Încheierea penală nr. 1162/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIERE P.Ă NR. 1162/R/2012

Ședința publică din 29 august 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. M.- judecător JUDECĂTORI: L. H.

V. C. GREFIER : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații T. V. și D. S. S. S. împotriva încheierii penale nr. 100 din 22 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpaților ( art 1491 Cod procedură penală), inculpații fiind cercetați pentru infracțiunile, după cum urmează:

■ inculpatul T. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din L. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 20 Cod P. rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din Legea nr.

241/2005, șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod P., șantaj prev. de art. 194 al. 1

Cod P., tăinuire prev. de art. 221 al. 1 Cod P., favorizarea infractorului prev. de art. 264 al. 1 Cod P. și spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit. a din L.

656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b

Cod P. și

■ inculpatul D. S. S. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 Cod P. rap. la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., complicitate la tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 26 Cod P. rap. la art. 20 Cod P. rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 241/2005 și spălare de bani prev. de art.

23 al.1 lit. a din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul T. V. apărătorul ales, avocat D. G., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, pentru inculpatul D. S. S. S., apărătorul ales, avocat T. H. J., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul inculpatului T. V. depune la dosarul cauzei un înscris din partea soției inculpatului, numitei T. D.

Apărătorul ales al inculpatului D. S. S. S. depune copie de pe pașaportul inculpatului, privind intrările și ieșirile acestuia din țară.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului T. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate în temeiul art 3851 pct.2, 9, 10 Cod procedură penală și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de propunerea arestării și luarea unei alte măsuri preventive pe seama inculpatului. În sarcina inculpatului s-a reținut temeiul de arestare prevăzut de art 148 lit a, b, d și f Cod procedură penală. Critică încheierea dată de instanța de fond, motivat de faptul că nu sunt incidente în cauză prevederile art 143 Cod procedură penală.

În opinia sa măsura arestării preventive este o măsură extremă, invocând în acest sens dispozițiile art 5 paragraf 1 CEDO, deoarece inculpatului nu i s-a adus la cunoștință învinuirea reținută în sarcina sa, deși este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj din noiembrie 2011, iar la data de 7 august 2012 organul de urmărire penală a solicitat arestarea în lipsă a inculpatului. Se mai arată că, inculpatul este om de afaceri și pleacă din țară pentru afaceri, însă nu se poate reține că acesta s-ar fi sustras urmăririi penale atât timp cât nu are cunoștință de învinuirile aduse, neputându-se reține nici că acesta ar încerca să influențeze martorii, astfel că ar trebui să beneficieze în mod real de prezumția de nevinovăție.

În cauză, deși pedeapsa prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, nu subzistă cea de-a doua cerință a art 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul ar fi comis faptele pentru care în prezent se cere arestarea sa preventivă. În privința cererii de rambursare a TVA-ului, formulată de SC VEL P. T. SRL, pentru suma de 772.196 lei, suma fiind mare, s-a făcut un control la data de 11 iunie 2011 organele fiscale, control ce nu a găsit nici o neregulă, astfel că s-a extins și asupra unei perioade ce nu putea fi în mod legal verificată. Organele fiscale au sesizat parchetul în iulie 2011, însă în tot acest timp nu se întâmplă nimic în dosar, nici cu privire la urmărirea penală, dar nici din punct de vedere fiscal. Curtea de A. C. a solicitat organelor de urmărire penală, dacă față de inculpat s- au făcut acte de cercetare penală, printr-o adresă întocmită la data de 25 mai

2012. La cinci zile de la acest moment, la 30 mai 2012, s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de tentativă la deducerea frauduloasă de TVA, aceasta fiind „. pe care o invocă organele de urmărire penală, cu privire la necesitatea arestării inculpatului.

În cauză, nu există temeiul de arestare prevăzut de art 148 lit a Cod procedură penală, pentru că inculpatul nu se sustrage urmăririi penale, în condițiile în care nu știe că împotriva sa a fost începută urmărirea penală. Nici temeiul de arestare prevăzut de art 148 lit b Cod procedură penală nu este prezent în cauză, deoarece inculpatul nu a încercat să influențeze nici o probă. Nu trebuie uitat că numitul H. este și el învinuit în cauză, ori este evident că era în avantajul său să dea vina pe ceilalți cercetați în dosar, iar pentru a se lua în considerare declarațiile acestuia, acestea ar trebui să se coroboreze cu alte probe, însă ele nu se coroborează cu nimic. De asemenea nici temeiul de arestare prevăzut de art 148 lit d Cod procedură penală nu este prezent în cauză, câtă vreme pentru a comite cu intenție o nouă faptă, inculpatul trebuia să știe că este urmărit penal, ori acest lucru nu avea cum să-l cunoască, câtă vreme el este plecat de la domiciliu de dinainte de a se începe împotriva sa urmărirea penală.

În final, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă în lipsă și cercetarea inculpatului în stare de libertate. I. în cauză practica CEDO, Kelmanovici contra României și Mekhalder contra Elveției.

Apărătorul ales al inculpatului D. S. S. S. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de arestare preventivă formulată de parchet, apreciind că în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art 143

Cod procedură penală, la dosar nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art 143

Cod procedură penală, în cauză nefiind probe sau indicii temeinice din care să rezulte că s-a săvârșit de către inculpat o faptă penală, dosarul fiind format din acte întocmite de organele fiscale, care n sunt probe, în sensul legii procedural- penale.

Singurele date care ar putea fi luate în considerare sunt cele referitoare la prejudiciu, însă nu trebuie uitat că prejudiciul stabilit în cauză este unul prezumtiv și contestat de către părți, așa încât acesta nu poate fundamenta o cerere de arestare preventivă. În continuare se arată că, inculpatul nu a fost audiat niciodată și nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, acesta plecând din țară în 19 iulie 2011, fiind cetățean palestinian, și a fost în România prin luna iunie, după care a plecat din nou. În cauză nu există nici pericol concret pentru ordinea publică, câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt comise în cursul anului 2010, așa încât nu înțelege de ce a apărut de abia la doi ani după aceea necesitatea arestării inculpatului.

În continuare se arată că, inculpatul nu a fost contactat de mult timp, inculpatul nu a dispărut subit, acesta plecând din România în anul 2011, în condițiile în care era cetățean palestinian, iar din 2011 până în prezent, organele de urmărire penală nu au făcut nici cele mai mici verificări a vedea dacă inculpatul nu a plecat din țară.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală

și temeinică. În cauză există indicii temeinice care formează presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care a fost începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală față de persoana lor. În cauză, există temeiul de arestare prevăzut de art 148 lit a Cod procedură penală, în condițiile în care, inculpații ambii, în mod absolut suspect, au plecat de la domiciliu, cam în aceeași perioadă, fără ca persoanele cele mai apropiate de ele, cum ar fi soțiile acestora, să cunoască unde anume se află. Din declarațiile învinuitului H., reiese că ambii inculpați, se aflau în țară, și la domiciliile lor, în seara zilei de 17 iulie

2012.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar provoca un sentiment de insecuritate în comunitate, convingerea unei lipse nejustificative de reacție a organelor judiciare în fața unor asemenea acte infracționale, în condițiile în care inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni, după o temeinică pregătire, utilizând moduri de operare complexe și laborioase, denotând astfel o periculozitate și o temeritate ieșite din comun.

Solicită a se observa de asemenea, perseverența infracțională a celor doi inculpați, care timp de mai mulți ani, au pus la cale și dus la îndeplinire, acte infracționale extrem de numeroase, cauzând un prejudiciu însemnat bugetului de stat. Se apreciază că arestarea inculpaților este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, fiind aptă să asigure desfășurarea în condiții optime și de celeritate a anchetei penale, în condițiile în care, este necesar să se stabilească cu precizie contribuția și participația tuturor persoanelor ce au concurat la reliefarea rezultatului păgubitor.

Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr. 100 din 22 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de A. C. și în consecință

În temeiul art.149 ind.1 al. 9-11, 148 al.1 lit. a, b, d și f Cod P. P.ă s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților :

1. T. V., fiul lui A. și R., născut la data de (...) în C. T., jud. C., dom. în C. T., str. Fluturilor nr. 4, jud. C., CNP 1., posesor al C.I. seria KX nr. 5., eliberată de S. C. T., la data de (...), fără antecedente penale,

2. D. S. S. S., fiul lui S. și A., născut la data de (...) în Nablus - Palestina, cu reședința în C.-N., str. C. B. nr. 56, ap. 41, jud. C., posesor al pașaportului electronic nr. 1542580 emis de O. la data de (...), CNP 7., fără antecedente penale,

- pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.

Potrivit art. 192 al. 3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea emisă în dosarul de urmărire penală 432/P/2011, înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...), sub numărul unic de dosar (...), P. de pe lângă Curtea de A. C. a propus, în conformitate cu prev. art. 149¹ Cod P.

P.ă, luarea măsurii arestării preventive, în lipsă, față de inculpații T. V., fiul lui A. și R., născut la data de (...) în C. T., jud. C., dom. în C. T., str. Fluturilor nr. 4, jud. C., CNP 1., posesor al C.I. seria KX nr. 5., eliberată de S. C. T., la data de (...), fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din L. 241/2005, cu aplicarea art.

41 al. 2 Cod P., evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 al. 1 lit. c din L. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 20 Cod P. rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din Ll 241/2005,

șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod P., șantaj prev. de art. 194 al. 1 Cod P., tăinuire prev. de art. 221 al. 1 Cod P., favorizarea infractorului prev. de art. 264 al. 1 Cod P. și spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit. a din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod P., și D. S.

S. S., fiul lui S. și A., născut la data de (...) în Nablus - Palestina, cu reședința în

C.-N., str. C. B. nr. 56, ap. 41, jud. C., posesor al pașaportului electronic nr.

1542580 emis de O. la data de (...), CNP 7., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 Cod P. rap. la art. 9 al. 1 lit. c din L. 241/2005, cu aplicarea art.

41 al. 2 Cod P., complicitate la tentativă la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art. 26

Cod P. rap. la art. 20 Cod P. rap. la art. 8 al. 1, 2, 3 din L. 241/2005 și spălare de bani prev. de art. 23 al.1 lit. a din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod

P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P., pe o perioadă de 30 de zile.

În motivarea propunerii se arată, în esență, că în cauză există indicii și probe că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, și în plus există și temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. a, b, d și f Cod P. P.ă.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în raport de dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele :

Prin rezoluția din (...), organele de cercetare penală, au dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T. V., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de șantaj, ambele prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal și tăinuire, prev. de art. 221 alin.

1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal. În aceeași zi, această rezoluție a fost confirmată de către procuror.

Prin rezoluția din data de (...), ora 09:00, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T. V., reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și tentativă de obținere, fără drept, a unor sume de bani, cu titlu de rambursări T. de la bugetul general consolidat, prin stabilirea, cu rea credință, de către contribuabil, a T.V.A, fapta fiind prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 8 alin. 1, 2 și 3 din

Legea nr. 241/2005, fapta fiind săvârșită în asociere cu alte persoane.

Prin rezoluția din (...), ora 09:00, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanța procurorului din (...), s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1

Cod procedură penală și art. 238 Cod procedură penală, extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T. V., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanța procurorului din (...), s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1

Cod procedură penală și art. 238 Cod procedură penală, extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale și împotriva inculpatului D. S. S. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și complicitate la tentativă de rambursare frauduloasă a T., prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal, raportat la art. 8 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

33 lit. a Cod penal.

Prin ordonanța procurorului din (...), s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1

Cod procedură penală și art. 238 Cod procedură penală, extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale împotriva inculpatului D. S. S. S., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanța procurorului din (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate.

În privința inculpatului T. V. s-a reținut, în esență, sub aspectul stării de fapt, că, în perioada 2007-martie 2012, în calitate de administrator al S. „. T. S., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi evidențiat în actele contabile ale societății mai sus amintite și în alte documente legale, cheltuieli care nu ar avea la bază operațiuni reale, precum și alte operațiuni fictive, cauzând un prejudiciu total de 4.288.477 lei. De asemenea, inculpatul, în calitate de administrator al S. „. P. T. S., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi dispus înregistrarea în contabilitatea firmei a unor facturi fiscale fictive emise de către diverși pretinși furnizori de mărfuri și servicii, evidențiind în contabilitate cheltuieli fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Se mai reține că inculpatul, prin stabilirea cu rea-credință a valorii TVA prin decontul de TVA nr. 8623/(...) aferent perioadei fiscale (...)-(...), ar fi încercat să obțină, fără drept, rambursarea TVA în cuantum de 772.196 lei. Pentru același inculpat, se reține că la data de (...), l-ar fi

șantajat pe numitul P. S. R., prin amenințarea acestuia cu moartea, cu scopul de a-l determina pe acesta să își mențină declarațiile mincinoase date anterior în fața organelor de poliție și să nu declare adevărul cu privire la două acte infracționale de înșelăciune comise de numitul O. C. A., ocazie cu care l-ar fi

șantajat și pe numitul R. R. M., urmărind același folos.

S-a mai arătat că inculpatul T. V., în luna mai 2009, ar fi valorificat o parte din mărfurile obținute fraudulos de la partea vătămată S. „. D. S., cunoscând că ar proveni din săvârșirea unor infracțiuni, și că în cursul lunii noiembrie 2010, prin șantajarea numiților P. S. R. și R. R. M., inculpatul ar fi urmărit să scape de răspundere penală, pentru fapta săvârșită de el și totodată să-l ajute pe finul său O. C. A. pentru ca acesta să nu fie tras la răspundere penală pentru actele infracționale comise.

De asemenea s-a mai reținut că inculpatul, în mod repetat, cu scopul de a ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală, pentru a disimula originea infracțională a acestor sume, ar fi conceput și executat un circuit financiar complex, prin conturile bancare ale firmelor pe care le-ar fi controlat, transferând sume mari de bani din conturile firmelor pretins beneficiare, în conturile firmelor pretins furnizoare ale serviciilor și mărfurilor, după care sumele respective de bani erau revirate în alte conturi bancare ce ar fi fost aflate la dispoziția sa, sau erau retrase de către acesta, sau de inculpatul D. S.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D. S. s-a reținut că, l-ar fi ajutat pe inculpatul T. V., cu intenție, în mod repetat, prin punerea la dispoziție a unor facturi false, în scopul evidențierii unor cheltuieli și operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și de asemenea că l-ar fi ajutat pe același inculpat T. V., prin punerea la dispoziție a unor facturi fictive, pentru ca pe baza lor, și prin stabilirea cu rea-credință a valorii TVA de către acest din urmă inculpat, să încerce să obțină, fără drept, rambursarea TVA în cuantum de 772.196 lei.

S-a mai arătat că inculpatul D. S., în mod repetat, cu scopul de a ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală, pentru a disimula originea infracțională a acestor sume, ar fi conceput și executat un circuit financiar complex, prin conturile bancare ale firmelor pe care le-ar fi controlat, transferând sume mari de bani din conturile firmelor pretins beneficiare, în conturile firmelor pretins furnizoare ale serviciilor și mărfurilor, după care sumele respective de bani erau revirate în alte conturi bancare ce ar fi fost aflate la dispoziția sa, sau erau retrase de către acesta, sau de inculpatul T. V.

Făcând o analiză succintă a condițiilor legale ce trebuie respectate pentru luarea măsurii arestării preventive, fără a prejudicia fondul cauzei și a aduce atingere prezumției de nevinovăție consacrată de art.66 al.1 Cod P. P.ă, s-a constatat că în cauză există indicii temeinice care formează presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care a fost începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală față de persoana lor.

Astfel, aceste indicii se materializează în chiar mijloacele de probă ce urmează să fie evidențiate, și anume, declarațiile celorlalți învinuiți cercetați în cauză, și anume T. D., C. V., P. S. R., H. M. I., înscrisuri întocmite de organele fiscale, înscrisuri puse la dispoziție de unități bancare, facturi fiscale, declarații de martori, amintind aici declarațiile martorilor B. C. R., R. R. M., E. A. V., T. I.,

L. G., E. O. L., etc., procese verbale de percheziție domiciliară, acte constitutive ale unor societăți comerciale.

Prin urmare în cauză există date și chiar probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați. Potrivit practicii CEDO, și amintim aici cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii și cauza Erdagoz contra T.iei, există suspiciuni rezonabile de comitere a unor fapte penale, atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Practica Curții Europene a fost și cea care a consacrat ideea că forța probantă a acestor date și informații ce stau la baza unei hotărâri de luare a măsurii preventive a arestării nu trebuie să fie la fel de puternică ca a celor ce fundamentează o soluție de condamnare. Și desigur că din această perspectivă la dosar există și date care nu pot fi încă luate în considerare la modul absolut, câtă vreme ele sunt contestate de către inculpați în instanțele civile, care nu au pronunțat încă soluții irevocabile în acest sens, și ne referim aici la rapoartele de inspecție fiscală și la alte acte întocmite de autoritățile financiar-fiscale.

În cauză există temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a Cod P. P.ă, în condițiile în care inculpații, ambii, în mod absolut suspect, au plecat de la domiciliu, cam în aceeași perioadă, fără ca persoanele cele mai apropiate de ele, cum ar fi soțiile acestora, să cunoască unde anume se află. Este real că inculpaților nu li s-a adus la cunoștință în mod oficial învinuirile ce li se aduc, însă nici unul din ei nu era străin de faptul că activitatea lor făcea obiectul unor cercetări de natură penală, ori este mai presus de orice dispută și discuție de specialitate, că o persoană de bună credință nu dispare de la domiciliu, când știe că față de sine se desfășoară anumite cercetări, fiind firesc să afle cât mai repede cu putință deznodământul acestora, mai ales atunci când se consideră nevinovată, așa cum cei doi inculpați s-au apărat, prin avocații lor. De altfel, din declarațiile învinuitului H. M. I., reiese că ambii inculpați, și inculpatul D., se aflau în țară, și la domiciliile lor, în seara zilei de (...).

În cauză este prezent, față de ambii inculpați, și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b Cod P. P.ă, deoarece din declarațiile învinuitului H. M. I. reiese că ambii inculpați au făcut presiuni asupra sa, încercând să-l influențeze și să-l determine să nu spună adevărul în fața organelor de poliție, să dea declarații mincinoase și să ascundă contribuția celorlalți învinuiți din cauză la săvârșirea infracțiunilor cercetate.

De asemenea este prezent și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. d Cod

P. P.ă, întrucât inculpații au săvârșit, cu intenție, noi acte infracționale, după ce, deja, D.G.F.P. C. formulase plângerea penală nr. 134/(...), iar că inculpații cunoșteau că împotriva lor se desfășoară o anchetă penală, reiese cu prisosință din declarațiile învinuitului H. M. I., care arată că inculpații au aflat că în data de (...) el urma să fie audiat ca martor, dându-i explicații concrete în legătură cu ce anume trebuie să declare.

De altfel noile acte materiale ce par a fi comise de inculpați, ulterior datei de (...), sunt evidențiate și de raportul întocmit de U.

Dacă în privința primei teze a literei f a art. 148 Cod P. P.ă, nu există discuții, credem că și teza a doua a acestui text de lege este prezentă în cauză. Astfel, lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar provoca un sentiment de insecuritate în comunitate, convingerea unei lipse nejustificate de reacție a organelor judiciare în fața unor asemenea acte infracționale, în condițiile în care inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni, după o temeinică pregătire, utilizând moduri de operare complexe și laborioase, denotând astfel o periculozitate și o temeritate ieșite din comun.

Nu putem să nu observăm de asemenea perseverența infracțională a celor doi inculpați, care, timp de mai mulți ani, au pus la cale și dus la îndeplinire, acte infracționale extrem de numeroase, cauzând un prejudiciu însemnat bugetului de stat.

Inculpații se pare că au dezvoltat un adevărat mod de viață din fraudarea bugetului de stat, atrăgând în activitățile infracționale un număr mare de persoane, angrenând în circuitul de documente false o multitudine de societăți comerciale, în scopul îngreunării aflării adevărului și a prinderii tuturor participanților. Așa cum am arătat anterior, lăsarea în libertate a inculpaților este, în mod cert de natură să afecteze în mod grav sentimentul de încredere și securitate publică, ar afecta iremediabil noțiunea de bună-credință cu care orice comerciant trebuie să își desfășoare activitatea, atât în raport de ceilalți participanți la raporturile de drept comercial cât și față de stat, față de care au datoria achitării tuturor obligațiilor fiscale.

Nu este lipsit de relevanță nici aspectul că politica penală a statului s-a modificat în raport de genul de infracțiuni urmărite în dosarul de față, fiind necesare măsuri ferme și prompte față de toate persoanele care eludează normele fiscale, evaziunea fiscală fiind un flagel al ultimilor ani, care trebuie eradicat prin acțiuni eficiente. O lipsă nejustificată de reacție a organelor judiciare ar putea fi echivalată cu o autentică încurajare a altor persoane pentru a săvârși activități similare.

În condițiile mai sus arătate, apreciind că arestarea inculpaților este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.149¹ al.9 Cod P. P.ă s-a admis propunerea P.ui de pe lângă Curtea de A. C. și în consecință, și rap. la prevederile art. 1491 al. 9-11 Cod P. P.ă, judecătorul s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă ce se vor emite față de cei doi inculpați.

În aceeași ordine de idei, s-a apreciat că numai această măsură preventivă, chiar dacă gravă, este aptă să asigure desfășurarea în condiții optime și de celeritate a anchetei penale, în condițiile în care, este necesar să se stabilească cu precizie contribuția și participația tuturor persoanelor ce au concurat la reliefarea rezultatului păgubitor.

Potrivit art. 192 al. 3 Cod P. P.ă cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații D. S. S. S. și T. V., solicitând instanței de control judiciar casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Apărătorul inculpatului T. V. a învederat instanței de control judiciar că nu există probe sau indicii care să conducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat în prezentul dosar, nefiind îndeplinite cerințele art.143 C.

De asemenea nu sunt incidente nici prevederile art.148 lit.a C. inculpatul nesustrăgându-se urmăririi penale în condițiile în care nu a avut cunoștință că față de el a fost demarată o anchetă penală.

Nici art.148 lit.b nu-și găsește aplicarea în ceea ce-l privește pe inculpatul

T. deoarece nu a încercat să influențeze vreo probă din prezenta cauză.

Cerințele art.148 lit.d Cpp nu sunt îndeplinite deoarece pentru a se putea reține acest temei de arestare este imperios necesar ca inculpatul să aibă cunoștință de faptul că este urmărit penal ori în cauza dedusă judecății acest lucru nu s-a întâmplat.

Apărătorul inculpatului D. S. S. S. a arătat că nu există probe în sensul cerut de art.143 C. dosarul fiind format în prezent doar din actele întocmite de organele fiscale care în opinia sa nu sunt probe în sensul legii procesual penale.

A fost adus la cunoștința instanței de recurs faptul că inculpatul pe care-l reprezintă nu a fost audiat niciodată în calitate de învinuit sau inculpat deoarece a părăsit țara în data de 19 iulie 2011, deoarece este cetățean palestinian și s-a întors în România pentru o scurtă perioadă în luna iunie 2012, ca atare cercetarea inculpatului în stare de libertate nu poate prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în această fază a procedurii și a disp. art.3856 alin.3 C. Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Instanța fondului a reținut că inculpații T. V. și D. S. S. S. sunt cercetați în prezent în dosarul 432/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de apel C. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C., tentative la obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TCA de la bugetul consolidat prev. de art.20 C. rap.la art.8 alin.1,2 și 3 din Legea nr.241/2005 , două infracțiuni de șantaj prev. de art.194 alin.1 C. , tăinuire prev. de art.221 alin.1 C., favorizarea infractorului prev. de art.264 alin.1 C. și spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplic.art.4 alin.2 C. totul cu aplic.art.33 lit.a și b C. (inculpatul T. V.) și respectiv complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.26 C. rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C. , complicitate la tentativa la obținere fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA de la bugetul general consolidat prev. de art.26 C. rap. la art.20 C. la art.8 alin.1,2,3 din legea 241/2005 și spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C. totul cu aplic.art.33 lit.a C. (inculpatul D. S. S. S.).

În esență, sub aspectul stării de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului T. V. că în perioada 2007 - martie 2012 în calitatea sa de administrator al SC VEL

T. SRL în baza unei rezoluții infracționale unice ar fi evidențiat în actele contabile ale societății și în alte documente legale cheltuieli ce nu ar avea la bază operațiuni reale și alte operațiuni fictive cauzând astfel un prejudiciu total de

4.288.477 lei; că în calitate de administrator al societății VEL P. T. SRL în mod repetat ar fi dispus înregistrarea în contabilitatea acestei firme facturi fictive emise de către diverși furnizori de mărfuri și servicii evidențiind în contabilitate cheltuieli fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale; că prin stabilirea cu rea credință a valorii TVA-ului prin decontul nr.8623 din 25 oct.2010 aferente perioadei fiscale 15 iulie 2009-30 sept.2010 ar fi încercat să obțină fără drept o rambursare de TVA în cuantum de 772.196 lei; că la data de

20 nov.2010 l-ar fi amenințat cu moartea pe numitul P. S. R. cu scopul de a-l determina pe acesta să-și mențină declarațiile mincinoase date anterior în fața organelor de poliție și să nu declare adevărul cu privire la două acte infracționale de înșelăciune comise de numitul O. C., ocazie cu care l-ar fi șantajat și pe numitul R. R. M. urmărind același folos; că în luna mai 2009 ar fi valorificat o parte din mărfurile obținute în mod fraudulos de la partea vătămată SC P. D. SRL cunoscând că acestea ar putea proveni din săvârșirea unei infracțiuni și că în cursul lunii noiembrie 2010 prin șantajarea numiților P. S. și R. R. ar fi încercat să scape de răspunderea penală pentru activitatea infracțională desfășurată de el și a încercat să-l ajute pe numitul O. C. ca acesta să nu fie tras la răspundere penală pentru activități pretins ilicite, precum și faptul că în mod repetat a conceput și executat un circuit financiar complet cu scopul de ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală și pentru a disimula originea infracțională a acestor sume.

În sarcina inculpatului D. S. S. S. s-a reținut că l-ar fi ajutat pe coinculpatul T., cu intenție, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice prin punerea la dispoziție a unor facturi false în scopul evidențierii unor cheltuieli și operațiuni fictive în vederea sustragerii de la obligațiile fiscale și că de asemenea i-ar fi pus la dispoziție facturi fictive pentru ca în baza lor și prin stabilirea cu rea credință a valorii TVA-ului de către inculpatul T. acesta să încerce să obțină fără drept rambursarea TVA în cuantum de 772.196 lei; că în mod repetat ar fi conceput și executat un circuit financiar complet prin conturile bancare ale firmelor pe care le controla în scopul de a ascunde proveniența sumelor de bani obținute prin evaziune fiscală.

Instanța fondului a reținut, în mod legal și temeinic, că declarațiile învinuiților cercetați în cauză respectiv a numiților T. D., C. V., P. S. R., H. M. I., cele ale martorilor E. A. V., P. I., L. G., B. C., R. R., înscrisurile întocmite de organele financiar fiscale, respectiv rapoartele de inspecție fiscală, scriptele provenind de la unitățile bancare și documentele financiar-contabile ale societăților administrate de către cei 2 inculpați constituie indicii care sunt apte să convingă un observator obiectiv, în sensul practicii CEDO, că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar.

Așa cum corect a reținut și instanța fondului, instanța europeană, analizând dispozițiile art.5 paragraf I lit.c din CEDO a arătat că existența unor bănuieli legitime plauzibile și verosimile care să justificare arestarea unei persoane presupun existența unor fapte sau a unor informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată. Totuși, ce poate fi considerat plauzibil depinde de circumstanțe în sensul că acest articol nu trebuie aplicat în așa fel încât să fie create dificultăți organelor statului în adoptarea măsurilor adecvate pentru combaterea infracționalității. Ceea ce este esențial este ca substanța garanției cuprinsă în textul discutat, respectiv înlăturarea privărilor de libertate arbitrare și respectarea prezumției de nevinovăție să rămână intactă.

De asemenea, s-a mai arătat de către aceeași instanță europeană că faptele ce dau naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație. Absența inculpării sau a trimiterii în judecată a unei persoane nu presupune, în mod necesar, că o privarea de libertate pentru existența unei bănuieli legitime de săvârșirea unor infracțiuni nu ar fi conformă scopului dsip.art.5 paragraf I lit.c., deoarece existența acestui scop trebuie privită independent de realizarea lui în condițiile în care textul discutat nu impune autorităților care dispun arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzație completă. Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este faptul că este necesar să existe fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.

Concluzionăm astfel că sunt îndeplinite cerințele art.143 C. chiar dacă în acest moment al procesului penal unele acte emise de organele financiar fiscale au fost contestate de către inculpați și aceste contestații nu au fost încă soluționate în mod irevocabil de către instanțele civile.

În sarcina ambilor inculpați s-au reținut ca temeiuri ale arestării disp.art.148 lit.a , d și f C.

Astfel, împrejurarea că ambii inculpați și-au părăsit domiciliile cam în aceeași perioadă, fără a încunoștința membri familiei cu privire la locul unde s-ar afla este de natură să ridice serioase bănuieli cu privire la buna lor credință. Chiar dacă în mod formal inculpaților nu le-au fost aduse la cunoștință învinuirea aceștia aveau cunoștință că față de ei au fost desfășurate verificări de către organele de inspecție fiscală, verificări care au arătat numeroase nereguli în activitatea desfășurată de societățile pe care le administrau și aveau reprezentarea faptului că au încălcat dispoziții legale în vigoare.

Depoziția învinuitului H. M. I. de la f.32 din d.u.p relevă incidența temeiului de arestare prev. de art.148 lit.b C. în sensul că reiese că ambii inculpați recurenți au încercat să-l influențeze și să-l determine să dea declarații mincinoase în fața organelor de poliție. A. învinuit a adus la cunoștința organelor de anchetă faptul că inculpații aveau cunoștință de faptul că față de ei se desfășoară o anchetă penală deoarece i-au dat acestuia indicații concrete în legătură cu ce trebuie să declare fiind astfel incident și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.d C.

De asemenea, apreciem asemenea instanței fondului că în cauza dedusă judecății este incident și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. deoarece infracțiunile reținute în sarcina inculpaților recurenți sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate în acest moment constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru a susține această afirmație vom observa gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate față de inculpați aceștia fiind bănuiți de comiterea unor infracțiuni considerate de legiuitorul român, prin regimul sancționator impus, ca având un grad de pericol social ridicat, din împrejurările în care se susține că au fost comise pretinsele activități infracționale, urmările produse, perioada îndelungată în care se susține că cei doi inculpați au săvârșit activitățile ilicite, precum și atitudinea acestora față de activitatea organelor judiciare.

Putem aprecia, raportat la data concrete ale cauzei că lăsarea în libertate a inculpaților ar împiedica buna desfășurare a procesului penal în sensul că aceștia ar putea părăsi din nou teritoriul României și că ar putea influența depozițiile martorilor și a celorlalți învinuiți așa cum au făcut până în prezent.

În aceste condiții, în conformitate și cu disp.art.136 C., punând în balanță interesul personal al inculpaților de a fi cercetați în libertate cu interesul general al societății de a fi ocrotite valorile protejate de legea penală, Curtea apreciază că la acest moment interesul general primează.

Pentru toate aceste motive vor fi respinse în baza disp.385/15 pct.1 lit.b C. recursurile declarate de către inculpați conform dispozitivului.

Vor fi obligați inculpații conform art.192 alin.2 C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații D. S. S. S. și T. V., împotriva încheierii penale nr. 100/C din 22 august 2012 a T.ui C..

Obligă pe inculpați să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte

150 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 august 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. M. L. H. V. C.

GREFIER, M. N.

Dact.L.H./Dact.Sz.M

4 ex./(...) Jud.fond. L.-A. C.

← Decizia penală nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 482/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1162/2012, Curtea de Apel Cluj