Decizia penală nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.515/R/2012

Ședința publică din 2 aprilie 2012

I. compusă din:

PREȘEDINTE : L. M., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

: M. Ș.

G.IER : L. C.

M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T. S-au luat spre examinare recursurile declarat de către inculpații M. F. și

B. A. A., împotriva sentinței penale nr.169 din 9 februarie 2012 a Judecătoriei

B., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată astfel :

- inculpatul M. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev.de art.194 al.1 C.pen., tâlhărie prev.de art.211 al.1, al.2 lit.c, al.2/1 lit.a C.pen.

(două fapte) și lipsire de libertate prev.de art.189 al.1 și 2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

- inculpatul B. A. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.de art.211 al.1, al.2 lit.c, al.2/1 lit.a C.pen. și lipsire de libertate prev.de art.189 al.1 și 2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă inculpatul M. F. aflat în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.B. M. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. A. A., av.C. T., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpatul B. A. A. și partea vătămată B. C. B. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către Judecătoria Bistrița, un plic conținând planșe fotografice cu privire la martorii principali și un suport CD cuprinzând înțelegerea dintre părți precum și un DVD care conține declarația dată de către martori în fața procurorului. De asemenea, s-a depus de către inculpatul B. A. A. un memoriu cuprinzând motivele de recurs.

Apărătorul inculpatului B. A. A., apreciază că este lipsă de procedură cu acesta întrucât procedura de citare de la termenul anterior nu s-a întors cu semnătura acestuia de primire și cu toate acestea i s-a dat termen în cunoștință. A. că se impune acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.

I., pune în vedere părților că inculpatul B. A. A. a primit termen în cunoștință întrucât acesta a formulat o cerere de amânare la termenul anterior, iar pentru acest termen a depus la dosar un memoriu, deci, acesta are cunoștință de proces.

Apărătorul inculpatului B. A. A., solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii motivelor de recurs depuse de inculpat.

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă inculpatul M. F. aflat în stare de arest, asistat de către apărător ales, av.Cornea C. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. A. A., av.C.

T., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpatul B. A. A. și partea vătămată B. C. B. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. F., av. B. M., solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului M. F. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar, achitarea inculpatului pentru toate cele trei fapte iar in terțio, să se reindividualizeze pedeapsa în sensul de a dispune, fie aplicarea unei pedepse cât a executat, fie suspendarea executării restului de pedeapsă. Cu privire la solicitarea de trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită a se avea în vedere că s-au formulat concluzii scrise prin care s-au invocat anumite aspecte procedurale și legate de lipsa de apărare sau încălcarea dreptului la apărare a inculpatului. I. nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat cu privire la o cerere formulată de avocat de redeschidere a cercetărilor în dosar. De asemenea, s-a invocat lipsa competenței procurorului de a aviza rechizitoriul precum și împrejurarea că față de inculpat a fost începută și confirmată urmărirea penală doar cu privire la infracțiunea de șantaj și lipsire de libertate însă cu privire la infracțiunea de tâlhărie nu i s-a adus la cunoștință învinuirea și nici nu a fost audiat cu privire la această infracțiune. I. de fond avea posibilitatea fie să redeschidă dezbaterile, fie să se pronunțe prin hotărâre, ori instanța de fond nu a procedat în nici una din manierele menționate. T., nu s-a pus în discuție nici legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. S-a verificat această legalitate în 13 decembrie și s-a pronunțat prin hotărâre cu privire la menținerea acesteia astfel cum avea obligația conform art.350 C.pr.pen. însă, nu s-a pus în discuție nici cu fondul cauzei și nici înainte având în vedere că aceasta trebuia verificată deoarece expirau cele 60 de zile până la soluționarea dosarului în recurs. Ca atare, apreciază că măsura arestării preventive a încetat față de inculpat. Cu privire la fondul cauzei, din probele administrate rezultă că între inculpat și partea vătămată a avut loc o tranzacție în sensul că inculpatul i-a dat un lănțișor părții vătămate în scopul vinderii acestuia și a-i da o anumită sumă de bani. P. vătămată nu a mai înapoiat lănțișorul și nici suma de bani iar aceste părți au convenit pe lângă inițială să-i mai dea o sumă de bani pentru că nu i-a dat la timpul stabilit acea sumă de bani. T. starea de fapt desfășurată care a dus la reținerea în sarcina inculpatului a celor trei infracțiuni, nu a constat în nimic altceva decât în insistențele inculpatului pe lângă partea vătămată de a se restitui sumele de bani. C. că infracțiunea de șantaj nu poate fi reținută atâta timp cât inculpatul nu a șantajat ci doar a insistat să-i înapoieze suma de bani cu care s-au înțeles. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, arată că geaca care s-a stabilit că a fost luată de inculpat, din declarațiile părții vătămate și ale martorilor rezultă că geaca a rămas în posesia părții vătămate și era acasă la aceasta. R. la infracțiunea de lipsire de libertate, arată că din declarațiile martorilor rezultă că ar exista un dubiu că inculpatul l-ar fi reținut pe partea vătămată într-o încăpere. M. declară că nu s-au exercitat violențe asupra părții vătămate și că aceasta putea să părăsească încăperea. Solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor care au arătat că la poliție li s-a scris declarațiile și că au fost amenințați să scrie într-un anumit fel iar cu privire la declarația martorului D., acesta a arătat că inculpatul nu a exercitat violențe asupra părții vătămate. A. că timpul arestării a fost suficient să conștientizeze ceea ce a făcut, este la prima confruntare cu legea penală astfel că se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Apărătorul inculpatului B. A. A. achiesează la excepțiile invocate de antevorbitorul său. A. că în lipsa unor dispoziții sau a unei ordonanțe prin care să fie atribuită competența unui alt organ care să supravegheze urmărirea penală, acest act este lovit de nulitate absolută. C. că dispozițiile art.11 rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., respectiv achitarea, ar fi trebuit să fie incidentă în dosar. P. infracțiunea de tâlhărie, arată că sora părții vătămate exprimă clar că acea geaca nu a părăsit niciodată domiciliul părții vătămate și că în prezent se află în posesia familiei. În ceea ce privește exercitarea unor manifestări violente asupra părții vătămate amintește declarația părții vătămate care spune că în momentul în care s-a ajuns în apartamentul lui C., inculpatul a intrat ultimul și nu s-au exercitat măsuri violente. Aspectele care au fost arătate de martori nu pot să facă altceva decât să susțină principiul „ in dubio pro reo"; astfel că manifestările martorilor de a reveni asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu fac altceva decât să beneficieze inculpatul respectiv că nu există probe certe din care să reiasă vinovăția acestuia. Un argument în plus față de aceste considerente, reprezintă și faptul că inculpatul nu a avut nici un beneficiu material în urma acestei infracțiuni. În subsidiar, solicită a se da o mai mare eficiență art.76 rap.la art.74 lit.a și c C., respectiv faptul că inculpatul nu a comis alte fapte de natură penală, a avut o atitudine sinceră de la primele acte și că și-a arătat disponibilitatea prezentării la toate actele de urmărire penală. Mai mult, din actele dosarului rezultă că inculpatul este în măsură să-și câștige existența. P. aceste considerente solicită admiterea recursului.

Reprezentantul P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate considerând că nu există nici un element care să conducă la constatarea nulității hotărârii sau la refacerea raționamentului juridic sub aspectul dispozițiilor de achitare și de reindividualizare a pedepselor sau a cuantumului acestora. Prima instanță a procedat corect procedural făcând referire la toate aspectele contestate. C. că instanța a derulat corect cercetarea judecătorească, ocazie cu care nu s-au ridicat excepții de natură a pune problema discutării acestui act prin persepectiva art.300 C.pr.pen., prin urmare, orice aspecte referitoare la regularitatea actului de sesizare sunt acoperite astfel că nu au existat elemente care să determine o reluare a acestui ciclu procesual. C. că actul de sesizare a fost întocmit de organul competent, că urmărirea penală a vizat și respectat corespunzător drepturile inculpaților, că faptele au fost descrise corect iar prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiuni bine determinate și cu încadrări juridice corecte. I. a făcut referiri concrete la motivul pentru care apreciază că o parte din depozițiile testimoniale nu corespund adevărului deoarece nu se coroborează cu materialul probator. În aceste condiții, orice alte elemente legate de aspecte privind determinarea limitelor acuzării nu mai pot fi aduse în discuție decât în măsura în care și acestea ar determina nulități absolute. T., apreciază că toate elementele invocate după dezbateri prin scripte, nu sunt de natură să determine esențial raționamentul instanței sau să-l influențeze. Opinează că s-a procedat corect pentru că instanța nu este obligată să reia cercetarea judecătorească decât dacă constată că din momentul scurs de la închiderea dezbaterilor și până la momentul deliberării, apar elemente noi de substanță. I. a reținut în motivare și a analizat în detaliu foarte multe amănunte rezultate din materialul probator supus acestei evaluări. În ceea ce privește dozarea pedepselor, consideră că instanța a procedat și a aplicat corect disp.art.63 C.pr.pen. P. toate acestea, solicită respingerea recursurilor.

Inculpatul M. F., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că nu a comis faptele reținute. Solicită a se ține seama de faptul că partea vătămată a declarat că a fost amenințată de organele de cercetare penală să declare într- un anume fel.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 169 din data de (...) pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a dispus condamnarea inculpatului M. F., fiul lui A. și D., născut la data de (...) în B., județul B.-N., cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în B., str. Toamnei, nr. 1 A, județul B.-N., fără forme legale în str. L. Rebreanu, nr. 21, județul B.-N.,fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de :

- 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev. de art.

194 alin. 1 din Codul penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.

74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.

1 lit. b Cod penal.

Conform art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului M. F., sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (cele trei pedepse de câte 3 ani și 2 luni închisoare și respectiv pedeapsa de 5 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 3 luni, deci în total 3 ani și 5 luni închisoare, făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza a II-a

și lit. b Cod Penal.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. F., iar potrivit art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, respectiv din data de (...), la zi.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. F.

S-a dispus condamnarea inculpatului B. A. A., fiul lui M. M. și M. L., născut la data de (...) în B., județul B.-N., cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în B., str. M., nr. 13, sc. B, ap. 23, județul B.-N., fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de :

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b

Cod penal.

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.

1 lit. b Cod penal.

Conform art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului B. A. A., sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (cele două pedepse de câte 2 ani și 10 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, deci în total 3 ani închisoare, făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.

Conform art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. A. și implicit pedepsele accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, stabilind un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, pe durata căruia acesta urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a). să se prezinte la datele fixate, la S. de P. de pe lângă T. B.-N. b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 din Codul

Penal.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. A. A.

Conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, s-a constatat că bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate B. C. B. I. și că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul M. F. să plătească statului să plătească statului suma de 1.100 lei cu titlu cheltuieli judiciare, iar inculpatul B. A. A. a fost obligat să plătească statului să plătească statului suma de 700 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 6., înregistrat la

Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...) a fost trimis în judecată inculpatul M.

F., pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, tâlhărie faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 1 lit. a Cod penal ( două fapte) și lipsire de libertate faptă prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și inculpatul B. A. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin. 2/1 lit.a Cod penal și lipsire de liberate, faptă prev. de art. 189 alin.1 și 2

Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că începând cu vara anului 2010 și până la începutul lunii martie 2011 inculpatul M. F., cu complicitatea inculpatului B. A. A. și a numitului C. V. A., au constrâns prin exercitarea de violențe și amenințări partea vătămată B. C. B. I. pentru a dobândi în mod injust o sumă de 800 lei. Această sumă era pretinsă în mod ilegal părții vătămate, urmare încheierii unei tranzacții, în cursul anului 2009, între partea vătămată și inculpatul M. F. Î. presupunea ca partea vătămată să vândă un lanț din argint a inculpatului M. F. pentru suma de 400 lei, iar dacă vânzarea s-ar fi realizat partea vătămată ar fi primit din cei 400 lei, suma de 50 lei. Cu toate că partea vătămată a achitat cei 350 lei inculpatului M. F., conform înțelegerii, acesta a continuat să pretindă alte sume de bani, motivând că ar fi primit suma inițială cu întârziere, diferența reprezentând dobânda.

În rechizitoriul parchetului se arată că în luna august 2010, inculpații B. A. A. și M. F. s-au întâlnit cu partea vătămată B. C. B. I. care se afla în fata casei martorului D. I. A., stând de vorbă cu acesta din urmă. D. ce au sosit la fața locului, inculpatul M. F. a aplicat lovituri părții vătămate, întrucât aceasta refuza remiterea sumei de bani pretins datorată. În timpul exercitării agresiunilor, inculpatul M. F. a dezbrăcat partea vătămată de geaca cu care era îmbrăcată și a refuzat să i-o mai dea înapoi, motivând că are de primit „.". P. vătămată s-a opus, însă sub imperiul amenințărilor și a agresiunilor, s-a lăsat dezbrăcată de geacă. D. ce a fost agresată, partea vătămată a fost condusă, împotriva voinței, într-un apartament al numitului C. V. A., fiind însoțită și de către martorul D. I. A. D. intrarea în apartament, inculpatul B. A. A. a asigurat ușa cu cheia. U., partea vătămată a fost supusă agresiunilor exercitate de către inculpații B. A. A. și M. F., precum și de către C. V. A. și nu i s-a permis să, părăsească apartamentul pentru aproximativ o jumătate de oră. În toată această perioadă, partea vătămată a fost bătută, cei trei încetând agresiunile doar în momentul în care au observat că B. C. B. I. a început să aibă hemoragie nazală. La plecare, după ce i s-a permis să părăsească apartamentul, partea vătămată a cerut să i se înapoieze geaca, ce-i fusese luată anterior (în momentul întâlnirii pe stradă), inculpații B. A. A. și M. F. cerându-i în schimb să aducă bunuri de valoare, gen televizor - tip plasmă, un sistem audio, calculator sau articole de îmbrăcăminte. La plecare partea vătămată a fost amenințată de inculpatul M. F. „că nu va scăpa de el toată ziua, îl va însoți peste tot" până nu-i va da „." și bunurile anterior menționate. Chiar și după plecarea părții vătămate B. C. B. I. și a martorului D. I. A., inculpatul M. F. și inculpatul B. A. A. nu au încetat amenințările și au urmărit partea vătămată până la domiciliu, așteptând în scara blocului. D. o perioadă de aproximativ două ore, când partea vătămată a ieșit din imobil, cei doi au întrebat-o când rămâne singură acasă pentru a intra în apartamentul acesteia, pentru a verifica ce bunuri de valoare deține, întrucât partea vătămată le-a precizat că bunurile nu îi aparțin, inculpatul i-a transmis „vezi cum faci să te descurci, că mie îmi trebuie banii!".Incidentul prezentat mai sus a fost confirmat de către martorul D. I. A., martor ce a însoțit partea vătămată în imobilul numitului C. V. A. A. a confirmat violențele ce au fost exercitate asupra părții vătămate, lipsirea acesteia de libertate precum și pretinderea unor sume de bani și a unor bunuri.

T., în rechizitoriul se menționează că tot în vara anului 2010, inculpatul

M. F., inculpatul B. A. A. și numitul C. V. A. s-au deplasat la locuința părții vătămate unde au găsit-o pe mama acesteia - numita B. F. - căreia i-au spus că fiul ei are să le dea suma de 400 lei. Martorul B. F. a relatat că inculpatul a amenințat-o că dacă fiul ei nu-i va da această sumă de bani „o să-l rezolve el". La două săptămâni de la acest incident, fiind pe balconul locuinței sale, martorul B. F. 1-a văzut pe fiul ei întâlnindu-se cu inculpații B. A. A. și M. F. cărora le-a dat suma de 250 lei. D. ce a primit banii, inculpatul i-a lovit fiul cu pumnul în zona feței. Până în data de (...), inculpații B. A. A. și M. F. au continuat să pretindă „." de la partea vătămată, sens în care au amenințat-o în permanență atât direct cât și prin intermediul unor prieteni și chiar rude (mama și sora acestuia), au urmărit-o prin oraș și atunci când s-au întâlnit cu aceasta au agresat-o fizic. Astfel, în vara anului 2010, în prezența martorului S. I. I., inculpații B. A. A. și M. F. au aplicat lovituri, cu pumnii și picioarele, părții vătămate, în zona capului. In timp ce loviturile erau aplicate, inculpatul

M. F. îi cerea în mod insistent părții vătămate „.". În luna septembrie 2010, inculpații s-au întâlnit pe una din străzile municipiului B. cu partea vătămată, ce era însoțită de către martorul D. I. A. D. ce i-au aplicat o lovitură martorului, cu palma peste față, inculpații B. A. A. și M. F. au început să-l lovească și pe B. C. B. I., pretinzând că acesta nu a remis nici până la acea dată „.". Sora părții vătămate - numita B. A. F. - a confirmat, cu ocazia audierilor, că inculpatul împreună cu inculpatul și numitul au sunat-o de mai multe ori și chiar au venit la locuința ei pentru a cere o pretinsă datorie a fratelui ei. Personal i-a dat inculpatului M. F. suma de 100 lei, în speranța că cei trei autori vor înceta cu amenințările și violențele asupra fratelui său. Cu toate acestea, la începutul lunii februarie 2011, martorul B. A. F. a fost din nou sunată de către inculpat care i-a spus că partea vătămată trebuie să-i mai dea 500 lei .

În rechizitoriu parchetului se mai arată că în data de (...), inculpatul M.

F. și numitul C. V. A., care cunoșteau că partea vătămată se află în vizită la prietena sa ce locuia pe str. P. I. din municipiul B., i-au solicitat martorului S. C. M. si să sune partea vătămată pe telefonul mobil și să-i ceară să coboare în fața blocului sul pretextul că ar avea ceva de discutat. U. apelului telefonic, partea vătămată B. C. B. I. a coborât, moment în care inculpatul M. F. și numitul C. V. A. i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, partea vătămată căzând la pământ. A. au încetat în momentul în care partea vătămată a început să sângereze în zona urechii. D. ce s-a ridicat, inculpatul M. F. i-a solicitat remiterea telefonului mobil marca Sonny, Ericsson T 715, sub pretextul că i-l va da înapoi atunci când va obține și el suma de bani provenită din „.". Pe fondul violențelor și amenințărilor la care era supusă, partea vătămată a predat telefonul inculpatului. U., inculpatul M. F. a obligat partea vătămată să scrie pe o coală de hârtie că telefonul mobil este predat de bună voie până la restituirea sumei de 450 lei.

În actul de sesizare al instanței se arată că urmare agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, atestate prin raportul medico-legal nr.403/II/a/25 din (...) emis de către S. de M. L. B.-N. L. traumatice suferite de către B. C. B. I. s-au putut produce prin lovire cu corp dur sau corp dur cu muchii, putându-se produce la data de (...). U. acestui ultim incident, partea vătămată B. C. B. I. a anunțat organele de poliție, iar în data de (...) s-a procedat la efectuarea unei activități de surprindere în flagrant a momentului în care inculpatul M. F. primea suma de 180 lei de la partea vătămată. Chiar dacă i-a fost remisă și această sumă, inculpatul M. F. a refuzat restituirea telefonului mobil marca Sonny Ericsson T 715 (luat prin violențe în data de (...)), pretinzând în continuare încă 270 lei. La controlul corporal efectuat asupra inculpatului M. F. a fost găsită suma de 180 lei (bancnotele având inscripționată mențiunea

„șantaj"), telefonul mobil marca Sonny Ericsson T 715 cu e-mail

356627036856813 și înscrisul încheiat în data de (...) (filele 25/27,47). U. verificărilor efectuate, s-a constatat că IMEI-ul telefonului mobil găsit asupra inculpatului era același cu cel folosit de către partea vătămată .

P. civilă B. C. B. I., nu s-a constituit parte civilă așa cum a declarat în cursul urmăririi penale (f. 34), geaca și telefonul mobil fiindu-i restituite. Prezent fiind la termenul de judecată din 26 iulie 2011 (f. 64), a arătat că își menține poziția procesuală exprimată anterior, în sensul că nu se constituie parte civilă în cauză și nu solicită nici un fel de despăgubiri de la inculpați.

Inculpatul M. F., audiat fiind la termenul de judecată din (...), a declarat că nu recunoaște învinuirea care i se aduce, precizând că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu corespunde realității, că într-adevăr a avut o înțelegere cu partea vătămată B. C. B., înțelegere constând în aceea că i-a încredințat spre vânzare, un lanț de argint de aproape 1 kg. Cu acel prilej au convenit că partea vătămată poate să vândă lanțul cu 400 lei, din care 350 lei urma să să-i revină acestuia, iar 50 lei să-i rămână lui. T., inculpatul mai arată că la vreo săptămână 1-a sunat pe B. C. B. I. și l-a întrebat dacă a reușit să vândă lanțul de argint, i-a spus că nu, după trecerea altor 7 zile i-a spus că 1- a vândut dar nu a primit prețul. Săptămânal l-a tot sunat, răspunsul acestuia, fiind că urmează a-i da banii pe rând. Din proprie inițiativă B. C. B. I. i-a oferit câte ceva peste suma de 350 lei cât i se cuvenea ajungând astfel la suma de 800 lei. Inculpatul precizează că nu i-a cerut această sumă, partea vătămată i-a oferit-o. A acceptat oferta lui, iar apoi l-a tot sunat să-și respecte promisiunea. Inculpatul mai arată că o vreme partea vătămată și-a închis telefonul, l-a căutat în cartierul în care locuiește, până la urmă a dat de el, au discutat, i-a oferit în schimbul sumei de bani ceva haine, l-a refuzat, spunându-i că îi trebuie fie banii, fie lanțul de argint. Mai precizează că în parc partea vătămată i-a dat suma de 250 lei. A întâlnit-o apoi și pe sora părții vătămate, i-a spus despre înțelegerea lor și despre faptul că partea vătămată nu și-a respectat obligațiile, aceasta oferindu-i suma de 100 lei pe care el am primit-o. Inculpatul a mai precizat că nu este adevărat că ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate pentru a-i achita această sumă de bani. În ceea ce privește deplasarea la locuința lui C. V. A., inculpatul menționează că în acea zi nu l-a deposedat de geacă, el i-a oferit-o și nu a vrut-o. Era frig afară și s-au înțeles să intre în casă să discute acolo. Precizează că B. C. B. I. nu a fost bătut cu acea ocazie nici de către el, nici de ceilalți prezenți acolo, nici de către B. Cu o zi înainte de 1 martie l-a întâlnit pe partea vătămată, i-a oferit un telefon mobil drept garanție a plății sumei ce mai avea de achitat. C. V. A. l-a lovit pe partea vătămată cu palma mai înainte de a-i oferi telefonul drept garanție. A doua zi B. C. B. I. i-a cerut să se întâlnească cu el, a acceptat, i-a oferit suma de 180 lei și i-a cerut să-i restituie telefonul. Inculpatul a mai precizat că a luat banii și în momentul în care a vrut să-i dea telefonul au intervenit organele de poliție. T., el a precizat că a insistat telefonic să-i dea partea vătămată suma de bani, îi pare rău pentru asta, dar nu l-a deposedat prin violență de telefon, geacă și nici nu l-a lipsit de libertate, partea vătămată intrând de bună voie în casa lui C. V. A. De asemenea, inculpatul a arătat că actul a fost scris de către partea vătămată atunci când i-a fost dat telefonul drept garanție a plății, că în data de (...) suma de 180 lei ce i-a fost achitată era din suma oferită de partea vătămată. Inculpatul a mai precizat că nu-și amintește ce anotimp era când s-au deplasat la casa lui C. era oricum rece, dar nu știe dacă era ianuarie, februarie sau martie, nu poate preciza, că își amintește doar că s-au întâlnit undeva la E. și apoi s-au deplasat în zona unității militare la casa lui C., pe jos. Inculpatul precizează că în ziua respectivă era însoțit de B., iar partea vătămată de D. A., că mergea în vizită la C. V. A., de aceea s-au deplasat într-acolo. Când a întâlnit-o pe partea vătămată i-a spus că merge în vizită la C. și dacă vrea să discute ar dori să o facă în casa acestuia, iar partea vătămată fiind de acord. Inculpatul a precizat că în casă a fost prezent proprietarul C. V. A., precum și numita I. A., în afară de cei mai înainte menționați, că au stat în casă aproximativ o jumătate de oră, casa nu are cheie la ușă, se închide doar cu clanța și se intră prin spate, iar partea vătămată nu și-a exprimat dorința de a pleca în perioada cât au stat în casă, nu a fost lovită în casă, dar s-a discutat pe un ton mai înalt. P. a pleca de acolo, partea vătămată nu a lăsat ceva garanție, nu i s-a pretins, nu a fost vorba să aducă alte bunuri. T., inculpatul menționează că nu poate preciza cât timp s-a scurs din momentul când a fost în casă la C. și până la 1 martie când i s-a dat suma de bani și că regretă doar faptul că a insistat telefonic pentru suma ce i-a fost oferită de partea vătămată B. C. B. I. (f. 52-53).

Inculpatul B. A. A., audiat fiind la termenul de judecată din 08 noiembrie

2011 a declarat că este amic cu inculpatul M. F. si cunoștea faptul că B. îi e dator cu o sumă de bani. Inculpatul precizează că înțelegerea dintre ei viza o sumă de 350 lei, dar partea vătămată i-a promis lui M. F. că îi va da o sumă mai mare pentru că nu a putut să-i dea banii de îndată. De asemenea, inculpatul arată că știe că B. trebuia să-i dea astfel lui M. suma de 400 lei, că a fost de față când M. F. i-a cerut părții vătămate banii și i-a spus de multe ori B. să-i dea banii lui M., că nu își amintește data, dar știe că numitul C. A. i-a spus să-l ducă pe B. C. la el pentru a discuta legat de bani, iar lui B. i-a spus că A. C. vrea să vorbească cu el, nu știe in ce zonă l-a întâlnit, crede că era in zona Ș. cel Mare și că acesta era însoțit de D.

Inculpatul a mai precizat că toți patru s-au deplasat înspre casa lui C. A. situată in spatele unității militare, că el a intrat ultimul în casă, si nu a încuiat ușa. D. ce a intrat în încăpere B., a si fost întrebat de C. A. de ce nu îi dă banii lui M., acesta i-a răspuns că nu îi are, dar îi va da banii lui întrucât urmează să primească de la tatăl lui suma de bani. C. A. i-a spus să nu ne mai ducă de nas cu acest lucru, după care a început să-l lovească cu pumni. De asemenea, inculpatul precizează că personal a văzut când C. A. l-a lovit pe B. cu pumnul, iar mai apoi cu piciorul, însă nici el si nici M. nu i-a aplicat lovituri părții vătămate, din contră au intervenit intre cei doi. Nu știa că numitul C. A. urmează să o lovească pe partea vătămată, neavând o asemenea înțelegere cu acesta. T., inculpatul precizează că nu corespunde adevărului că îi luase geaca si telefonul si că ar fi refuzat să i le restituie. Inculpatul mai arată că pe partea vătămată nu a dus-o cu forța în casa lui C., si nici că ar fi împiedicat-o să plece de acolo. Inculpatul mai precizează că recunoaște că l-a lovit pe B. C. mai înainte de ziua când l-a condus în casa lui C. A., că nu știe cu cât timp înainte, dar arată că l-a lovit cu piciorul în timp ce se afla în spatele blocului în care locuiește partea vătămată, că l-a lovit pentru că avea impresia că partea vătămată îi ia la mișto, prin aceea că le spunea să stea liniștiți că le va da banii. T., inculpatul arată că a fost de față când sora părții vătămate i-a înmânat lui M. suma de 100 sau 200 lei, însă nu știe ca partea vătămată să-i fi dat si el vreo sumă de bani. R. la întâlnirile pe care le-a avut M. cu B. în prezenta sa, inculpatul arată că M. i-a aplicat de fiecare dată o lovitură cu palma lui B., iar a domiciliul lui B. au mers de câteva ori intenționat, cu scopul de discuta anumite lucruri. De asemenea, inculpatul arată că au vorbit cu mama părții vătămate, care le-a spus că nu o interesează si că pot fac cu el, că partea vătămată are mai multe datorii si că nu are posibilitatea de a le achita. Inculpatul a mai precizat că prietena lui C. A. a luat legătura pe internet cu partea vătămată, cerându-i o întâlnire, prilej cu care au discutat cu partea vătămată pe tema banilor că acest lucru s-a întâmplat mai înainte de a se deplasa la casa lui C. A., iar până la urmă întâlnirea nu a mai avut loc. Inculpatul B. A. A. a mai precizat că din spusele lui B. a aflat că acel lănțișor

1-ar fi vândut, că a primit toți banii, dar că i-ar fi cheltuit. Nu a fost de față în bar când B. i-ar fi dat telefonul și nu știe dacă a fost de față când M. i-a dat lănțișorul spre vânzare lui B. C. B. I.. În finalul declarației, inculpatul precizează că s-a băgat in treburi care nu îl priveau, la fel a greșit când a lovit- o pe partea vătămată, precizând că nu a luat-o cu forța pe partea vătămată, că nu a încuiat încăperea și că părții vătămate nu i-a luat cu forța vreun bun (f.123-124)

Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 6. al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, declarațiile date de inculpați (f.52-53, 123-124), declarația dată de partea vătămată B. C. B. I. (f. 50-51), precum și depozițiile martorilor B. Ana M. F. (f.66-67), B. F. (f.92), D. I. A. (f.93), Chifa Ș. (f.113), M. A. Alin (f.114), Kozak N. Tiberiu (f.125-126), D. I. A. (f.127-128), D. C. V. (f.155), B. A. A. (f. 156), V. D. C. (f.157-158), S. A. B. (f. 159), Uilăcan D. (f.178), P. A. V. (f.180-181), instanța reține în fapt următoarele:

Începând cu vara anului 2010 și până la începutul lunii martie 2011 inculpatul M. F., cu complicitatea inculpatului B. A. A. și a numitului C. V. A., au constrâns prin exercitarea de violențe și amenințări partea vătămată B. C. B. I. pentru a dobândi în mod injust o sumă de 800 lei. Această sumă era pretinsă în mod ilegal părții vătămate, urmare încheierii unei tranzacții, în cursul anului 2009, între partea vătămată și inculpatul M. F. Î. presupunea ca partea vătămată să vândă un lanț din argint a inculpatului M. F. pentru suma de 400 lei, iar dacă vânzarea s-ar fi realizat partea vătămată ar fi primit din cei

400 lei, suma de 50 lei. Cu toate că partea vătămată a achitat cei 350 lei inculpatului M. F., conform înțelegerii, acesta a continuat să pretindă alte sume de bani, motivând că ar fi primit suma inițială cu întârziere, diferența reprezentând dobânda.

În vara - toamna anului 2010 (fără a se putea preciza exact data), inculpatul M. F., inculpatul B. A. A. și numitul C. V. A. s-au deplasat la locuința părții vătămate unde au găsit-o pe mama acesteia - numita B. F. - căreia i-au spus că fiul ei are să le dea suma de 400 lei. Martorul B. F. a relatat că inculpatul a amenințat-o că dacă fiul ei nu-i va da această sumă de bani „o să-l rezolve el". La două săptămâni de la acest incident, fiind pe balconul locuinței sale, martorul B. F. 1-a văzut pe fiul ei întâlnindu-se cu inculpații B. A. A. și M. F. cărora le-a dat suma de 250 lei. D. ce a primit banii, inculpatul i- a lovit fiul cu pumnul în zona feței. Până în data de (...), inculpații B. A. A. și M. F. au continuat să pretindă „." de la partea vătămată, sens în care au amenințat-o în permanență atât direct cât și prin intermediul unor prieteni și chiar rude (mama și sora acestuia), au urmărit-o prin oraș și atunci când s-au întâlnit cu aceasta au agresat-o fizic. Astfel, în vara anului 2010, în prezența martorului S. I. I., inculpații B. A. A. și M. F. au aplicat lovituri, cu pumnii și picioarele, părții vătămate, în zona capului. In timp ce loviturile erau aplicate, inculpatul M. F. îi cerea în mod insistent părții vătămate „.". În luna septembrie

2010, inculpații s-au întâlnit pe una din străzile municipiului B. cu partea vătămată, ce era însoțită de către martorul D. I. A. D. ce i-au aplicat o lovitură martorului, cu palma peste față, inculpații B. A. A. și M. F. au început să-l lovească și pe B. C. B. I., pretinzând că acesta nu a remis nici până la acea dată „.". Sora părții vătămate - numita B. A. F. - a confirmat, cu ocazia audierilor, că inculpatul împreună cu inculpatul și numitul au sunat-o de mai multe ori și chiar au venit la locuința ei pentru a cere o pretinsă datorie a fratelui ei. Personal i-a dat inculpatului M. F. suma de 100 lei, în speranța că cei trei autori vor înceta cu amenințările și violențele asupra fratelui său. Cu toate acestea, la începutul lunii februarie 2011, martorul B. A. F. a fost din nou sunată de către inculpat care i-a spus că partea vătămată trebuie să-i mai dea 500 lei .

Într-o altă împrejurare (petrecută tot în vara-toamna anului 2010 fără a se putea localiza exact în timp) inculpații B. A. A. și M. F. s-au întâlnit cu partea vătămată B. C. B. I. care se afla în fata casei martorului D. I. A., stând de vorbă cu acesta din urmă. D. ce au sosit la fața locului, inculpatul M. F. a aplicat lovituri părții vătămate, întrucât aceasta refuza remiterea sumei de bani pretins datorată. În timpul exercitării agresiunilor, inculpatul M. F. a dezbrăcat partea vătămată de geaca cu care era îmbrăcată și a refuzat să i-o mai dea înapoi, motivând că are de primit „.". P. vătămată s-a opus, însă sub imperiul amenințărilor și a agresiunilor, s-a lăsat dezbrăcată de geacă. D. ce a fost agresată, partea vătămată a fost condusă, împotriva voinței, în casa numitului C. V. A., fiind însoțită și de către martorul D. I. A. D. intrarea în casă, inculpatul B. A. A. a asigurat ușa cu cheia. U., partea vătămată a fost supusă agresiunilor exercitate de către inculpații B. A. A. și M. F., precum și de către

C. V. A. și nu i s-a permis să, părăsească locuința pentru aproximativ o jumătate de oră. În toată această perioadă, partea vătămată a fost bătută, cei trei încetând agresiunile doar în momentul în care au observat că B. C. B. I. a început să aibă hemoragie nazală. La plecare, după ce i s-a permis să părăsească apartamentul, partea vătămată a cerut să i se înapoieze geaca, ce-i fusese luată anterior (în momentul întâlnirii pe stradă), inculpații B. A. A. și M. F. dându-o înapoi dar cerându-i în schimb să aducă bunuri de valoare, gen televizor - tip plasmă, un sistem audio, calculator sau articole de îmbrăcăminte. La plecare partea vătămată a fost amenințată de inculpatul M.

F. „că nu va scăpa de el toată ziua, îl va însoți peste tot" până nu-i va da „." și bunurile anterior menționate. Chiar și după plecarea părții vătămate B. C. B. I. și a martorului D. I. A., inculpatul M. F. și inculpatul B. A. A. nu au încetat amenințările și au urmărit partea vătămată până la domiciliu, așteptând în scara blocului. D. o perioadă de aproximativ două ore, când partea vătămată a ieșit din imobil, cei doi au întrebat-o când rămâne singură acasă pentru a intra în apartamentul acesteia, pentru a verifica ce bunuri de valoare deține, întrucât partea vătămată le-a precizat că bunurile nu îi aparțin, inculpatul i-a transmis „vezi cum faci să te descurci, că mie îmi trebuie banii!".

În data de (...), inculpatul M. F. și numitul C. V. A., care cunoșteau că partea vătămată se află în vizită la prietena sa ce locuia pe strada P. I. din municipiul B., i-au solicitat martorului S. C. M. si să sune partea vătămată pe telefonul mobil și să-i ceară să coboare în fața blocului sul pretextul că ar avea ceva de discutat. U. apelului telefonic, partea vătămată B. C. B. I. a coborât, moment în care inculpatul M. F. și numitul C. V. A. i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, partea vătămată căzând la pământ. A. au încetat în momentul în care partea vătămată a început să sângereze în zona urechii. D. ce s-a ridicat, inculpatul M. F. i-a solicitat remiterea telefonului mobil marca Sonny, Ericsson T 715, sub pretextul că i-l va da înapoi atunci când va obține și el suma de bani provenită din „.". Pe fondul violențelor și amenințărilor la care era supusă, partea vătămată a predat telefonul inculpatului. U., inculpatul M. F. a obligat partea vătămată să scrie pe o coală de hârtie că telefonul mobil este predat de bună voie până la restituirea sumei de 450 lei.

U. agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, atestate prin raportul medico-legal nr.403/II/a/25 din (...) emis de către S. de M. L. B. N. L. traumatice suferite de către B. C. B. I. s-au putut produce prin lovire cu corp dur sau corp dur cu muchii, putându-se produce la data de (...). U. acestui ultim incident, partea vătămată B. C. B. I. a anunțat organele de poliție, iar în data de (...) s-a procedat la efectuarea unei activități de surprindere în flagrant a momentului în care inculpatul M. F. primea suma de 180 lei de la partea vătămată. Chiar dacă i-a fost remisă și această sumă, inculpatul M. F. a refuzat restituirea telefonului mobil marca Sonny Ericsson T 715 (luat prin violențe în data de (...)), pretinzând în continuare încă 270 lei. La controlul corporal efectuat asupra inculpatului M. F. a fost găsită suma de 180 lei (bancnotele având inscripționată mențiunea „șantaj"), telefonul mobil marca Sonny Ericsson T

715 cu e-mail 356627036856813 și înscrisul încheiat în data de (...) (filele

25/27,47).U. verificărilor efectuate, s-a constatat că IMEI-ul telefonului mobil găsit asupra inculpatului era același cu cel folosit de către partea vătămată.

Raportat la această stare de fapta, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de către inculpatul M. F. de a constrânge partea vătămată B. C. B. I., prin violențe și amenințări, să dea o sumă de bani ce nu era datorată, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 din Codul penal, motiv pentru care reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal

(nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art.

76 alin. 1 lit. e Cod penal, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

T., fapta inculpatului M. F. care împreună cu inculpatul B. A. A., în vara-toamna anului 2010 (fără a putea preciza exact data), au deposedat partea vătămată B. C. B. I. de geaca din piele, prin întrebuințarea de amenințări și violențe, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal, motiv pentru care cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

De asemenea, fapta inculpatului M. F. care împreună cu numitul C. V. A., în data de (...), au deposedat partea vătămată B. C. B. I. de un telefon mobil, prin întrebuințarea de amenințări și violențe, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin.

2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal, motiv pentru care cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

T., fapta inculpatului M. F. care împreună cu inculpatul B. A. și cu numitul C. V. A., în vara-toamna anului 2010, (săvârșită în cursul aceleiași zile când s-a comis și tâlhăria soldată cu deposedarea părții vătămate de geaca pe care o îmbrăca), au lipsit de libertate în mod ilegal pe partea vătămată B. C. B. I., urmărind obținerea unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 din Codul penal, motiv pentru care cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, motiv pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului

M. F., instanța de fond a apreciat că în speță parții vătămate i-a fost grosolan încălcată libertatea morală de a lua hotărâri și de a se manifesta în conformitate cu propria sa voință. Inculpatul, urmărind dobândirea în mod ilicit a unui folos de natură patrimonială, prin amenințări și agresiuni repetate, exercitate singur sau împreună cu alte persoane, a constrâns partea vătămată să suporte consecințe păgubitoare. Din materialul probator administrat reiese, fără putință de tăgadă, că inculpatul M. F. a constrâns partea vătămată să plătească dobândă la o sumă de bani achitată cu întârziere - impunere instituită pe o perioadă îndelungată de timp, în cadrul căreia a uzitat de exercitarea unor violențe fizice asupra părții vătămate și de insuflarea unor temeri puternice acesteia. R. la latura subiectivă, instanța apreciază că inculpatul a acționat cu intenție directă. Având în vedere că inculpatul a insistat neîntemeiat ca partea vătămată să-i achite o sumă de bani neconvenită

și ca atare, nedatorată, că l-a căutat telefonic săptămână de săptămână sau chiar zi după zi și i-a întins curse repetate pentru a-l întâlni și că ori de câte ori i s-a ivit prilejul l-a amenințat și l-a violentat pe partea vătămată, instanța apreciază că inculpatul M. F. a acționat în cunoștință de cauză cunoscând starea de teroare instituită asupra părții vătămate, dar a rămas indiferent, urmărind doar obținerea sumei de bani solicitate acesteia.

P. a reține în sarcina inculpatului M. F. infracțiunea de șantaj, instanța a avut în vedere declarațiile date de partea vătămată, f. 28,34 - urm. penală și f.

50 - judecată (a istorisit detaliat înțelegerea intervenită între părți și incidentele în care a fost implicat), declarațiile date de inculpatul M. F., f. 53 urm penală și f. 52 judecată (a recunoscut primirea sumei de 350 lei convenită, recunoaște că l-a amenințat în mod repetat pe partea vătămată pentru neplata sumei oferită de acesta și acceptată de către el, sunându-l uneori săptămânal); declarație dată de martorul D. A. f. 72 - urm. penală și f. 93,127 - judecată (știa de solicitările inculpatului M. F. asistând atât la violențele exercitate asupra părții vătămate în casa lui C. V. A., cât și în cartierul Ș. cel Mare); declarațiile martorului S. I. I. f. 76 urm. penală (cunoștea faptul că inculpatul M. F. i-a perceput părții vătămate dobânzi pentru întârzierea înregistrată la plata unui preț, fiind de față atunci când acesta din urmă a fost lovit de către inculpați în fața blocului unde locuiește); declarația martorului S. C. M. - f. 78 urm. penală (a fost pus de inculpatul M. F. să-l sune pe partea vătămată și să-l roage să coboare în fața blocului situat în str. P. I., seara inculpatul povestindu-i că l-a bătut, arătându-i și o hârtie prin care partea vătămată își lua angajamentul de a-i da bani); declarația martorului B. F. f. 80- urm. penală și f. 92 - judecată (a confirmat primirea de către inculpat a sumei de 350 lei și a arătat că era în balcon când l-a văzut pe inculpatul M. F. lovindu-l cu pumnul în față pe partea vătămată); declarația martorului B. A. f. - 81 urm. penală, f. 66 - judecată (a arătat că inculpații au venit la ușa locuinței părții vătămate, prilej cu care l-au amenințat pe acesta, a aflat de violențele la care a fost supus, iar la începutul lunii februarie 2012 sunată fiind de inculpatul M. F., acesta i-a spus că lănțișorul s-a scumpit și că partea vătămată mai are de îi dat 500 de lei); declarațiile martorilor D. C. V. f. 82 - urm. penală și f. 155 - judecată și B. A. f, 84 - urm. penală și f. 155 - judecată (l-au auzit pe inculpatul M. F. în localul în care a fost organizat flagrantul spunându-i părții vătămate că-i va da înapoi telefonul atunci când îi va da toți banii); declarația martorului V. D. f. 87 - urm. penală și f. 157 - judecată (a prezentat hărțuirea la care a fost suspus partea vătămată, intensitatea insistențelor M. F., faptul că l-a contactat pe internet pe partea vătămată fixându-și o întâlnire, comportamentul părții vătămate, acesta fiind nevoit să se ascundă și să alerge pentru a scăpa de inculpați); declarația martorului P. A. f. 90 - urm penală și f. 180 - judecată (a fost de față când au încheiat înțelegerea privitor la lănțișorul de argint și când partea vătămată i-a dat banii înapoi inculpatului

M. F. - acesta spunând că nu va mai avea treabă cu partea vătămată; l-a întâlnit pe partea vătămată când avea urechea însângerată învederând instanței frica de care era stăpânit partea vătămată - și când era cu prietenii fugea când îl vedea pe inculpat, acesta fiind cel care îl căuta și îi cerea mereu dobândă).

Relevante în cauză sunt și împrejurările descrise de inculpatul B. A. A. (f.123- judecată), acesta precizând că în prezența sa M. F. îi aplica cel puțin câte o lovitură cu palma părții vătămate atunci când îl întâlnea.

În ceea ce privește declarațiile martorului D. A. și declarațiile martorilor D. C. V., B. A. și V. D., instanța de fond a apreciat aceștia au arătat adevărul în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, explicațiile date cu privire la ezitările exprimate și revenirile efectuate în cursul judecății nefiind plauzibile și de natură a fi apreciate de către instanță ca reale. În opinia instanței, amănuntele asupra cărora s-a revenit fie sunt consecința trecerii timpului (ce își pune parțial pecetea pe amintiri), fie sunt rodul influențelor exercitate, ori a dorinței de „a-l ajuta"; pe inculpat. R. la inculpat, merită menționat faptul că inculpatul nu a manifestat consecvență, în cursul urmăririi penale recunoscând exercitarea de violențe asupra părții vătămate, dar indicând ca autori pe C. V. și B. A., pentru ca în faza de judecată să precizeze că partea vătămată nu a fost violentată în nici o împrejurare din cele descrise în actul de sesizare al instanței. Inconsecvența procesuală probată de inculpat denotă nesinceritatea de care este mânat, neputința acestuia de a recunoaște faptele comise și de a suporta consecințele acțiunilor sale.

R. la infracțiunile de tâlhărie, instanța de fond a apreciat ca fiind probate atât violențele fizice exercitate de inculpatul M. F. împreună cu B. A. în apropierea str. C.R V. și V. Lupu ocazie cu care i-a fost sustrasă geaca părții vătămate cât și agresiunile fizice exercitate de inculpatul M. F. împreună cu C. V. în str. P. I., când i-a fost luat fără drept telefonul mobil. I. reține că ambele infracțiuni au fost comise în locuri publice și de fiecare dată au acționat câte două persoane împreună.

În ceea ce privește incidentul violent în urma căruia partea vătămată a fost deposedat de geacă, instanța în reținerea infracțiunii de tâlhărie în sarcina inculpaților M. F. și B. A., a avut în vedere declarația dată de partea vătămată f. 28 și 34- urm. penală și f. 50 - judecată (a arătat că a fot lovit cu pumnii și palmele, că i-a fost luată geaca în contul datoriei); declarația dată de martorul D. I. A. f. 72 urm. penală (a fost de față când inculpații l-au lovit cu pumnii și i- au tras geaca de pe el refuzând să i-o restituie), precum și declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală și în faza de judecată, aceștia confirmând întâlnirea și incidentele ce au urmat.

I. de fond a apreciat că declarația reală a martorului D. A. este cea dată în cursul urmăririi penale f.72, ezitările și revenirile din cursul judecății (f. 93, iar mai apoi f.127), nefiind riguros explicate.

Cu privire la împrejurările în care partea vătămată a fost deposedată de telefonul mobil în urma violențelor exercitate de inculpatul M. F. și numitul C.

V., l-a reținerea tâlhăriei, instanța a avut în vedere declarațiile date de partea vătămată pe parcursul procesului penal, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante f.18 - urm. penală (telefonul a fost găsit asupra inculpatului M. F.); raportul de constatare medico legală f. 42 urm. penală

(partea vătămată au suferit leziuni ce au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale); declarația dată de inculpatul M. F. f.53 - urm. penală (telefonul a ajuns în posesia sa, dar după spusele lui i-a fost oferit de partea vătămată, ce nu a fost forțat să redacteze înscrisul de predare), declarația martorului S. C. M. f.78 - urm. penală (el a facilitat întâlnirea dintre părți chemându-l în fața blocului pe partea vătămată, inculpatul relatându-i spre seară martorului că l-a bătut și a luat un angajament de la acesta) și declarația martorei S. A. f.159 - judecată (în perioada respectivă era prietena părții vătămate, din apartamentul ei a coborât acesta întorcându-se la ceva timp cu o rană la ureche)

Cu privire la înscrisul de la f.48 (dosar urm. penală), instanța de fond a apreciat că acesta a fost redactat la solicitarea inculpatului M. F. și fără îndoială ulterior exercitării de violențe asupra părții vătămate ce au condus la deposedarea acestuia de telefonul mobil. Ca atare, documentul nu prezintă relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptelor dat fiind condițiile speciale în care a fost solicitat și obținut.

R. la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținută în sarcina inculpatului M. F., instanța a considerat că prin acțiunea sa inculpatul a restrâns și chiar a anulat libertate fizică a părții vătămate, respectiv de a se deplasa și de a acționa conform propriei sale voințe, cu scopul de a-l determina pe acesta să le procure un folos patrimonial pretins cuvenit.

Din probele administrate rezultă că inculpații M. F. și B. A. l-au obligat pe partea vătămată să-i urmeze pe jos din zona C. V. -V. Lupu până pe str. O. (o distanță relativ mare), îl trăgeau de mâini atunci când se oprea și odată ajuns la casa lui C. V. au încuiat ușa, l-au violentat și i s-a permis să plece numai după ce a promis că va încerca să rezolve problema. T., martorul D. A. f.72 - urm. penală a arătat că inculpații i-au spus că îl vor însoți la domiciliul și vor aștepta să le aducă bunuri de valoarea sumei pretins datorate. Împrejurările mai sus descrise au fost relatate detaliat de martorul D. A., instanța de fond apreciind că acesta a arătat adevărul cu prilejul declarației luate în cursul urmăririi penale, în faza de judecată uitând câte ceva din cele petrecute fără a putea justifica o astfel de atitudine.

În opinia instanței, durata lipsirii ilegale de libertate nu a fost una considerabilă dar suficientă pentru realizarea conținutului infracțiunii - partea vătămată fiind lipsită efectiv de posibilitatea de a se deplasa potrivit voinței sale. Fără îndoială a fost vorba de minute în șir în cursul cărora partea vătămată a fost violentată și a fost chestionată cu privire la bunurile pe care le are în apartament și pe care le-ar putea da inculpaților pentru a stinge pretinsa datorie. De asemenea, instanța a considerat că inculpatul M. F. a cunoscut caracterul ilegal al acțiunilor sale, a urmărit încălcarea dreptului de deplasare liber a părții vătămate călăuzit fiind de dorința de a obține ceea ce considera că i se cuvine.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, circumstanțele concrete de comitere a faptelor, modul de acțiune, precum și valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat. T., instanța a luat în considerare faptul că inculpatul M. F. nu a fost condamnat anterior - aspect reținut de către instanță ca circumstanță atenuantă potrivit art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

Pe cale de consecință, conform art. 33 lit. a Cod penal, instanța de fond a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului M. F., sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (cele trei pedepse de câte 3 ani și 2 luni închisoare și respectiv pedeapsa de 5 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 3 luni (raportat la ansamblul infracțional creat, la numărul și diversitatea infracțiunilor comise și la durata îndelungată a rămânerii inculpatului în câmpul infracțional), deci în total 3 ani și 5 luni închisoare.

La alegerea modalității de executare a pedepsei pentru inculpatul M. F., respectiv în pedeapsa închisorii cu privare de libertate, instanța de fond a avut în vedere planul pus la punct pentru a-l determina pe partea vătămată să-i ofere ceea ce nu i se cuvenea, faptul că în urmărirea și intimidarea părții vătămate a antrenat mai multe persoane (unii care i-au fost alături în exercitarea de violențe și amenințări asupra acestuia, iar alții pentru a-i facilita întâlnirea cu partea vătămată), precum și scopul meschin urmărit: îmbogățirea imediată și fără just temei. Apărarea făcută de inculpat în sensul că folosul neconvenit în momentul încheierii înțelegerii nu a fost impus părții vătămate este puțin probabil în condițiile în care odată ce i-a fost oferit și nu i-a fost dat l-a determinat pe promitent să-și respecte cuvântul dat inclusiv prin amenințări și violențe. T., la alegerea modalității de executare a pedepsei închisorii, instanța a avut în vedere modul josnic de acțiune la care a recurs inculpatul: amenințări proferate la adresa părții vătămate, rostite direct ori transmise prin rude sau prieteni; exercitarea de violențe fizice ori de câte ori i s-a ivit ocazia indiferent de locul în care se aflau (în plină stradă, în scara blocului, în incinta casei numitului C. V.). De asemenea, instanța a avut în vedere capcanele întinse părții vătămate pentru a putea să-l întâlnească și astfel de a-l intimida, de a-i înfrânge voința și de a-l forța să se supună întocmai și la timp dorințelor sale, precum și consecințele grave ale acțiunilor întreprinse de inculpați. P. partea vătămată, mecanismul infracțional conceput și pus în mișcare de inculpat a atras instaurarea unui climat de insecuritate și implicit o stare perpetuă de teamă, o limitare drastică a libertății de deplasare.

M. audiați în cauză au relatat instanței că ori de câte ori ieșea din casă partea vătămată era cu „ochii în patru"; pregătit să alerge și să se ascundă în cazul în care inculpatul ar fi apărut din nou pentru a-i cere socoteală de dragul principiului „cuvântul dat trebuie respectat";. La alegerea modalității de executare al pedepsei, instanța a avut în vedere și spiritul justițiar excesiv al inculpatului (prost înțeles și ilegal exercitat), ce a preferat să-și facă dreptate cu pumnii și prietenii în loc să ceară justiției să rostească dreptul pe care pretindea că îl are. Într-adevăr suma de bani solicitată poate să pară derizorie, dar acest aspect nu este favorabil inculpatului M. F. întrucât evidențiază potențialul infracțional și implicit de ce este în stare pentru a intra în posesia unei sume relativ infime ca și cuantum și despre care, constant a arătat, că nu a cerut-o, ci doar a acceptat-o.

T., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a

Teza a II-a și lit. b Cod Penal.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menține măsura arestării preventive a inculpatului M. F., iar potrivit art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, respectiv din data de (...), la zi.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. F.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. A. A., instanța de fon a reținut că fapta acestuia, de a o deposeda de giacă în vara-toamna anului 2010 (fără a putea preciza exact data) pe partea vătămată B. C. B. I., împreună cu inculpatul M. F., prin întrebuințarea de amenințări și violențe, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.

1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel, aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, text legal în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare

T. fapta aceluiași inculpat care în toamna anului 2010 (în aceeași zi în care a fost sustras și telefonul mobil prin tâlhărie), împreună cu inculpatul M.

F. au lipsit de libertate pe partea vătămată B. C. B. I., pentru a obține un folos material, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (nu a mai fost condamnat anterior) și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.

1 lit. b Cod penal, text legal în baza căruia va fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În ceea ce privește incidentul violent în urma căruia partea vătămată a fost deposedat de giacă, instanța în reținerea infracțiunii de tâlhărie în sarcina inculpatului B. A., a avut în vedere declarația dată de partea vătămată f.28 și

34-urm. penală și f.50-judecată (a arătat că a fost lovit cu pumnii și palmele de către inculpații B. și M., că i-a fost luată geaca în contul datoriei); declarația dată de martorul D. I. A. f.72 urm. penală (a fost de față când inculpații l-au lovit cu pumnii și i-au tras geaca de pe el refuzând să i-o restituie), precum și declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală și în faza de judecată, aceștia confirmând întâlnirea și incidentele ce au urmat.

S-a impus a mai fi precizat că instanța a apreciat ca reală și completă declarația dată de martorul D. A. în cursul urmăririi penale f. 72, ezitările și revenirile din cursul judecății (f. 93, iar mai apoi f. 127), nefiind riguros explicate.

R. la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținută în sarcina inculpatului B. A., instanța de fond a considerat că prin acțiunea sa inculpatul a restrâns și chiar a anulat libertate fizică a părții vătămate, respectiv de a se deplasa și de a acționa conform propriei sale voințe, cu scopul de a-l determina pe acesta să-i procure inculpatului M. F. un folos patrimonial pretins cuvenit.

Din probele administrate rezultă că inculpații M. F. și B. A. l-au obligat pe partea vătămată să-i urmeze pe jos din zona C. V. -V. Lupu până pe str. O.

(o distanță relativ mare), îl trăgeau de mâini atunci când se oprea și odată ajuns la casa lui C. V. au încuiat ușa, l-au violentat și i s-a permis să plece numai după ce a promis că va încerca să rezolve problema. T., martorul D. A. f.72 - urm. penală a arătat că inculpații i-au spus că îl vor însoți la domiciliul și vor aștepta să le aducă bunuri de valoarea sumei pretins datorate. Împrejurările mai sus descrise au fost relatate detaliat de martorul D. A., instanța apreciind că acesta a arătat adevărul cu prilejul declarației luate în cursul urmăririi penale, în faza de judecată uitând câte ceva din cele petrecute fără a putea justifica o astfel de atitudine.

În opinia instanței, durata lipsirii ilegale de libertate nu a fost una considerabilă dar suficientă pentru realizarea conținutului infracțiunii - partea vătămată fiind lipsită efectiv de posibilitatea de a se deplasa potrivit voinței sale. Fără îndoială a fost vorba de minute în șir în cursul cărora partea vătămată a fost violentată și a fost chestionată cu privire la bunurile pe care le are în apartament și pe care le-ar putea da inculpatului M. F. pentru a stinge pretinsa datorie. De asemenea, instanța de fond a considerat că inculpatul B. A. a cunoscut caracterul ilegal al acțiunilor sale, a urmărit încălcarea dreptului de deplasare liber a părții vătămate.

În reținerea infracțiunilor mai sus menționate, instanța a luat în considerare și declarațiile date de inculpat în faza de judecată (f. 123), acesta confirmând întâlnirea din ziua respectivă, dar tăgăduind tâlhăria soldată cu deposedarea părții vătămate de geaca pe care o avea asupra lui, iar în ceea ce privește lipsirea ilegală de libertate au arătat că s-au deplasat în locuința lui C. V. și că acesta ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate.

La individualizarea acestor pedepse, instanța a avut în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptelor, gradul de pericol social al acestora, modul de acțiune, contribuția avută la săvârșirea faptelor. T., instanța a luat în considerare faptul că inculpatul B. A., nu a fost condamnat anterior - aspect reținut de către instanță ca circumstanță atenuantă potrivit art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.

Conform art. 33 lit. a Cod penal, instanța de fond a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului B. A. A., sunt în concurs real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (cele două pedepse de câte 2 ani și 10 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni (raportat la întreaga activitate infracțională desfășurată și la aportul consistent avut în tâlhărirea și lipsirea de libertate în mod ilegal a părții vătămate), deci în total 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza a II-a

și lit. b Cod Penal.

T., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că îndreptarea inculpatului este încă posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată acestuia, instanța în baza art. 86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. A. și implicit pedepsele accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, stabilind un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, pe durata căruia acesta urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a). să se prezinte la datele fixate, la S. de P. de pe lângă T. B.-N. b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 din Codul

Penal.

La dozarea pedepsei și la alegerea modalității de executare a pedepsei pentru care s-a optat, instanța de fond a luat în considerare contribuția avută de inculpatul B. A. A. la punerea în practică a planului infracțional croit de inculpatul M. F. și rolul violent ce i-a fost atribuit pentru încasarea de către inculpatul M. F. a unui folos material necuvenit. Raportat la scopul reprobabil urmărit, la acțiunile ilicite întreprinse și la aportul avut pentru finalizarea lor conform dorințelor inculpatului M. F., instanța a apreciat că pentru îndreptarea sa și pentru conștientizarea completă a consecințelor faptelor sale se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului B. A. pe o durată suficientă care să-i atragă atenția și care să-l țină deoparte de dorința de a-și „. prietenii prin comiterea de infracțiuni.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. A. A.

În ceea ce privește aspectele invocate de inculpatul M. F. în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că, pe de o parte, împrejurările învederate nu sunt dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. art. 197 alin. 1-3 Cod procedură penală, și care atrag astfel nulitatea absolută, iar pe de altă parte, solicitările înserate în cuprinsul înscrisului depus în cursul urmăririi penale puteau fi formulate pe tot parcursul cercetării judecătorești, efectuată la mai multe termene de judecată și care, în opinia instanței, este completă, sub aspectul probatoriului ce se impunea a fi administrat în cauză

În latura civilă a procesului penal conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, instanța de fond a constatat că bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate B. C. B. I. și că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul

M. F. să plătească statului să plătească statului suma de 1.100 lei cu titlu cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul B. A. A. l-a obligat să plătească statului să plătească statului suma de 700 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe, inculpații B. A. A. și M. F. au declarat recurs, în termen legal, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie, inculpatul B. depunând un memoriu pentru termenul din data de 2 aprilie 2012.

În ședința publică din data de (...) inculpatul M. F., prin apărător ales, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau în subsidiar, achitarea inculpatului pentru toate cele trei fapte iar in terțio, să se reindividualizeze pedeapsa în sensul de a dispune fie aplicarea unei pedepse egale cu perioada executată, fie suspendarea executării restului de pedeapsă.

Trimiterea cauzei spre rejudecare a fost solicitată întrucât instanța nu a repus cauza pe rol pentru a analiza cele menționate în concluziile scrise depuse la dosar, în care s-a invocat lipsa competenței procurorului de a aviza rechizitoriul, împrejurarea că față de inculpat a fost începută și confirmată urmărirea penală doar cu privire la infracțiunea de șantaj și lipsire de libertate, însă cu privire la infracțiunea de tâlhărie nu i s-a adus la cunoștință învinuirea și nici nu a fost audiat cu privire la această infracțiune. T., nu s-a pus în discuție nici legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța pronunțându-se asupra menținerii acestei măsuri conform art.350 C.pr.pen. Ca atare, apreciază că măsura arestării preventive a încetat față de inculpat.

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că din probele administrate rezultă că între inculpat și partea vătămată a avut loc o tranzacție în sensul că inculpatul i-a dat un lănțișor părții vătămate în scopul vinderii acestuia și a-i da o anumită sumă de bani. P. vătămată nu a mai înapoiat lănțișorul și nici suma de bani iar aceste părți au convenit pe lângă inițială să-i mai dea o sumă de bani pentru că nu i-a dat la timpul stabilit acea sumă de bani. T. starea de fapt desfășurată care a dus la reținerea în sarcina inculpatului a celor trei infracțiuni, nu a constat în nimic altceva decât în insistențele inculpatului pe lângă partea vătămată de a se restitui sumele de bani. C. că infracțiunea de șantaj nu poate fi reținută atâta timp cât inculpatul nu a șantajat ci doar a insistat să-i înapoieze suma de bani cu care s-au înțeles. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, arată că geaca care s-a stabilit că a fost luată de inculpat, din declarațiile părții vătămate și ale martorilor rezultă că geaca a rămas în posesia părții vătămate și era acasă la aceasta. R. la infracțiunea de lipsire de libertate, arată că din declarațiile martorilor rezultă că ar exista un dubiu că inculpatul l-ar fi reținut pe partea vătămată într-o încăpere. M. declară că nu s-au exercitat violențe asupra părții vătămate și că aceasta putea să părăsească încăperea. Solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor care au arătat că la poliție li s-a scris declarațiile și că au fost amenințați să scrie într-un anumit fel iar cu privire la declarația martorului D., acesta a arătat că inculpatul nu a exercitat violențe asupra părții vătămate. A. că timpul arestării a fost suficient să conștientizeze ceea ce a făcut, este la prima confruntare cu legea penală astfel că se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatului B. A. A., prin apărător din oficiu a achiesat la excepțiile invocate de coinculpat. S-a solicitat achitarea conform art.10 lit.d C.pr.pen., arătând că sora părții vătămate s-a exprimat clar că acea geaca nu a părăsit niciodată domiciliul părții vătămate și că în prezent se află în posesia familiei, partea vătămată a spus că în momentul în care s-a ajuns în apartamentul lui C., inculpatul a intrat ultimul și nu s-au exercitat măsuri violente. Aspectele care au fost arătate de martori nu pot să facă altceva decât să susțină principiul „in dubio pro reo"; astfel că manifestările martorilor de a reveni asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu fac altceva decât să beneficieze inculpatului.

Inculpatul nu a avut nici un beneficiu material în urma acestei infracțiuni.

În subsidiar s-a solicitat a se da o mai mare eficiență art.76 rap.la art.74 lit.a și c C., respectiv faptul că inculpatul nu a comis alte fapte de natură penală, a avut o atitudine sinceră de la primele acte și că și-a arătat disponibilitatea prezentării la toate actele de urmărire penală. Mai mult, din actele dosarului rezultă că inculpatul este în măsură să-și câștige existența.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică

și legală, susținută de probele administrate.

A rezultat din ansamblul probator că inculpatul M. F. a constrâns pe partea vătămată B. C. B. I., prin violențe și amenințări, să dea o sumă de bani ce nu era datorată, că împreună cu inculpatul B. A. A., în vara-toamna anului

2010 (fără a putea preciza exact data), au deposedat pe partea vătămată B. C.

B. I. de geaca din piele, prin întrebuințarea de amenințări și violențe, că împreună cu numitul C. V. A., în data de (...), au deposedat pe partea vătămată

B. C. B. I. de un telefon mobil, prin întrebuințarea de amenințări și violențe, și că împreună cu inculpatul B. A. și cu numitul C. V. A., în vara-toamna anului

2010, (săvârșită în cursul aceleiași zile când s-a comis și tâlhăria soldată cu deposedarea părții vătămate de geaca pe care o îmbrăca), au lipsit de libertate în mod ilegal pe partea vătămată B. C. B. I., urmărind obținerea unui folos material.

Existența faptelor mai sus menționate de șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal și vinovăția inculpaților recurenți M. F. și Băniciuiu A. A. în comiterea acestora au fost dovedite prin declarațiile date de inculpați (f.52-

53, 123-124), declarația dată de partea vătămată B. C. B. I. (f. 50-51), precum

și depozițiile martorilor B. Ana M. F. (f.66-67), B. F. (f.92), D. I. A. (f.93), Chifa

Ș. (f.113), M. A. Alin (f.114), Kozak N. Tiberiu (f.125-126), D. I. A. (f.127-128), D. C. V. (f.155), B. A. A. (f. 156), V. D. C. (f.157-158), S. A. B. (f. 159), Uilăcan D. (f.178), P. A. V. (f.180-181).

I. de fond a efectuat o analiză completă și judicioasă a probatoriului administrat, reținând în mod corect că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Analiza obiectivă a probelor administrate pune în evidență și caracterul adecvat al pedepselor aplicate inculpaților, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.

Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepselor, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52

La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptelor, care este unul ridicat, circumstanțele concrete în care au fost comise, modul de acțiune, valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat, faptul că inculpații nu au mai fost condamnați anterior, împrejurare care a fost reținută ca și circumstanță atenuantă conform art.74 lit.a Cod penal.

În mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei fiind vorba de conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, ceea ce a creat un pericol potențial pentru ceilalți participanți la trafic, inculpatul dând dovadă de curaj și perseverență infracțională, după ce a mai fost condamnat anterior pentru o faptă de același gen și fiind în stare de recidivă postexecutorie în raport de alte condamnări anterioare.

Nu se impune coborârea pedepselor și mai mult sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, lipsa de antecedente penale a inculpaților primind relevanță în fața instanței de fond prin reținerea acestei împrejurări ca și circumstanță atenuantă conform art.74 lit.a Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art.189 alin.1,2 Cod penal este sancționată cu închisoarea de la 7 la 15 ani, iar infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților este sancționată cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.

În ce privește solicitarea inculpatului recurent M. F. de trimitere a cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu a repus cauza pe rol pentru apune în discuție susținerile sale din concluziile scrise, curtea reține că nu există nicio prevedere legală care să impună instanței repunerea cauzei pe rol într-o astfel de situație.

Conform art.344 Cod procedură penală numai dacă în cursul deliberării instanța găsește că o anumită împrejurarea trebuie lămurită și că este necesară reluarea cercetării judecătorești repune cauza pe rol.

Mai mult, inculpatul M. F. a avut apărător ales pe tot parcursul procesului, astfel că susținerile din concluziile scrise puteau fi făcute anterior, cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în cauză.

Susținerile inculpatului M. F. din concluziile scrise vizează aspecte ce puteau atrage o eventuală nulitate relativă a actelor procedurale, nulitate reglementată de art.197 alin.4 Cod procedură penală și care trebuia invocată la primul termen de după efectuarea actelor respective, invocarea lor în concluziile scrise fiind tardivă

Nu se confirmă susținerea inculpatului M. în sensul că s-a început urmărirea penală doar pentru două infracțiuni și că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât prin O. din (...) s-a dispus extinderea cercetărilor și schimbarea încadrării juridice, reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunile de șantaj, lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie - 2 fapte, prev.de art.194 alin.1, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.189 alin.1 și 2 Cod penal, art.211 alin1, alin.2 lit.c alin.2/1 lit.a - 2 fapte, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal - f.11-12 dosar u.p.

Aspectele referitoare la neregularitatea prezentării materialului de urmărire penală și la neregularitatea actului de sesizare a instanței prin verificarea sa de către prim-procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și nu de către prim-procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Bistrița trebuiau invocate la alt moment procesual.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului M. în sensul că măsura arestării preventive a încetat de drept întrucât nu s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța pronunțându-se asupra menținerii acestei măsuri conform art.350 C.pr.pen., deoarece art.160/b Cod procedură penală prevede că în cursul judecății instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, ori după încheierea dezbaterilor cauza nu se mai află în cursul judecății, ci sunt aplicabile prevederile art.350 Cod procedură penală care impune instanței ca prin hotărâre să se pronunțe și asupra măsurii preventive.

P. considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. A. A., dom.în B., Str.M. nr.13, sc.B, ap.23, județul B.-N. și M. F., fiul lui A. și D., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 169 din (...) a Judecătoriei B..

În baza art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

M. F. timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

În baza art.189 Cod procedură penală se vor stabili în favoarea Baroului

C. suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului

M., av.B. M. și suma de 300 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului B., av.C. T., sume ce se vor avansa din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul M. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul B. suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 lei onorariu avocat.

P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. A. A., dom.în B., Str.M. nr.13, sc.B, ap.23, județul B.-N. și M. F., fiul lui A. și D., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 169 din (...) a Judecătoriei B..

În baza art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului M., av.B. M. și suma de 300 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului B., av.C. T., sume ce se vor avansa din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul M. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul B. suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 lei onorariu avocat.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2012.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	G.IER
L. M. ANA C. M. Ș.	L. C.

Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: M.F.el Macidon.

← Decizia penală nr. 119/2012, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 1162/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj