există la dosar transcrierea discuției purtate de inculpat cu investigatorul sub acoperire, care a fost înregistrată legal și al cărei conținut nu a fost contestat. Raportat la conținutul acestei transcrieri instanța apreciază că nu a existat o

„provocare la infracțiune"; din partea investigatorului, în sensul invocat prin concluziile scrise depuse la dosar. De altfel, cu ocazia audierii investigatorului sub acoperire nu s-a susținut că acesta l-ar fi determinat pe inculpat să comită fapta. A. aspect rezultă cu claritate din transcrierea fidelă a declarației investigatorului sub acoperire și a întrebărilor ce i-au fost adresate de către inculpat prin avocatul său ales ( f. 217 - 219 - dosar fond), care nu sunt de natură a face credibilă versiunea conform căreia ar fi existat o „provocare la infracțiune";, argumentată pur teoretic în concluziile scrise.

● În ce privește faptele din data de 29 și 30 iulie 2009, referitor la care inculpatul a invocat că nu era planificat de serviciu și că în după-amiaza acelor zile a lucrat ( după ora 1. ) în gospodăria cumnatului său, martorul P. I., instanța reține, prin prisma probelor administrate în cauză, că în realitate inculpatul le-a săvârșit în modalitatea descrisă în considerentele hotărârii la punctele 1 și 2.

Așadar, instanța apreciază că deși din datele comunicate de I. - B.-N. ( f. 140 - 158 dosar fond ) rezultă că potrivit „graficului de patrulare"; întocmit de S. de O. P. al I. B.-N., inculpatul C. I. A. nu era planificat de serviciu în afara orelor de program obișnuit ( nu era de „. ) și că în zilele de 29 și 30 iulie 2009, activitatea de verificare și supraveghere a traficului rutier era în sarcina colegului său, agent șef principal M. O. A., în posesia căruia s-a aflat ( după ora 1. ) mașina de serviciu ( f. 70-71 dosar fond ), inculpatul a efectuat efectiv supravegherea și controlul traficului rutier pe raza de competență a unității de poliție din care făcea parte.

Potrivit probelor dosarului, inculpatul a săvârșit faptele din 29 și 30 iulie 2007 în timp ce era cu un alt agent de poliție ( rămas neidentificat ), ambii purtând uniforma de serviciu și folosind mașina din dotarea postului de poliție. Î. că inculpatul era însoțit de încă un polițist a fost relevată atât de denunțătorii Ș. A. E. și B. I., cât și de martora B. M., care au relatat că cel de-al doilea polițist, neidentificat, nu s-a implicat în activitatea infracțională dedusă judecății.

În acest context este de observat că prin declarația dată în instanță (f.278 - 279 ) inculpatul își exprimă nedumerirea referitor la faptul că denunțătorii nu l-au recunoscut și pe polițistul „., despre care pretind că l-ar fi însoțit, polițist pe care inculpatul îl numește sugestiv „coleg";. Aspectul invocat de inculpat devine relevant în condițiile în care planșele fotografice după care s-a efectuat „prezentarea pentru recunoaștere";, cuprindeau fotografiile tuturor polițiștilor din cadrul P.ui de P. Ș. M. ( f. 82, 88, 94 - dosar de urmărire penală raportat la „. de constatare"; de la f. 152 - 157 - dosar fond ).

E. de precizat că denunțătorii și martora B. M., cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșa foto, l-au indicat fără ezitare pe inculpatul

C. I. A., ca fiind polițistul căruia în zilele de 29 și 30 iulie 2009 i-au remis bani pentru a nu le întocmi procese-verbale de constatare a contravenției și pentru a nu le ridica permisul de conducere, aspect confirmat de martorii asistenți la recunoaștere I. P. L. și Ș. M. L. ( f. 72-73 și 57-58 și redat în planșele fotografice - f. 80, 87, 92).

Din datele comunicate de I. - B.-N. ( f. 140 - 141 dosar fond), nu rezultă că pe segmentul de drum public, pe care au fost comise faptele, în zilele de 29 și 30 iulie 2009, între orele 18:00 - 19:00 respectiv 1., s-ar fi efectuat controlul traficului rutier de către alți agenți de poliție din structura B.ui R. al P. Municipiului B.

În fine, sub aspectul vinovăției inculpatului, este relevantă și declarația martorului B. A. D. (f. 116 - 117), care în fața instanței a relatat că există posibilitatea ca polițistul care era de serviciu potrivit graficului comunicat de I. - B.-N. și care prelua mașina din dotare ( începând cu ora 1. și până a doua zi, la ora 0. ) „să o dea și altui coleg";. De asemenea, acest martor a precizat că există și posibilitatea ca, în fapt, controlul traficului rutier să fie făcut de un alt polițist decât cel desemnat potrivit graficului comunicat de I. - B.-N., precum și posibilitatea ca „. desemnat de permanență să meargă să efectueze controlul împreună cu un alt coleg";.

În fine, în cuprinsul adresei nr. 13.654/(...) a I. - B.-N.(f. 140-141) se arată că în zilele de 29 și (...), la P. de P. Ș.-M. a fost planificat de serviciu, conform „graficului de patrulare"; întocmit de S. de O. P., agentul șef principal M. O.. Din aceiași adresă mai rezultă că în „registrul de efectuare a serviciilor";, aflat la P. municipiului B., se consemnează că activitățile de patrulare din 29 și 30 iulie 2009, au fost efectuate de agentul șef principal M. O., consemnare operată în baza datelor comunicate de lucrătorii postului de poliție comunală arondată. Contrar datelor din registrul menționat, martorul M. O. a afirmat că în ziua de (...) deși era planificat de serviciu nu a efectuat controlul traficului rutier (motivând că a avut loc un control de fond planificat ( f. 150 - 151) dar a recunoscut că mașina era în posesia sa.

Totuși, potrivit fișei autovehiculului din dotarea P.ui de P., în zilele de

29 și 30 iulie 2009 autoturismul a fost folosit destul de intens.

Susținerea inculpatului că în ziua de 30 iulie 2009, după finalizarea

„controlului de fond"; efectuat de o echipă de control din cadrul I. - B.-N. la

P. de P. Ș.-M., s-a deplasat la locuința cumnatului său P. I., unde a efectuat lucrări de drenaj până seara târziu și că a făcut acest lucru zi de zi timp de o săptămână, nu este dovedită cu probe certe, și nu se coroborează nici cu declarația martorului menționat. E. de observat că martorul P. I. declară că inculpatul a lucrat în gospodăria sa timp de trei săptămâni înainte de 15 august 2009 (când a fost o zi de sărbătoare religioasă ), că de fiecare dată acesta venea la locuința sa direct de la serviciu în jurul orei 1. - 16:30, în uniforma specifică și cu mașina sa personală, pe care o lăsa în curte. A. declarație a martorului vine în contradicție cu cea a inculpatului care a relatat că deplasarea zilnică la locul de muncă pe distanța B. - Ș. M., se făcea pe rând cu autoturismul său personal sau al martorului B. A. D., conducând fiecare mașina sa.

De asemenea, martorul susține că inculpatul ar fi lucrat în gospodăria sa 3 săptămâni zilnic, după ora 1., în condițiile în care inculpatul a afirmat că l-ar fi ajutat doar o săptămână. În fine, declarația martorului este nesinceră și sub aspectul că inculpatul ar fi fost timp de 3 săptămâni, fără excepție, în intervalul 1. - 16:30 și până în jurul orei 22:00 la locuința sa, în condițiile în care din datele furnizate de I. - B.-N. (f. 150-151) a fost de serviciu și a fost în posesia mașinii de serviciu.

Pentru considerentele de mai sus, instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatului și ale martorilor P. I. și V. M. O. și a reținut că, după terminarea programului de la P. de P. Ș. M., inculpatul a comis faptele descrise la punctele 1 și 2 în considerentele sentinței.

În cauza de față s-a dovedit că scopul pretinderii banilor de către inculpat, a fost fără îndoială, acela al neîndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu, respectiv de a constata și sancționa contravențional pe participanții la traficul rutier care nu respectă regulile de circulație. B. pretinși de inculpat au fost un contraechivalent al conduitei sale de a nu întocmi vreun act constatator al contravenției respective, de a lăsa nesancționate contravențiile comise de denunțători.

Relevant este că inculpatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu purtând de fiecare dată uniforma de serviciu și folosind mașina din dotarea postului de poliție, însoțit de încă un polițist, astfel că denunțătorii au remis banii inculpatului cu convingerea că în acest fel, acesta va lăsa nesancționată contravenția săvârșită și că nu le va suspenda permisul de conducere.

Probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu, că activitatea ilegală a inculpatului se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, faptă săvârșită cu intenție directă și în formă continuată.

În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită dedusă judecății, instanța a reținut în prealabil, că potrivit „fișei postului"; (f.105 - 109 dosar de urmărire penală), între alte îndatoriri de serviciu, inculpatului îi revine și obligația de a „. contravenții și de a aplica sancțiuni, potrivit legii";.

Referitor la această atribuție de serviciu ( constatarea contravențiilor la regimul circulației ) I. - B.-N. a dispus ca verificarea și controlul traficului rutier să se facă organizat la nivelul județului, într-o manieră care să permită supravegherea eficientă a circulației pe drumurile publice. Ca urmare, s-a procedat la întocmirea unor grafice lunare de către I. - B.-N., în baza cărora, după un program prestabilit, verificarea și controlul traficului rutier să se efectueze obligatoriu, de către toți polițiștii ( inclusiv din cadrul P.ui de P. Ș. M. ). Prin urmare, toți lucrătorii postului de poliție au competența de a constata și sancționa contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice. Procesele-verbale de constatare a contravențiilor constituie acte care se disting de „.-verbale de control";, pe care le încheie funcționarii care au efectiv atribuții de control pe cale ierarhică și care, în conformitate cu atribuțiile lor de serviciu, verifică permanent sau inopinat activitatea dintr-un anumit domeniu/sector în care sunt implicate persoane subordonate ierarhic.

În practica judiciară, prin „. cu atribuții de control"; în sensul art. 254 alin. (2) Cod penal, se înțelege o persoană care analizează sau verifică permanent sau temporar, ori urmărește desfășurarea corectă a sarcinilor de serviciu de către un alt funcționar. Ori, în cauza de față, asemenea celorlalți polițiști din cadrul P.ui de poliție, inculpatul C. I. A., în calitate de agent principal de poliție, avea ca atribuție de serviciu constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul rutier ( după un program prestabilit ) pe o rază teritorială limitată, în concordanță cu competența postului de poliție la care activa, în baza unei planificări lunare întocmite și comunicate de I. - B.-N., activitate care nu îi conferă statutul de „. cu atribuții de control";, câtă vreme nu avea atribuții de control pe cale ierarhică.

Pentru aceste considerente, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. I. A. din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) Cod penal, art. 41 alin. (2) Cod penal în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății în trei infracțiuni de luare de mită săvârșite în concurs real, fiecare prev. de art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, nu a fost însușită de instanță, având în vedere că cele trei acte materiale au fost comise în circumstanțe similare, în modalități asemănătoare, de fiecare dată când s-a ivit posibilitatea.

Față de împrejurările în care a acționat, instanța a apreciat că inculpatul a avut încă de la început reprezentarea de ansamblu a activității infracționale și că rezoluția sa conturată încă de la început a persistat pe parcursul săvârșirii tuturor celor 3 acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, nefiind întreruptă de nicio cauză de natură să determine luarea unei noi rezoluții, inculpatul săvârșind faptele de câte ori s-a ivit posibilitatea.

Raportat la natura faptei săvârșite, caracterul ei continuat, circumstanțele concrete în care inculpatul a acționat ( însoțit de încă un polițist a cărui identitate nu o divulgă ), scopul urmărit, calitatea sa de agent principal de poliție, instanța a considerat că nu se poate aprecia că în conținutul ei concret este vădit lipsită de importanță, că aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege și că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de luare de mită. Supravegherea traficului rutier este o activitate de interes deosebit pentru I. - B.-N., care în acest scop a instituit un grafic, la realizarea căruia au fost atrași un număr mare de agenți de poliție, iar atingerea acestui scop depinde în mod direct de conduita fiecărui polițist.

Pentru considerentele de mai sus instanța apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 Cod penal întrucât nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.

Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările cauzate și persoana inculpatului. Sub acest din urmă aspect, instanța a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că ulterior comiterii faptelor deduse judecății nu a mai săvârșit alte infracțiuni și că a avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului penal, considerentele pentru care s-a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante conform art. 74 lit. a) Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Așa fiind, instanța a dispus condamnarea inculpatului C. I. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 74 lit. a), 76 lit. c) Cod penal.

Raportat la natura faptelor săvârșite de inculpat și datele care caracterizează persoana acestuia, pedeapsa accesorie a fost aplicată în conținutul prev. art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.

Procedând la individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța a constatat că în privința inculpatului sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 861 Cod penal și a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. Așadar instanța a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție astfel că, potrivit art. 861 Cod penal, a dispus suspendarea executării ei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 Cod penal.

În temeiul art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere .

În temeiul art. 71 alin. (5) Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus conform art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscarea de la inculpat a sumelor de 50 lei și 100 E. (sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății), de care acesta a beneficiat în urma comiterii faptei, având în vedere că persoanele care le-au remis nu au solicitat restituirea lor.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel

inculpatul C. I. A., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător ( și prin concluziile scrise) s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care:

- în principal, să se dispună achitarea inculpatului de sub săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnat în primă instanță, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., pentru primele două acte materiale din 29 și (...), pentru că acestea nu au fost comise de inculpat, iar cu privire la ultimul act material, din (...) în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d din C.p.p., întrucât lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv vinovăția, ca subelement al laturii subiective.

- în subsidiar, să se dispună schimbarea încadrării juridice în temeiul art.334 C.pr.pen., dintr-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, în trei infracțiuni de luare de mită aflate în concurs real, în sensul art.33 lit.a C. și, a se constata apoi că fiecare dintre ele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că sunt aplicabile disp.art.18/1

C., putând a se aplica o sancțiune cu caracter administrativ prev. de art.91 lit.c C.

- într-un alt subsidiar, dacă totuși se va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat de către prima instanță, să se mențină în favoarea sa circumstanțe atenuante, respectiv art.74 lit.a C., și făcând aplic.art.76 al.1 lit.c C., să-i fie aplicată o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de textul legal și, constatându-se că sunt întrunite cerințele prev. de art.81 C., să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit de art.82 C.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

- privitor la actele materiale din (...) și (...) , s-a apreciat că la dosarul cauzei nu există suficiente probe în măsură a dovedi că inculpatul apelant

C. I. A. a comis aceste două fapte penale, astfel că există un mare dubiu, fiind aplicabil principiul „ in dubio pro reo ".

Din relațiile furnizate de IPJ B.-N., rezultă că în intervalul 29-(...) în localitățile din circumscripția teritorială a P. comunale Ș.-M. au desfășurat activități specifice de control trafic rutier și agenții de poliție din cadrul S. R.

și respectiv B. R., dar că inc. C. I. A. nu s-a aflat în serviciu de permanență, astfel că nu a condus autoturismul de serviciu și nici nu a efectuat control trafic îmbrăcat în uniforma de serviciu, activitățile de patrulare fiind efectuate de martorul - agent șef principal M. O.. A. împrejurare mai rezultă și din : R. de planificare a serviciilor de la S. R. din cadrul IPJ B.-N. pentru datele de 29-(...) ; R. radar al operatorului Ciorean Iustin din (...); R. de servicii de la P. C. Ș. M. R. de servicii al P. municipiului B., respectiv filele corespunzătoare intervalului 29-(...) (care confirmă că pe drumul public din circumscripția teritorială a P. comunale Ș. M. au patrulat și alte echipaje de poliție rutieră); foile de parcurs care confirmă fără dubiu că în zilele de 29 și (...), în afara orelor de program autoturismul de serviciu cu nr. MAI-27622 nu a fost folosit de către inculpat, ci de către martorul M. O. A., care la acea dată era planificat în serviciu de permanență la sediul poliției; declarația acestui martor, dar și declarațiile lucrătorilor de poliție din cadrul P. comunale Ș. M., respectiv martorii M. O. A., M. G. G., C. M. și B. A. cms. șef poliție R. D. și cms. poliție M.i I. - care au efectuat un control de fond privind activitatea acestei formațiuni de poliție rurală în perioada (...)-(...); declarațiile martorilor P. și V. M. O. - care au arătat faptul că la finele lunii iulie 2009 (cu o săptămână înainte de P. S. M. - perioada 01-(...)) inculpatul l-a ajutat pe cumnatul său timp de mai multe săptămâni la săpatul unor șanțuri de drenaj în gospodăria acestuia și că, venea direct de la serviciu și că nu a plecat niciodată decât în jurul orelor 22.00 după ce terminau lucrul.

Cu privire la actul din (...) există necorelări și cu privire la ora evenimentului în raport de depoziția denunțătorului, a declarației martorului asistent M. V. Călin, iar martorul V. I. F., în fața instanței nu l-a mai recunoscut pe inculpat ca fiind agentul de poliție care la (...) i-a oprit în trafic.

În concluzie, doar declarațiile denunțătorilor din cursul urmăririi penale nu pot constitui o dovadă indubitabilă și pe deplin convingătoare a vinovăției inculpatului C. I. A., cu atât mai mult cu cât prin probele administrate în cursul judecății în primă instanță s-a dovedit că în zilele de

29-(...) acesta: nu a folosit autoturismul de serviciu; nu a efectuat controale trafic rutier; nu a fost de serviciu de permanență la ora indicată de cei doi denunțători; în acel interval de timp și-a ajutat cumnatul la lucru în gospodăria acestuia din municipiul B. la data de (...) la P. comunal Ș. M. a avut loc controlul de fond și în aceeași zi niciun control trafic rutier nu a mai fost efectuat de către acei lucrători de poliție rurală.

- în legătură cu ac tul mater ial de lu are de mită d in d ata de (...), orele

11.38 s-a arătat că interceptarea convorbirii telefonice fost obținută cu nerespectarea vădită a prevederilor art. 68 alin. 2 Cp.p., care interzic provocarea la o infracțiune, ori determinarea la continuarea unei infracțiuni în vederea obținerii de probe.

În realitate, exact acest lucru s-a urmărit, iar referitor la provocarea la infracțiune, în jurisprudența CEDO se face referire la caracterul pasiv al activității pe care trebuie să o desfășoare în această materie agenții statului.

Pe de altă parte, s-au încălcat prevederile legale vizând procedura efectuării înregistrărilor, deoarece la dosar nu există niciun proces verbal cu privire la instalarea mijlocului tehnic pe corpul agentului sub acoperire cu identitate protejată, așa-numitul P. N. (f. 42-43 dosar urmărire penală și declarația dată în fața instanței), act procedural în care să se menționeze datele de identificare a mijlocului tehnic folosit, a suportului de stocare, persoana pe corpul căreia este instalată tehnica, scopul instalării și numărul autorizației emise de către judecător sau procuror, astfel că nerespectarea acestor dispoziții procedurale poate afecta valabilitatea mijlocului de probă în discuție.

Oricum, chiar și ilegal obținute, aceste probe confirmă faptul că respectiva sumă de 300 lei nu a fost dată explicit, în mâna inculpatului C. I. A., ci lăsată cu multă precauție de către agentul provocator în portiera mașinii aparținând poliției comunale, asigurându-se în același timp că toate aceste detalii sunt filmate cu camera ascunsă amplasată asupra sa, fără niciun proces verbal.

Apărarea formulată de inculpat ( în sensul că a luat banii aflați în portiera mașinii de poliție, dar că nu a realizat că au fost puși acolo de martorul P. N. și că a fost convins că respectiva sumă de bani aparținea colegului său, care pe tot parcursul deplasării, cât și a staționării s-a aflat pe acel loc, întrucât autoturismul de serviciu a fost condus de către inculpat), este completată și cu declarațiile martorilor H. D., C. F. și C. I. G.

Sub aspectul laturii subiective, în privința actului material din data de (...) lipsește, așadar, un element constitutiv al infracțiunii, conform art. 10 lit. d din C.pr.pen.

În motivarea primei solicitări subsidiare, s-a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului dintr-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată în trei infracțiuni de luare de mită în concurs real conform art. 33 lit. a din C.p., deoarece:

- nu se poate reține existența unei unice rezoluții infracționale, respectiv că inculpatul ar fi conceput încă de la început întreg ansamblul actelor materiale de executare și a recurs la același mod de operare, respectiv că a urmărit de fiecare dată producerea aceluiași rezultat, obținerea unor foloase necuvenite;

- din repartizarea agenților din cadrul P.ui de poliție Ș. M. în activități de control trafic care se realiza lunar, potrivit R. de planificare a serviciilor rezultă că inculpatul lua cunoștință lunar de activitățile care îi erau repartizate în mod concret pe linia control trafic rutier și nu cunoștea decât în data respectivă că era repartizat într-o asemenea misiune;

- însoțirea echipelor R.A.R. avea loc numai la solicitarea expresă a R.A.R. și în raport de posibilitatea lucrătorilor P.ui de P. Ș. M. de a sprijini echipajul de control.

A., în conformitate cu prevederile art. 18/1 C. penal și având în vedere atât atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de legea penală, cuantumul redus al sumelor oferite inculpatului și de împrejurarea că în discuție erau simple contravenții la legea circulației, sau mai exact nerespectarea modului de efectuare a unei depășiri în traficul rutier, s-a apreciat că cele trei fapte, în materialitatea lor nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că, ar putea fi sancționate cu o amendă administrativă

În motivarea celei de a doua solicitări subsidiare, s-a arătat că în cauză, se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și i se poate aplica o pedeapsă într-un cuantum mai redus, având în vedere : lipsa antecedentelor penale; conduita bună avută anterior, justificată pe deplin prin numeroasele caracterizări și aprecieri depuse la dosar, inclusiv cele rezultate din Referatul de evaluare al S. de P. situația personală a inculpatului, care suferă de anumite afecțiuni psihiatrice, dar și de altă natură, în contextul confruntării cu un psihostresor major, evoluție afirmativ lentă, dar ascendentă, favorizată și de implicarea sa în prezenta cauză penală, după cum atestă și actele medicale depuse, din care rezultă că în mod repetat inculpatul a fost internat în spital.

De asemenea, s-a apreciat că și suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca modalitate de individualizare a sancțiunii aplicabile, poate asigura realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 din C.p., practica judiciară majoritară fiind în acest sens.

V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul promovat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera în totalitate starea de fapt reținută de prima instanță, cu care Curtea este întrutotul de acord, se vor analiza în continuare solicitările apelantului de a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită - în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., pentru primele două acte materiale din 29 și (...), cu motivarea că acestea nu au fost comise de inculpat, iar cu privire la ultimul act material, din (...) în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d din C.p.p., întrucât lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv vinovăția.

Dincolo de faptul că temeiul achitării nu poate fi decât unul, întrucât avem în analiză o infracțiune continuată, Curtea constată că cele trei acte materiale reținute ca alcătuind conținutul infracțiunii continuate de luare de mită au fost comise de inculpatul apelant, așa cum corect a reținut și instanța de fond, apărările acestuia neputând fi primite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În baza unui probatoriu amplu și complex, administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizat și interpretat, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în perioada iulie 2009 - octombrie 2009 inculpatul C. I. A. - agent principal de poliție în cadrul P. Comunale Ș. - M. din jud. B.-N. și care, potrivit legii, avea atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor - a primit în mod repetat în baza aceleași rezoluții, sume de bani în scopul de a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a nu sancționa contravențional trei conducători auto depistați în trafic și care au încălcat reguli de circulație rutieră.

Astfel, s-a dovedit că în după-amiaza zilei de (...), în jurul orelor

18.00-19.00, inculpatul a primit de la denunțătorul Ș. A. E., care conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare BN - 88 - RSI aparținând numitului V. I. F. prin localitatea Ș. M., în direcția de deplasare B. - B., suma de 50 lei pentru a nu-l sancționa contravențional pentru că a încălcat parțial linia continuă ce separă cel două sensuri de circulație. R. sumei de bani s-a făcut în contextul în care conducătorul auto și proprietarul autoturismului - martorul V. I. F. - au insistat să nu i se ridice permisul de conducere șoferului , iar inculpatul le-a cerut celor doi să se întoarcă la mașina lor și „să vadă ce au prin buzunare";. Inculpatul și-a păstrat banii și a restituit denunțătorului asigurarea fără a-l mai sancționa contravențional.

Actul material este dovedit cu: denunțul conducătorului auto ( fila 4-5 dos. u.p.); declarațiile denunțătorului Ș. A. E. din cursul urmăririi penale ( f.

29-30 dos. u.p.) și din fața instanței ( f. 56-57 vol. I dos. fond); declarațiile martorului V. I. F. ( f.69-71 dos. u.p. și f.94-95 vol. I dos. fond); proces - verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto (f.88-89 dos. u.p.); declarațiile martorilor asistenți Ș. M. Luician (f.56-58 dos. u.p.) și I. P. L. ( f.72-73 dos. u.p. și f.192 vol. I dos. fond) la recunoașterea inculpatului de către denunțător după planșe foto.

De asemenea, s-a dovedit că la data de (...), inculpatul a primit suma de 50 de euro de la denunțătorul B. I., pentru a nu-l sancționa contravențional și care, circulând cu autoturismul proprietate personală marca Kia Sorento, cu numărul de înmatriculare 7546 CCL prin localitatea

P., pe direcția B.-B. a încălcat linia continuă care separă cele două sensuri de circulație.

Și acest act material este dovedit, fără dubiu cu: denunțul conducătorului auto ( fila 3 dos. u.p.); declarația denunțătorului B. I. (f.32-

33 dos. u.p.); declarația martorei B. M. - soția denunțătorului (f.66-68 dos. u.p.); procese - verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto

(f.76-77 și 82-83 dos. u.p.); declarațiile martorilor asistenți Ș. M. Luician (f.56-58 dos. u.p.) și I. P. L. ( f.72-73 dos. u.p. și f.192 vol. I dos. fond) la recunoașterea inculpatului de către denunțător și soția acestuia, după planșe foto.

Sunt neîntemeiate și nesusținute cu probe, apărările inculpatului invocate în fața primei instanțe și reiterate în apel, în sensul că cele două acte materiale nu au putut fi comise de inculpat întrucât, în esență, în cele două zile nu s-a aflat în serviciul de permanență și nu a avut acces la cheile autoturismului de serviciu.

E. adevărat că în cele două zile, inculpatul nu s-a aflat în serviciul de permanență, potrivit programării pentru acea perioadă, serviciul de patrulare fiind efectuat de agent șef pr. M. O., dar acest lucru nu echivalează cu faptul că inculpatul nu a ieșit în patrulare, dacă avem în vedere că martorul M. O. A. a declarat (f. 59 - 61 dosar de urmărire penală și f. 70 - 71 vol. I dosar de fond):

- că, deși era de serviciu la permanență, în ziua de (...) controlul traficului rutier nu a fost efectuat de el, întrucât la postul de poliție s-a efectuat un control de fond care, s-a terminat în jurul orei 15.00, după care salariații postului împreună cu organele de control s-au deplasat la o masă comună, de la care, esențial, inculpatul împreună cu martorul B. A. s-au retras în jurul orelor 16.00;

- că fiecare dintre lucrătorii postului au acces la autoturismul de la post și îl poate folosi după ora 16.00 și, nu este exclus ca la 29 iulie 2009 să fi fost folosit de un alt coleg după ora 16.00, iar în 30 iulie 2009, „un alt coleg să fi făcut controlul traficului rutier, chiar în afara orelor stabilite";; nu are relevanță că în cursul judecății martorul revine asupra acestor aspecte, arătând că la urmărire penală s-au consemnat greșit, atât timp cât nu oferă o explicație plauzibilă asupra revenirii, cu atât mai mult cu cât, polițist fiind, este de necrezut că nu și-a citit declarația și nu ar fi sesizat astfel inadvertențele, asistat fiind și de un avocat.

În același sens sunt și susținerile martorului B. A. D. (f.116 - 117 vol. I dos. fond) care, în fața instanței a relatat că există posibilitatea ca polițistul care era de serviciu potrivit graficului comunicat de I. - B.-N. și care prelua mașina din dotare ( începând cu ora 1. și până a doua zi, la ora 0. ) „să o dea și altui coleg"; și, totodată că există și posibilitatea ca, în fapt, controlul traficului rutier să fie făcut de un alt polițist decât cel desemnat potrivit graficului comunicat de I. - B.-N., precum și posibilitatea ca „. desemnat de permanență să meargă să efectueze controlul împreună cu un alt coleg";.

Așa fiind, raportat la toate aceste probe, care dovedesc indubitabil comiterea celor două acte de către inculpat, apar ca irelevante comunicările organelor de poliție cu privire la conținutul: R. de planificare a serviciilor de la S. R. din cadrul IPJ B.-N. pentru datele de 29-(...) ; R. radar al operatorului Ciorean Iustin din (...); R. de servicii de la P. C. Ș. M. R. de servicii al P. municipiului B., respectiv filele corespunzătoare intervalului

29-(...) (care confirmă că pe drumul public din circumscripția teritorială a P. comunale Ș. M. au patrulat și alte echipaje de poliție rutieră); foile de parcurs pentru zilele de 29 și (...) - atât timp cât, scriptic, în aceste documente sunt trecute persoanele planificate de serviciu ori datele pe care aceștia trebuie să le comunice, iar în fapt, este posibil ca serviciul să fie efectiv realizat de un alt lucrător de poliție; inculpatul nefiind planificat în patrulare în cele două zile, este evident că nici nu a făcut consemnările corespunzătoare, nu a făcut raportările, comunicările ce se fac în astfel de situații cu privire la evenimentele din serviciul său, deplasările făcute, contravenții aplicate, etc.

Curtea constată de asemenea că, în mod corect instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor P. I. și V. M. O., cu care inculpatul a dorit să dovedească că în zilele de 29 și 30 iulie 2009 s-ar fi aflat la muncă la cumnatul său P. I., unde a efectuat lucrări de drenaj până seara târziu și că a făcut acest lucru zi de zi timp de o săptămână.

A., deoarece martorul P. I. ( f.288 vol. II dos. fond) a declarat că inculpatul a lucrat în gospodăria sa timp de trei săptămâni înainte de 15 august 2009 (când a fost o zi de sărbătoare religioasă ), că de fiecare dată acesta venea la locuința sa direct de la serviciu în jurul orei 1. - 16:30, în uniforma specifică și cu mașina sa personală, pe care o lăsa în curte. A. declarație a martorului vine în contradicție cu cea a inculpatului care a relatat că deplasarea zilnică la locul de muncă pe distanța B. - Ș. M. se făcea pe rând, cu autoturismul său personal sau al martorului B. A. D., conducând fiecare mașina sa.

De asemenea, martorul susține că inculpatul ar fi lucrat în gospodăria sa 3 săptămâni zilnic, după ora 1., în condițiile în care inculpatul a afirmat că l-ar fi ajutat doar o săptămână. În fine, declarația martorului este nesinceră și sub aspectul că inculpatul ar fi fost timp de 3 săptămâni, fără excepție, în intervalul 1. - 16:30 și până în jurul orei 22:00 la locuința sa, în condițiile în care din datele furnizate de I. - B.-N. (f. 150-151) rezultă că a fost de serviciu și a fost în posesia mașinii de serviciu.

Aceleași contradicții cu susținerile inculpatului apar și în declarația martorului V. M. O., ginerele martorului P. I. ( f.306 vol. II dos. fond) - în sensul că inculpatul ar fi lucrat o lună de zile în gospodăria sa și că ar fi venit doar cu mașina sa personală.

Faptul că la recunoașterea inculpatului din planșe foto de către cei doi denunțători au fost aceeași martori asistenți: I. P. L. și Ș. M. L. - nu este deloc o coincidență ciudată, așa cum susține apelantul, atât timp cât cele două acte infracționale au avut loc în două zile succesive, denunțurile au fost depuse la aceeași dată, iar cercetările s-au făcut practic concomitent, recunoașterea după planșe foto, programându-se în aceeași zi - 18 august

2009.

Nu este reală afirmația apelantului că în fața instanței martorul asistent I. P. L. nu-și amintește nimic, el arătând ( f. 192 vol. I dos. fond) că nu-și mai amintește exact cum s-au întâmplat lucrurile, dar relatând, în esență, modul cum au decurs recunoașterile de către cei doi denunțători, așa cum le-a relatat detaliat și în cursul urmăririi penale.

Faptul că al doilea martor asistent, Ș. M. L. nu a mai putut fi audiat în instanță, nemaifiind găsit la adresa indicată nu înseamnă că declarația acestuia de la urmărire penală nu mai este valabilă, nu mai are valoare juridică, neexistând niciun indiciu că aceasta nu corespunde adevărului.

Cât privește susținerile apelantului că declarația martorului asistent

M. V. Călin, din fața instanței - martor la evenimentul din 29 iulie 2009 - infirmă susținerile martorilor Ș. A. E. și V. I. F. - nu sunt fondate, atât în cursul urmăririi penale ( f.54 dos. u.p.), cât și la instanță ( f.119 vol.I dos. fond), martorul arătând că nu a asistat la nici un eveniment, a fost doar oprit de organele de poliție „. ce a trecut podul de la ieșirea din S.";. Că în fața instanței, martorul indică o altă perioadă a zilei, în care ar fi fost oprit, poate fi datorat trecerii unei perioade lungi de timp, de la data primei declarații și, oricum, nu privește un aspect esențial, acuzația cu privire la actul din 30 iulie 2009 nefiind sprijinită practic , pe această declarație.

De asemenea, o altă critică a apelantului care nu se susține în cauză, este cea referitoare al împrejurarea că martorul V. I. F. nu l-a recunoscut în instanță pe inculpat ca fiind polițistul care, în 29 iulie 2009 ar fi luat bani de la Ș. A. E. A. deoarece, nici în cursul urmăririi penale, martorul nu l-a recunoscut din planșele foto pe inculpat, în timp ce denunțătorul, fără ezitare, l-a putut indica pe inculpat. A. lucru însă - nerecunoașterea inculpatului din planșele foto de către acest martor - nu înlătură valoarea celorlalte probe care se coroborează și îl indică pe inculpat ca autor al actului din 29 iulie 2009.

Nu este relevant, de asemenea, nici faptul că denunțătorul actului din

30 iulie 2009 - B. I. și soția acestuia - B. M., nu au mai putut fi audiați în instanță, aceștia fiind plecați la muncă în străinătate, iar instanța de apel a făcut aplicarea dispoz. art.327 alin.3 C.pr.pen., luând în considerare declarațiile acestora de la urmărire penală care, oricum, nu sunt singurele probe pe care se sprijină acuzația.

În ceea ce privește actul din (...), corect s-a reținut de către instanță că în acea zi inculpatul C. I. (desemnat să efectueze controlul și supravegherea traficului rutier pe DN - 15 în zona localității S., acordând, împreună cu colegul său M. G. G., sprijin unor inspectori din cadrul Secției D. N. B., care efectuau verificări specifice) - a solicitat și primit de la investigatorul sub acoperire P. N. suma de 300 lei, pentru a nu-l sancționa contravențional pentru încălcarea marcajului cu linie continuă, în timpul unei manevre de depășire a altui autoturism.

E. dovedit și acest act material cu declarația investigatorului sub acoperire „. N. ( f. 43 dos. u.p. și f. 217 - 219 vol. I dosar instanță); procesul-verbal din data de (...) întocmit de investigatorul sub acoperire ( f.

44 dos. u.p.); procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2010, în care sunt transcrise convorbirile care au avut loc între investigatorul sub acoperire „. N. și inculpat ( f. 97 - 99 dos. u.p.); procesul-verbal din 15 septembrie 2011 întocmit în urma vizionării de prima instanță a înregistrării pe CD a flagrantului din (...) ( f.255 vol. I dosar instanță); planșele fotografice reprezentând aspectele constatate cu ocazia desfășurării acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului (f. 12 - 20 dos. u.p.); declarațiile martorilor H. D.,

C. F., C. I. G. R.( f.46-53 dos. u.p. și f.68-69, 77-78, 79-80 vol. I dos. inst.).

În legătură cu acest act nu poate fi primită apărarea în sensul că, el a fost rezultatul unei veritabile provocări din partea investigatorului sub acoperire P. N., fiind încălcate astfel dispoz. art. 68 alin. 2 C.pr.pen.

A. deoarece, se poate vorbi de provocare, chiar în accepțiunea jurisprudenței europene, doar în situația în care actul provocator este singurul reținut în sarcina acuzatului, neexistând alte indicii, date, informații că acesta ar avea preocupări ilicite, că ar mai fi acționat vreodată în maniere ilicite similare, astfel încât se poate concluziona că, fără acțiunea persuasivă a agentului provocator, actul ilicit nu s-ar fi comis.

În speță însă, s-a dovedit că inculpatul mai acționase anterior, în mod repetat în cursul aceluiași an, de aceeași manieră, adică, primind bani de la conducători auto pentru a nu-i sancționa contravențional pentru încălcarea regulilor de circulație.

În ceea ce privește împrejurarea că la dosar nu există niciun proces verbal cu privire la instalarea mijlocului tehnic pe corpul agentului sub acoperire ( în care să se menționeze datele de identificare a mijlocului tehnic folosit, a suportului de stocare, persoana pe corpul căreia este instalată tehnica, scopul instalării și numărul autorizației emise de către judecător sau procuror) - nu poate fi primită, critica că nerespectarea dispozițiilor legale în această privință afectează valabilitatea mijlocului de probă în discuție, nefiind fondată. A. deoarece, atât timp cât s-au folosit investigatori sub acoperire autorizați în condițiile legii - art.26/1 din Legea nr.78/2000, iar înregistrările video și ale convorbirilor din mediul ambiental au fost autorizate, de asemenea, în condițiile legii de către o instanță competentă, valabilitatea actelor procedurale în care s-a consemnat rezultatul acestor acte procesuale nu poate fi afectată, încălcările invocate de apelant nefiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel că, nefiind invocate în termenul și condițiile prevăzute de lege în virtutea dispoz. art.197 alin.4

C.pr.pen. nu pot fi avute în vedere nici ca nulități relative, iar instanța nu consideră necesară anularea actelor întocmite în acest fel, pentru justa soluționare a cauzei, acestea nefiind singurele mijloace de probă în susținerea acuzației.

Chiar dacă suma de bani nu a fost dată explicit în mâna inculpatului

- așa cum se apără inculpatul - nu se susțin explicațiile inculpatului, contradictorii între ele, dar și cu declarațiile martorului H. D. astfel, acesta din urmă a arătat constant că inculpatul i-a înmânat o bancnotă de 100 lei, spunându-i că îi restituie o datorie, în timp ce inculpatul declară la urmărire penală că, a fost convins că respectiva sumă de bani aparținea colegului său, M. G. spre care s-a și îndreptat pentru a-l întreba despre acest lucru, și nu-și explică de ce H. D. susține că i-ar fi împrumutat vreo sumă de bani, pe care să i-o fi restituit inculpatul în acea zi, iar în cursul judecății (a dat declarație la sfârșitul cercetării judecătorești), arată că într-adevăr, a dat

100 lei martorului H. D., în contul unei datorii, despre care martorul îi amintise chiar în dimineața respectivă.

Așa fiind, poziția contradictorie a inculpatului cu privire la acest act, coroborată cu declarațiile constante ale martorului H. D. și cu restul probelor anterior amintite, dovedește nesinceritatea inculpatului și faptul că, este autor și al acestui din urmă act.

Cu privire la solicitarea, în subsidiar, de a se dispune schimbarea încadrării juridice în temeiul art.334 C.pr.pen., a faptei reținute în sarcina inculpatului dintr-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, în trei infracțiuni de luare de mită aflate în concurs real - Curtea constată, așa cum de altfel a apreciat și prima instanță, că solicitarea este neîntemeiată.

D. cum se știe, acțiunile sau inacțiunile care alcătuiesc infracțiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate: unitatea de subiect activ ( toate sunt săvârșite de aceeași persoană), unitatea de rezoluție ( toate sunt săvârșite în realizarea aceleași hotărâri) și unitatea de conținut ( fiecare acțiune reprezintă conținutul aceleași infracțiuni).

Nu ridică probleme în speță unitatea de subiect activ și unitatea de conținut, obiecțiuni fiind ridicate de inculpat doar cu privire la unitatea de rezoluție infracțională, sub acest aspect instanța apreciind corect că, întrucât cele trei acte materiale au fost comise în circumstanțe similare, în modalități asemănătoare, de fiecare dată când s-a ivit posibilitatea demonstrează că inculpatul a avut încă de la început reprezentarea de ansamblu a activității infracționale și că rezoluția sa conturată încă de la început a persistat pe parcursul săvârșirii tuturor celor 3 acte materiale, nefiind întreruptă de nicio cauză de natură să determine luarea unei noi rezoluții, inculpatul săvârșind faptele de câte ori s-a ivit posibilitatea, în realizarea aceleași hotărâri - primirea de bani în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv, de a nu sancționa conducătorii auto pentru încălcarea unor reguli de circulație).â

Pe de altă parte, chiar dacă în condițiile concrete ale speței s-ar putea discuta despre o astfel de schimbare de încadrare, această solicitare este inadmisibilă în apelul inculpatului, întrucât i s-ar crea o situație mai grea în propria cale de atac, în literatura și practica judiciară fiind unanim statuat că, concursul de infracțiuni înseamnă o situație mai gravă decât infracțiunea continuată, deoarece constituie o pluralitate de infracțiuni, aplicarea mai multor pedepse în loc de una singură, chiar dacă în final, s-ar ajunge la o pedeapsă sau o sancțiune în același cuantum.

Așa fiind, este superfluu a mai analiza posibilitatea aplicării unei sancțiuni administrative pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni care, s-a solicitat a fi reținute în sarcina inculpatului.

În privința pedepsei aplicate de instanță inculpatului apelant, Curtea constată că aceasta a fost corect stabilită în raport de criteriile prev. de art.72 C., fiind judicios individualizată atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, în măsură, apreciem și noi, a realiza scopul prev. de art.52 C.

Astfel, s-au avut în vedere: gradul de pericol social concret al faptei - ridicat, apreciem noi, raportat la împrejurările concrete în care s-a comis, caracterul continuat al acesteia și, mai ales calitatea inculpatului - organ al statului chemat să vegheze la menținerea ordinii publice și respectarea legii și nu să o încalce; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune - închisoarea de la 3 la 15 ani; persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală - inculpatul nu are antecedente penale, ulterior comiterii faptei deduse judecății nu a mai săvârșit alte infracțiuni, a avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului penal, pentru aceste din urmă considerente instanța reținând în favoarea sa circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Se poate observa că în cazul inculpatului apelant există și cauze de agravare a răspunderii penale - caracterul continuat al infracțiunii - pentru care pedeapsa se stabilește conform art.42 C. și, cu toate acestea, instanța nu a dat eficiență acestor dispoziții, ci doar celor referitoare la pedeapsa în cazul reținerii de circumstanțe atenuante.

Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare împrejurării că inculpatul nu are antecedente penale sau că a avut o atitudine procesuală corespunzătoare deoarece, aceasta este practic o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență.

Totodată, Curtea apreciază oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, întrucât, raportat la natura infracțiunii comise, relațiile sociale periclitate prin astfel de infracțiuni -. sociale de serviciu pentru a căror firească evoluție se pretinde subiectului activ să nu-și creeze avantaje materiale ilicite prin exercitarea atribuțiilor de serviciu - se impune o monitorizare mai eficientă a inculpatului o anumită perioadă, și din perspectiva asigurării scopului sancționator, dar și preventiv al pedepsei, precum și a conștientizării într-o mai mare măsură a faptei comise și a consecințelor acesteia pentru inculpat, a comportamentului viitor al acestuia.

În consecință nu se impune modificarea pedepsei, nici sub aspectul cuantumului și nici în ceea ce privește modalitatea de executare.

Așa fiind, față de toate aceste considerente, se privește ca nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b

C.pr.pen

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de

50, lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu (avocat S. S.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. A., domiciliat în com. C. Mic, sat C. M. nr.172, jud. B.-N. - împotriva sentinței penale nr.8/F/(...) a T.ui B.-N..

În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de

50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( pt. avoc. S. S.), sumă ce se va plăti din FMJ.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul apelant să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2012.

PREȘEDINTE			JUDECĂTOR	GREFIER
ANA C.	M.	Ș.	M. B.

Red./Dact. A.C.

3 ex./(...)

Jud. fond: Lazăr M.V.

← Decizia penală nr. 1072/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 168/2012, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 523/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1559/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1072/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 1162/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 482/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj