Decizia penală nr. 790/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.790/R/2012
Ședința publică din 21 mai 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTOR : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. O. C., împotriva sentinței penale nr.555 din 27 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 rap.la art.211 al.1 și 2 lit.a și b, al.2/1 lit.b și c C. și violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 și 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. O. C., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Purcărin P., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. O. C. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. O. C. depune la dosar un memoriu, bilet de ieșire din spital a mamei inculpatului, numita D.
F. și certificatul de deces al tatălui, respectiv numitului D. I., care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Solicită a se dispune efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și judecarea inculpatului în procedura simplificată prevăzută de art.320/1 C., cereri pe care Curtea le pune în discuția părților.
Reprezentantul M.ui P., în ce privește problemele de circumstanțiere, respectiv întocmirea unui referat de evaluare, nu se opune solicitării în acest sens, iar în legătură cu aplicarea art.320/1 C., lasă la aprecierea instanței.
În opinia sa, din perspectiva prevederilor OUG nr.121/2011, dispozițiile art.320/1 C. nu ar trebui aplicate ca dispoziții mai favorabile, decât în situația în care nu s-ar fi putut beneficia de acest text de lege în fața primei instanțe. Ori, inculpatului i s-a adus la cunoștință conținutul textului respectiv, acesta a solicitat să i se aplice procedura simplificată, iar instanța a respins această cerere, datorită lipsei condițiilor din al.1. al textului invocat. Consideră că problema a fost dezbătută și ține de fondul cauzei și de apărările din recurs.
Curtea deliberând, apreciază că la dosar sunt suficiente date pentru caracterizarea și evaluarea psiho-socială a inculpatului, astfel că respinge solicitarea de efectuare a unui referat de evaluare a inculpatului, iar cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.320/1 C. urmează a se pronunța prin hotărâre.
La întrebarea instanței, inculpatul D. O. C. arată că își menține declarația dată în fața primei instanțe, relatând după cum și-a adus aminte că s-au întâmplat lucrurile și nu mai are de făcut precizări la aceasta. S. doar că a avut o altercație cu un prieten și, din acest motiv a comis fapta, însă nu a avut nimic cu familia în locuința căreia a pătruns fără drept.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. O. C. solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de judecare în baza art.320/1 C. raportat la recunoașterea comiterii infracțiunilor, cu reținerea de circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv, suspendarea sub supraveghere prev. de art.86/1 C.
Cu privire la aplicarea art.320/1 C., arată că inculpatul a declarat tot ce și-a adus aminte la momentul audierii, recunoscând pătrunderea în locuința părții vătămate, nu și actele de agresiune presupuse de infracțiunea de tâlhărie. Pe de altă parte, el a susținut că recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, astfel că, odată formulată solicitarea de aplicare a dispoz. art.320/1 C. și constatându-se că sunt suficiente probe administrate în faza de urmărire penală, stabilind că fapta există, instanța trebuia să analizeze condițiile art.320/1 C. Din acest punct de vedere, apreciază că este admisibil recursul.
În ce privește persoana inculpatului, solicită a fi avute în vedere circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,c C. și dispoz.art. 76 C. și în consecință, a fi diminuată pedeapsa aplicată inculpatului.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că există posibilitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei, având în vedere că inculpatul a reușit să perceapă în mod suficient consecințele faptelor sale, fiind atins scopul pedepsei prev. de art.52 C.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția primei instanțe este temeinică și legală sub aspectele criticate de către inculpat și aserțiunile instanței în cuprinsul motivării, care exprimă cât se poate de clar situația probatoriului din dosarul cauzei.
Consideră că nu sunt aplicabile disp.art.320/1 C., așa cum corect a reținut și prima instanță, întrucât declarația inculpatului nu a fost una de recunoaștere a faptelor și acceptare a judecății pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul neasumându-și vinovăția, ci precizând doar că recunoaște unele aspecte a laturii penale, fără semnificația lor infracțională.
Prin urmare, consideră că materialul probator administrat în cauză a fost corect analizat, instanța făcând și o analiză a aspectelor legate de pătrunderea unei persoane străine în domiciliul unui terț, cu o cagulă și înarmat cu un cuțit, apt să producă o stare de temere, în condițiile în care s- a făcut dovada circumstanțelor legate de cunoașterea acestui loc și a faptului că, exact în momentul în care a fost surprins, la inculpat se aflau bunuri de valoare. F. că acesta nu a și realizat acțiunea de sustragere a bunurilor, este reflectat de reținerea infracțiunii de tâlhărie în formă de tentativă.
Apreciază că starea de fapt probată în dosarul cauzei concretizează elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, instanța în mod corect nu a reținut circumstanțe atenuante, în final aplicându-i inculpatului pedepse îndreptate spre minimul special, astfel încât, soluția este dincolo de orice critică și sub aspectul prevenției care se vizează prin aplicarea sancțiunii și a modalității de executare.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că recursul este nefondat.
Inculpatul D. O. C. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.555 din 27 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr.(...), în baza art. 20 din C. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. a și b, al. 21 lit. b și c Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului D. O.-C. ( fiul lui I. și F., născut la data de 2 iunie 1987 în municipiul C.-N., jud. C., domiciliat în sat C.-V., com. C. nr. 65A, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, studii 4 clase), la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, iar în baza art. 192 al.
1 și 2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.
În baza art. 34 al.1 lit. b din C. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului D. O.-C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.
În baza art. 350 al. 1 din C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D. O.-C.
În baza art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului D. O.-C. începând cu data de 5 martie 2012 la zi.
În baza art. 118 al. 1 lit. b din C. s-a dispus confiscarea cuțitului cu lama de 19,5 cm și mânerul de 12 cm ridicat de la inculpat la data de 5 martie 2012 (fila 57 dos. UP).
S-a constatat că partea vătămată B. I. cu domiciliul în C.-V. nr. 33, jud. C. a renunțat la constituirea de parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D. O.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art.
211, alin. 1, alin. 2, lit. a și b, alin. 2¹, lit. b și c C. pen și violare de domiciliu, prev. de art. 192, alin. 1 și 2 C. pen.
S-a reținut fapta inculpatului D. O.-C. care, în noaptea de (...), în jurul orei 23:00-23:30, fiind mascat și purtând asupra sa un cuțit, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate B. I., cu intenția de a sustrage bunuri, a amenințat-o pe aceasta cu cuțitul, după care a părăsit locuința fără a sustrage nimic.
Prin Încheierea penala nr. 32/C/A/6 martie 2012 pronunțată de către
Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului D. O.-C. pe o durata de 20 de zile. L. și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată, în temeiul art. 300^1 din C.p.p., prin încheierea din data de 23 martie 2012.
Instanța a audiat inculpatul, partea vătămată și a administrat proba testimonială și analizând actele din dosarul de urmărire penală a rețiut următoarele:
La data de 3 martie 2012, seara, după ce s-a întunecat (fila 22 dos. UP), inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul C.-V., după ce a ajutat-o pe mama sa la muncile câmpului. Cu privire la consumul de băuturi alcoolice inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că a băut 3 beri și 0,2 l de vin (declarația olografă de la fila 19 dos. UP, fila 22 dos. UP, fila 23 verso dos. UP), dar în fața instanței de judecată a declarat că a început să consume alcool începând că ora 11.00 și a băut 3 litri de bere și 1 litru sau 2 de vin (fila 15). După ce ajuns la locuința sa, în jurul orei 21.00, fără să știe pentru ce motiv a luat un tricou de culoarea neagră din care și-a confecționat o cagulă, a luat un cuțit din bucătărie și a pornit pe drumul principal către satul M. fără să vrea să meargă într-un loc anume sau să facă ceva (fila 22 dos. UP). Cert este că a ajuns pe o stradă lăturalnică la locuința părții vătămate B. I. cu al cărei soț, respectiv martorul B. A. era rudă mai îndepărtată și la locuința cărora a mai fost înainte chiar cu câteva luni, când l-a ajutat pe martor la diverse munci. După ce s-a asigurat că nu este aprinsă lumina în casă (filele 19 verso și 22 dos. UP) a intrat în curte și după ce și-a pus cagula pe cap a intrat printr-o ușa din spatele casei, care dădea într-o cameră unde era centrala termică, de aici a intrat în baie, apoi în bucătărie, unde era aprinsă lumina, iar apoi în sufragerie. Inculpatul a declarat că în sufragerie lumina nu era aprinsă, în partea dreaptă era o canapea și două fotolii, în mijloc o masă pe care era un laptop, iar în partea stângă un dulap lipit de perete (fila 19 verso dos. UP). a stat în acea cameră aproximativ 2 minute, iar la un moment dat, a intrat în cameră partea vătămată care a aprins lumina, l-a văzut pe inculpat ținând cuțitul la vedere, a țipat foarte tare, după care inculpatul a alergat în direcția părții vătămate, a tras-o sau a împins-o și a ieșit prin același loc prin care a intrat. Inculpatul a declarat că nu știe pentru ce a intrat în locuința părții vătămate și pentru ce a purtat cagula și cuțitul de bucătărie cu o lamă de aproximativ
15 cm. C. declarației olografe de la fila 20 dos. UP inculpatul nu era atât de beat încât să nu își amintească ce a făcut. În fața instanței, după ce a declarat un consum de alcool de șase ori mai mare, inculpatul a arătat că s- a trezit în curtea casei părții vătămate situată la aproximativ 500-600 de metri de locuința sa.
Partea vătămată B. I. a declarat că în seara zilei de 3 martie 2012 se afla la locuința sa împreună cu soacra sa în vârstă de 82 de ani, în timp ce soțul său, medic veterinar, era plecat într-un sat vecin pentru a îngriji un animal. În jurul orei 23.00 a mers până la bucătărie pentru a lua un pahar cu apă pentru fierul de călcat haine. După aproximativ 3 minute a vrut să se întoarcă la bucătărie, iar când a aprins lumina în sufragerie a văzut o persoană îmbrăcată în haine de culoarea neagră având în mână, la vedere un cuțit de lungimea unei coli ministeriale, s-a speriat foarte tare și a țipat, moment în care acea persoană a prins-o de mână pentru a-și face loc să treacă, după care a fugit afară din casă.
În mod constant inculpatul a declarat că nu știe motivul pentru care și-a confecționat cagula, pentru care a luat cuțitul de bucătărie și pentru care a intrat în locuința părții vătămate, iar în cursul judecății, în mod voit a declarat că a consumat băuturi alcoolice întreaga zi, deși în cursul urmăririi penale a declarat în mod expres că a consumat băuturi alcoolice după lăsarea întunericului și într-o cantitate de șase ori mai mare decât a declarat inițial, tocmai pentru a întări convingerea că din cauza consumului de alcool nu-și poate explica gesturile.
Instanța a reținut așadar, că inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-o cantitate moderată, după care și-a confecționat o cagulă prin tăierea unui tricou. Considerând că nu constituie o îndeletnicire curentă a inculpatului confecționarea cagulelor, s-a apreciat această activitate ca fiind un act preparator, adică trebuie să fi existat un motiv bine întemeiat pentru care inculpatul a dorit să-și ascundă fața și astfel identitatea, în acea noapte. S-a deplasat până la locuința părții vătămate, unde știa că se poate intra printr-o ușă laterală care ducea la centrala termică și de aici în baie, apoi în bucătărie, iar apoi în sufragerie. După ce s-a asigurat că lumina nu este aprinsă a intrat în locuința părții vătămate având fața acoperită și cuțitul în mână la vedere și a fost descoperit de către partea vătămată, după aproximativ 2-3 minute în sufragerie. În acest interval de timp inculpatul a ajuns în sufragerie și a descris foarte fidel corpurile de mobilă și dispunerea lor în cameră, precum și existența unui laptop pe o măsuță.
Atâta vreme cât inculpatul are discernământ, a realizat acte de pregătire care să-i ascundă identitatea și să intimideze alte persoane (având în vedere lungimea lamei cuțitului), după ora 23.00 s-a deplasat la un imobil în care cunoștea modul cum să pătrundă, altfel decât pe ușa principală și apoi și-a concentrat atenția asupra bunurilor din camera de zi, dar a fost surprins de către partea vătămată la foarte scurt timp de la intrarea în locuință, instanța a reținut dincolo de orice îndoială rezonabilă că scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a sustrage bunuri. Totodată, inculpatul cunoștea persoanele care locuiau în acea casă și a găsit lumina aprinsă în bucătărie, ceea ce însemna că persoanele erau acasă și nu dormeau, iar în aceste condiții a ținut cuțitul la vedere știind că astfel va alarma și va provoca temere chiar și fără să formuleze cuvinte. Faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la tâlhărie și violare de domiciliu prev. de art. 20 rap. la art. 211, alin. 1, alin.
2, lit. a și b, alin. 2¹, lit. b și c din C. și art. 192, alin. 1 și 2 din C.
La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat și gradul ridicat al pericolului social al faptei relevat de modul de concepere și punere în operă a planului infracțional relevat mai sus, probe în condițiile art. 63 al. 1 din C.p.p. S-a avut în vedere că planul infracțional elaborat de către inculpatul D. O.-C. excludea în principiu posibilitatea de a fi identificat. Chiar dacă inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, se remarcă virulența cu care a intrat în câmpul infracțional, iar meticulozitatea planului infracțional relevă un potențial criminogen sporit. Nu s-a ignorat temerea și sentimentul de insecuritate produse părții vătămate, care a descoperit o persoană străină, mascată și înarmată în locuința sa după ora 23.00. Totodată, nu s-a ignorat mediul social în care s-a produs fapta, respectiv o comunitate restrânsă dintr-un sat, unde toate persoanele se cunosc între ele și de aceea, gradul de încredere este mai mare, iar consecutiv, impactul unei astfel de fapte este mai puternic. S-a reținut și faptul că, încă de la început inculpatul a fost dispus să recunoască ca a fost persoana care a intrat în locuința părții vătămate, fără să își asume răspunderea penală pentru faptele sale.
În baza art. 20 din C. rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. a și b, al. 21 lit. b și c Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului D. O.-C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, iar în baza art. 192 al. 1 și 2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a din C. s-a constat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.
În baza art. 34 al.1 lit. b din C. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului D. O.-C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 al. 2 din C. rap. la art. 64 al. 1 lit. a
(teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Constatând că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului D. O.-C. s-au cristalizat în urma evaluării tuturor probelor și relevă un potențial criminogen real și concret care conduce spre concluzia rezonabilă că lăsarea sa în libertate la acest moment ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la incidența disp. art. 148 lit. f din C.p.p., în temeiul art. 350 al. 1 din C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 din C. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 5 martie 2012 la zi.
În baza art. 118 al. 1 lit. b din C. s-a dispus confiscarea armei folosite de către inculpat la săvârșirea faptei, respectiv a cuțitului cu lama de 19,5 cm și mânerul de 12 cm ridicat de la inculpat la data de 5 martie 2012 (fila 57 dos. UP).
S-a constatat că partea vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. va fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul D. O.-C., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de judecare în baza art.320/1 C. raportat la recunoașterea inculpatului a faptelor comise, cu reținerea de circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv, suspendarea sub supraveghere prev. de art.86/1 C.
În susținerea solicitărilor, s-a arătat că este admisibilă aplicarea dispoz.art.320/1 C., întrucât inculpatul a declarat tot ce și-a adus aminte la momentul audierii, recunoscând pătrunderea în locuința părții vătămate, nu și actele de agresiune presupuse de infracțiunea de tâlhărie. Pe de altă parte, el a susținut constant că recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, astfel că, odată formulată solicitarea de aplicare a dispoz. art.320/1 C. și constatându-se că sunt suficiente probe administrate în faza de urmărire penală, stabilind că fapta există, instanța trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor art.320/1 C.
Totodată, s-a arătat că la individualizarea pedepselor trebuie avută în vedere persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând faptele, așa cum le-a perceput el, astfel că se pot reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,c C. și dispoz. art. 76 C. și în consecință, se pot diminua pedepsele aplicate inculpatului.
S-a apreciat de asemenea că, în privința modalității de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere ar putea asigura scopul prev. de art.52 C. , având în vedere că inculpatul a reușit să perceapă în mod suficient consecințele faptelor sale și sunt îndeplinite condițiile prev. de art.86/1 C., dacă se vor reduce pedepsele.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, instanța de fond a reținut o stare de fapt parțial corespunzătoare realității, respectiv, numai în ce privește comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
Astfel, rezultă din declarația părții vătămate B. I., precum și din recunoașterea inculpatului că, în noaptea de (...) a pătruns fără drept în locuința acesteia din localitatea C.-V., jud. C..
În ceea ce privește însă, comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, se constată de către Curte că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
După cum se știe, tâlhăria, ca infracțiune complexă, unică, prin voința legiuitorului - este furtul comis cu violență, în conținutul acesteia fiind întrunite infracțiuni distincte ( furtul, amenințarea, fapte care aduc atingere integrității corporale sau sănătății persoanei).
În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de tâlhărie, aceasta este în realitate tentativa de furt, la care se adaugă acțiunea adiacentă care trebuie să se realizeze efectiv. Există astfel tentativă și atunci când, după săvârșirea unei tentative de furt, făptuitorul întrebuințează violența pentru a-și asigura scăparea sau pentru a șterge urmele faptei sale.
În cauză însă, probele dosarului nu dovedesc nici intenția sustragerii de bunuri, dar nici acțiunea adiacentă - întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.
Cât privește acțiunea adiacentă reținută în sarcina inculpatului - amenințarea părții vătămate cu cuțitul - nu rezultă din nicio probă că aceasta s-a realizat.
Astfel, în procesul - verbal de consemnare a plângerii părții vătămate
B. I. (fila 14 dos. u.p.), se arată că aceasta a declarat că: „ a surprins în camera de zi o persoană de sex bărbătesc mascată ( cu cagulă), care avea în mână un cuțit și care, la apariția sa a fugit din locuință prin ușa de la baie…";
În declarațiile părții vătămate de la urmărire penală din 4 și 5 martie
2012 ( filele 30-34 dos. u.p.), aceasta arată că: …."; M-am speriat foarte tare, mai ales că acea persoană s-a îndreptat către mine, m-a prins de mâna dreaptă și am văzut că ținea în mână un cuțit….";
În cursul judecății ( fila 24 dos. fond) partea vătămată, își menține poziția , arătând că s-a speriat foarte tare și, totodată face o precizare elocventă „ acea persoană a trecut prin fața mea și m-a prins de mână, dar precizez că m-a prins de mână pentru a-și face loc să treacă și a ieșit pe aceeași cale pe care a intrat….";
Așadar, faptul că partea vătămată s-a speriat foarte tare, văzându-l pe inculpat cu un cuțit în mână, nu echivalează nicidecum cu împrejurarea reținută de instanță, că inculpatul a amenințat partea vătămată cu cuțitul. Partea vătămată nici un moment nu a susținut că a fost amenințată, ci doar că inculpatul, care avea un cuțit în mână, s-a îndreptat spre ea, dar, așa cum s-a dovedit ulterior, acest lucru l-a făcut pentru că în acea direcție se afla ușa, pe care intenționa să fugă, lucru pe care l-a și făcut.
Apoi, în mod constant, atât în cursul urmăririi penale ( filele 19 - 24 dos. u.p.) cât și la instanță, ( fila 15 dos. fond) inculpatul nu face vreo referire la vreun act de violență sau amenințare a părții vătămate, arătând doar că……. „am văzut că vine B. I., m-am speriat, m-am dus spre ea, având în mână cuțitul, nu îmi amintesc dacă am pus sau nu mâna pe ea , am ieșit din cameră mergând pe același traseu „ sau …………";posibil să o fi prins de mână, să o dau la o parte ca să pot ieși din cameră….. când partea vătămată s-a retras în spate, eu am fugit prin locul prin care am și intrat";.
Singura persoană care amintește de amenințarea cu cuțitul a părții vătămate și, aceasta doar la urmărire penală ( fila 35 dos.u.p.) este martorul B. A., soțul părții vătămate, care arată că soția i-a povestit că a fost amenințată cu cuțitul, însă la instanță ( fila 25 fond) nu face vorbire de această împrejurare, în contextul în care, partea vătămată însăși, nu susține nici un moment că inculpatul a amenințat-o cu cuțitul, ci doar că s-a îndreptat spre ea, având în mână un cuțit.
Martora B. Savina - soacra părții vătămate, de asemenea, arată doar că aceasta i-a relatat că o persoană mascată și înarmată cu un cuțit a pătruns în locuință ( fila 36 dos. u.p.).
În ceea ce privește intenția sustragerii de bunuri, aceasta nu a fost dovedită fără dubiu, fără nicio urmă de îndoială, probele dosarului nerelevând niciun indiciu concret în acest sens.
Astfel, nu rezultă din declarațiile părții vătămate sau ale inculpatului ori din procesul - verbal de cercetare la fața locului, că în încăperile în care a pătruns inculpatul a fost găsită dezordine, lucruri răvășite - aspecte care să ducă la concluzia că ar fi căutat lucruri pe care să le sustragă.
Apoi, urmele papilare descoperite și ridicate de pe suprafața exterioară a laptop-ului din camera de zi, nu s-a stabilit că ar aparține și inculpatului, ci doar numitului B. P. A. ( fila 53 dos. u.p.).
F. că inculpatul și-a concentrat atenția asupra bunurilor din camera de zi, le-a reținut și astfel a reușit să descrie foarte fidel corpurile de mobilă și dispunerea lor în cameră, ca și existența unui laptop pe o măsuță, precum și împrejurarea că a dorit să-și ascundă fața și astfel identitatea - nu sunt aspecte care să convingă, așa cum a susținut instanța, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a sustrage bunuri.
Astfel de acte preparatorii - echiparea în așa fel încât să fie ascunsă identitatea, înarmarea cu un cuțit pentru a provoca temere chiar și fără să formuleze cuvinte - nu sunt specifice infracțiunii de tâlhărie, ci pot contura intenția comiterii oricărei alte infracțiuni (vătămarea locatarilor, viol, distrugere, etc.).
La comiterea oricărei infracțiuni, nu numai a celei de tâlhărie, făptuitorul urmărește cu prioritate să nu fie identificat, recunoscut - așa încât, în lipsa și altor elemente specifice tâlhăriei ( violență, amenințare, etc.), care am arătat că în speță nu s-au dovedit - nu se poate reține cu certitudine, fără echivoc, că intenția inculpatului a fost aceea a sustragerii de bunuri.
F. că inculpatul s-a uitat prin încăperi, a vizualizat mobilierul și a reținut dispunerea acestuia în spațiu (foarte important, nu se menționează bunuri concrete, susceptibile de a fi sustrase), coroborat cu lipsa urmelor papilare ale inculpatului de pe laptop - ul din camera de zi ( singurul obiect ce se sugerează că s-r fi intenționat să se sustragă - altele nu se menționează) - nu conduc nicidecum la concluzia certă a intenției de sustragere.
Pentru toate aceste motive, se privește ca fondat recursul formulat în cauză de inculpatul D. O. C., astfel că în baza art.385/15 pct.1 lit.d C. acesta se va admite, sentința atacată va fi casată în parte, cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de tâlhărie și omisiunea aplicării dispoz. art.320/1 C. pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Rejudecând, în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.d C. se va dispune achitarea inculpatului D. O. C. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. de art.20 rap. la art.211 alin.1, 2 lit.a și b, 2/1 lit.b,c C.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1,2 C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare - urmare a aplicării dispoz. art.320/1 C. și, bineînțeles a valorificării criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C., avute în vedere și de prima instanță, care s-a oprit la minimul special al pedepsei prevăzute de lege, apreciindu-se că și în cazul reținerii dispoz. art.320/1 C. se poate aplica tot o pedeapsă la nivelul minimului special, redus cu 1/3.
S-a apreciat că se poate reține incidența dispoz. art.320/1 C. în cazul acestei infracțiuni, deoarece fapta de violare de domiciliu a fost recunoscută ca atare de inculpat, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței și chiar la momentul procesual corespunzător, înainte de începerea cercetării judecătorești, chiar dacă expres nu a specificat că recunoaște violarea de domiciliu, el arătând în fapt că recunoaște întreaga stare de fapt din rechizitoriu.
În baza art.71 C. se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II C. ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată.
Întrucât inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani închisoare și, ținând seama de persoana inculpatului și comportamentul său după comiterea faptei se apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni - se va dispune în baza art. 86/1-86/2 C. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare, se va impune inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 8. alin.1 lit.a-d și alin.2 C., datele necesare urmând a fi comunicate S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, În baza art.359 alin.1 C. se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art.86/4 C. rap. la art.83 C., respectiv, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune.
În baza art.71 alin.5 C., pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C. se va deduce din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 5 martie
2012 la zi.
În baza art.350 alin.3 lit.b C. se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (avoc.P. Purcărin ), sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.,
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN MUELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.d C. admite recursul declarat de inculpatul D. O. C. ( fiul lui I. și F., născut la 2 iunie 1987, aflat în Penitenciarul Gherla) - împotriva sentinței penale nr.555 din 27 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte, cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de tâlhărie și omisiunea aplicării dispoz. art.320/1 C. pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Rejudecând, în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.d C. achită pe inculpatul D. O. C. ( fiul lui I. și F., născut la 2 iunie 1978, aflat în Penitenciarul Gherla) - de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. de art.20 rap. la art.211 alin.1, 2 lit.a și b, 2/1 lit.b,c C.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. O. C., pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1,2 C. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare - urmare a aplicării dispoz. art.320/1 C.
Face aplicarea dispoz. art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza II C.
În baza art. 86/1 C..pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare, impune inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, conform programului stabilit; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Datele vor fi comunicate serviciului, sus indicat.
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art.86/4 C.
În baza art.71 alin.5 C., pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C. deduce din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2012 la zi.
În baza art.350 alin.3 lit.b C. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține restul dispoz. hotărârii atacate.
În baza art.189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (avoc.P. Purcărin ), sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red./Dact.A.C.
4 ex./(...)
Jud. Fond: M. L.
| ← Decizia penală nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 94/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
