Încheierea penală nr. 523/2012, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.523/R/2012

Ședința publică din 2 aprilie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : L. M., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

: M. Ș.

G. : L. C.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. M. D. și P. P. I., împotriva încheierii penale nr.167/2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prev.de art.20 C.penal rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul S. M. D. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Paul M. M.u, din cadrul Baroul Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar și P. P. I. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.G. A., din cadrul Baroul Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv av.F. A. pentru inculpatul

P. P. și av.U. I. C. pentru inculpatul S. M., care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Reprezentantul P.ui, arată că în cursul zilei de azi i-a parvenit prin fax de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, ordonanța, pe care o și depune, de schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev.de art.20 C.penal rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.penal în infracțiunea de omor calificat, prev.de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.penal, având în vedere că la data de 2. martie 2012, victima O. I. a decedat.

Întrebați fiind, inculpatul S. M. D., învederează instanței că-și menține declarațiile date și că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la ascultarea acesteia, cele declarate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar iar inculpatul P. P. I., învederează faptul că nu are alte completări de făcut și nu dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului S. M. D., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului cu consecința de a se dispune luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. A. că încadrarea juridică dată faptei, vizând pericolul social al faptei, are o înrăurire esențială asupra pericolul concret și asupra necesității luării măsurii arestării. Elementele materiale relevă un dubiu real cu privire la săvârșirea faptei de omor calificat de către inculpat. A. zona vizată, instrumentul folosit relevă speța unei preterintenții cu privire la rezultatul periculos și nici măcar acceptări a posibilității inducerii morții. Inculpatul a aplicat o lovitură în zona corpului părții vătămate, aceasta decedând după un anumit timp și ca urmare a altor factori cauzali, respectiv a unor complicații postchirurgicale intervenite ulterior, astfel că raportul cauzal nu este liniar, toate aceste aspecte relevând existența unei culpe. Acest aspect cât și aspectul reținerii circumstanței agravante a săvârșirii faptei în public este greșit întrucât infracțiunea a fost comisă pe terenul inculpatului. P. concret pentru ordinea publică pe care inculpatul în reprezintă nu este acela al unei persoane cercetate sau urmărite penal sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni atât de grave cum este omorul calificat.

Apărătorul inculpatului P. P. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului cu consecința de a se dispune luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. A. că n u se poate reține temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. În încheierea recurată, instanța motivează reținerea acestui temei prin existența unor indicii cum că inculpatul ar fi comis fapta de care este acuzat, respectiv, face referire la trei declarații de martori,ori, două dintre declarațiile martorilor sunt probe indirecte, sunt niște declarații care nu-l acuză cu nimic. Singura probă în acuzare este declarația martorului M. care este o declarația luată pe o pagină jumătate iar în ceea ce privește infracțiunea, aceasta are două rânduri și în care se spune că acesta a văzut cum partea vătămată este scuturată de către băieți. Aceasta este declarația pe care instanța a considerat-o ca fiind un motiv și un indiciu temeinic în cauză pentru a se lua măsura arestării preventive. În acest moment, la dosar există declarațiile inculpaților, există o recunoaștere a inculpatului S. care arată modalitatea în care a acționat, modalitatea în care s-a produs acea leziune și care a dus la decesul victimei, recunoscându-și în totalitate vina. Această declarație o folosește în favoarea inculpatului având în vedere că acesta spune că inculpatul P. nici un moment nu s-a atins de partea vătămată și nu a fost prezent la acel incident spontan. În ceea ce privește existența tezei a doua a art.148 lit.f C.pr.pen., solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii în sensul că a intervenit și l-a luat pe coinculpat de lângă partea vătămată, s-a prezentat singur la organele de poliție și a avut o poziție activă în ceea ce privește aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere și împrejurarea că inculpatul este încadrat în muncă, are o conduită responsabilă în societate astfel că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împietată de punerea acestuia în libertate cu obligația de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate, apreciind că instanța de fond a procedat corect, analizând toate elementele cauzei. Toate apărările referitoare la analiza stării de fapt din perspectiva vinovăției inculpaților nu este pertinentă pentru că instanța trebuia să analizeze două circumstanțe, ceea ce a și făcut, respectiv indiciile de vinovăție pentru faptă. Au fost analizate probe din care rezultă indicii referitoare la participarea inculpaților la lovirea unei persoane care ulterior a decedat. Elementele legate de caracterizarea faptei sunt cele din premisa textului de lege pentru că inculpații nu neagă parțial producerea activității infracționale, există o probă directă de martori oculari și concluzii provizorii medico legale astfel că toate acestea concretizează indicii la care face referire legiuitorul. Sub aspectul reținerii art.148 lit.f C.pr.pen., acesta este vădit, pericolul pentru ordinea publică fiind vădit existent, generat de atitudinea inculpaților față de o persoană în vârstă. Lăsarea în libertate a unor persoane care au dovedit un comportament violent fără motiv nu corespunde scopului și intenției legiuitorului. Pe de altă parte, nu există nici o altă împrejurare din care să rezulte că lăsarea inculpaților în libertate ar avea un comportament corect față de cercetările derulate.

Inculpatul S. M. D., având ultimul cuvânt, arată că lovitura care a dat-o cu piciorul a fost spontană, are o fetiță de un an și îi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplat.

Inculpatul P. P. I., având ultimul cuvânt, regretă enorm cele întâmplate și solicită cercetarea lui în stare de libertate menționând că se va supune oricăror obligații impuse de instanță.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr.167 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință:

S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. M. D. (CNP 1., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. Bobîlna, nr.6, județul M.) și P. P. I. (CNP 1., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. Grănicerilor, nr.87/22, județul M., fără forme legale în B. M., str. Transilvaniei, nr.6A/9, județul M.) pe timp de 29 zile, împotriva cărora se vor emite mandatele de arestare preventivă cu începere de la 26 martie

2012 până la 23 aprilie 2012, inclusiv.

S-au respins cererile formulate de inculpați prin apărători privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. M. D. către avocat L. I.

Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.

Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpații, la data de 24 martie 2012, în timp ce se aflau la terenul din „Ograda jizii"; situat pe marginea drumului ce face legătura între localitatea T., județul M. și DJ

108 D, pe fondul unor neînțelegeri legate de o suprafață de teren, au avut un conflict cu partea vătămată O. I. în vârstă de 73 de ani căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona toraco- abdominală, cauzându-i leziuni (ruptură de splină) care au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Potrivit constatărilor preliminarii întocmite de S. M.-L. J. B. M., partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur; leziunile necesită 28-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, au pus în primejdie viața părții vătămate și pot data din (...). De asemenea, din procesul-verbal încheiat la data de (...), rezultă că partea vătămată a suferit o intervenție chirurgicală, respectiv splenectomie.

Chiar dacă inculpații nu au recunoscut exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate, inculpatul S. M. D. susținând că doar a împins-o pe partea vătămată, instanța apreciază că în cauză există date suficiente din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv inculpații, ar fi săvârșit fapta de care sunt acuzați.

Sunt astfel indicii temeinice declarațiile martorilor O. M., căreia partea vătămată i-a relatat că cei doi băieți l-au bătut pentru pământ, iar când martora i-a întrebat ulterior pe inculpați de ce au bătut-o pe partea vătămată aceștia i-au răspuns că așa a trebuit să-l bată, M. M. D., care a văzut incidentul și a observat că cei doi tineri o scuturau pe partea vătămată, M. C., care a văzut-o pe partea vătămată întorcându-se acasă și a aflat de la soția părții vătămate că cei doi tineri au bătut-o pe partea vătămată, coroborate cu concluziile medico-legale și procesul-verbal din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată (ruptură de splină) au fost produse prin lovire cu corp dur și i-au pus în primejdie viața.

T. a reținut astfel că în cauză sunt realizate cerințele art.143 Cod procedură penală și că este incident cazul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv infracțiunea pe care se presupune că au comis- o inculpații este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din maniera violentă în care se prezumă că fapta a fost comisă, precum și din rezonanța socială negativă a faptei.

Cu privire la inculpatul P. P. I., instanța nu a reținut incidența temeiului prev. de art.148 lit.d Cod procedură penală, având în vedere că în privința condamnării anterioare la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr.64/2003 a Judecătoriei Satu M. a intervenit reabilitarea.

Arestarea inculpaților se justifică în cauză prin existența unui interes public real, interes ce se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

De asemenea, arestarea inculpaților se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art.5 paragraf 1 lit.c, admit privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune";.

Prin urmare, la momentul arestării preventive nu este necesar să existe probe la nivelul celor care să justifice o condamnare, ci doar date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi comis infracțiunea, potrivit interpretării Curții Europene a Drepturilor Omului. Scopul arestării este să continue cercetările, urmând să se clarifice circumstanțele cauzei, inclusiv aspectele ce țin de încadrarea juridică a faptei.

În cauză, arestarea preventivă a inculpaților este în concordanță cu dispozițiile legale și se circumscrie scopului instituit în dispozițiile art.136

Cod procedură penală, care permit luarea acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciind că la acest moment o altă măsură neprivativă de libertate nu este suficientă.

În raport de considerentele mai sus arătate, s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-au respins cererile formulate de inculpați prin apărători privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații S. M. D. și P. P. I. solicitând respingerea propunerii de arestare preventivă și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deoarece în această fază a procesului penal există un dubiu real cu privire ala săvârșirea faptei de către inculpați și că inculpații nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Apărătorul inculpatului S. M. a invederat instanței de control judiciar că inculpatul pe care-l reprezintă a recunoscut că a aplicat o singură lovitură victimei și că nu a acționat cu intenția de a cauza moartea acesteia.

Inculpatul P. P. I. prin apărătorul său a învederat că nu există probe certe în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către el și că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind încadrat în muncă, prezentându-se singur la organele de poliție și având o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Analizând recursurile declarate din prisma motivelor de recurs invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și a disp.art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.

Tribunalul Maramureș, ca instanță de fond a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă pe un termen de 29 de zile a inculpaților S. M. D. și P. P. I. față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat. prev. de art. 20 C. rap., la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i C. ca temeiuri al arestării reținându-se art. 148 lit.d și f C.

Curtea de apel asemenea instanței fondului reține că pentru a se putea dispune arestarea preventivă a unor persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni sunt necesare îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.143 C. și existența vreunuia din motivele arătate în mod expres și limitativ la art.148 C.

Astfel, din probele administrate până la acest moment respectiv declarațiile inculpaților, ale martorilor O. M., M. M. D., M. C. și din constatările preliminarii întocmite de S. medico L. J. B. M. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații la data de 24 martie 2012 aflându-se pe terenul din Ograda Jizii, pe fondul unor discuții în contradictoriu cu partea vătămată O. I., i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i o ruptură de splină ce a necesitat spre vindecare un număr de 28-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

De la momentul sesizării instanței de fond și până la soluționarea căii de atac a intervenit decesul victimei, dispunându-se de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților din tentative la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C. rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.

În opinia Curții există la acest moment probe suficiente care să formeze o bănuială rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii faptei pentru care sunt cercetați în dosarul 188/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul

Maramureș.

În speța dedusă judecății este incident și cazul prev. de art.148 lit.f C. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate la acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Așa cum am arătat și în alte ocazii pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu gradul de pericol al infracțiunii comis, însă ele se află în relație de interdependență. Nu puteam ignora faptul că o infracțiune contra vieții urmată de decesul unei persoane provoacă în rândul comunității în care acesta a avut loc o stare de tulburare și de insecuritate mai accentuată decât o infracțiune contra patrimoniului, de exemplu. În cazul unor infracțiuni grave reacția organelor statului trebuie să fie promptă, să conducă la stoparea activităților ilicite și la transmiterea unui semnal puternic că astfel de acțiuni antisociale nu vor fi tolerate, descurajând astfel activități similare din partea altor persoane.

Pe de altă parte lăsarea în libertate la acest moment a celor doi inculpați care se presupune că au încercat să rezolve unele neînțelegeri pe care le-au avut cu victima de o manieră violentă îndreptățește instanța de judecată să aprecieze că lăsarea lor în libertate la acest moment nu este oportună.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în numeroase decizii de speță că probele care pot determina luarea unei măsuri preventive față de o persoană nu trebuie să aibă forța unor probe care ar putea conduce la condamnarea acestor persoane, este suficient doar ca ele să contureze o presupunere rezonabilă, aptă să convingă un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar.

Constatând că în cauza dedusă judecății există astfel de probe și că este incident motivul de arestare prev.de art.148 lit.f C. însușindu-ne în totalitate aserțiunile instanței fondului în prezenta cauză, vom respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpați conform dispozitivului dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații S. M. D., fiul lui V. și V., născut la (...) si P. P. I., fiul lui I. și M., născut la (...), în prezent aflați în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 167 din 26 martie 2012 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 2. lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat

F. A. si avocat U. C..

Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2012 .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

G.

L. M. ANA C.

M. Ș.

L. C.

Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 523/2012, Curtea de Apel Cluj