Decizia penală nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1193/R/2012

Ședința publică din 11 septembrie 2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : L. H., judecător

JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. C.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. S. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații Ș. M.-Ș., Ț. A.-A., F. I.- B. împotriva sentinței penale nr. 269 din data de (...) a J. Z., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:

1. Ș. M. Ș. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a C., cu aplicarea art.37 lit.b C.;

2. Ț. A. A. pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la tâlhărie

și instigare la furt calificat, prevăzute de art. 26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a C. și art.25 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.;

3. F. I. B. pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat, prevăzute de art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a C. și art.25 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. M. Ș. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Capătă Antoniu Domițian M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul Ț. A. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.B. Maxim, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul F. I. B., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Kocsis Csilla Ana M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată I. I. și părțile civile C. I. și S. J. de U. Z.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului Ș. M. Ș. depune la dosar o serie de acte constând într-o cerere de schimbarea încadrării juridice, motive de recurs precum și o cerere în probațiune. Astfel, solicită în probațiune audierea părții vătămate I. I., având în vedere motivele de recurs, respectiv cererea de schimbarea încadrării juridice, reanalizarea laturii penale și civile pentru a dovedi adevărata stare de fapt întrucât partea vătămată nu a fost audiată de către instanța de fond. Inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune întrebări direct sau prin intermediul unui apărător.

Apărătorii inculpaților Ț. A.-A. și F. I.-B., față de cererea formulată, nu se opun admiterii ei.

Reprezentantul Parchetului, arată că la dosar există fotografii care lămuresc această problemă.

Apărătorul inculpatului Ș. M. Ș., arată că prin motivele de recurs a solicitat schimbarea încadrării juridice. De asemenea, consideră că se impune admiterea acestei cereri întrucât inculpatul susține o variantă iar partea vătămată o altă variantă iar martori oculari nu sunt.

Instanța, deliberând, față de motivele de recurs, conchide asupra inutilității audierii părții vătămate, la dosar existând suficiente date pentru soluționarea cauzei pe baza probatoriului existent.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului Ș. M. Ș., solicită admiterea recursului, admiterea cererii de schimbarea încadrării juridice astfel cum a fost formulată în scris, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g C. cu aplicarea art.37 lit.a C., la pedeapsa închisorii într-un cuantum diminuat și cu executare în regim de detenție, precum și respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă. Astfel, consideră că instanța de fond în mod greșit a respins cererea inculpatului deoarece fapta acestuia de a deposeda pe neașteptate partea vătămată de un lănțișor pe care aceasta îl purta la gât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt și nu pe cele ale infracțiunii de tâlhărie. În cauză, smulgerea lănțișorului a avut loc prin surprindere, fără ca partea vătămată să conștientizeze instantaneu acest lucru pentru a putea opune rezistență, deci, nu se poate vorbi despre o violentare a acesteia. P. acest motiv, consideră corectă schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a C., cu aplicarea art.37 lit.b C. în infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g C. cu aplicarea art.37 lit.a C..

Consideră soluția instanței de fond ca fiind și netemeinică întrucât nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate raportat la disp.art.72 C. și nu s-a realizat prin prisma tuturor elementelor care au vizat modul și mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit și împrejurările în care a fost comisă fapta. Pedeapsa aplicată este rezultatul unei greșite încadrări juridice și a unei greșite operațiuni de individualizare. În privința inculpatului nu se poate ignora că acesta se afla în stare de ebrietate la momentul comiterii infracțiunii, că este o persoană tânără, a conștientizat și regretat fapta comisă iar situația în care se află, se datorează anturajului. Mai mult, inculpatul a recunoscut fapta în materialitatea sa și nu s-a prevalat de disp.art.320/1 C., tocmai pentru a avea parte de un proces echitabil.

Referitor la latura civilă a cauzei, consideră că odată cu admiterea cererii de schimbarea încadrării juridice, nu se justifică acordarea de daune morale. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul inculpatului Ț. A. A., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se ia ca atare concluziile expuse de antevorbitorul său pentru considerentele arătate. Cu onorar din FMJ.

Apărătorul inculpatului F. I. B., arată că pentru inculpat s-a stabilit o pedeapsă de 11 ani închisoare cu privare de libertate. A. că într-adevăr activitatea infracțională anterioară a inculpatului este destul de consistentă. S. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună modificarea cuantumului pedepsei aplicate în sensul reducerii ei. Este adevărat că pe parcursul efectuării urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul a negat participarea sa la comiterea infracțiunii de tâlhărie. Din starea de fapt reținută de instanță, rezultă că ar fi suficiente probe pentru a se reține vinovăția sub forma participației în calitate de complice. Inculpatul face parte dintr-o familie serioasă însă anturajul a avut o mai mare influență asupra sa. Instanța de fond a reținut că inculpatul a stat numai în preajma locului în care inculpatul Ș. a comis fapta de tâlhărie. S. reținerea circumstanțelor atenuante rezidând numai prin vârsta pe care o are inculpatul.

Reprezentantul Parchetului, apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice. În speță, avem o faptă încadrată de instanță în infracțiunea de furt calificat tocmai pentru faptul că s-a smuls lănțișorul de la gâtul persoanei dar aceasta nu a suferit nici o vătămare și avem o faptă încadrată în infracțiunea de tâlhărie pentru că acea smulgere a implicat și o vătămare a părții vătămate. În ceea ce privește pedepsele aplicate, raportat la fapta comisă, consideră că acestea sunt într-adevăr destul de mari însă problema se pune atunci când este vorba de a se reține circumstanțe atenuante vis-a-vis de aspectele din cazierul inculpaților. P. toate acestea, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul Ș. M. Ș., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. A. că nu el a comis infracțiunea de tâlhărie și nu a fost cel care i-a smuls lanțul de la gâtul părții vătămate.

Inculpatul Ț. A.-A., având ultimul cuvânt, solicită schimbarea încadrării juridice arătând că regretă fapta și solicită a se reține că nu are antecedente penale.

Inculpatul F. I.-B., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului achiesând concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 269 din data de (...) a J. Z., pronunțată în dosarul nr.(...), au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.

I. În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., cu aplicarea art.37 lit.a) C., a fost condamnat inculpatul Ș. M.-Ș., fiul lui M. și M., născut la data de (...), în Z., jud.S., cetățean român, studii generale, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Z. str.G-ral Dragalina, nr.16, bl.D-15, sc.A, ap.4, jud.S., CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea de tâlhărie care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate atât a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.151/(...) a J. Z., definitivă prin neapelare la data de (...), cât și în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.185/(...) a J. Z., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.136/(...) a T.ui S. la data de (...).

În baza art.83 alin.1 C., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.151/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 8 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.864 alin.1 raportat la art.83 alin.1 C., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.185/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 8 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z. și s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor, de 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...)) și 1 an și 6 luni închisoare

(aplicată prin sentința penală nr.151/(...)).

S-a constatat că infracțiunea de tâlhărie care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin decizia penală nr.2057/R/(...) a C. de A. C.-N.

În baza art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) C., s-au contopit pedepsele rezultante aplicate ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate și a beneficiului suspendării sub supraveghere, de 5 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.), 9 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre) și 9 ani închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre), iar pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni închisoare o sporește cu 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 10

(zece) ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul Ș. M. Ș. se află în prezent în executarea pedepsei de 5 ani închisoare cu privare de libertate aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.

În baza art.88 și art.36 alin.3 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive și partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de (...) la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.478/2011 din (...) emis de Judecătoria Zalău pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.337/(...) și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare.

În baza art.350 alin.1 C., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

II. În baza art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., a fost condamnat inculpatul Ț. A.-A., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în Z., jud.S., cetățean român, studii generale, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în Z. str.G-ral Dragalina, nr.5, bl.D-28, sc.A, ap.15, jud.S., CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.25 C. raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C., a fost condamnat inculpatul Ț. A.-A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul Ț. A. A. se află în executarea unei pedepse neprivative de libertate de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., definitivă față de inculpat la data de (...) prin nerecurare.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost cercetat în prezentul dosar și cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z. sunt concurente.

În baza art.865 alin.1 C., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.

În baza art.36 alin.1 C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 337/(...) a J. Z. cu pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință, iar pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare o sporește cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 alin.1 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la data de (...) la zi.

În baza art.350 alin.1 C., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

III. În baza art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., a fost condamnat inculpatul F. I.-B., fiul lui I. și F., născut la data de (...) în Z., jud.S., cetățean român, studii generale, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Z., b-dul M. Viteazul, nr.67, bl.MV-2, sc.A, ap.8, jud.S., CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.864 alin.1 raportat la art.83 alin.1 C., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.136/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin nerecurarea deciziei penale nr.67/(...) a T.ui S. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 7 ani și 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.25 C. raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C., a fost condamnat inculpatul F. I.-B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.864 alin.1 raportat la art.83 alin.1 C., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.136/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin nerecurarea deciziei penale nr.67/(...) a T.ui S. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z. și s-a repus pedepsele componente în individualitatea lor, de 3 ani și 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...)) și 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.136/(...) a J. Z.).

S-a constatat că infracțiunile de complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin decizia penală nr.2057/R/(...) a C. de A. C.-N.

În baza art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) C., s-au contopit pedepsele rezultante aplicate ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate, de 6 ani și 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.), 10 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre) și 6 ani închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre), iar pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare o sporește cu 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul F. I. B. se află în prezent în executarea pedepsei de 6 ani și 4 luni închisoare cu privare de libertate aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.

În baza art.88 și art.36 alin.3 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive și partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de (...) la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.479/2011 din (...) emis de Judecătoria Zalău pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.337/(...) și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare.

În baza art.350 alin.1 C., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

IV. În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a) C., cu aplicarea art.99 alin.3

C. și art.3201 C., a fost condamnată inculpata R. M. S., fiica lui M.-S. și M.-S., născută la data de (...), în localitatea J., jud.S., cetățean român, studii generale, necăsătorită, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliată în comun N., sat C., nr.173, jud.S., CNP 2., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.71 C., s-a interzis inculpatei, de la împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.110 raportat la art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.110 C..

Până la împlinirea vârstei de 18 ani instanța a încredințat supravegherea inculpatei părinților acesteia, R. M.-S. și R. M.-S., iar în continuare, până la împlinirea termenului de încercare, S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.1101 alin.1 raportat la aer.103 alin.2 C., instanța a pus în vedere părinților inculpatei minore, R. M.-S. și R. M.-S., că au îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorei, în scopul îndreptării acesteia și, totodată, au obligația de a înștiința de îndată instanța dacă minora se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra sa sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art.1101 alin.1 raportat la art.863 alin.1 C., pe durata termenului de încercare, de la împlinirea vârstei de 18 ani, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.1101 alin.3 raportat la prevederile art.864 și art.83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.14 C. raportat la art.346 C., art.998-999 și art.1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I., domiciliată în municipiul Z., str.Simion Bărnuțiu, bl.A-28, sc.B, ap.13, jud.S. și au fost obligați inculpații Ț. A.-A., F. I.-B. și R. M. S., în solidar, la plata sumei de 600 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat. În temeiul art.1000 alin.2 Cod civil, inculpata minoră R. M. S. a fost obligată la plata despăgubirilor civile și în solidar cu părțile responsabile civilmente R. M.- S. și R. M.-S.

În baza art.14 C. raportat la art.346 C., art.998-999 și art.1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. I., domiciliată în municipiul Z., str.V. Deleu, bl.G-28, ap.4, jud.S. și au fost obligați inculpații Ș. M. Ș., Ț. A.-A. și F. I.-B., în solidar, la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 C., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 4.400 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel: inculpații Ș. M. Ș., Ț. A.-A. și F. I.-B. câte 1.300 lei, iar inculpata minoră R. M. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente R. M.-S. și R. M.-S. 500 lei.

În baza art.189 alin.1 C., suma de 3.300 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, 1.200 lei pentru av.S. M.a și 1.500 lei pentru av.Chende Ciprian pentru asistența juridică acordată în faza de urmărire penală și de judecată.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din Dosar nr.2133/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Ș. M. Ș. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., cu aplicarea art.37 lit.b) C., Ț. A. A., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat, prevăzute de art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C. și art.25 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C., totul cu aplicarea art.33 lit.a) C. și F. I. B., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat, prevăzute de art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C. și art.25 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C., totul cu aplicarea art.33 lit.a) C. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei R. M. S. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a) C., cu aplicarea art.99 alin.3 C..

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de (...), inculpatul Ș. M.-Ș., împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații Ț. A.-A. și F. I.- B., pe timp de noapte și în loc public, exercitând acte de violență asupra părții vătămate I. I., i-a provocat acesteia leziuni care i-au produs suferințe fizice și a deposedat-o astfel prin smulgere de lănțișorul confecționat din aur, pe care îl purta la gât, însușindu-l.

Inculpații Ț. A.-A. și F. I.-B., în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere între ei și cu inculpatul Ș. M.-Ș., pe timp de noapte și în loc public i-au acordat sprijin moral inculpatului Ș. M., care exercitând acte de violență asupra părții vătămate I. I., a deposedat-o prin smulgere de lănțișorul confecționat din aur, pe care îl purta la gât, însușindu-l, iar în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere între ei și cu învinuita R. M., pe timp de zi, au determinat-o pe aceasta să sustragă prin smulgere 2 lănțișoare confecționate din aur, pe care partea vătămată C. I. le purta la gât, acordându-i totodată și sprijin moral.

Învinuita minoră R. M., în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații F. I.-B. și Ț. A.-A., instigată fiind de aceștia, care i-au acordat și sprijin moral, pe timp de zi, a sustras prin smulgere 2 lănțișoare confecționate din aur, pe care partea vătămată C. I. le purta la gât, însușindu-le.

P. dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate C. I. (f.24), procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.25-26), procese-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.22-23), declarațiile inculpatului Ș. M.-Ș. (f.65-66, 68-71), declarațiile inculpatului Ț. A.-A. (f.74-75, 77-82), declarațiile inculpatului F. I.-B. (f.85-86, 88-93), declarațiile învinuitei R.

M.-S. (f.57-60), declarațiile părții vătămate C. I. (f.43-47), declarațiile părții vătămate I. I. (f.48-52), declarațiile martorului C. F. (f.96), declarațiile martorului K. I. (f.97-100), declarațiile martorei V. R. S. (f.109), declarațiile martorului asistent M. P. (f.107), declarațiile martorului asistent A.-A. (f.108), raport de constatare medico-legal nr.1. din (...) emis de S. J. de M. L. Z. (f.41), adeverința medicală nr.29336 din (...), emisă de S. J. de U. S. (f.42), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.27), planșe foto ce surprind leziunile suferite de partea vătămată I. I. (f.28-32), planșe foto cu fragmentul de lănțișor smuls de inculpați (f.34-36), proces-verbal de recunoaștere, ce cuprinde și planșe foto (f.37-40), proces-verbal de depistare (f.103), proces-verbal de control corporal (f.105), dovezi de ridicare-primire bunuri (f.101-102),fișă cazier judiciar învinuită (f.55), fișe cazier judiciar inculpați (f.64, 73, 83).

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).

Prin declarațiile din cursul procesului, partea vătămată C. I. s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 lei reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat, respectiv contravaloarea bucății din lănțișorul sustras care nu a fost recuperată, iar partea vătămată I. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro reprezentând daune morale.

La termenul de judecată din (...), inculpata R. M. S., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 C., declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.228). În baza cererii inculpatei admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 C. în privința acesteia.

Ceilalți inculpați au solicitat ca judecarea cauzei să fie făcută conform procedurii obișnuite, prin efectuarea cercetării judecătorești.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 C., la termenul de judecată din (...), inculpații Ș. M., Ț. A. A. și F. I. B. au declarat că nu își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu recunosc comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, doar inculpatul Ț. A. A. arătând că recunoaște comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat (f.229-231).

La termenul de judecată din data de (...) a fost audiat martorul K. I., iar la termenul din data de (...) au fost audiați martorii M. P. și A. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 275, 248 și 249. De asemenea, s-a omis audierea martorilor C. F., față de imposibilitatea audierii acestuia datorită problemelor medicale, deși a fost prezent în fața instanței și V. R. S., față de imposibilitatea obiectivă de prezentare a acesteia rezultată din cuprinsul proceselor-verbale de executare a mandatelor de aducere, dându-se citire declarațiilor date de acești martori în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.327 alin.3 C..

În cauză au fost întocmit referate de evaluare a inculpaților, aflate în dosar la filele

187-188 (R. M. S.), 219-221 (F. I. B.), 222-224 (Ș. M. Ș.) și 225-227 (Ț. A.-A.), în acesta concluzionându-se că inculpații F. I. B., Ș. M. Ș. și Ț. A.-A. prezintă perspective scăzute de reintegrare în societate, iar inculpata minoră R. M. S. prezintă perspective crescute de reintegrare, fapta fiind comisă pe fondul lipsei supravegherii suficiente din partea părinților și al influenței celorlalți inculpați.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de (...), inculpații Ț. A.-A., F. I.-B. și R. M.-S. s-au deplasat împreună în locul cunoscut sub denumirea de „. M. din municipiul Z., cultivat cu viță de vie, unde au participat la un picnic. În jurul orei 15.30, au văzut-o pe partea vătămată C. I. și pe martorul C. F. îndreptându-se spre terenul lor. Inculpații Ț. A.-A. și F. I.-B. îi întâlniseră pe cei doi și în ziua precedentă în același loc, ocazie cu care au constatat că partea vătămată purta la gât două lănțișoare confecționate din aur, astfel că văzând-o din nou, au luat hotărârea să o deposedeze de cele două lănțișoare. În acest sens, i-au cerut inculpatei R. M.-S. să o abordeze pe partea vătămată și să-i distragă atenția și să-i sustragă lănțișoarele de la gât, urmând ca aceștia să-i asigure paza. Așa fiind, cei trei au așteptat până când soțul părții vătămate, care se afla la o distanță de 10-15 m în fața părții vătămate, a trecut pe lângă aceștia, iar când partea vătămată a ajuns lângă ei, inculpata s- a apropiat de aceasta, a salutat-o cu gesturi amicale și a întrebat-o unde merge, iar când a ajuns în imediata apropiere a apucat-o de cele două lănțișoare și le-a smuls, acestea cedând relativ ușor rupându-se, părăsind locul în fugă, împreună cu ceilalți doi inculpați. P. vătămată a strigat după ajutor, însă cei trei au reușit să fugă cu bunurile, fără a fi prinși, moment văzut de martora V. R. S., care se afla cu căruța în apropiere și căuta fier vechi.

Ulterior, inculpata i-a remis unul din lănțișoare inculpatului Ț. A., care în aceeași zi, însoțit de inculpatul F. I. B., l-a oferit spre vânzare martorului K. I., ce deține un amanet, contra sumei de 2.000 lei, pe care inculpații au împărțit-o între ei, înmânându-i totodată și inculpatei suma de 100 lei. Celălalt lănțișor a fost pierdut de inculpată în timp ce părăsea locul faptei în fugă, fiind găsit de partea vătămată un fragment din acesta, în apropierea locului faptei. Ulterior, martorul K. I. a predat lănțișorul primit organelor de cercetare penală, care l-au restituit părții vătămate, încheindu-se dovezi în acest sens.

În data de (...), în jurul orei 23.00, pe timp de noapte, împreună și după o prealabilă înțelegere, inculpații Ș. M.-Ș., Ț. A.-A. și F. I.-B., în timp ce se aflau la localul public

„Lotus";, situat în cartierul D. N. din municipiul Z., au hotărât să se deplaseze pe str.Voievod G., cunoscând că pe această stradă obișnuiesc să se deplaseze persoanele care vin de la locurile de muncă aflate în zona industrială a orașului, din apropiere, vizând cu predilecție persoane de sex feminin ce poartă lănțișoare la gât, pe care să le atace și să le deposedeze prin smulgere de lănțișoare, gândindu-se că acestea sunt mai vulnerabile.

În jurul orei 23.30, ajungând în apropierea stației de alimentare cu carburant „Mol";, au văzut-o partea vătămată I. I. care se îndrepta spre locuință și purta lănțișor de aur la gât, astfel că cei trei s-au îndreptat în fugă spre partea vătămată, iar când au ajuns în apropierea acesteia, inculpatul Ș. M.-Ș. a prins-o de o mână pe partea vătămată și exercitând acte de violență, a tras de câteva ori cu forță de lănțișorul confecționat din aur, pe care aceasta îl purta la gât, până s-a rupt și astfel a reușit să ia un fragment, celălalt fragment rămânând în mâna părții vătămate care încerca să-și protejeze bunul, în timp ce ceilalți doi inculpați au înconjurat-o pe victimă, dându-i încredere autorului în a-și finaliza acțiunea de deposedare.

În urma actelor de violență exercitate asupra părții vătămate, acesteia i s-au produs leziuni traumatice la nivelul gâtului, pe ambele părți lateralo cervical, ce au constat în echimoze. P. vătămată, îngrozită de ce i s-a întâmplat, a început să strige cu disperare după ajutor, sesizând totodată organele de poliție prin intermediul apelului unic de urgență

112, care s-au deplasat la locul faptei, identificându-l în scurt timp pe inculpatul Ș. M., ce se afla în fața localului „Lotus";.

În prezența martorilor asistenți M. P. și A.-A., inculpatul a fost supus unei percheziții corporale, ocazie cu care asupra acestuia a fost găsită o verigă din lanțul sustras, pe care partea vătămată a recunoscut-o ca făcând parte din lănțișorul smuls de la gâtul acesteia, ulterior la sediul poliției partea vătămată i-a identificat pe cei trei inculpați, care au recunoscut săvârșirea faptei.

P. vătămată a fost examinată de medical legist, care a concluzionat că în urma actelor de violență exercitate asupra acesteia a suferit leziuni traumatice la nivelul gâtului care s-a putut produce prin smulgerea unui lănțișor, iar leziunile nu necesită pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, partea vătămată având doar suferințe fizice și psihice, aspect ce rezultă din raportul de constatare medico legală, emis de S. J. de M. L. nr. 1. din (...).

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpații F. I. B., Ș. M. Ș. și Ț. A.-A. au recunoscut integral comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, ulterior în fața instanței de judecată schimbându-și declarațiile și motivând această schimbare prin faptul că au dorit să plece mai repede de la poliție și au acceptat să declare ceea ce le-ar fi cerut organele de anchetă.

Inculpata minoră R. M. S. a negat inițial comiterea faptei, dar apoi a revenit asupra declarațiilor și a relatat modul de comitere a infracțiunii, justificându-și schimbarea declarațiilor prin teama de cei doi inculpați care au instigat-o să comită infracțiunea de furt calificat, schimbarea declarațiilor intervenind după momentul arestării preventive a celorlalți inculpați.

Art.69 C. prevede că declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

Referitor la declarațiile inițiale ale inculpaților F. I. B., Ș. M. Ș. și Ț. A.-A. legate de infracțiunea de tâlhărie comisă asupra părții vătămate I. I., instanța a constatat că acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză în legătură cu săvârșirea faptelor, fiind apreciate ca exprimând adevărul. Astfel, declarațiile pe care cei trei inculpați le-au dat atât la poliție, cât și în fața procurorului sunt constante, coroborându-se între ele, dar și cu declarațiile părții vătămate I. I., cu mențiunile din procesul-verbal de depistare (f.103), din procesul-verbal de efectuare a controlului corporal asupra inculpatului Ș. M. Ș. și declarațiile martorilor M. P. și A. A. I. În schimb, declarațiile pe care cei trei inculpați le-au dat în fața instanței nu sunt susținute de alte probe și, mai mult, sunt contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză menționate anterior.

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat comisă de către inculpata R. M. S., instigată de inculpații Ț. A. A. și F. I. B., aceasta a fost recunoscută de către toți cei trei inculpați, declarațiile lor coroborându-se cu declarațiile părții vătămate C. I. și ale martorilor C. F. și K. I., precum și cu mențiunile din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din data de (...).

Ca urmare, coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite în cauză, motiv pentru care aceștia au fost condamnați pentru infracțiunile săvârșite.

La ultimul termen de judecată, inculpații Ș. M. Ș., Ț. A. A. și F. I. B. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, în privința infracțiunii de tâlhărie, susținând că această infracțiune nu a fost comisă.

În acest sens, inculpatul Ș. M. Ș. a invocat lipsa intenției, motivând că de fapt nu ar fi deposedat-o pe partea vătămată I. I. de acel lănțișor și nici nu a valorificat acest lănțișor.

Analizând cererea inculpatului, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, fiind de observat și faptul că însuși inculpatul se contrazice în motivarea cererii sale, inițial spunând că nu a comis infracțiunea cu intenție, ci pe fondul consumului excesiv de alcool, pentru ca în continuare să arate că nu a deposedat-o pe partea vătămată de lănțișor și nici nu a valorificat nimic din ceea ce îi aparține părții vătămate. Mai mult, așa cum s-a arătat și anterior, declarația inițială a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă și atestă exercitarea de către inculpat a actelor de violență asupra părții vătămate în vederea sustragerii lănțișorului de la gât, fiind cauzate și leziuni, potrivit actului medico-legal de la dosar. Î. că inculpatul nu a valorificat bucata de lănțișor sustrasă de la partea vătămată nu are nicio importanță raportat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În ceea ce privește cererile formulate de inculpații Ț. A. A. și F. I. B., prin care aceștia solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de instigare la furt calificat, susținând că nu au avut nicio contribuție la comiterea infracțiunii de tâlhărie, instanța a constatat că în realitate acestea nu sunt cereri de schimbare a încadrării juridice, ci mai degrabă concluzii de achitare cu privire la infracțiunea de complicitate la tâlhărie, cei doi inculpați fiind trimiși în judecată pentru două infracțiuni comise în concurs real, respectiv complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat. Oricum, raportat la aspectele expuse anterior, s-a apreciat neîntemeiate susținerile inculpaților referitoare la nevinovăția și neparticiparea lor la comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Față de cele de mai sus, instanța a respins ca neîntemeiate cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.

I. În drept, fapta inculpatului Ș. M. Ș. care, în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații Ț. A.-A. și F. I.-B., pe timp de noapte și în loc public, exercitând acte de violență asupra părții vătămate I. I., i-a provocat acesteia leziuni care i- au produs suferințe fizice și a deposedat-o prin smulgere de lănțișorul confecționat din aur pe care îl purta la gât, însușindu-l, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., cu aplicarea art.37 lit.a) C..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea părții vătămate I. I. de o bucată din lănțișorul de aur pe care îl purta la gât, iar pe de altă parte, prin acțiunea anterioară de exercitare de violențe asupra părții vătămate, atât prin prinderea mâinii, cât și prin smulgerea lănțișorului. U. imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și atingerea adusă integrității corporale, rezultată din leziunile produse, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate I. I., a integrității corporale a acesteia și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a încercat sustragerea lănțișorului în scopul însușirii pe nedrept și a folosit violența tocmai pentru a-și atinge scopul, aspect ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei și din probatoriul administrat.

Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) Cod pen., având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită pe timp de noapte și în loc accesibil publicului și împreună cu alte două persoane.

Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai suferit condamnări anterioare, nefiind la prima confruntare cu legea penală. Având în vedere că anterior comiterii infracțiunii pentru care a fost judecat în prezentul dosar a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, prin sentința penală nr.151/(...) a J. Z., definitivă prin neapelare la data de (...), dar și la pedeapsa rezultantă de

1 an închisoare cu suspendarea executării sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 3 ani prin sentința penală nr.185/(...) a J. Z., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.136/(...) a T.ui S. la data de (...), iar fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârșită în perioada termenului de încercare al ambelor suspendări, instanța va constata că infracțiunea s-a comis în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind aplicabile prevederile art.37 lit.a) C..

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., cu aplicarea art.37 lit.a) C..

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 C..

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 C., urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 C., instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, pe timp de noapte și în loc public, împreună cu alți doi inculpați.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 22 de ani, nu are ocupație și loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale pentru alte infracțiuni contra patrimoniului, împrejurarea care denotă persistența infracțională și un grad crescut de periculozitate.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine inițial sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, însă în faza de judecată și-a modificat declarațiile, nemairecunoscând comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, fără a oferi o motivare plauzibilă pentru schimbarea declarațiilor, în ciuda probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, închisoarea de la 7 la 20 de ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 8 ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Având în vedere că infracțiunea din prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare atât al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, cât și al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, instanța, în baza art.83 alin.1 și, respectiv art.864 alin.1 raportat la art.83 alin.1 C., a dispus revocarea beneficiului atât al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.151/(...) a J. Z., cât și al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.185/(...) a J. Z. și executarea acestor pedepse alături de pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, de 8 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare și o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare.

De asemenea, s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z. și la repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, de 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...)) și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.151/(...)), iar apoi, constatându-se că infracțiunea de tâlhărie care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin decizia penală nr.2057/R/(...) a C. de A. C.-N., faptele fiind comise înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, se va face aplicarea prevederilor art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) C. și se vor contopi pedepsele rezultante aplicate ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate și a beneficiului suspendării sub supraveghere, de 5 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.), 9 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre) și 9 ani închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre), iar pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni închisoare va fi sporită cu 6 luni, ca urmare a persistenței infracționale a inculpatului, urmând ca în final acesta să execute o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare, cu privare de libertate.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a D. O. (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul Ș. M. Ș. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) C.. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) C., inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

Întrucât inculpatul se află în prezent atât în stare de arest preventiv în prezenta cauză, cât și în executarea pedepsei de 5 ani închisoare cu privare de libertate aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., în baza art.88 și art.36 alin.3 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive și partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de (...) la zi.

De asemenea, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.478/2011 din (...) emis de Judecătoria Zalău pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.337/(...) și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare, conform prezentei hotărâri.

Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, instanța, în baza art.350 alin.1 C., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, chiar dacă acesta execută în prezent și o condamnare definitivă, întrucât ar putea beneficia de o întrerupere a executării pedepsei.

II. În drept, fapta inculpatului Ț. A. A. care, în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații F. I.-B. și Ș. M.-Ș., pe timp de noapte și în loc public a acordat sprijin moral inculpatului Ș. M., care exercitând acte de violență asupra părții vătămate I. I., a deposedat-o prin smulgere de lănțișorul confecționat din aur, pe care îl purta la gât, însușindu-l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C..

U. imediată constă în prejudiciul cauzat patrimoniului părții vătămate și atingerea adusă integrității corporale a acesteia, rezultată din leziunile produse, iar legătura de cauzalitate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită prin probatoriul administrat.

În privința laturii subiective, inculpatul a acordat sprijinul pentru săvârșirea infracțiunii de furt de către autor cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit acest rezultat.

Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C., având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită pe timp de noapte și în loc accesibil publicului și împreună cu alte două persoane.

În cauză sunt întrunite condițiile participației penale sub forma complicității morale: autorul Ș. M. Ș. a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tâlhărie, iar inculpatul Ț. A.-A., împreună cu inculpatul F. I.-B. au stat în imediata apropriere a părții vătămate, ceea ce a constituit un suport moral, fiind dovedit faptul că inculpatul avea cunoștință despre intențiile celuilalt inculpat de a comite infracțiunea de tâlhărie.

Fapta inculpatului Ț. A.-A., care în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații F. I.-B. și R. M., pe timp de zi, a determinat-o pe aceasta din urmă să sustragă prin smulgere 2 lănțișoare confecționate din aur pe care partea vătămată C. I. le purta la gât, acordându-i totodată și sprijin moral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.a C..

Sub aspect obiectiv, sunt întrunite toate cerințele pentru existența instigării, și anume: inculpatul a realizat o activitate de determinare a celeilalte inculpate de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală, în speță, infracțiunea de furt calificat, nu a existat o hotărâre anterioară din partea inculpatei în sensul săvârșirii infracțiunii și s-a început și chiar finalizat executarea infracțiunii pentru care s-a desfășurat activitatea de determinare.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a efectuat activitatea de determinare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către autoare cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a celei comise de autoare, precum și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate C. I. și a urmărit acest rezultat.

Din starea de fapt expusă atât în rechizitoriu, cât și în declarațiile inculpaților, reiese că inculpatul Ț. A.-A. a avut și calitatea de complice la săvârșirea infracțiunii, acordând sprijin moral inculpatei, dar întrucât acesta este și instigator la infracțiunea de furt calificat și instigarea reprezintă o formă principală de participație față de complicitate, astfel încât s-a reținut doar contribuția acestuia în calitate de instigator, însă s-au avut în vedere actele de complicitate la individualizarea pedepsei.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat, nefiind la prima confruntare cu legea penală.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat, fapte prevăzute și pedepsite de art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C. și art.25 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C..

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 C., precum și la dispozițiile art.27 C., care prevăd sancționarea instigatorului la o faptă prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, ținându-se seama și de contribuția la săvârșirea infracțiunii.

În conformitate cu dispozițiile art.72 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 C., urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 C., instanța a apreciat că faptele prezintă un pericol social sporit datorită modalității concrete de comitere.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că acesta este în vârstă de 21 de ani, fără ocupație și loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale, fără a fi însă recidivist.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine o atitudine inițial sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, însă în faza de judecată și-a modificat declarațiile, nemairecunoscând comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, ci doar pe cea de instigare la furt calificat, fără a oferi o motivare plauzibilă pentru schimbarea declarațiilor, în ciuda probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, închisoarea de la 7 la 20 de ani pentru infracțiunea de tâlhărie și de la

3 la 15 ani pentru infracțiunea de furt calificat, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minim, de 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de instigare la furt calificat va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52

C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) C., fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, s-a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) C..

Instanța a avut în vedere decizia nr.7. a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C..

Analizând sentința penală nr.337/(...) a J. Z., definitivă față de inculpatul Ț. A. A. la data de (...), prin nerecurare, instanța a constatat că inculpatul se află în prezent în executarea pedepsei neprivative de libertate de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin această sentință. Întrucât faptele pentru care inculpatul a fost cercetat în prezentul dosar și cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.337/(...) sunt concurente, fiind comise înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art.865 alin.1 C., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z. și, în baza art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b), pedeapsa de 2 ani închisoare a fost contopită cu pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință, iar pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare a fost sporită cu 6 luni, ca urmare a persistenței infracționale a inculpatului, urmând ca acesta să execute în final o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare, cu privare de libertate, de altfel singura modalitate de executare posibilă având-se în vedere cuantumul pedepselor stabilite.

Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, instanța, în baza art.350 alin.1 C., a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 C., a dedus reținerea și arestarea preventivă din (...) la zi.

III. În drept, fapta inculpatului F. I.-B. care, în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații Ț. A. A. și Ș. M.-Ș., pe timp de noapte și în loc public a acordat sprijin moral inculpatului Ș. M., care exercitând acte de violență asupra părții vătămate I. I., a deposedat-o prin smulgere de lănțișorul confecționat din aur, pe care îl purta la gât, însușindu-l, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.26 C. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21 lit.a) C..

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în ajutorul acordat de inculpat în timpul săvârșirii infracțiunii de către inculpatul Ș. M.-Ș., constând în susținerea morală, în condițiile în care îi cunoștea intențiile infracționale. U. imediată constă în prejudiciul cauzat patrimoniului părții vătămate și atingerea adusă integrității corporale a acesteia, rezultată din leziunile produse, iar legătura de cauzalitate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită prin probatoriul administrat.

În cauză au fost întrunite condițiile participației penale sub forma complicității morale: autorul Ș. M. Ș. a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tâlhărie, iar inculpatul F. I.-B., împreună cu inculpatul Ț. A.-A. au stat în imediata apropriere a părții vătămate, ceea ce a constituit un suport moral, fiind dovedit faptul că inculpatul avea cunoștință despre intențiile celuilalt inculpat de a comite infracțiunea de tâlhărie.

Fapta inculpatului F. I.-B., care în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații Ț. A.-A. și R. M., pe timp de zi, a determinat-o pe aceasta din urmă să sustragă prin smulgere 2 lănțișoare confecționate din aur pe care partea vătămată C. I. le purta la gât, acordându-i totodată și sprijin moral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.a C..

Sub aspect obiectiv, au fost întrunite toate cerințele pentru existența instigării, și anume: inculpatul a realizat o activitate de determinare a celeilalte inculpate de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală, în speță, infracțiunea de furt calificat, nu a existat o hotărâre anterioară din partea inculpatei în sensul săvârșirii infracțiunii și s-a început și chiar finalizat executarea infracțiunii pentru care s-a desfășurat activitatea de determinare.

Din starea de fapt expusă atât în rechizitoriu, cât și în declarațiile inculpaților, reiese că inculpatul F. I.-B. a avut și calitatea de complice la săvârșirea infracțiunii, acordând sprijin moral inculpatei, dar întrucât acesta este și instigator la infracțiunea de furt calificat și instigarea reprezintă o formă principală de participație față de complicitate, astfel încât se va reține doar contribuția acestuia în calitate de instigator, însă se vor avea în vedere actele de complicitate la individualizarea pedepsei.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat, nefiind la prima confruntare cu legea penală.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine o atitudine inițial sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, însă în faza de judecată și-a modificat declarațiile, nemairecunoscând comiterea infracțiunilor, fără a oferi o motivare plauzibilă pentru schimbarea declarațiilor, în ciuda probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, închisoarea de la 7 la 20 de ani pentru infracțiunea de tâlhărie și de la

C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În privința pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, ținând cont de dispozițiile D. nr.51/2007 și 7. ale Înaltei Curți de C. și

Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O. și de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (cauza Hirst contra Marii Britanii), precum și de dispozițiile ale art.868 alin.1 lit.f) și alin.2 C., apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) C.. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) C..

Analizând sentința penală nr.136/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin nerecurarea deciziei penale nr. 67/(...) a T.ui S., instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate, de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin această sentință. Având în vedere că infracțiunile din prezentul dosar au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse, instanța, în baza art.83 alin.1 C., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.136/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de fiecare din pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, de 7 ani și 6 luni închisoare și de 3 ani închisoare, rezultând două pedepse rezultante, de 10 ani și 6 luni închisoare și, respectiv de 6 ani închisoare.

De asemenea, s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 6 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z. și la repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, de 3 ani și 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...)) și 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.136/(...) a J. Z.), iar apoi, constatându-se infracțiunile de complicitate la tâlhărie și instigare la furt calificat care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., definitivă la data de (...) prin decizia penală nr.2057/R/(...) a C. de A. C. N., faptele fiind comise înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea prevederilor art.33 lit.a) raportat la art.34 lit.b) C. și s-au contopit pedepsele rezultante aplicate ca urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere, de 6 ani și 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z.), 10 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin prezenta hotărâre), iar pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare a fost sporită cu 6 luni, ca urmare a persistenței infracționale a inculpatului, urmând ca în final acesta să execute o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare, cu privare de libertate.

Întrucât inculpatul se află în prezent atât în stare de arest preventiv în prezenta cauză, cât și în executarea pedepsei de 6 ani și 4 luni închisoare cu privare de libertate aplicată prin sentința penală nr.337/(...) a J. Z., în baza art.88 și art.36 alin.3 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive și partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de (...) la zi.

De asemenea, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.479/2011 din (...) emis de Judecătoria Zalău pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.337/(...) și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare, conform prezentei hotărâri.

Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, instanța, în baza art.350 alin.1 C., a menținut arestarea preventivă a inculpatului, chiar dacă acesta execută în prezent și o condamnare definitivă, întrucât ar putea beneficia de o întrerupere a executării pedepsei.

IV. În drept, fapta inculpatei R. M. S., minoră la data comiterii infracțiunii, care, în data de (...), împreună și după o prealabilă înțelegere cu inculpații F. I.-B. și Ț. A.-A., instigată fiind de aceștia, care i-au acordat și sprijin moral, pe timp de zi, a sustras prin smulgere două lănțișoare confecționate din aur, pe care partea vătămată C. I. le purta la gât, însușindu-le, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208, art.209 alin.1 lit.a) C., cu aplicarea art.99 alin.3 C..

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părții vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatei. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpată. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata R. M. S. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

Fapta săvârșită de inculpată este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C.. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită împreună cu alte persoane.

Reținând vinovăția inculpatei, instanța a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a) C., cu aplicarea art.99 alin.3 C..

La alegerea sancțiunii pe care o aplică inculpatei R. M. S., instanța a avut în vedere atât faptul că inculpata era minoră la data săvârșirii faptei, cât și împrejurarea că aceasta nu a beneficiat de supraveghere suficientă în familie, apreciind astfel că nu este suficient a fi aplicată o măsură educativă, în acest context urmând a-i fi aplicată inculpatei o pedeapsă.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.109 alin.1, art.72 alin.1 și art.52 C..

În conformitate cu dispozițiile art.72 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 C., urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatei.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatei, reținând că aceasta este în vârstă de 17 ani, nu are antecedente penale și a comis infracțiunea fiind instigată de ceilalți doi inculpați.

În raport de dispozițiile art.109 C., având în vedere că inculpata a fost minoră la data comiterii infracțiunii, instanța a redus la jumătate limitele pedepsei prevăzute de lege.

La stabilirea pedepsei, instanța a dat eficiență și dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

P. a complini rolul sancționator, educativ și preventiv al pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului și având în vedere atât dispozițiile art.8 din C. E. a D. O., împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpată este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art.3 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., instanța va face aplicarea art.71 alin.1 și 3 C. și a interzis inculpatei, de la împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și de art.64 alin.1 lit.b) C..

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatei, de atitudinea acesteia ulterior săvârșirii infracțiunii, precum și de concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatei, care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l C., respectiv: pedeapsa aplicată inculpatei este de 1 an închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a o determina pe inculpată să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.110 C..

Potrivit dispozițiilor art.1101 alin.1 C., o dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art.110, instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art.103, putând stabili totodată pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art.103 alin.3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art.863. Raportat la aceste prevederi, ținând cont și de aspectele relevate de referatele de evaluare a inculpatei minore, instanța a apreciat că se impune încredințarea supravegherii minorei părinților acesteia, până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în continuare, până la împlinirea termenului de încercare, S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, obligând inculpata ca pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 C., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 C., i-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, în baza art.346 C. și art.14 alin.3 C., repararea pagubei se va realiza potrivit dispozițiilor legii civile, părțile vătămate C. I. și I. I. constituindu-se părți civile față de inculpați cu sumele reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin infracțiune.

Legea civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către părțile vătămate, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de furt calificat, fiind dovedită vinovăția acestora și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Întrucât repararea prejudiciului cauzat nu se poate realiza în natură, potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit.b) C., repararea pagubei se va face prin echivalent, prin plata de despăgubiri, considerând corect evaluate despăgubirile materiale solicitate de partea civilă C. I. în cursul urmăririi penale.

Pe cale de consecință, în baza art.14 și art.346 C., raportat la art.998-999 și art.1003 Cod civil, ținând seama de participarea fiecăruia dintre inculpați la comiterea infracțiunii, instanța a obligat inculpații Ț. A.-A., F. I.-B. și R. M. S., în solidar, la plata sumei de 600 lei către partea civilă C. I.,reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat. Totodată, în temeiul art.1000 alin.2 Cod civil, inculpata minoră R. M. S. a fost obligată la plata despăgubirilor civile și în solidar cu părțile responsabile civilmente R. M.-S. și R. M.- S.

Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă I. I., instanța a reținut că aceasta a formulat pretenții doar cu privire la prejudiciul nepatrimonial suferit. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției E. a D. O., acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Instanța a considerat că întrucât asupra părții civile au fost exercitate acte de violență, acestea au fost de natură să o afecteze din punct de vedere psihic pe partea civilă, pe lângă suferințele fizice efectiv cauzate prin leziunile produse, astfel că aceasta a suferit un prejudiciu nepatrimonial și este îndreptățită să primească despăgubiri cu acest titlu. Cu toate acestea, s-a apreciat că pretențiile părții civile cu privire la prejudiciul nepatrimonial suferit sunt exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță, urmând a le admite în parte, astfel că în baza art.14 C. raportat la art.346 C., art.998-999 și art.1003 Cod civil, instanța a obligat inculpații Ș. M. Ș., Ț. A.-A. și F. I.-B., în solidar, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 C., instanța a obligat inculpații la plata sumei totale de

4.400 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpații F. I. B., Ș. M. Ș. și Ț. A. A., criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică.

Inculpatul S. M. S. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a C., cu aplicarea art.37 lit.b C. în infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g C. cu aplicarea art.37 lit.a C., aplicarea unei pedepse într-un cuantum diminuat, precum și respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În motivarea recursului s-a arătat că fapta sa de a deposeda pe neașteptate partea vătămată de un lănțișor pe care aceasta îl purta la gât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt și nu pe cele ale infracțiunii de tâlhărie deoarece smulgerea lănțișorului a avut loc prin surprindere, fără ca partea vătămată să conștientizeze instantaneu acest lucru si fără a opune rezistență, fiind exclusă existenta actelor de violenta.

Referitor la critica privind netemeinicia sentintei atacate s-a aratat că instanta de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate raportat la disp.art.72 C. si s-a ignorat că se afla în stare de ebrietate la momentul comiterii infracțiunii, că este o persoană tânără, a conștientizat și regretat fapta comisă în materialitatea sa.

Referitor la latura civilă a cauzei, consideră că nu se justifică acordarea de daune morale deoarece nu s-a probat lezionarea victimei.

Inculpatul Ț. A. A., a invocat, în principal, nevinovătia sa sub aspectul comiterii infractiunii de complicitate la infractiunea de tâlhărie cu motivarea că nu a existat o întelegere prealabila între inculpati, iar simpla prezenta la locul comiterii faptei nu are semnificatie juridică si echivalează cu o formă de participatie juridică. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării din infractiunea de complicitate la tâlhărie în complicitate la furt calificat, invocând inexistenta actelor de violenta pentru dobândirea bunului si reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora prin luarea în considerare a faptului că este o persoană tânără, prejudiciul este redus si partial recuperat, considerând că sactiunile sunt exagerat de severe raportat la faptele comise.

Inculpatul F. I. B. solicită reindividualizarea pedepselor in sensul reducerii cuantumului acestora si coborârea sub minimul special prevăzut de lege prin retinerea de circumstante atenuante invocând participatia redusă la comiterea faptei, că provine dintr-o familie care îl sustine si că a comis faptele ca urmare a inflentei anturajului nepotrivit pe care l-a frecventat.

Procedând la solutionarea apelurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatii au comis infracțiunile cu privire la care s-a dispus în final condamnarea lor.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpati următoarele:

Dispozițiile art. 211 alin. (1) C. pen. incriminează infracțiunea de tâlhărie drept furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea";.

Din conținutul acestui text legal, se observă că, în alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră două activități strâns legate între ele, dintre care una principală

- furtul - iar a doua - întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra - care este secundară raportată la prima acțiune.

Activitatea principală - furtul - constă, conform dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. pen., în luarea bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare.

Activitatea secundară se poate realiza prin una dintre următoarele acțiuni pe care legea le prevede alternativ: întrebuințarea de violențe, întrebuințarea de amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență sau punerea victimei în neputință de a se apăra. Violența, amenințarea sau punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra realizează activitatea secundară a tâlhăriei doar dacă au servit ca mijloc pentru săvârșirea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Prin urmare, între activitatea secundară și furt trebuie să existe o legătură de la mijloc la scop.

În ceea ce privește violența, ca acțiune adiacentă care, alături de acțiunea principală de furt, intră în compunerea elementului material al infracțiunii de tâlhărie, aceasta poate consta în orice acțiune fizică îndreptată împotriva persoanei vătămate, de natura a-i înfrânge împotrivirea la deposedare, sau, eventual, într-o acțiune fizică îndreptată împotriva unui bun, cu condiția ca această violență asupra bunului să fie de natură să creeze o teamă, să reprezinte o amenințare pentru detentor, care să-l determine pe acesta să accepte deposedarea patrimonială contrar voinței sale.

Asa fiind, violența trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei.

Având în vedere aceste aspecte, prin raportare la materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a apreciat corect că, raportat la actul comis în dauna victimei I. I., în sarcina inculpaților se impune a fi reținută infracțiunea de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie, deoarece prin actele lor au adus atingere atât relațiilor sociale referitoare la integritatea corporală si psihică a părții vătămate, cât si celor privind integritatea patrimoniului acesteia din urmă, deoarece actul de deposedare produs prin smulgerea lantisorului a produs părtii vătămate mentionate suferinte fizice si morale.

În acest sens, prima instanță a avut în vedere în primul rând declarațiile părții vătămate, care a precizat, că inculpații s-au îndreptat în fugă spre ea, iar când au ajuns în apropierea acesteia, inculpatul Ș. M.-Ș. a prins-o de o mână, a tras de câteva ori cu forță de lănțișorul confecționat din aur, pe care aceasta îl purta la gât, până s-a rupt și astfel a reușit să ia un fragment, celălalt fragment rămânând în mâna părții vătămate care încerca să-și protejeze bunul, în timp ce ceilalți doi inculpați au înconjurat-o pe victimă, dându-i încredere autorului în a-și finaliza acțiunea de deposedare.

Apoi, s-a avut în vedere faptul că în urma actelor de violență exercitate asupra victimei aceasta a suferit leziuni traumatice la nivelul gâtului, pe ambele părți lateralo cervical, ce au constat în echimoze si care s-a putut produce prin smulgerea unui lănțișor, aspect ce rezultă din raportul de constatare medico legală, emis de S. J. de M. L. nr. 1. din (...).

În ceea ce priveste participatia coinculpatilor Ț. A.-A. si F. I.-B. curtea retine că elementele care definesc complicitatea la o infracțiunea vizează pe de-o parte existența unei legături subiective între autor și complice și ajutorul efectiv oferit de către complice autorului pentru comiterea infracțiunii, pe de altă parte.

Prin urmare, cei doi recurenti, care împreună cu autorul au urmărit în fugă victima pe care au înconjurat-o si-au dat seama că, prin activitatea lor, chiar parțială, contribuie la realizarea întregii infracțiuni complexe, la producerea rezultatului socialmente periculos pe care l-au urmărit și l-au acceptat, activitatea lor având aptitudinea de a înfrânge puterea de reactie a victimei si crearea unei temeri reale si intense cu privire la siguranta sa si să-i întărească inculpatului S. hotărârea infracțională, să-l determine să acționeze cu mai multă siguranță și îndrăzneală.

Chiar dacă nu ar fi existat o înțelegere prealabilă între inculpați, este evident că prin modul de actionare si colaborând până la finalizarea activitătii infractionale, s-a realizat înțelegerea infracțională concomitentă specifică fiecărei forme de participatie penală. Această concluzie rezultă si din faptul că existența infracțiunii complexe de tâlhărie nu este condiționată de concomitența apriorică a poziției subiective raportată la ambele acțiuni, iar atunci când nu sunt concomitente, nici de o anumită ordine în care cele două poziții psihice trebuie să se succeadă. Chiar dacă făptuitorul a conceput săvârșirea numai a uneia dintre acțiuni și implicit a infracțiunii caracterizată prin această acțiune, dar pe parcursul executării faptei au survenit situații care l-au determinat să se hotărască a comite și cealaltă acțiune, infracțiunea complexă se constituie în integralitatea conținutului său, cu poziția subiectivă complexă ce îi este caracteristică.

Totodată, unitatea infracțiuni complexe, în general, nu rezultă din anterioritatea concepției integrale a infracțiunii, în toate acțiunile sale, ci din conexiunea materială ce se stabilește între acțiunile componente, conexiune care corespunde și unei legături psihice între pozițiile subiective ce au întovărășit fiecare din acțiunile respective și aceasta indiferent de ordinea în care acele poziții subiective s-au conturat în psihicul făptuitorului și de împrejurarea că amplificarea atât a activității materiale, cât și a poziției psihice a intervenit pe parcursul executării.

Cu privire la individualizarea pedepselor Curtea retine că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatilor, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatilor, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatii au actionat coordonat, că inculpatul S. se află în stare de recidivă mare postcondamnatorie (inculpatul fiind condamnat definitiv cu suspendarea condiționată pentru infracțiuni similare), dar și faptul că a comis mai multe infracțiuni în concurs, unele dintre acestea fiind tot infracțiuni contra patrimoniului ca și cele pentru care a mai fost condamnat definitiv, dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat, iar ceilalti recurenti sut condamnati definitiv pentru infractiuni similare, concurente cu cele din cauză, dovedind cu totii perseverenta infractională.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpati au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor spre minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatii au mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii dreptului de proprietate si integritării fizice si psihice a altor persoane.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatii sunt condamnati pentru fapte similare); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea partială a prejudiciului este consecinta actiunilor intreprinse de organele abilitate..

Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

- constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.

În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpaii au încălcat norme elementare care reglementează dreptul de proprietate si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unor sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunilor comise.

Referitor la aplicarea sporilor de pedepasa, Curtea le consideră ca fiind justificate prin prisma perseverenței infracționale a inculpatilor recurenti, dar și a numărului ridicat de acte comise ceea ce impune o agravare a sancțiunilor rezultante.

Asa fiind, Curtea consideră că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatilor.

Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

Această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu nepatrimonial invocat de victima directă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă. În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă fizică si psihică profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpati - respectiv supunerea la constrângeri psihice si cauzarea de suferinte fizice-, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul cauzat acesteia.

Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatilor, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

P. toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Potrivit articolului 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ț. A. A. timpul arestului preventiv, începând cu data de 27 septembrie 2011 și până în prezent.

Inculpatilor li s-a asigurat asistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma câte 200 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru inc. Ș. și Țudan si 50 lei pentru inc. F...

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatii Ș. și Ț. să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei reprezentând onorariu avocațial parțial si suma de 250 lei inc. F. din care 50 lei onorariu avocațial parțial.

P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F. I. B., Ș. M. Ș. și Ț. A. A. împotriva sentinței penale nr. 269 din 21 iunie 2012 a J. Z.

Potrivit articolului 88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ț. A. A. timpul arestului preventiv, începând cu data de 27 septembrie 2011 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru inc. Ș. și Țudan si 50 lei pentru inc. F...

Obligă pe inculpatii Ș. și Ț. să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei reprezentând onorariu avocațial parțial si 250 lei inc. F. din care 50 lei onorariu avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER, L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. M. C. Ș.

← Decizia penală nr. 1141/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 790/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj