Decizia penală nr. 1208/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1208/R/2012

Ședința publică din 13 septembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.

ANA C. GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:

D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă F. F. împotriva sentinței penale nr.46 din 15 martie 2012 a Judecătoriei N., privind pe inculpata L. ANA-D. trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin. (2) și

(4) Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al părții civile F. F., av. B. A., din Baroul B.-N., cu delegație la dosar și apărătorul asiguratorului de răspundere civilă, av. M. D., din Baroul Mureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile F. F., S. O. N., S. J. de U. B. și asiguratorul E. R. A. R. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, pe latură civilă, obligarea societății de asigurare la plata sumelor solicitate prin cererea de constituire de parte civilă, respectiv a daunelor materiale în cuantum de 5.713, 23 lei și a daunelor morale, în cuantum de

150.000 euro.

Susține că instanța de fond a aplicat în mod greșit disp.art.54 din L. nr.1. care prevede că în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă. În modul în care instanța de fond a înțeles să constate calitatea de asigurator, partea vătămată nu poate pune în executare sentința instanței de fond.

Cu privire la suma acordată de instanță cu titlu de daune morale, arată că nu s-a făcut o compensație justă pentru daunele suferite de partea vătămată. Aceasta a suferit un prejudiciu care-i va afecta întreaga viață, respectiv o fractură de bazin care nu-i permite să-și trăiască viața de zi cu zi în condiții normale. Prin urmare, solicită acordarea daunelor morale în cuantumul arătat în constituirea de parte civilă. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Apărătorul asiguratorului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Legat de imposibilitatea executării hotărârii, arată că prin decizia nr.1/2007 a Î., s-a stabilit că în litigiile de natură penală, asiguratorul nu are calitatea de parte resp. civilmente și prin urmare, nu poate să fie obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile. R. la cuantumul daunelor morale, instanța de fond, analizând documentele depuse, a cuantificat corect suma acordată părții civile cu acest titlu. Este adevărat că i s-a cauzat un prejudiciu, fiind necesare 75-80 zile de îngrijiri medicale, dar neexistând un criteriu de acordare a daunelor morale, trebuie avut în vedere criteriul neîmbogățirii fără justă cauză. De altfel, partea civilă nu a fost lipsită de un suport, pentru că societatea de asigurare a acordat despăgubiri pentru vehicul. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că legea nu prevede obligarea societății de asigurare la suportarea acestora. Obligarea în solidar cu inculpata este netemeinică și nelegală, și prin urmare solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că în mod corect s-au acordat daune materiale și morale.

C U R T E A

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud (dosar nr.

1152/P/2009) înregistrat la nr.(...) al acestei instanțe, inculpata L. Ana-D. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal.

În fapt prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că in data de (...), inculpata a condus autoturismul marca „VW Golf"; proprietatea numitului

D. R. V., înmatriculat sub nr.(...) pe DN 17 D, in localitatea M.

Ajungând in dreptul imobilului cu numărul administrativ 190/A, din localitatea M., inculpata a acroșat cu oglinda dreapta față a autoturismului pe partea vătămată F. F., care se afla lângă ușa stângă față a autoturismului marca ";Skoda";, proprietatea sa personală, înmatriculat sub numărul (...), aflat in parcarea din dreptul imobilului susmenționat. In urma impactului partea vătămată a fost răsucită intre cele două autoturisme și trântită la pământ.

Partea vătămată a fost transportată la S. J. B.-N. - Secția chirurgie, unde a rămas internată până in data de (...), fiind testată cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ și i-au fost recoltate probe biologice de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2114/IX/a/595 din

(...), eliberat de SML B.-N., rezultă că partea vătămată F. F. avea alcoolemie zero la proba I.

Ulterior partea vătămată a fost transportată la S. orășenesc N. unde a fost internată 2 săptămâni.

Inculpata a fost testată cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ și a fost condusă la S. orășenesc N. unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2115/IX/a/596 din

(...), eliberat de SML B.-N., rezultă inculpata L. Ana-D. avea alcoolemie zero la proba I.

Din raportul de constatare medico-legală nr.2530/II/218 din data de (...) eliberat de SML B.-N., rezultă că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce in cadrul unui accident rutier, iar leziunile necesită un număr de 75-80 de zile îngrijiri medicale si pot data din (...).

Cu privire la raportul de constatare medico-legală inculpata nu a avut de efectuat obiecțiuni și nu a solicitat efectuarea unei expertize medico-legală in cauză.

In cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză tehnică cu privire la dinamica producerii accidentului care a concluzionat că acesta s-a produs din vina inculpatei, care din neatenție nu a păstrat distanța laterală suficientă la depășire.

Culpa in producerea accidentului îi revine inculpatei, aceasta încălcând prevederile art. 118 lit. „c"; din Regulamentul din OUG 195/2002,

(distanța laterală insuficientă la depășire).

Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto reiese că parcarea autoturismului marca „Skoda"; cu nr. de înmatriculare.(...), s-a realizat de către partea vătămată cu roțile stânga puțin pe carosabil (respectiv 40 cm față și de 30 cm spate), fapt care insă nu încurca circulația, rămânând spațiu de trecere pentru vehicule, fără ca acestea să treacă de axul drumului.

Partea vătămată a coborât din mașină, a închis ușa stângă față și înainte de a părăsi carosabilul a fost acroșată cu oglinda dreapta de către auto VW (...), condus de inculpată, fiind răsucită între cele două autoturisme si trântită la pământ.

Autoturismul condus de inculpată s-a oprit după aproximativ 10 m de la impact iar inculpata a mutat autoturismul înainte de sosirea poliției. Autoturismul condus de inculpată circula înainte de accident cu o viteză de cca. 33-35 K., pentru a evita impactul cu victima, inculpata ar fi trebuit să circule cu o viteză mai mică de 15,5 K. din momentul apariției stării de pericol si până la impact autoturismul condus de inculpată a parcurs aproximativ 40 m; accidentul putea fi evitat fără probleme dacă se păstra o distanță laterală suficientă - aceasta era posibil fără probleme, mai ales că nu era nevoie să se treacă peste axul drumului (deci nu conta traficul de pe contrasens).

Inculpata a declarat că nu este de acord cu concluziile expertizei tehnice auto întocmite de ing. expert P. T., dar nu are posibilități financiare să suporte o nouă expertiză tehnică auto.

Partea vătămată F. F. a solicitat trimiterea in judecată a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă si in faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma totală de 10.000 lei, respectiv 5000 lei daune materiale si 5000 lei daune morale.

Din adresa nr. 3448/(...) emisă de S. orășenesc N. rezultă că se constituie parte civilă cu suma de 1967,35 lei.

Din adresa nr. 5146/(...) emisă de S. J. de U. B. rezultă că se constituie parte civilă cu suma de 1278 lei.

In faza de cercetare judecătorească, s-a reținut constituirea de parte civilă (f.132) si care vizează o precizare a pretențiilor aferente ale părții vătămate F. F. cu solicitarea de obligare a asiguratorului de răspundere civilă E. R. A. - R. la plata sumei de 5.713,23 lei reprezentând prejudiciul material suferit ca urmare a producerii accidentului si respectiv la plata sumei de 150.000 Euro in echivalent in monedă națională la cursul BNR de la data producerii accidentului cu titlu de daune morale.

De asemenea in această fază s-a administrat un probatoriu testimonial cu martorii oculari si pentru justificare latură penală și civilă la solicitarea părților si a reprezentantului Parchetului precum si s-a admis proba cu expertiza medico-legală la nivelul S. B. N. (f.195) si ulterior o nouă expertiză medico-legală de către I. C. N. (f.223-227) si care au constituit ansamblul probatoriu pe care s-a axat starea de facto si de drept reținută de instanța de fond.

Prin sentința penală nr. 46/(...), pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. (...), a fost condamnată inculpata L. ANA-D., fiica lui D. și P., născută la data de (...), în N., jud. B.-N., de cetățenie și naționalitate română, studii medii, casnică, căsătorită, CNP 2., fără antecedente penale, cu domiciliul în sat P. Z., comuna Z., nr. 3, jud. B. N., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și

(4) Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71 Cod penal, privind pedepsele accesorii, corelat cu pedeapsa complementară de-a interzice inculpatei dreptul prevăzut de art. 64 lit. „a"; teza a II-a (teza finală) Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71, alin. 5 C.pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă F. F., și în consecință:

- a fost obligată inculpata să-i plătească părții civile suma de 5.700 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale);

- a fost obligată inculpata să-i plătească părții civile suma de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune morale);

A fost obligată inculpata să plătească către partea civilă S. J. DE U. B. N. suma de 1.278 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada (...)-(...), conform FO 5146/2009 aferente internării părții vătămate F. F.

A fost obligată inculpata să plătească către partea civilă S. O. „. G. T.

N. cu sediul în N., str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, jud. B. N., suma de

1.967,35 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 23) pentru perioada

(...)-(...) conform FO (...) și aferente internării părții vătămate F. F.

S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurator SC „. R. A.-R.

SA.

A fost obligată inculpată să plătească în favoarea statului suma de

600 lei, cu titlu cheltuieli judiciare.

A fost obligată inculpata să-i plătească părții civile F. F. suma de

2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu D. M. onorariul avocat în cuantum de 200 lei, avansat din fondurile M.ui Justiției, cuantum inclus în cheltuielile judiciare determinate.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

În data de (...), inculpata a condus autoturismul marca „VW Golf"; proprietatea numitului D. R. V., înmatriculat sub nr. (...) pe DN 17 D, in localitatea M.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2114/IX/a/595 din (...), eliberat de SML B.-N., rezultă că partea vătămată F. F. avea alcoolemie zero la proba I.

Ulterior partea vătămată a fost transportată la S. orășenesc N. unde a fost internată 2 săptămâni.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2115/IX/a/596 din (...), eliberat de SML B.-N., rezultă inculpata L. Ana-D. avea alcoolemie zero la proba I.

Din raportul de constatare medico-legală nr.2530/II/218 din data de

(...) eliberat de SML B.-N., rezultă că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce in cadrul unui accident rutier, iar leziunile necesită un număr de 75-80 de zile îngrijiri medicale si pot data din (...).

Cu privire la raportul de constatare medico-legală inculpata nu a avut de efectuat obiecțiuni și nu a solicitat efectuarea unei expertize medico- legală in cauză.

Culpa in producerea accidentului îi revine inculpatei, aceasta încălcând prevederile art. 118 lit. „c"; din Regulamentul din OUG 195/2002,

(distanța laterală insuficientă la depășire).

Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto reiese că parcarea autoturismului marca „Skoda"; cu nr. de înmatriculare (...), s-a realizat de către partea vătămată cu roțile stânga puțin pe carosabil (respectiv 40 cm față și de 30 cm spate), fapt care insă nu încurca circulația, rămânând spațiu de trecere pentru vehicule, fără ca acestea să treacă de axul drumului.

Partea vătămată a coborât din mașină, a închis ușa stângă față și înainte de a părăsi carosabilul a fost acroșată cu oglinda dreapta de către auto VW (...), condus de inculpată, fiind răsucită (rulată) între cele două autoturisme si trântită la pământ.

Inculpata a declarat că nu este de acord cu concluziile expertizei tehnice auto întocmite de ing. expert P. T., dar a relevat că nu are posibilități financiare să suporte o nouă expertiză tehnică auto. Și prin probatoriul testimonial administrat inculpata a încercat să probeze ideea acreditată si redată in teza apărării in sensul că este vorba de o culpă comună, concurentă dar prin analiza efectuată instanța a concluzionat că nu se poate reține vreo conduită deficitară a părții vătămate sau încălcarea vreunei norme de circulație rutieră.

Partea vătămată F. F. în faza de cercetare judecătorească, s-a constituit parte civilă în cauză inițial conform declarației cu suma totală de

10.000 lei cuantum compus din 3000 lei cu titlu de daune civile si respectiv

7000 lei cu titlu de daune morale, iar ulterior prin precizarea pretențiilor civile aferente cu solicitarea de obligare a asiguratorului de răspundere civilă E. R. A. - R. la plata sumei de 5.713,23 lei reprezentând prejudiciul material suferit ca urmare a producerii accidentului si respectiv la plata sumei de 150.000 Euro in echivalent in monedă națională la cursul BNR de la data producerii accidentului cu titlu de daune morale.

In acest context s-au invocat următoarele argumente: numărul de zile de îngrijiri medicale, imobilizarea părții vătămate la pat si domiciliu, necesitând o îngrijire permanentă adecvată, medicamentația specifică, examenele medicale si deplasările aferente (1160,02 lei) la care se adaugă costul (3343,41 lei), contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul propriu avariat in accident si suma reprezentând diferența dintre salariu net de care beneficia in mod curent si indemnizația pentru incapacitatea de muncă in cele 124 de zile ce au constituit concediu medical (1109,80 lei).

In mod corelativ cuantumul daunelor morale s-au precizat prin raportare la traumele fizice și psihice suferite, exigențele pe care le reclamă principiul reparării integrale a prejudiciului și evoluția in materie a legislației si jurisprudenței.

In drept pentru această precizare a pretențiilor civile s-au invocat dispozițiile art. 998, art.999 Cod civil, art.50, art.54 din L. nr. 1., art. 24 si art.26 din Normele privind aplicarea legii in domeniul asigurărilor, ordinul nr.20/2009 al Comisie de S. a asigurărilor, act in vigoare la data producerii accidentului.

Din adresa nr. 3448/(...) emisă de S. orășenesc N. s-a reținut că această unitate s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 1967,35 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 23) pentru perioada (...)-(...) conform

FO (...) și aferente internării părții vătămate F. F.

Din adresa nr. 5146/(...) emisă de S. J. de U. B. s-a reținut că această unitate s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 1278 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 24) pentru perioada (...)-(...), conform FO 5146/2009 aferente internării părții vătămate F. F.

Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de S. B.-N. s-a reținut că leziunile corporale traumatice produse părții vătămate F. F. s-au putut produce in cadrul unui accident rutier la data de (...) si au necesitat in totalitate un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale, interval temporal in care s-a inclus si perioada recuperării funcționale prin fizioterapie.

Concomitent s-a apreciat că leziunile constatate si suferite de partea vătămată nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții victimei.

De asemenea s-a reținut că există legătură de cauzalitate directă, necondiționată între leziunile traumatice evidențiate si accidentul rutier din data de (...), iar prin raportare la obiectivele fixate s-a concluzionat că pierderea totală a capacității de muncă, încadrabilă in gradul I de invaliditate a fost temporară pe o perioadă de 3 luni de la data accidentului, iar in prezent capacitatea de muncă este păstrată .

Mai mult, s-a concluzionat că impactul leziunilor traumatice suferite asupra capacității locomotorii ar putea fi determinat numai după epuizarea tuturor mijloacelor de tratament chirurgical si recuperatoriu.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală (f.223-227) întocmit de I.

C.-N. s-a menținut numărul de 75-80 zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate pentru vindecarea leziunilor corporale traumatice survenite in cadrul accidentului rutier din data de (...), si cu mențiunea că leziunile nu au pus in primejdie viața victimei, iar incapacitatea adaptativă de 20 % sesizată in momentul examinării părții vătămate deși constituie o deficiență globală ușoară și vizează efortul suplimentar necesar desfășurării activităților cotidiene totuși această incapacitate nu este încadrabilă in grad de invaliditate.

Raportat la starea de facto redată, instanța a apreciat că, fapta inculpatei L. Ana-D. prin care a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare - persoanei vătămate F. F., care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 75-80 de zile, faptă săvârșită din culpă și ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.2 si 4 Cod penal.

În temeiul acestui text legal coroborat cu art. 345, instanța a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 luni închisoare.

De asemenea, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71- 64 lit. „a"; teza II C.pen., privind pedepsele accesorii corelat cu pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Cod penal, apreciind că în speță scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă în regim de penitenciar regăsindu-se și celelalte condiții de operare ale instituției suspendării condiționate (pedeapsa aplicată este de 6 luni închisoare, inculpata nu are antecedente penale) instanța a dispus în consecință stabilind un termen de încercare de 2 ani si 6 luni.

Instanța a atenționat inculpata asupra dispozițiilor art. 83, art.84 Cod penal, ce vizează revocarea suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare de către inculpată și respectiv in ipoteza neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

De asemenea instanța a aplicat în speță dispozițiile art. 71 alin. 5

C.pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

La individualizarea pedepsei în modalitatea arătată, instanța s-a raportat la prevederile art.72 Cod penal, ce vizează criteriile generale de individualizare ale pedepselor respectiv, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele producerii acesteia precum și aspectele care concură pentru caracterizarea inculpatei (absența antecedentelor penale, vârstă relativ tânără, atitudinea sinceră de regret a faptei comise) și reținerea împrejurărilor efective in care s-a derulat accidentul si prin corelare cu dinamica expusă in lucrarea tehnică întocmite si elementul de culpă exclusiv in sarcina inculpatei prin raportare la normele de circulație rutieră încălcate.

În baza art. 14, 15 și 346 C.pr.pen., coroborat cu art.998 cod civil instanța a obligat inculpata să-i plătească părții civile F. F. suma de 5700 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) si respectiv suma de

40.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru estimarea cuantumului despăgubirilor civile instanța a ținut seama de următoarele elemente: valoarea socială lezată prin fapta comisă de către inculpată (integritatea corporală și sănătatea), starea de suferință cauzată, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate (75-

80 zile), cuantumul pecuniar efectiv suportat pentru îngrijire permanentă adecvată pe perioada imobilizării si recuperării capacității de muncă pierdute temporar, costul ce include medicamentația specifică, examinările medicale si deplasările aferente (1160,02 lei) la care se adaugă costul, contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul propriu avariat in accident, (3343,41 lei), conform devizului atașat si suma reprezentând diferența dintre salariu net de care beneficia in mod curent si indemnizația pentru incapacitatea de muncă in cele 124 de zile ce au constituit concediu medical (1109,80 lei).

Sunt elocvente in acest sens înscrisurile atașate la dosarul cauzei de către partea vătămată atât in faza de urmărire penală cât si in faza de cercetare judecătorească precum și depozițiile martorilor F. A., G. A., M. G., B. M. I., care atestă atât starea de boală și suferința implicită a părții vătămate, modificarea implicită a programului de activitate și a stării fiziologice generale a părții vătămate, necesitatea îngrijirii de către o persoană in timpul spitalizării cât si la domiciliu, cheltuielile de transport aferente controalelor medicale periodice și concursul si sprijinul oferit de către familia părții vătămate.

In aprecierea cuantumului aferent pentru acordarea daunelor morale instanța s-a raportat la următoarele criterii: valoarea socială efectiv lezată prin fapta comisă de către inculpat (integritate corporală și sănătate), elementul de suferință fizică determinat prin accidentul survenit și chiar impactul psihologic al acestor suferințe asupra victimei cu o consecință directă și asupra membrilor familiei și a participării acestora pentru vindecarea și regenerarea morală și cu o perturbare a ritmului cotidian pe o perioadă îndelungată atât pentru activitatea pe care o desfășura în genere partea vătămată cât si pentru activitățile cotidiene din timpul suplimentar programului de lucru.

In drept prin raportare la constituirea de parte civilă a unității medicale sunt incidente dispozițiile art. 313 din L. nr.95/2006 cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 14, art. 15, art. 346

C.pr.pen., art.998 Cod civil si reținerea perioadei aferente si a dispozițiilor legale incidente in vigoare.

De asemenea instanța a obligat inculpata să plătească către partea civilă S. orășenesc N., suma de 1967,35 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru perioada (...)-(...) conform FO (...) și aferente internării părții vătămate F. F., precum si S.ui J. de U. B.-N., suma de 1.278 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (f. 24) pentru perioada (...)-(...), conform FO 5146/2009 aferente internării părții vătămate F. F.

În conformitate cu Decizia nr. I/28 martie 2005 a Înaltei Curți de C. și

Justiție, obligatorie, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4 și art.57 din L. nr. 1. privind asigurările si reasigurările în R. cu modificările ulterioare - societatea de asigurare participă in procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă.

În speță a fost citată in această calitate E. R. A. - R. și pentru efectuarea apărărilor atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului și nu pentru a fi obligat la despăgubiri alături de asigurat.

În acest sens nu ne raliem opiniei exprimată de către partea vătămată prin apărător și conform notelor de ședință anexate la dosarul cauzei și a expunerilor aferente pentru obligarea directă a asiguratorului ci doar pentru opozabilitatea hotărârii pronunțate si cu impact asupra modalității de executare a laturi civile.

Faptul că prin hotărâre instanța nu se pronunță asupra răspunderii asiguratorului nu înseamnă că o astfel de răspundere nu operează, ea fiind antrenată în baza și în condițiile contractului de asigurare - contract ce atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule (polița seria RO/16/H16/DV nr.

0001210752 cu valabilitate de la (...) și până la data de (...)).

În considerentele acestei decizii prin analiza dispozițiilor legale în materie și a principiilor de drept s-a reținut că în ipoteza producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă

(conform dispozițiilor art. 48 alin. 1 din L. nr.1.), coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 din codul civil a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asiguratorului încheiate în condițiile reglementate prin L. nr. 1. (in vigoare la momentul producerii accidentului).

În temeiul art. 189, art.193, art.349 C.pr.pen., instanța a obligat inculpata să-i plătească părții vătămate F. F. suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, si constând din contravaloare onorariu avocat si conform chitanțelor si facturilor justificative anexate.

În temeiul art. 189, art.191, art. 349 C.pr.pen., coroborat cu art.171 si urm. C.pr.pen., instanța a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu cheltuieli judiciare, cu mențiunea că suma de 200 lei, reprezintă onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile M.ui

Justiției, in contul cabinetului individual al avocatei D. M., reprezintă cuantum inclus în cheltuielile judiciare determinate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă F. F., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, pe latură civilă, obligarea societății de asigurare la plata sumelor solicitate prin cererea de constituire de parte civilă, respectiv a daunelor materiale în cuantum de 5.713, 23 lei și a daunelor morale, în cuantum de 150.000 euro.

Motivând recursul, recurenta a criticat soluția instanței de fond, în aplicarea dispozițiilor art.54 din L. nr.1. care prevede că în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă. În modul în care instanța de fond a înțeles să constate calitatea de asigurator, partea vătămată nu poate pune în executare sentința instanței de fond.

Recursul declarat în cauză de partea civilă este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 46/2012 s-a dispus condamnarea inculpatei L. Ana D. la pedeapsa închisorii de 6 luni cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, a fost obligată aceasta să-i plătească părții civile suma de 5.700 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond, s-a avut în vedere starea de suferință cauzată de partea civilă, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, suferința psihică ce i-a fost cauzată acesteia prin fapta inculpatei, apreciindu-se în mod corect că suma de 40.000 lei va fi în măsură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a acesteia.

Instanța de fond a avut în vedere nu doar suferința cauzată părții vătămate în perioada celor 75-80 de zile de îngrijiri medicale, ci și suferința implicită a acesteia prin modificarea programului de activitate și perturbarea ritmului cotidian pe o perioadă îndelungată.

Ca atare, solicitarea părții civile de majorare a cuantumului dunelor morale ce i-au fost acordate de către instanța de fond, este neîntemeiată.

În cauză, nu se justifică nici criticile aduse de partea civilă hotărârii atacate, critici ce vizează greșita aplicare a prevederilor art. 54 din L. nr. 1., dispoziții care prevăd că drepturile persoanelor păgubite prin accidente se exercită direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă. Astfel, instanța de fond a avut în vedere în mod corect dispozițiile Deciziei nr. 1/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care s-a stabilit că asiguratorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente și, prin urmare, nu poate fi obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515 pct. lit. b C.pr.pen., recursul declarat în cauză de partea civilă va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și se va respinge cererea acesteia de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă F. F., domiciliată în N., str. B., bl.D.2, sc. B, ap.11 împotriva sentinței penale nr.

46 din 15 martie 2012 a Judecătoriei N..

Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare si respinge cererea de obligare la cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2012.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
M. B. V. G.	ANA C.	D. S.

Red.MB/dact.MS

2 ex./(...) Jud.fond: A.T.P.

← Decizia penală nr. 178/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 261/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1208/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1208/2012, Curtea de Apel Cluj