Sentința penală nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 122/2012
Ședința publică din 21 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petentul J. G. A. împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. și a rezoluției nr. 847/II/2/(...) a procurorului general al P. de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la acest termen de judecată pentru a da posibilitate părților ca, în măsura în care consideră necesar, să depună la dosar concluzii scrise.
C U R T E A :
Prin rezoluția din data de 27 august 2012 dată în dosarul nr. 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. F. I., avocat, G. M., avocat, K. M. K., avocat, N. A. M. și N. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.
290 C. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Împotriva acestei rezoluții, petentul J. G. A. a formulat plângere care a fost soluționată prin rezoluția din data de 19 septembrie 2012 dată în dosar nr.
847/II/2/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. prin respingerea plângerii.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a constatat că la data de
28 martie 2012, numitul J. G. A. a depus o sesizare la D. - S. T. C., completată și extinsă prin declarația din (...) și memoriul din (...), prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei M. F. I., fostă G., avocat în Baroul Cluj, pentru faptul că la data de (...), fiind audiată în calitate de martor în dosarul nr. (...), aflat pe rolul J. C.-N., a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, prin susținerile sale contribuind la luarea unei hotărâri eronate de către instanța de judecată (f. 9-12,15-17,81-82,148-150).
Dosarul a fost transpus la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care prin ordonanța nr. 4., din data de 18 iulie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea P. de pe lângă Curtea de A. C., având în vedere calitatea de avocat a persoanei reclamate.
La data de 27 august 2012, prin rezoluția dată în dosarul nr. 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Procurorul de caz a constatat că, în esență, este vorba de reiterarea aspectelor care au făcut obiectul dosarului nr. 217/P/2007, al P. de pe lângă Curtea de A. C., dosar soluționat la data de (...), prin neînceperea urmăririi penale în cauză față de avocat M. (fostă G.) F. I., notar public B. S. V. și judecător Bujor Francisca.
Plângerea împotriva acelei soluții a fost respinsă de procurorul general al P. de pe lângă Curtea de A. C., Curtea de A. C. și Înalta Curte de Casație și Justiție (f. 140-142).
Împotriva soluției a formulat plângere numitul J. G. A., plângerea fiind înregistrată la P. de pe lângă Curtea de A. C. sub nr. 847/(...) din (...).
Analizând soluția de neîncepere a urmăririi penale din 27 august 2012, dată în dosarul nr. 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C., raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul general a constatat că soluția este legală și temeinică.
Astfel, avocata M. F. I. a fost contactată la începutul anului 1998 de către clienta N. (J.) Ana-M., fosta soție a reclamantului J. G. A., solicitându-i serviciile de avocat pentru redactarea unui contract de întreținere între ea și tatăl său, în schimbul întreținerii urmând să primească locuința și terenul aferent locuinței.
La data de 27 martie 1998, avocata M. (fostă G.) F. I. a redactat un contract de întreținere, urmând ca părțile să îI studieze, după care să se prezinte la notar pentru autentificare (f. 81). În zilele următoare, părțile au revenit la cabinetul avocatei, solicitând să redacteze un contract de vânzare-cumpărare, întrucât N. Ana-M. mai are o soră, iar J. G. A. dorea ca actul juridic să nu poată fi contestat (f. 134-135).
Avocat M. (fostă G.) F. I. a redactat, la 31 martie 1998, un contract de vânzare-cumpărare între părțile J. Ana-M. și J. G. A. și N. A. (tatăl lui J. Ana-M.), din care rezultă că acesta din urmă vinde fiicei sale și ginerelui său imobilul din C.-N., str. Fabricii de Z. nr.66, în schimbul sumei de 37.500.000 lei, contractul fiind autentificat de notarul public B. S. V. (f. 80).
În anul 2004, J. Ana-M. a intentat acțiune de divorț și partaj, ocazie cu care J. G. A. a solicitat ca la partaj să fie cuprins și imobilul din C.-N., str. Fabricii nr. 66, pe care îl cumpărase de la socrul său. J. Ana-M. s-a opus, susținând că acel contract de vânzare-cumpărare a fost simulat și că, în realitate, niciodată prețul de 37.500.000 lei nu a fost plătit tatălui său (f. 66).
În cauză a fost audiat, în calitate de martor, avocat M. (fostă G.) F. I., aceasta relatând instanței circumstanțele încheierii contractului de întreținere
(nesemnat de părți și neautentificat de notar) din 27 martie 1998 și contractul de vânzare-cumpărare (semnat de părți și autentificat de notarul public) din data de
31 martie 1998 (f. 136).
Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 8. ianuarie 2008, a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 martie 1998 (f. 67). Tribunalul Cluj și Curtea de A. C. au respins apelul, respectiv recursul reclamantului J. G. A. (f. 68-79).
Așa-zisele aspecte de fals în înscrisuri reiterate de către J. G. A. nu subzistă, faptele pe fond au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 217/P/2007 al P. de pe lângă Curtea de A. C. S. de neincepere a urmăririi penale a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de (...) (f. 142).
Petentul J. G. A. a formulat în termen plângere împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. și a rezoluției nr.
847/II/2/(...) a procurorului general al P. de pe lângă Curtea de A. C., cauza fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
În motivarea plângerii, petentul a reiterat aspectele invederate și în cuprinsul plângerii inițiale, susținând în plus că organele de urmărire penală au confundat sesizările sale formulate împotriva făptuitoarei M. F. I. pentru infracțiunile de fals și de mărturie mincinoasă care ar fi făcut obiectul unor dosare diferite.
S-a solicitat în consecință admiterea plângerii, desființarea rezoluției adoptată în dosarul 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. și trimiterea cauzei la parchet în vederea reluării cercetărilor și a începerii urmăririi penale.
În vederea soluționării cauzei, instanța a dispus acvirarea ambelor dosare, atât 217/P/2007 cât și 257/P/2012 ale P. de pe lângă Curtea de A. C.
Analizând plângerea formulată instanța reține următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de (...) la D.-S. T. C., completată și extinsă prin declarația din data de 0(...) și memoriul din data de (...), persoana vătămată J. G. A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei M. F. I., fostă G., avocat în Baroul Cluj, care, la data de (...), fiind audiată în calitate de martor în dosarul nr. (...) aflat pe rolul J. C.-N. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, prin susținerile sale contribuind la luarea unei hotărâri eronate de către instanța de judecată (f. 9-12, 15-17,81-82,148-150).
Totodată, acesta a mai reclamat împrejurarea că aceasta, împreună cu N.
A. M. (fosta soție a persoanei vătămate) și N. A. (fostul socru) au falsificat înscrisul intitulat „Contract de întreținere" datat (...), înscris care nu a fost semnat niciodată de nicio parte, nici chiar de avocata care 1-a redactat (f. 9-12,
15-17,80,81,81-82,148-150).
Înscrisul falsificat a fost folosit de către N. A. M. ( pârâta din proces ), N. A.
( intervenient ), respectiv de către avocații acestora, G. M. și K. M. K. pentru a produce consecințe juridice nefavorabile persoanei vătămate, fiind depus în probațiune la dosarul J. C.-N. nr. (...) ( f. 208, 209, 134-136 ).
În opinia persoanei vătămate, atât instanța fondului, Judecătoria Cluj- Napoca, prin sentința civilă nr. 892/(...), cât și instanțele de control judiciar, Tribunalul Cluj - Secția C. prin decizia nr. 3. (...) și Curtea de A. C. prin decizia nr. 225/R/l(...), în mod eronat, au considerat ca valabil acest înscris, i-au dat eficiență probatorie și au constatat că între părți s-a realizat o simulație, contractul public de vânzare-cumpărare neatestând voința reală a părților ( f. 63-
79 ).
Prin rezoluția procurorului P. de pe lângă Curtea de A. C. din data de (...) emisă în dosarul nr.217/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. F. I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă comisă în legătură cu declarația de martor, B. S. V. ( notarul public care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare ) și Bujor Francisca ( judecătorul fondului în dosarul J. C.-N. nr. (...) ) pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor comise în legătură cu cauza ( f. 140-142 ).
Plângerea împotriva soluției a fost respinsă de către procurorul general al
P. de pe lângă Curtea de A. C., iar prin sentința penală nr. 43/(...), pronunțată de Curtea de A. C. - Secția penală și de minori în dosarul nr. (...) s-a respins ca tardivă plângerea împotriva soluției formulată de persoana vătămată J. G. A. în condițiile art. 2781 Cod procedură penală, soluție menținută prin decizia înaltei Curți de C. și Justiție B. din data de (...) ( f. 140-142 ).
În cauză, în mod corect a apreciat procurorul de caz că, în primul rând, nu mai este posibilă punerea în mișcare a acțiunii penale, raportat la data săvârșirii infracțiunilor ce au făcut obiectul sesizării intervenind prescripția penală a răspunderii penale a tuturor făptuitorilor cu privire la toate infracțiunile ce au făcut obiectul sesizării.
Astfel, data săvârșirii presupuselor infracțiuni de uz de fals și de fals în declarații este cea la care a avut loc ședința de judecată din (...) când făptuitoarea a fost audiată în calitate de martoră și, totodată, data limită până la care se poate susține că s-ar fi comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dată în raport de care se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale, acesta fiind împlinit în cauză.
Pe fondul cauzei însă, în acord cu cele reținute în rezoluția atacată, în sarcina făptuitoarei M. F. I. nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspect obiectiv și subiectiv.
Contrar susținerilor petentului, potrivit cărora falsificarea înscrisului s-a făcut pro causa, iar data comiterii infracțiunii nu este cea menționată în înscris, ci una ulterioară ( evident anterioară ședinței de judecată în care înscrisul a fost depus în probațiune ) din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nicio probă în acest sens.
Contractul de împrumut s-a redactat la solicitarea făptuitoarei N. A. M., în baza contractului de asistență juridică având același obiect încheiat de avocata
M. F. I. cu aceasta la data de (...).
Astfel, nu au rezultat probe care să ateste că înscrisul contestat nu ar fi fost redactat la data menționată în cuprinsul actului, (...), dată care urma să fie și data autentificării la notar.
Mai mult, redactarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar s-a făcut în (...), de către același avocat M. F. I. ( în baza unui alt contract de asistență judiciară încheiat cu făptuitoarea N. A. M., ceea ce confirmă declarațiile făptuitoarei M. F. I. cu privire la circumstanțele încheierii celor două înscrisuri de părți ( părțile nu au fost în cele din urmă de acord cu semnarea contractului de întreținere, insistând să încheie un contract de vânzare-cumpărare f. 80, 81, 134-
137, 138 d.u.p. ).
Asupra înscrisului nu au fost exercitate acțiuni specifice ce realizează elementul material al infracțiunii de fals, neexistând nicio probă care să ateste că acesta a fost depus la instanța de judecată în altă formă decât cea inițială.
Criticile aduse de persoana vătămată modului în care instanțele de judecată investite cu soluționarea procesului de partaj ( inclusiv a celor două căi de atac ), respectiv argumentele invocate de aceasta potrivit cărora înscrisul nu putea avea valoare juridică deoarece nu a fost însușit de părți ( care nu l-au semnat ), nu pot constitui argumente pentru considerarea înscrisului ca falsificat, în sensul legii penale.
Dacă s-ar accepta acest punct de vedere, iar înscrisul contestat ar fi lipsit de facto de forță probantă și conținut cu relevanță juridică, cerințe legale prevăzute în norma de incriminare, înscrisul contestat nu ar putea constitui obiect al infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.
În realitate, așa cum în mod corect a reținut procurorul de caz, se susține contrafacerea înscrisului, respectiv „. lui, împrejurare nedovedită în speță.
Cât privește săvârșirea de către făptuitoarea M. F. I. a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, calificarea dată faptei de către persoana vătămată este evident greșită, „declarațiile mincinoase"; imputate făptuitoarei vizând în concret mărturia depusă de aceasta în calitatea de martor în fața instanței de judecată, analizată prin prisma incidenței dispozițiilor art. 260 alin. 1
Cod penal care sancționează mărturia mincinoasă, acuzații cu privire la care s-a pronunțat în mod irevocabil o soluție de netrimitere în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. 1 1 Cod procedură penală, în situația prevăzută în alin. 8 lit. c al aceluiași articol, persoana în privința căruia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a hotărât că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute la art. 10 Cod procedură penală.
Totodată, potrivit principiului non bis in idem, este interzisă atât dubla pedeapsă, cât și dubla urmărire penală a aceleiași fapte, un făptuitor neputând fi urmărit penal de mai multe ori pentru același comportament, chiar sub altă încadrare juridică.
Cât timp conținutul sesizării persoanei vătămate J. G. A. privește în concret aceeași stare de fapt, conduitele infracționale și urmările acestora invocate de parte fiind aceleași, iar acestea având aceeași sorginte de fapt și de drept, potrivit art. 10 lit. j teza finală Cod procedură penală există autoritate de lucru judecat, indiferent de calificarea diferită dată de persoana vătămată infracțiunii.
În consecință, rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale, iar plângerea petentului este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei și suma de
992 lei cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei M. F. reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
În baza art. 278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen. respinge plângerea formulată de petentul J. G. A., domiciliat în C.-N., str.D. nr. 94 jud. C. împotriva rezoluției adoptată în dosarul nr. 257/P/2012 al P. de pe lângă Curtea de A. C. și a rezoluției nr. 847/II/2/(...) a procurorului general al P. de pe lângă Curtea de A. C., pe care le menține în întregime.
Obligă pe petent la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei M. F. în sumă de 992 lei reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. L. L. A. S.
Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./4 ex.
| ← Decizia penală nr. 629/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1152/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
