Decizia penală nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR.85/R/2012

Ședința publică din 18 ianuarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C. I., judecător

JUDECĂTORI: A. D. L.

M. R. G. : M. V.-G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror A.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații C. M., C. A. V. si K. N. împotriva încheierii penale f.nr. din 11 ianuarie 2012 a T.ui M., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. W. G. din cadrul Baroului M., inculpatul C. A. V., în stare de arest, asistat de av. F. Ion T. din cadrul Baroului C. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. Cerneștean Florin din cadrul Baroului M. și inculpata K. N., în stare de arest, asistată de apărător ales, av. C. O. din cadrul Baroului M., toți avocații cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. M., av. B. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. V., av.Torok- P. E., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorariilor parțiale pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.

Instanța constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați și asupra onorariilor parțiale se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.

Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului C. M., av. W. G. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale f.nr. din 11 ianuarie 2012 a T.ui M. și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. M., conform art. 3001 alin. 2 Cod pr.pen.

În subsidiar, solicită în temeiul art. 139 alin. 1 Cod pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Arestarea preventivă este o măsură care se dispune de regulă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și în acest context trebuie avut în vedere că urmărirea penală s-a finalizat, instanța fiind sesizată cu judecarea cauzei este în faza de judecată.

În încheierea recurată s-a motivat pe temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, însă pentru a se dovedi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie să existe probe din care să rezulte că lădarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

În speța de față nu există porobe certe și temeinice care să justifice menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Probele la care se face referire în cuprinsul art. 148 lit. f Cod pr.pen. trebuie avute în vedere nu nuami raportat la fapta de care este acuzat inculpatul că a comis-o, ci și raportat la persoana inculpatului, probe care trebuie să vizeze un comportament în viitorul apropiat și din care să rezulte că dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate ar afecta în vreun fel ordinea publică.

Conform jurisprudenței CEDO, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai sunt suficiente și la menținerea acestei măsuri, o astfel de menținere trebuie să fie motivată pe temeiuri noi.

Prima instanță a motivat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ori simplul fapt că s-au scurs

29 de zile de la luarea măsurii arestării preventive au fost de natură de a estompa impactul social al faptei, inculpatul a conștientizat constrângerea statului și gravitatea faptei de care este acuzat dar și conduita pe care ar trebui să o aibă în continuare vis a vis de poziția sa procesuală.

Inculpatul a avut o conduită bună în societate, nu are antecedente penale, și-a procurat în mod onest mijloacele necesare traiului în Spania.

Instanța fondului a motivat că ordinea publică ar fi petrurbată dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate, ori opinia publică nu poate aduce atingere prezumției de nevinovăție a unui inculpat și nici datorită opiniei publice nu poate fi privată de libertate vreo persoană.

Apreciază că măsura arestării preventive este prea excesivă și că pentru buna desfășurare a procesului penal este suficient a se lua față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și instituirea unor obligații pe care inculpatul le va respecta.

Apărătorul ales al inculpatului C. A. V., av. F. Ion T. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se constate că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au părut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri și în consecință să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Procedura prev. de art. 3001 Cod pr.pen. este o procedura specială în care instanța sesizată cu judecarea dosarului trimis de către parchet, studiază dacă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, mai subzistă sau dacă au apărut temeiuri noi.

Temiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu există.

Măsura arestării preventive vizează gravitatea faptei. În încheierea atacată se vorbește de amploarea pe care o ia traficul și consumul de droguri la nivel național, însă acestea sunt elemente generale.

Raportat la persoana inculpatului recurent, consideră că pericolul social existent la luarea măsurii, în care cadrul procesual nu era încă format în sensul că nu se cunoaștea poziția procesuală a inculpatului, poziția coinculpaților, nu se știa ce se va întâmpla și cum va demara dosarul, nu mai există în acest moment.

În ceea ce privește implicarea inculpatului, solicită să se rețină că în sarcina acestuia s-a reținut un singur act material, faptă comisă din prietenie cu inculpatul C., fără nicio renumerație sau un alt avantaj material.

Solicită să se aibă în vedere că inculpatuleste căsătorit, nu are anteccedente penale, a avut o atitudine sinceră și este posibil ca acesta să beneficieze de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201 Cod pr.pen., existând posibilitatea diminuării limitelor de pedeapsă.

Invocă echitatea de tratament având în vedere că coinculpatul O. deși este trimis în judecată pentru aceleași acte materiale ca și inculpatul C., acesta este judecat în stare de libertate.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Apărătorul inculpatei K. N., av. C. O. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din 11 ianuarie 2012 a T.ui M. și, rejudecând cauza constatând că temeiurile arestării preventive au încetat și nu există temeiuri noi, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 3001 alin. 2 Cod pr.pen.

În subsidiar, solicită în temeiul art. 139 Cod pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art. 3001 Cod pr.pen. nu este formală. Este evident că măsura arestării preventive a fost apreciată ca legală și temeinică pentru că a fost pronunțată de instanța de judecată și a fost analizată de instanța de recurs, respingându-se recursul.

Prin urmare verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu mai vizează elementele de început care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive, ci ceea ce s-a întâmplat după și mai ales ceea ce este reținut în actul de sesizare al instanței și ceea ce conține dosarul cu care instanța de fond a fost sesizată, ceea ce în opinia sa schimbă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru că finalizarea urmăririi penale și trimiterea inculpaților în judecată înseamnă stabilirea contribuției fiecărui inculpat în parte la comiterea faptelor, stabilirea cantităților de droguri care au fost traficate și vândute.

În actul de sesizare se arată că la momentul în care inculpații au fost arestați inculpații nu se știa contribuția integrală a învinuitului O., motiv pentru care acesta nici nu a fost arestat, apreciindu-se că poate fi cercetat în stare de libertate.

În ceea ce privește pe inculpații arestați s-a stabilit prin actul de sesizare care a fost contribuția fiecăruia la comiterea faptelor, respectiv în sarcina inculpatei K. N. s-a reținut un singur act material dovedit, de remitere a unei cantități de droguri cu privire la care poziția subiectivă a acesteia este că nu știa ce conține pachetul.

În opinia sa, trebuie făcută o diferență între inculpata K. N. și ceilalți inculpați inclusiv cu inculpatul O. care este cercetat în stare de libertate, datorită relației pe care o are cu inculpatul C. care este fiul ei, nu a considerat să se informeze cu privire la ce activități desfășoară acesta, activitatea ei este legtă și subsecventă activității inculpatului C. și cătă vreme activitatea inculpatului C. a fost întreruptă nici în ceea ce o privește pe inculpata K. nu se poate reține că lăsată în libertate ar comite alte fapte de natură penală.

Solicită să se aibă în vedere că inculpata este o persoană în vârstă, este femeie ceea ce nu este lipsit de relevanță în acceastă cauză, locuiește într-un oraș mic și impactul asupra opinie publice nu poate să releve un pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsată în libertate.

Încheierea atacată este motivată prin prisma gravității faptei, ale elementelor de fapt, durată îndelungată a activității infracționale și este înlăturat elementul persoanei. Se arată că persoana nu prea contează având în vedere gravitatea faptei și durata infracțională îndelungată.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului cu consecința revocării măsurii arestării preventive a inculpatei K. N., iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât apreciază că judecarea acesteia în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații C. M., C. A. V. și K. N. împotriva încheierii penale f.nr. din 11 ianuarie 2012 a T.ui M. prin care în mod legal și temeinic a constat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.

Încheierea recurată este legală și temeinică având în vedere că temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. pen.care au determinat luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent.

În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite având în vedere că există indicii și probe cu privire că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.

Indiciile și probele prev. de art. 143 Cod pr.pen. au fost analizate atât de instanța de fond la data de 15 decembrie 2011 cât și de instanța de control judiciar, la data de 22 decembrie 2011 de către Curtea de A. C. care a respins recursurile formulate de inculpați.

De asemenea, arată că potrivit jurisprudenței CEDO indiciile nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, respectiv a persoanei bănuite că săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ci doar să existe acea bănuială rezonabilă că s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este și va fi îndeplinită până la finalizarea cauzei, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare.

De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită în cauză având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere caracterul organizat al activității infracționale și raportat la impactul negativ major pe care îl provoacă în conștiința fiecărui cetățean consumul de droguri, situația de insecuritate în rândul comunității dublat de credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva activităților infracționale.

Apreciază că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât luartea unei astfel de măsuri ar încuraja și alte persoane să săvârșească astfel de infracțiuni.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați.

Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult fapta comisă și faptul că mama sa în vârstă de 55 de ani a ajuns în această situație și solicită judecarea sa în stare de libertate cu instituirea unor obligații pe care se obligă să le respecte.

Inculpatul C. A. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate și solicită judecarea sa în stare de libertate.

Inculpata K. N., având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și arată că nu a avut cunoștință ce conține pachetul, a crezut că conține inele.

CURTEA

Prin încheierea penală f.n. din 11 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 139 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În temeiul art. 3001 raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C. M., C. A. V. și K. N., măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 99-D. al D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpatul C. M. (porecla „O.u"; și

„M.";, CNP 1., fiul lui V. și N., născut la (...) în V. de Sus, județul M., domiciliat în V. de Sus, str. Tăutului, nr. 55, jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M.), inculpatul C. A. V. (CNP 1., fiul lui V. și Ana,născut la (...) în B. M., jud. M., domiciliat în B. Sprie, str. Gutinului, nr. 9 ap. 25, jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M.), inculpata K. N. (nume anterioare Beclenar și C., CNP 2., fiica lui I. și N., născută la (...) în V. de Sus, jud. M., domiciliată în V. de Sus, str. Tăutului, nr. 55, arestată preventiv, aflată în Arestul I.P.J. M.) și inculpatul O. D. A. (CNP 1., fiul lui A. și V., născut la (...) în B. M., jud. M., domiciliat în B. Sprie, str. Gutinului, nr. 9/12, jud. M.) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc în forma introducerii lor în țară prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Lega nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul C. M.), infracțiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

(inculpații C. A. V. și K. N.) și infracțiunile de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul O. D. A.).

Cauza a fost înregistrată la instanță la data de (...) și s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționarea acesteia la data de (...).

La termenul din data de 11 ianuarie 2012 instanța de judecată a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. M., C. A. V. și K. N., reținând următoarele:

Prin încheierea penală nr. 652 din 15 decembrie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. M., C. A. V. și K. N. pe o durată de 29 zile ((...)-(...)).

Instanța a reținut existența unor indicii temeinice că în perioada octombrie - decembrie 2011 inculpatul C. M. s-a deplasat de mai multe ori în Spania de unde a procurat cocaină și cannabis în diferite cantități, droguri de risc și mare risc, pe care le-a introdus ilegal în România. D.le erau depozitate fie la domiciliul său și al mamei sale, inculpata K. N. din V. de Sus, fie la una din locațiile din S. de Sus, unde inculpata asigura îngrijirea gospodăriei, fie la reședința inculpatului C. A. V. din B. S. Inculpatul C. M. proceda la vânzarea drogurilor pe raza județului M., fie direct, fie prin intermediul inculpaților C. A. V. și K. N., cărora le transmitea indicații telefonice în perioada când era plecat în străinătate. Astfel, inculpata K. N. depozita și pregătea cantitățile de droguri, la dispoziția telefonică a inculpatului C. M., distribuindu-le apoi inculpatului C. A. V., pentru a asigura posibilitatea vânzării lor.

Astfel la data de (...), o persoană care nu a dorit să i se cunoască identitatea a predat organelor de urmărire penală cantitatea de 0,2 gr. cocaină provenită de la inculpatul C. M.

La data de (...) inculpatul C. M. s-a aflat în țară și s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire „Nicolaiciuc Robert"; și „Diniță Răzvan"; pentru a negocia vânzarea de cocaină și cannabis. In acest sens, în urma discuțiilor purtate cu acestia, inculpatul a afirmat că deține deja aproximativ 2 kg de cannabis sub formă de inflorescențe provenite din străinătate, solicitând un preț de vânzare de 35 lei/gram, precum și rezină de cannabis pentru care a cerut 7 euro/gram. Tot cu aceeași ocazie inculpatul a afirmat că mai deține și cantitatea de 35 gr. cocaină, la prețul de 90 euro/gram având posibilitatea să le comercializeze chiar și o cantitate mai mare din acest drog. Inculpatul a cerut un răgaz de 5 ore pentru a aduce drogurile, iar din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în intervalul de după despărțirea de investigatori a rezultat că a contactat-o pe inculpata K. N. și i-a cerut „să scoată hainele la uscat"; referindu-se la drogul de risc cannabis pe care intenționa să îl vândă investigatorilor. La aceeași dată inculpatul s-a întors la întâlnire în jurul orei 20,00 și a vândut investigatorilor cantitatea de 20 grame cannabis cu suma de 700 lei și 2 grame cocaină cu suma de 800 lei.

Întrucât la data de (...) inculpatul C. M. intenționa să mai vândă droguri investigatorilor, dar plecase între timp în Spania, rolul de a se ocupa de această activitate le-a revenit inculpaților C. A. V. și K. N., aceștia fiind coordonați telefonic de inculpatul C.

In urma dispozițiilor date de acesta inculpata K. N. a pregătit un pachet conținând aproximativ 8 grame de cocaină drogul fiind păstrat la locuința sa din V. de S. Inculpatul C. A. V. a primit instrucțiuni precise din partea inculpatului C. astfel că la data de (...) inculpatul C. A. V. s-a deplasat la V. de Sus însoțit de un prieten care a condus autoturismul, iar odată ajuns în oraș i-a telefonat inculpatei K. N., aceasta prezentându-se imediat la autoturismul inculpatului C. și intrând pe bancheta din spate, moment în care inculpata i-a remis pachețelul conținând cele 8 grame de cocaină.

Inculpatul C. s-a întors în B. Sprie și a păstrat drogurile până în data de (...) când a venit în B. M. și s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire

„Nicolaicuc Robert"; căruia i-a vândut cantitatea respectivă de cocaină pentru prețul total de 2.600 lei.

La data de (...) inculpatul C. M. a revenit în țară și a adus aproximativ

15 gr. cocaină și aproximativ 250 gr. cannabis ocupându-se rapid de vânzarea acestora pe raza municipiului B. M. și a orașului B. S.

La data de (...) inculpatul C. M. însoțit de inculpatul C. A. V. s-au deplasat în S. de Sus unde inculpata K. N. se ocupa de gospodăria respectivă întrucât proprietarul era plecat din țară. Aici inculpatul C. i-a cerut să-i aducă niște droguri aflate într-o pungă pe care o păstra inculpata în acea locație, punga conținând cantitatea de aproximativ 300 gr. cannabis pe care inculpata a adus-o imediat și i-a dat-o fiului ei. Aceste aspecte se confirmă inclusiv prin declarațiile inculpatului C. A. V. care a asistat la acest act material infracțional.

În urma perchezițiilor domiciliare efectuate la data de (...) la adresele unde se știa că inculpații au depozitat de-a lungul timpului droguri s-au depistat circa 50 gr. cannabis, aproximativ 5 gr. cocaină (aflată asupra inculpatului C. M.) și ulterior, sub capota autoturismului acestuia, circa 150 gr. cannabis.

Indiciile temeinice în sensul comiterii de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați rezultă din rapoartele de constatare tehnico-

științifică realizate de L. de A. F.-C. D. și P. din cadrul Brigăzii CCO C. din care rezultă confirmarea științifică a caracteristicilor și naturii substanțelor ilicite provenite de la inculpați; procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire în urma activităților autorizate; procesele-verbale întocmite de organul de cercetare penală prin care se constată aspecte ale activității inculpaților, inclusiv în urma procesării materialelor rezultate din punerea în aplicare a autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpaților; declarațiile de martori; declarațiile inculpaților C. A. V. și C. M. în care recunosc parțial faptele.

Pe lângă acestea, cu privire la inculpata K. N., instanța a reținut că transcrierea convorbirilor telefonice purtate la (...) cu inculpatul C. M., din care rezultă că inculpatul i-a cerut să pregătească drogurile (folosind în limbajul codificat „haine";), procesele verbale de redare în scris a activităților de supraveghere operativă din care rezultă că la aceeași dată inculpata a predat inculpatului C. A. drogurile, declarațiile inculpatului C. A., sunt indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă privind implicarea inculpatei în activitățile de trafic de droguri, prin depozitarea și favorizarea vânzării drogurilor.

De asemenea, instanța a reținut că alături de întrunirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât infracțiunile pe care se presupune că le-au comis inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, periculozitatea sporită a acestora ce derivă din valoarea socială ocrotită prin norma de drept și căreia aceste fapte îi aduc atingere, respectiv sănătatea publică. Nu poate fi ignorat nici caracterul organizat și repetat al activităților desfășurate, prezumându-se că inculpații au realizat mai multe vânzări de droguri către investigatorii sub acoperire și către terțe persoane consumatoare.

În evaluarea acestui pericol nu pot fi avute în vedere doar datele ce privesc persoana inculpaților, așa cum au solicitat aceștia arătând că nu au antecedente penale, ci instanța a considerat că trebuie reținute și aspectele referitoare la faptele penale, pericolul acestora și faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea opiniei publice un sentiment de insecuritate dublat de credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva activităților infracționale de accentuat pericol social.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la pericolul pentru ordinea publică a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie.

În raport de aspectele expuse, instanța a reținut că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea în libertate a inculpaților instanța a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care aceștia se presupune că le-au comis, circumstanțiată prin anvergura actelor materiale de care sunt acuzați făptuitorii, modul de organizare a acestora și cantitățile de substanțe stupefiante presupus a fi fost deținute și traficate către diverse persoane.

Or, în contextul în care traficul de substanțe stupefiante tinde să dobândească amploare în prezent, lăsarea în libertate a persoanelor acuzate în cauza de față de comiterea unor activități infracționale de anvergura descrisă mai sus ar fi de natură să suscite o tulburare socială constând în sentimentul de insecuritate în rândul opiniei publice și de revoltă față de o aparentă lipsă de reacție a autorităților judiciare împotriva infracțiunilor de acest gen.

Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive vizează în principal asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, definit prin art. 1 din același cod și care trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a dreptului și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.

În raport de aspectele expuse, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzută de lege și se impune a fi menținută în continuare, cu atât mai mult cu cât nu a intervenit o diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică apreciat de instanță la adoptarea măsurii, aceștia fiind privați de libertate în urmă cu mai puțin de 30 de zile și în acest interval de timp nu au intervenit elemente de fapt noi.

În consecință, în temeiul art. 3001 raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C. M., C. A. V. și K. N., măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.

În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați, prin apărătorii aleși, instanța a constatat, pentru aceleași considerente expuse anterior, că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală nu ar putea fi realizat la acest moment procesual decât prin privarea de libertate a persoanei acuzate.

În consecință, constatând că nu au intervenit modificări alte temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, instanța a respins cererile de înlocuire formulate, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul C. M. a învederat faptul că în cauză nu există probe din care să rezulte că odată lăsat în liberate, acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică, atâta vreme cât urmărirea penală este finalizată, fiind sesizată instanța de fond cu judecarea cauzei. Mai mult, inculpatul a avut o conduită bună în societate, și-a procurat în mod onest cele necesare traiului, obținând venituri licite în Spania, astfel că nu se impune privarea sa în continuare de libertate.

În motivarea recursului său, inculpatul C. a învederat faptul că se impune judecarea sa în libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă și nici u au apărut altele noi care să justifice o astfel de măsură privativă de libertate.

Un alt aspect important este acela că, inculpatul și-a exprimat poziția procesuală, urmărirea penală este finalizată, astfel că nu există posibilitatea influențării în vreun fel a anchetei. Mai mult decât atât, este de observat că un coinculpat O., trimis în judecată pentru același gen de fapte este cercetat în stare de libertate.

În motivarea recursului său, inculpata K. N. a învederat faptul că se impune punerea în libertate a acesteia, având în vedere în primul rând egalitatea de tratament a inculpaților, inculpatul O. fiind judecat în stare de libertate, precum și participarea diferită a acestei inculpate la comiterea presupusei fapte, neexistând probe din care să reiasă că aceasta cunoștea conținutul pachețelelor și activitatea inculpatului C., care este fiul său.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Din probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a celor trei inculpați recurenți prin rechizitoriul DIICOT- B. T. M. întocmit la data de (...), rezultă existența indiciilor temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că aceștia sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați.

Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpaților se reține comiterea unor infracțiuni deosebit de grave constând în aceea că octombrie - decembrie 2011 inculpatul C. M. s-a deplasat de mai multe ori în Spania de unde a procurat cocaină și cannabis în diferite cantități, droguri de risc și mare risc, pe care le-a introdus ilegal în România. D.le erau depozitate fie la domiciliul său și al mamei sale, inculpata K. N. din V. de Sus, fie la una din locațiile din S. de Sus, unde inculpata asigura îngrijirea gospodăriei, fie la reședința inculpatului C. A. V. din B. S. Inculpatul C. M. proceda la vânzarea drogurilor pe raza județului M., fie direct, fie prin intermediul inculpaților C. A. V. și K. N., cărora le transmitea indicații telefonice în perioada când era plecat în străinătate. Astfel, inculpata K. N. depozita și pregătea cantitățile de droguri, la dispoziția telefonică a inculpatului C. M., distribuindu-le apoi inculpatului C. A. V., pentru a asigura posibilitatea vânzării lor.

Astfel la data de (...), o persoană care nu a dorit să i se cunoască identitatea a predat organelor de urmărire penală cantitatea de 0,2 gr. cocaină provenită de la inculpatul C. M.

La data de (...) inculpatul C. M. s-a aflat în țară și s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire „Nicolaiciuc Robert"; și „Diniță Răzvan"; pentru a negocia vânzarea de cocaină și cannabis. In acest sens, în urma discuțiilor purtate cu aceștia, inculpatul a afirmat că deține deja aproximativ 2 kg de cannabis sub formă de inflorescențe provenite din străinătate, solicitând un preț de vânzare de 35 lei/gram, precum și rezină de cannabis pentru care a cerut 7 euro/gram. Tot cu aceeași ocazie inculpatul a afirmat că mai deține și cantitatea de 35 gr. cocaină, la prețul de 90 euro/gram având posibilitatea să le comercializeze chiar și o cantitate mai mare din acest drog. Inculpatul a cerut un răgaz de 5 ore pentru a aduce drogurile, iar din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în intervalul de după despărțirea de investigatori a rezultat că a contactat-o pe inculpata K. N. și i-a cerut „să scoată hainele la uscat"; referindu-se la drogul de risc cannabis pe care intenționa să îl vândă investigatorilor. La aceeași dată inculpatul s-a întors la întâlnire în jurul orei 20,00 și a vândut investigatorilor cantitatea de 20 grame cannabis cu suma de 700 lei și 2 grame cocaină cu suma de 800 lei.

Inculpatul C. s-a întors în B. Sprie și a păstrat drogurile până în data de (...) când a venit în B. M. și s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire

„Nicolaicuc Robert"; căruia i-a vândut cantitatea respectivă de cocaină pentru prețul total de 2.600 lei.

La data de (...) inculpatul C. M. a revenit în țară și a adus aproximativ

15 gr. cocaină și aproximativ 250 gr. cannabis ocupându-se rapid de vânzarea acestora pe raza municipiului B. M. și a orașului B. S.

Raportat la cele de mai sus, curtea apreciază că, în speță sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p. existând indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor de către inculpați.

Apoi, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.

În ceea ce privește temeiul în baza căruia s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, constatăm că acesta subzistă în continuare. După cum se cunoaște deja, jurisprudența instanțelor a statuat că, pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia. A., trebuie reținut faptul că raportat la noțiunea de probe care se regăsește în teza II a articolului 148 lit.f C.pr.pen., aceasta trebuie să reiasă din existenta la dosar a unor date care să ateste fără echivoc că membrii unei colectivități ar fi puși în primejdie în situația în care acești inculpați ar fi lăsați în libertate, acest pericol se regăsește în speța de fața, fiind cunoscut impactul deosebit pe care îl au drogurile asupra sănătății și chiar vieții persoanelor.

De asemenea pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase organele de stat nu acționează suficient si implicit legea nu ar fi aplicată cu hotărâre.

În acest context, menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, se impune în continuare, niciuna dintre criticile formulate nefiind fondate. Mai mult decât atât, instanța de fond în considerentele hotărârii atacate a arăta pe scurt contribuția ce se bănuiește că a avut-o fiecare dintre inculpați și a apreciat, în mod corect că, această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 450 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. M., C. A.

V. si K. N. împotriva încheierii penale f.nr. din 11 ianuarie 2012 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 450 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. I. A. D. L. M. R.

G. M. V.-G.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond. A. C. R.

← Decizia penală nr. 799/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1141/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj