Decizia penală nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
Ședința publică din data de 12 martie 2012
Decizia penală din data de 12 martie 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către părțile civile B. S. jr., H. Z., H. S. și H. G. împotriva deciziei penale nr.216/A din 24 octombrie
2011 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul R. J. S. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1,2 C., și pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 ș 4 C., cu aplic.art.33 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. J. S., av.M.a R. D., partea civilă B. S. jr., asistat de av. C. L., partea civilă B. S. sen., partea civilă H. Z. asistat de av. D. D. A. care se prezintă și pentru părțile civile lipsă H. S. și H. G., apărătorul asigurătorului P. din P. prin G. A. SA, av. T. N., lipsă fiind inculpatul R. J. S. și părțile civile H. S., H. G., S. C. de U. P. Dr. O. F. și S. C. J. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul părții civile B. S. jr., av. C. L. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.216/A din 24 octombrie 2011 a T.ului C. și, rejudecând cauza să se dispună obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor civile solicitate respectiv la plata sumei de 3.000 euro reprezentând prejudiciul cauzat datorită imposibilității de folosire a autoturismului care a fost distrus în totalitate în accident, solicitare care a fost dovedită cu cei doi martori audiați la instanța de fond; 1.000 euro cheltuieli ocazionate cu spitalizarea; o rentă viageră, în principal suma de 1.500 euro/lună pentru diferența de câștig pe care partea civilă îl realiza înainte de producerea accidentului și pensia de invaliditate , în subsidiar, în sumă de 250 lei/lună, reprezentând diferența dintre pensia de invaliditate și venitul mediu pe economie și 50.000 euro daune morale. Cu cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocațial.
Apărătorul părților civile H. Z., H. S. și H. G., av. D. D. A. solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale cu consecința admiterii în întregime a constituirii de parte civile. C. adusă se referă la cuantumul extrem de mic pe care instanțele au înțeles să-l acorde pentru repararea prejudiciilor suferite de părțile civile. A. că instanțele ar fi trebuit să pornească atunci când au cuantificat daunele morale de la principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, aspect pe care instanțele le-au ignorat. S-au ignorat și probele administrate, respectiv probele testimoniale care arată relațiile de afecțiune care au existat între fiii săi precum și între tată și copiii săi. De asemenea, s-a ignorat atitudinea și comportamentul inculpatului atât față de instanță cât și față de părțile civile. A. a încercat să tergiverseze cât s-a putut de mult această cauză tocmai pentru a se sustrage oricărui fel de răspundere iar față de părțile civile a manifestat un dezinteres absolut. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar ca practică judiciară o sentință a Judecătoriei Aiud.
Apărătorul inculpatului R. J. S., av.M.a R. D. solicită respingerea recurusrilor formulate de părțile civile cu consecința menținerii deciziei penale nr.216/A din 24 octombrie 2011 a T.ului C., ca fiind legală și temeinică.
A. că partea civilă B. S. jr. nu a dovedit integral despăgubirile solicitate și că instanța de apel în mod core t a înlăturat declarațiuile martorilor V. B. J. și B. T. având în vedere că aceștia se află în raporturi de rudenie sau afinitate cu părțile civile. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul asigurătorului P. din P. prin G. A. SA, av. T. N. arată că ambele recursuri se întemeiază pe disp.art.3859 pct.172 C.pr.pen., ceea ce înseamnă că se critică hotărârile anterioare pe motivele de nelegalitate care vizează aplicarea greșită a legii în cauza dedusă judecății. Nici din motivele scrise nici din concluziile orale, nu a sesizat nici o dispoziție legală care se pretinde a fi încălcată de instanțele anterioare cu privire la chestiunile ridicate azi în ședință. Tot ceea ce s-a spus de către antevorbitorii lui, se referă la chestiuni de apreciere a probelor. Sub acest aspect se poate constata că recursurile sunt nefondate deoarece nu se încadrează în nici unul din textul invocat. În considerarea textului de lege de la răspunderea civilă delictuală care face referire la stabilirea cuantumului daunelor morale în limitele jurisprudenței practicii, a depus un extras de practică judiciară. I. ar trebui să pedepsească din toate punctele de vedere cel care este vinovat de săvârșirea unei fapte. Acea pedeapsă aplicată inculpatului nu trebuie să se repercuteze asupra asigurătorului. S. a se avea în vedere practica judiciară depusă și a se constata că hotărârile sunt temeinice și legale și ca atare să se dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că raportat la considerentele deciziei recurate, nu s-a făcut greșeli în ceea ce privește evaluarea materialului probator prin prisma principiului răspunderii civile delictuale și a modului de evaluare a situației daunelor materiale care au fost corect evaluate de instanță iar probatoriul administrat a fost interpretat cu respectarea principiilor ale dreptului procesual penal cât și ale celui procesual civil incident în cauză iar în ceea ce privește daunele morale, consideră că principial acestea pot fi supuse unei reevaluări însă singurele criterii obiective sunt cele legate de situația circumstanțelor reale raportat la urmările produse și nu în ultimul rând elementele de practică judiciară care urmează a fi avute în vedere de instanță. Soluția este corectă și ca atare solicită a fi menținută.
Apărătorul părții civile B. S. jr., în replică, arată că declarațiile martorilor
V. B. J. și B. T. nu trebuie îndepărtate, având în vedere că aceștia au fost propuși, nimeni nu s-a opus audierii lor și au fost încuviințați de către instanță.
P. civilă B. S. sen. solicită admiterea recursului formulat de părțile civile.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 129 din data de (...) a Judecătoriei H., în baza art.178 alin.1 și 2 C. s-a dispus condamnarea inculpatului R. J. S., fiul lui S. și H., născut la (...) în Chorzow, P., cetățean polonez, posesor al actului de identitate AJV 0., CNP 4910021-7976, domiciliat în P., 38-200 J., str. O. 41 A, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.184 alin.2 și 4 C. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate B. S. jr.
În baza art.184 alin.2 și 4 C. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă a părții vătămate B. S. sr.
În baza art.34 alin.1 lit.c rap. la art.33 lit.b C. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II - a C.
În baza art.81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.
În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume : 12.000 de euro către partea civilă B. S. senior, domiciliat în H., str. P. nr. 1, jud. C. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și 671,68 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și 20.000 de euro către partea civilă B. S. junior, domiciliat în H., str. P. nr. 1, jud. C. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate.
În baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume : 5.000 de lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și câte 12.000 de euro către părțile civile H. Z., domiciliat în C.-N., str. O. nr. 123, ap. 28, jud. C. și H. S., domiciliat în C.-N., str. L. nr. 13, bl.12, ap.16, jud. C. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și 10.000 de euro către partea civilă H. G., domiciliat în com. C., nr. 8, jud. Sălaj, respingându-se celelalte pretenții civile formulate.
În baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art.998 C. și art.313 din Legea nr.95/2006 modif. și completată prin O. nr.72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.560,75 lei cu titlul de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă S. C. de U. „. Dr. O. F., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 5, jud. C. și 60.897,73 lei cu titlul de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C., nr.
3-5, jud. C., cu majorări de întârziere din prima zi următoare datei externării și până la achitarea integrală a debitului.
Prezenta sentință este opozabilă asiguratorului P. T. U. SA prin corespondent G. A., cu sediul în B., B-dul Ion M., nr. 19-21,sector 1.
În baza art.193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
2.000 de lei în favoarea părților civile B. S. jr. și senior cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1.516 lei, reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legală și 200 lei onorariu avocațial pentru av. M. Feier desemnată din oficiu, care s-a avansat din fondurile M.ui
Justiției în contul Baroului C., conform delegației din (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Huedin, inculpatul R. J. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 C. și vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și
4 C. a părților vătămate B. S. jr. și B. S. sr.
S-a reținut în actul de inculpare și sesizare a instanței că, la data de (...), în jurul orelor 07.00, în timp ce conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul marca Renault, cu nr. de înmatriculare RZ-69159, ce tracta semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare RZ-9., pe DN 1 - E 60, din direcția C.-N. - H., la km.516+20 m, inculpatul nu a redus viteza de deplasare într-o curbă periculoasă la dreapta, semnalizată regulamentar cu indicatoare rutiere și în condiții de carosabil umed, a intrat pe sensul opus de deplasare, lovind autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...), care era condus de partea vătămată B. S. jr., în urma accidentului rezultând decesul victimei H. Z., pasager în autoturismul marca Mercedes Benz și vătămarea corporală a părților vătămate B. S. jr. și B. S. senior.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că cel ce se face vinovat de producerea accidentului este conducătorul auto al autoturismului marca Mercedes Benz, care ar fi pierdut controlul volanului, izbindu-se de bara de protecție din spatele a semiremorcii marca Kogel, condusă de inculpat.
Citat în fața instanței inculpatul nu s-a prezentat, susținându-și în continuare nevinovăția în producerea accidentului rutier.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele :
În fapt, la data de (...), în jurul orelor 07.00, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că pe DN 1 E 60, între localitățile P. și I. C. s-a produs un accident rutier cu victime omenești.
Cu ocazia cercetării la fața locului și a audierii martorilor oculari, organele de poliție au stabilit că accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la km
516+ 20 m, fiind implicați cetățeanul polonez R. J. S., care conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul marca Renault cu nr. de înmatriculare RZ- 69159 ce tracta semiremorca marca Kogel cu nr. de înmatriculare RZ- 9., din direcția C.-N. - H., și B. S. jr. care conducea autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare (...).
În urma accidentului rutier a rezultat decesul pasagerului de pe bancheta din spate a autoturismului marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...), numitul H. Z., în vârstă de 51 ani, precum și rănirea gravă a conducătorul autovehiculului și a tatălui său, părțile vătămate B. S. junior și B. S. senior, ambii fiind transportați de urgență de echipaje S. la UPU 1 C.-N.
Celor doi conducători auto implicați în accident le-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr.575 și 598 din (...), reiese că nici unul dintre ei nu consumase alcool, alcoolemiile fiind zero.(d.u.p., f.69; 106).
Cadavrul victimei H. Z. a fost depus la morga S. H., iar în urma efectuării necropsiei s-a stabilit că moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unui politraumatism (traumatism maxilo-facial cu fractură de mandibulă, plagă delabrantă labială inferioară, traumatism toraco-abdominal cu fracture clavico-costale, rupture pluriviscerale: pleuro- parenchimatoase pulmonarepericardice și miocardice-ventricul drept- hemotorax, ruptură hepatică, hemoperitoneu). Leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă, iar între leziuni și deces există legătură de cauzalitate. (d.u.p., f.52-55).
După externare conducătorul auto B. S. și tatăl său, B. S. senior au fost supuși unor examinări medicale, iar din rapoartele de constatare medico-legală nr.3069/II/b/116 și 3070/II/b117 din (...), reiese că ambii au suferit leziuni corporale care necesită peste 60 de zile îngrijiri medicale, numărul total putându-se stabili doar după epuizarea tuturor mijloacelor de tratament medico-chirurgical și recuperator, iar în cazul conducătorului auto B. S. aceste leziuni suferite i-au pus în primejdie viața.(d.u.p., f.58-59; 75-76).
Cetățeanul polonez R. J. S. nu a suferit leziuni corporale în urma accidentului.
A. a fost audiat de către organele de urmărire penală, în prezența consulului României în P., dl. G. Bârtaș, în declarația sa acesta susținând că nu se face vinovat de producerea accidentului, fiind de părere că șoferul autoturismului marca Mercedes Benz a pierdut controlul volanului, izbindu-se de bara de protecție din spatele a semiremorcii marca Kogel.
Organele de urmărire penală au desfășurat cercetări și au ajuns la concluzia ca accidentul rutier soldat cu decesul victimei H. Z., pasager în autoturismul marca Mercedes Benz și vătămarea corporală a părților vătămate B. S. jr. și B. S. senior s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului R. J. S., care a încălcat prev. art.35 alin.1, art.41 alin.1, art.48 din O. nr.195/2002 și art.123 lit.b din Regulamentul de aplicare a O. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificat prin H. nr.1391/2006.
În cursul urmăririi penale au fost audiați părțile vătămate B. S. jr. și B.
S. sr., inculpatul R. J. S. și martorii F. P. și F. C.-T.
P. vătămată B. S. jr. nu a putut da detalii în legătură cu modul de producere a accidentului, acesta suferind o amnezie în urma traumatismului suferit, trezindu-se la spital. (d.u.p., f. 68).
P. vătămată B. S. sr. a declarat că în data de (...) se deplasa în autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...), care era condus de fiul său, partea vătămată B. S. jr., pe DN1 E 60 din direcția H.-C. După ieșirea din localitatea I. C., pe o porțiune în pantă cu curba periculoasă la stânga a observat că pe celalalt sens circula un TIR, acesta a intrat în derapaj pe sensul opus și a intrat în coliziune cu autoturismul în care se găsea partea vătămată. (d.u.p., f.56).
Așa cum se reține anterior, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de producerea accidentului, în opinia sa șoferul autoturismului marca Mercedes
Benz a pierdut controlul volanului, izbindu-se de bara de protecție din spatele a semiremorcii marca Kogel. Inculpatul a mai declarat ca a auzit o izbitura, după curba s-a oprit și a observat ca îi este lovită bara remorcii. S-a întors, nu a văzut nimic și a crezut că mașina care i-a produs paguba a plecat. Ca să nu creeze pericol pe șosea a plecat mai departe, să repare undeva bara de protecție. În timp ce făcea observația a venit un camion care i-a semnalizat că s-a întâmplat ceva în spate. Atunci inculpatul a revenit la locul evenimentului și a așteptat venirea poliției. (d.u.p., f.111).
M. F. P. se găsea într-un autoturism condus de soțul său, martorul F. C.- T., care se deplasa pe DN1 E60 din direcția H.-C. După ieșirea din localitatea I.
C. soțul martorei a depășit un autoturism marca Mercedes Vito de culoare albă. Înainte de panta din apropierea dealului unde este amplasată terasa I. C., mai exact în curba la stânga, martora a observat că din sens opus vine un autocamion de culoare deschisă, cu o viteză destul de mare, fapt remarcat și de soțul său. În momentul în care autocamionul a ajuns în dreptul mașinii în care se găsea martora aceasta a observat că semiremorca a început să derapeze, iar mai apoi s-a apropiat de mașină. Cei doi au reușit să evite impactul, martora relatând următoarele: ‘’am întors privirea spre înapoi să văd ce se întâmplă în continuare și am văzut că acel autocamion a trecut peste linia dublă continuă cu roțile de pe partea stângă, a continuat să derapeze și am văzut că a lovit autoturismul marca Mercedes care circula în spatele nostru’’. În acel moment a auzit o bubuitură puternică și a văzut în aer bucăți de plastic. M. a mai declarat că autocamionul și-a continuat deplasarea. (d.u.p, f. 42-43, 44-45).
M. F. P. și-a menținut declarația în fața instanței.
Martorul F. C.-T. a declarat că la urcarea unei pante cu curba periculoasă la stânga a văzut pe celalalt sens un tir de culoare deschisă care cobora cu viteză mare, martorul exclamând către soția sa ‘. atentă cu ce viteză vine asta’’. Intersectându-se cu tirul martorul a observat că semiremorca
‘’dansează’’ pe drum. U.-se în oglinda retrovizoare martorul a văzut semiremorca aproape perpendicular pe axul drumului, apoi a auzit un zgomot puternic și impactul între semiremorca și autoturism. După impact tirul și-a continuat deplasarea. Martorul a mai declarat că în momentul când s-a uitat în oglinda retrovizoare a văzut cum semiremorca intra în derapaj, trece peste marcajul dublu continuu, dar fără a putea preciza cât, după care a avut loc impactul. (d.u.p., f. 46-47, 48-49).
În fața instanței martorul F. C. T. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu precizarea că nu poate spune dacă tirul a trecut de linia continuă pentru că nu a văzut linia continuă, iar în ceea ce privește duba
Mercedes nu a observat ca aceasta să treacă pe contrasens.
I. de fond a reținut că potrivit art.69 C.pr.pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
De asemenea potrivit art.75 C.pr.pen. declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Din declarațiile prezentate mai sus rezultă cu claritate ca autotractorul marca Renault, cu nr. de înmatriculare RZ-69159, ce tracta semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare RZ-9. condus de inculpatul R. J. S. cobora panta din zona motelului I. C. cu o viteză mult prea mare pentru acel tronson de drum și pentru condițiile concrete din acea zi (ploaie, carosabil umed). Coroborând declarațiile părții vătămate B. S. sr. cu declarațiile martorilor oculari F. P. și F. C.-T. reiese că autotractorul a intrat în derapaj din cauza vitezei și condițiilor de drum, a depășit linia dublă continuă ce separa sensurile de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...) condus de partea vătămată B. S. jr. În acest sens este edificator faptul că, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului (d.u.p., f. 3-5), planșa fotografică (d.u.p., f. 7-39) și schița accidentului (d.u.p., f. 40-41) toate urmele materiale rezultate în urma impactului dintre cele două vehicule se găsesc pe sensul de mers H.-C.-N.
De asemenea inculpatul a recunoscut că se deplasa cu o viteză de circa
65-70 km/h. T. indica însă ca înainte de accident vehiculul se deplasa cu o viteză ce se apropia de 80 km/h.
Nu în ultimul rând, a apreciat instanța de fond, este semnificativ comportamentul inculpatului după producerea accidentului, respectiv acesta își continua netulburat drumul și abia după câteva sute de metri oprește ca să vadă ce avarii are. Aceasta în condițiile în care este evident ca impactul fusese unul extrem de puternic (auzit de martorii F. P. și F. C.-T. în mașina lor), în aer zburând bucăți din autoturismul marca Mercedes Benz. Inculpatul se întoarce după un timp la locul accidentului, vede cu siguranță urmările tragice ale acestuia (un mort și doi răniți grav) și singura lui preocupare nu este aceea de a aștepta organele de poliție chemate la fața locului, așa cum declara, ci să strângă sculele și celelalte piese din autocamion căzute pe carosabil. În opinia instanței acesta nu este comportamentul unei persoane care nu are nimic să își reproșeze din punctul de vedere al implicării în accidentul rutier.
Potrivit art.35 alin.1 din O. nr.195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluență și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
O condiție de baza a bunei desfășurări a traficului rutier este ca acesta să se desfășoare la limita spațiului frontal de vizibilitate.
Potrivit art.41 alin.1 din O. nr.195/2002 vehiculele și animalele, atunci când circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație, iar potrivit art. 48 din același act normativ conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță.
Aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către inculpatul R. J. S., iar culpa în producerea accidentului petrecut la data de (...) pe DN 1 - E 60, la km.516+20 m revine acestuia în exclusivitate.
În drept, fapta inculpatului R. J. S., care la data de (...), în jurul orelor
07.00, în timp ce conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul marca Renault, cu nr. de înmatriculare RZ-69159, ce tracta semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare RZ-9., pe DN 1 - E 60, din direcția C.-N. - H., la km.516+20 m, nu a redus viteza de deplasare într-o curbă periculoasă la dreapta, semnalizată regulamentar cu indicatoare rutiere și în condiții de carosabil umed, a intrat pe sensul opus de deplasare, lovind autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...), care era condus de partea vătămată B. S. jr., în urma accidentului rezultând decesul victimei H. Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2 C., faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat descrisă mai sus care a determinat și vătămarea corporală a părților vătămate B. S. jr. și B. S. senior, cauzându-le primului leziuni ce i-au pus în primejdie viața, iar celui de-al doilea peste 60 de zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive a două infracțiunii de vătămare corporală din culpă, fapte prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 C. pentru care instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare în cazul părții vătămate B. S. jr., respectiv 6 luni închisoare în cazul părții vătămate B. S. sr.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, dar și vina exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele deosebit de grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art.72 C.
Infracțiunile de mai sus au fost săvârșite de inculpatul R. J. S. în condițiile concursului ideal de infracțiuni prev. de art. 33 lit. b) C.Pen.
În consecință instanța de fond în baza art. 34 alin. 1 lit. c) rap. la art. 33 lit. b C.Pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
De asemenea instanța de fond, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art.81 alin. 1 lit.a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța de fond, în baza art.81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.
În baza art.359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.15 alin. 2 C.pr.pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În cursul urmăririi penale numiții H. Z. și H. S., având calitatea de moștenitori legali ai persoanei decedate H. Z., au precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 115.000 lei, reprezentând daune materiale și morale.(d.u.p., f.51).
În fața instanței H. Z. și H. S. s-au constituit părți civile cu suma de
6.400 lei, respective 2.500 lei contravaloarea cheltuielilor de înmormântare,
2.500 lei contravaloarea mesei de pomenire și câte 100.000 de euro cu titlul de daune pentru suferința și trauma produsă. (f.37-38).
De asemenea s-a mai constituit parte civilă H. G., tatăl persoanei decedate H. Z., cu suma de 100.000 de euro cu titlul de daune pentru suferința și trauma produsă (f.42).
Părțile vătămate B. S. jr. și B. S. senior au arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cuantumul pe care-l vor preciza până la primul termen de judecată.
În fața instanței, partea vătămată B. S. senior s-a constituit parte civilă cu suma de 500 de euro daune materiale și 25.000 de euro cu titlul de daune morale, iar partea vătămată B. S. jr. s-a constituit parte civilă cu suma de
15.000 de euro contravaloarea mașinii avariate în totalitate, 3.000 de euro folos de tras pentru perioada de 1 an de zile în care nu a mai putut folosi mașina, 1.000 de euro cheltuieli cu spitalizarea, o rentă viageră în sumă de
1.500 de euro lunar, toate acestea cu titlul de daune materiale și 50.000 de euro cu titlul de daune morale (f. 12, 13).
Potrivit art.15 alin.1 C.pr.pen. persoa na vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
I. de fond a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de părțile civile H. Z. și H. S. instanța de fond a constatat că acestea sunt întemeiate. Astfel, martorii C.
D. și G. E. au declarat că familia defunctului H. Z. a cheltuit cu înmormântarea suma de 50 de milioane de lei vechi constând în contravaloarea sicriului, a hainelor, plata preotului și masa de după înmormântare. În consecință această pretenție a fost admisă.
Sunt întemeiate și solicitările părților civile H. Z. și H. S. - fii defunctului
și ale părții civile H. G., tatăl persoanei decedate H. Z., de acordare de despăgubiri civile cu titlul de daune morale. E. neîndoielnic că relația dintre defunct și copii săi, precum și cu tatăl acestuia, a fost una strânsă, așa cum au relatat și martorii C. D. și G. E. P. civilă locuia cu defunctul în același imobil și se ajutau reciproc. Și în prezent părților civile le este greu să treacă peste momentul în care și-au pierdut brusc tatăl, respectiv unicul fiu rămas în viață.
Drept urmare, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile cu titlul de daune morale în cuantum de câte 12.000 de euro către părțile civile H. Z. și H. S. și 10.000 de euro către partea civilă H. G.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de părțile civile B. S. jr. și
B. S. senior instanța de fond a reținut că și acestea sunt întemeiate, însă doar în parte.
În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a apreciat că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri civile cu acest titlu în cuantum de
12.000 de euro către partea civilă B. S. senior și 20.000 de euro către partea civilă B. S. junior ca pretium doloris, în compensarea traumelor fizice și psihice suferite de părțile civile ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, acestea fiind internate în spital. Mai ales în cazul părții civile B. S. junior aceste despăgubiri se impun a fi acordate întrucât viața acestuia a fost pusă în pericol.
În ceea ce privește daunele materiale, respectiv solicitarea părții vătămate B. S. senior de acordare a sumei de 500 de euro cu titlul de daune materiale instanța a constatat că nu s-a indicat ceea ce reprezintă în concret (fiind indicată generic "daune materiale"; - f. 12) și nu s-au propus probe în dovedirea temeiniciei acestei pretenții.
În privința constituirii de parte civilă aparținând părții vătămate B. S. junior instanța de fond a constatat că nu a fost dovedită pretenția civilă constând în suma de 15.000 de euro contravaloarea mașinii avariate în totalitate. P. civilă nu a solicitat administrarea unei probe tehnice de evaluare a pagubei în cazul avarierii totale a autoturismului. Declarația martorei B. T., soția părții vătămate, care a susținut că vehiculul a fost cumpărat cu un an înainte de accident cu suma de 15.000 de euro nu este concludentă, nefiind însoțită de un act scris care să ateste achiziționarea la acest preț. Mai mult, valoarea vehiculului a suferit diminuări în timp prin folosirea acestuia.
Nu este întemeiată nici acordarea sumei de 3.000 de euro folos de tras pentru perioada de 1 an de zile în care partea civilă nu a mai putut folosi mașina întrucât nu s-a făcut dovada unei sume obținute constant în timp, cu caracter de stabilitate, transportul unor muncitori din C. și H. și retur nefiind o astfel de activitate. De altfel, martora B. T. nu a putut relata în ce mod se efectuau operațiunile de plată de către acei pasageri. De asemenea în aceeași perioadă partea civilă B. S. junior avea o firmă de construcții și a solicitat o rentă viageră în sumă de 1.500 de lei lunar ca diferență de câștig pe care îl realiza înainte de producerea accidentului, câștigul mediu fiind de 7.000 de lei/lunar. I. de fond a constatat că partea civilă nu a propus administrarea unei probe cu expertiză contabilă care să facă dovada că în mod real aceasta realiza din activitatea firmei un câștig net de 7.000 de lei lunar. Depunerea a două facturi emise în luna iunie 2008 pentru două sume de câte 4.600 lei sau declarația soției părții civile nu reprezintă dovezi concludente în sprijinul pretenției deduse judecății.
S-a apreciat ca întemeiată în parte pretenția privind cheltuielile cu spitalizarea. P. civilă a solicitat acordarea sumei de 1.000 de euro, însă prin probe pertinente și concludente a făcut dovada plății sumei totale de 671,68 lei reprezentând achiziționarea de medicamente, conform chitanțelor depuse la dosar.
În ceea ce privește toate aceste pretenții materiale instanța de fond a reținut că în latura civilă a cauzei partea civilă este reclamant, iar sarcina probei incumba acestuia conform art.1169 C. și art.129 C. Obligația legală ce decurge din textele legale a fost cunoscută părților civile, acestea fiind asistate de un avocat ales.
În urma accidentului rutier, părțile vătămate B. S. jr. și B. S. senior au fost internate în unități spitalicești, fiindu-le acordate îngrijiri medicale. Cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate B. S. senior la S. C. de U. ". O. C.-N. se ridică la suma de 2.560,75 lei, sumă cu care acest spital s-a constituit parte civilă în cauză. (d.u.p., f.60). De asemenea, cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate B. S. jr., la S. C. J. de U. C., sunt în sumă totală de 60.897,73 lei (d.u.p., f.74), și acest spital constituindu-se în cauză parte civilă.
I. de fond a reținut că accidentul rutier reprezintă o cauză unică generatoare a mai multor prejudicii, atât în patrimoniul părților vătămate, cât
și în cel al instituțiilor medicale care au acordat îngrijiri victimelor accidentului.
În consecință instanța, constatând că cererile sunt întemeiate le-a admis
și în baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C. și art. 313 din Legea nr.95/2006 modif. și completată prin O. nr.72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2.560,75 lei cu titlul de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă S. C. de U. „. Dr. O. F. și 60.897,73 lei cu titlul de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare - către partea civilă S. C. J. de U. C., cu majorări de întârziere din prima zi următoare datei externării și până la achitarea integrală a debitului.
Părțile civile B. S. jr. și B. S. senior au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute în procesul penal, depunând la dosar dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 3.000 de lei. A. în vedere că pretențiile civile au fost admise doar în parte instanța în baza art. 193
C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei în favoarea părților civile B. S. jr. și senior cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
Ca o consecință a condamnării, instanța de fond în baza art. 191 alin.1
C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1.516 lei, reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legală și 200 lei onorariu avocațial pentru av. M. Feier desemnată din oficiu, care a fost avansată din fondurile M.ui Justiției în contul Baroului C. conform delegației din (...).
A. în vedere dispozițiile art.54 alin.4 și art.57 din Legea nr. 136/1995, precum și considerentele Deciziei în interesul legii nr. I din 28 martie 2005, prezenta sentință va fi opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asiguratorului P. T. U. SA prin corespondent G. A.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, părțile civile B. S. junior, B. S. senior, H. Z., H. S., H. G. și asigurătorul P. T. U. din P. prin corespondentul G. A.
Prin decizia penală nr. 216 din data de (...) a T.ului C., pronunțată în dosarul nr.(...), s-a admis apelul declarat de partea civilă B. S. junior, dom. în H., str. P., nr.1, jud. C., împotriva sentinței penale nr.129/(...) a Judecătoriei H., pe care o desființează numai în ceea ce privește sumele acordate cu titlu de daune materiale părții civile B. S. junior.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, instanța de apel a obligat inculpatul R. J. S. la plata daunelor materiale în sumă de 671,68 lei și 6000 euro (sau contravaloarea în lei la data plății) către partea civilă B. S. junior.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a respins cererea formulată de partea civilă B. S. junior privind reducerea onorariului cuvenit expertului tehnic judiciar R. I.-D. și, în consecință, a fost obligată partea civilă B. S. junior să plătească expertului restul de onorariu în sumă de 500 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către partea civilă B. S. junior.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de partea civilă B. S. junior au rămas în sarcina statului.
Prin aceeași deciziei s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile B. S. senior, dom. în H., str. P., nr.1, jud. C., H. Z., dom. în C.-N., str. O., nr.123, ap. 28, jud. C., H. S., dom. în C.-N., Str. L., nr.13, bl. 12, ap.16, jud. C., H. G., dom. în com. C., nr.8, jud. Sălaj și asigurătorul „. T. U. din P., prin corespondentul „. A., cu sediul în B., B-dul Ion M., nr.19-21, sector 1, împotriva sentinței penale sus-menționate și s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. B. I.), care se avansează din F.M.J.
A fost obligat asigurătorul și părțile civile B. S. senior, H. Z., H. S. și H.
G. la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că, la data de (...), în jurul orelor 07.00, în timp ce conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul marca Renault, cu nr. de înmatriculare RZ-69159, ce tracta semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare RZ-9., pe DN 1 - E 60, din direcția C.-N. - H., la km.516+20 m, inculpatul R. J. S. nu a redus viteza de deplasare într-o curbă periculoasă la dreapta, semnalizată regulamentar cu indicatoare rutiere, și în condiții de carosabil umed, a intrat pe sensul opus de deplasare, lovind autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...), care era condus regulamentar de partea vătămată B. S. junior, în urma accidentului rezultând decesul victimei H. Z., precum și vătămarea corporală gravă a părților vătămate B. S. junior (care a suferit leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie) și B. S. senior (care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale).
Deși inculpatul a susținut pe tot parcursul procesului penal că nu se consideră vinovat de producerea accidentului rutier (de precizat totuși că acesta nu a formulat apel împotriva hotărârii de condamnare, prin care s-a reținut culpa sa exclusivă în producerea accidentului rutier), iar asigurătorul a precizat, la rândul lui, prin motivele de apel, că în cauză nu a fost dovedită dincolo de orice urmă de îndoială vinovăția exclusivă a inculpatului, tribunalul a apreciat că, culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului rutier dedus judecății, este dovedită fără dubiu prin probele administrate în cauză
(nemaifiind utilă administrarea și a altor probe în acest scop, după cum s-a solicitat prin motivele de apel), respectiv declarațiile părții vătămate B. S. senior, declarațiile martorilor F. P. și F. C.-T., procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto aferente și schița locului accidentului (probe analizate pe larg și în mod temeinic de către instanța de fond, tribunalul însușindu-și în totalitate argumentele aduse de prima instanță în stabilirea vinovăției inculpatului, cu atât mai mult cu cât nu au fost combătute în vreun fel de către asigurător prin motivele de apel), probe din care rezultă în mod cert că accidentul rutier s-a produs ca urmare a încălcării de către inculpat a dispozițiilor art.35 alin.1 (conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private), art.41 alin.1 (conform cărora vehiculele și animalele, atunci când circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație) și art.48 (conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță) din O. nr.195/2002.
Vinovăția inculpatului R. J. S. fiind așadar pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina lui, iar pedepsele aplicate, inclusiv pedeapsa rezultantă și modalitatea de executare a acesteia, au fost just individualizate, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 C. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că și aceasta a fost corect soluționată de către instanța de fond pe baza probelor administrate în primă instanță, neimpunându-se modificarea sentinței atacate sub acest aspect, cu excepția sumelor reprezentând daunele materiale acordate părții civile B. S. junior, în raport cu care au fost administrate probe noi în fața instanței de apel.
Astfel, prima instanță a arătat că nu au fost dovedite, prin probe scrise sau testimoniale, pretențiile civile formulate de partea civilă B. S. junior constând în contravaloarea autoturismului distrus în totalitate în accident, iar partea civilă nu a solicitat administrarea unei probe tehnice de evaluare a pagubei în cazul avarierii totale a autoturismului. O astfel de probă a fost solicitată însă de partea civilă în fața instanței de apel, prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză stabilindu-se că valoarea acestui autoturism era de 6000 euro la data producerii accidentului rutier (f.149 dosar apel), astfel încât această sumă urmează a fi acordată părți civile cu titlu de daune materiale, apelul declarat fiind așadar admisibil sub acest aspect.
Referitor la celelalte sume solicitate de părțile civile B. cu titlu de daune materiale (și anume, pentru partea civilă B. S. junior, suma de 3000 euro reprezentând prejudiciul cauzat - folosul de tras - pentru o perioadă de 1 an de zile, în care nu a putut utiliza respectiva mașină, cu care realiza un venit în medie de 1.200 lei/lună, respectiv suma de 1.000 euro reprezentând cheltuielile pe care le-a făcut cu spitalizarea, medicamentația, alimentația specială, persoanele care l-au îngrijit și însoțit, precum și transporturile pe care le-a făcut la spital și centrele de recuperare; pentru partea civilă B. S. junior suma de 500 euro reprezentând cheltuieli pe care le-a făcut cu medicamentele cumpărate, doctorii, transporturile pe care le-a făcut la spital, faptul că nu a putut să muncească 2 luni de zile), inclusiv renta viageră în sumă de 1500 euro/lună solicitată de partea civilă B. S. junior, tribunalul a constatat că aceste pretenții civile sunt în cea mai mare parte nedovedite, excepție făcând suma de 671,68 lei reprezentând contravaloarea unor medicamente achiziționate pentru partea civilă B. S. junior, care este dovedită prin chitanțele depuse la dosarul de fond. Cu privire la celelalte sume la care s- a făcut referire mai sus, se susține de către părțile civile că sunt dovedite prin declarațiile martorilor V. B. J. (ginerele părții civile B. S. senior) și B. T. (soția părții civile B. S. junior), or această susținere a fost apreciată de tribunal ca nefondată câtă vreme cei doi martori sus-menționați se află în raporturi de rudenie sau afinitate cu părțile civile (a se vedea în acest sens dispozițiile art.189 alin.1 pct.1 și 2 C.pr.civ.), astfel că aceste depozițiile testimoniale nu au putut fi luate în considerare la stabilirea despăgubirilor cuvenite părților civile (de precizat că, deși instanța de fond a procedat în mod greșit la audierea celor doi martori sus-menționați, totuși nu a ținut seama de aceste depoziții testimoniale la soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că nu a acordat părților civile niciuna din pretențiile civile dovedite prin depozițiile celor doi martori). Așadar, atâta timp cât alte probe testimoniale sau scrise concludente nu au fost administrate pentru dovedirea acestor pretenții civile, soluția nu putea fi alta decât respingerea acestora ca nedovedite.
De asemenea, cu privire la daunele morale acordate părților civile B., s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că, urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiunile comise de inculpat, părțile civile au suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, fiindu-le afectată negativ viața socială, profesională și de familie, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța de fond a stabilit în mod temeinic întinderea acestora, suma de 12.000 euro acordată părții civile B. S. senior, respectiv suma de 20.000 euro acordată părții civile B. S. junior, cu acest titlu, fiind în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a suferințelor de ordin fizic și psihic suportate de părțile civile ca urmare a accidentului rutier cauzat de inculpat. E. cunoscut faptul că, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele în plan nepatrimonial suferite de părțile civile (și fără a se ajunge la o îmbogățire fără just temei a părților civile în detrimentul inculpatului), trebuie să stabilească o sumă globală care să compenseze pe cât posibil durerile fizice și psihice încercate de părțile civile, în principal pe perioada de spitalizare și convalescență.
La fel stau lucrurile și în ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile H. Z., H. S. și H. G., sumele de 12.000 euro acordate fiecăreia dintre părțile civile H. Z. și H. S. (fiii victimei H. Z.), respectiv suma de 10.000 euro acordată părții civile H. G. (tatăl victimei H. Z.), cu titlu de daune morale, fiind în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a suferințelor intense de ordin psihic suportate de părțile civile ca urmare decesului prematur și tragic al victimei H. Z., neimpunându-se majorarea acestora.
În sfârșit, s-a apreciat ca neîntemeiată și critica formulată de părțile civile B. privind cuantumul cheltuielilor de judecată (onorariul avocațial) acordate de instanța de fond, întrucât acțiunile civile formulate de părțile civile au fost admise numai în parte, instanța fiind așadar îndreptățită să acorde și cheltuielile de judecată doar în parte, în conformitate cu dispozițiile art.193 alin.1 și 2 C.pr.pen. (fără să prezinte vreo relevanță din acest punct de vedere faptul că aceste cheltuieli au fost efectuate în cursul urmăririi penale sau cu ocazia judecății în primă instanță).
Față de cele menționate mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat de partea civilă B. S. junior, împotriva sentinței penale nr. 129/2010 a Judecătoriei H., pe care a desființat-o numai în ceea ce privește sumele acordate cu titlu de daune materiale părții civile B. S. junior.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, tribunalul l-a obligat pe inculpatul R. J. S. la plata daunelor materiale în sumă de 671,68 lei și 6000 euro (sau contravaloarea în lei la data plății) către partea civilă B. S. junior, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art.190 C.pr.pen. tribunalul a respins ca nejustificată cererea formulată de partea civilă B. S. junior privind reducerea onorariului cuvenit expertului tehnic judiciar R. I.-D. și, în consecință, a obligat partea civilă B. S. junior să plătească expertului restul de onorariu în sumă de 500 lei.
Conform art.193 alin.1 și 2 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către partea civilă B. S. junior.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de partea civilă B. S. junior au rămas în sarcina statului.
În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., pentru considerentele sus-expuse, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile B. S. senior, H. Z., H. S., H. G. și asigurătorul „. T. U. din P., prin corespondentul „. A., împotriva sentinței penale sus-menționate.
Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de
200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. B. I.), care s-a avansat din F.M.J., iar potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. au fost obligați asigurătorul și părțile civile B. S. senior, H. Z., H. S. și H. G. la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii, părțile civile B. S. junior, H. Z., H. S. și H. G. au declarat recurs, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie și fără a depune în scris motivele de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Motivele de recurs au fost depuse ulterior termenului prevăzut de art.385/10 alin.1, caz în care pot fi luate în considerare doar cazurile de casare care potrivit art.385/9 alin.3 se iau în considerare din oficiu.
Părțile civile au indicat ca și motiv de casare a deciziei atacate prevederile art.385/9 pct.17/2 Cod procedură penală, respectiv hotărârea atacată este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, pronunțând hotărâri temeinice și legale, susținute de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), în jurul orelor 07.00, în timp ce conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul marca Renault, cu nr. de înmatriculare RZ-69159, ce tracta semiremorca marca Kogel, cu nr. de înmatriculare RZ-9., pe DN 1 - E 60, din direcția C.-N. - H., la km.516+20 m, inculpatul R. J. S. nu a redus viteza de deplasare într-o curbă periculoasă la dreapta, semnalizată regulamentar cu indicatoare rutiere și în condiții de carosabil umed, a intrat pe sensul opus de deplasare, lovind autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare (...), care era condus de partea vătămată B. S. jr., în urma accidentului rezultând decesul victimei H. Z. și vătămarea corporală a părților vătămate B. S. jr. și B. S. senior, cauzându-le primului leziuni ce i-au pus în primejdie viața, iar celui de-al doilea peste 60 de zile îngrijiri medicale.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului R. J. S. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al daunelor morale acordate părților civile din prezenta cauză.
Părțile civile au indicat ca și motiv de casare a deciziei atacate prevederile art.385/9 pct.17/2 Cod procedură penală, respectiv hotărârea atacată este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, dar nu au indicat nicio prevedere legală care ar fi fost încălcată sau aplicată greșit de instanță în soluționarea laturii civile.
Motivele de recurs depuse de părțile civile recurente relevă chestiuni de apreciere a probelor administrate în fazele procesuale anterioare, care excedează motivului de recurs invocat.
Probele au fost corect apreciate de instanța de fond și cea de apel, și de asemenea în mod corect, raportat la prevederile art.189 alin.1 pct.1 și 2 Cod procedură civilă care dispune că nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv și nici soțul au fost înlăturate depozițiile martorilor V. B. J. (ginerele părții civile B. S. senior) și B. T. (soția părții civile B. S. junior).
Părțile civile nu au probat prin alte probe testimoniale sau prin înscrisuri pretenții civile formulate, astfel că în mod corect pretențiile lor, care fac obiectul prezentului recurs, au fost respinse ca nedovedite.
De asemenea, daunele morale acordate părților civile recurente B. S. junior, H. Z., H. S. și H. G. au fost cuantificate într-un cuantum rezonabil, în măsură să ofere o compensație justă pentru suferința ce le-a fost cauzată, fără a constitui în același timp o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Aceste daune morale sunt cuantificate în acord cu practica Curții de A.
C. în cazuri similare.
Pierderea capacității de muncă a părții civile B. S. junior și faptul că acesta este în prezent beneficiază de pensie de invaliditate a fost luată în considerare de instanțele anterioare care au compensat a pierderea suferită prin stabilirea unui cuantum mai ridicat al daunelor morale, reținând totodată în mod corect că partea civilă B. S. junior nu a făcut dovada că anterior accidentului realiza venituri lunare în mod constant și legal, mai mari decât pensia de invaliditate de care beneficiază, astfel că nu se impune acordarea vreunei sume de bani cu titlu de rentă lunară.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate recursurile declarate de părțile civile B. S. junior, domiciliat in H., str.P. nr.1, H. Z., dom.în C.-N., str.O. nr.123, ap.28, H. S., dom.în C.-N., Bitrița, str. L., nr. 13, ap.16 și H. G., dom. în C., nr.8, jud.Sălaj, împotriva deciziei penale nr. 216 din (...) a T.ului C.
În baza art.193 Cod procedură penală, raportat la soluția de respingere a recursurilor, urmează a se respinge cererea părții civile B. S. junior de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av.M.a R..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligate părțile civile recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile B. S. junior, domiciliat in H., str.P. nr.1, H. Z., dom.în C.-N., str.O. nr.123, ap.28, H. S., dom.în C.-N.,
Bitrița, str. L., nr. 13, ap.16 și H. G., dom. în C., nr.8, jud.Sălaj, împotriva deciziei penale nr. 216 din (...) a T.ului C.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părții civile B. S. junior de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției în favoarea av.M.a R..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă părțile civile recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare fiecare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. V.-G.
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: Tătar Călin. Jud.apel: A.I.; M.L..
| ← Încheierea penală nr. 1585/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1548/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
