Decizia penală nr. 178/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.178/R/2012
Ședința publică din 02 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. M., împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2012 a T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Oprean Patricia, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul promovat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. S. că urmărirea penală este finalizată, iar în fața instanței de fond inculpatul dorește să se prevaleze de disp.art.320/1 C., recunoscând comiterea faptei. Prin urmare, nu poate să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate. E. singurul inculpat din dosar care dorește să beneficieze de art.320/1 C. R. la poziția acestuia și la termenul scurs de la data luării măsurii arestării preventive, apreciază că măsura preventivă dispusă și-a atins scopul până în prezent. Solicită a se avea în vedere că antecedentele penale ale inculpatului nu pot fi avute în vedere la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, deoarece faptele au fost comise în urmă cu 10 ani, ci doar, eventual, la individualizarea pedepsei ce i se va aplica. Cauza s-a amânat la Tribunalul Cluj doar pentru efectuarea unui referat de evaluare psihosocială, probă care nu poate fi influențată de inculpat dacă ar fi lăsat în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev.de art.145 sau 145/1 C. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Solicită a se reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare (art.143, 148 lit.f C.) și impun privarea de libertate a inculpatului. A., există la dosar probe și indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Faptul că inculpatul dorește să se prevaleze de disp.art.320/1 C. este o situație ipotetică, deoarece nu se știe care va fi atitudinea inculpatului în fața primei instanțe. Faptele reținute în sarcina inculpatului denotă un impact negativ în conștiința membrilor colectivității, iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar tulbura ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală din (...) în temeiul art.300/2 rap . la art.160/b C. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatului B. M. - zis „APAȘU";, fiul lui M. și P., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ C., măsură pe care o menține.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr.95/D/P/2010 al M.ui P. - D.I.I.C.O.T. -S. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului B. M. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori , prev. de art. 13 alin. 1-3 rap la art. 12 al.2 din Legea nr.678
/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și trafic de persoane prev. de art.12 alin. 1 din Legea nr.678 /2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., art. 37 lit.a C.pen.
În timpul urmării penale prin Î. penală nr.98/C/2011 din (...) a
T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare pe numele acestuia și fiind reținut ca și temei de arestare preventivă dispozițiile art. 143
C.pen., art. 148 lit.a,e și f C.pen. Ulterior, prin Î. penală nr.
115/C/2011 din data de (...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Organele de urmărire penală au reținut în sarcina inculpatului faptul că în cursul anului 2008 acesta le-a racolat pe partea vătămată R.
C. și persoana vătămată L. I. M., ambele în vârstă de 15 ani, în scopul practicării prostituției. Acesta le-a găzduit la domiciliul său într-o baracă improvizată pe str C. f.n. și le-a transportat în fiecare seară în zona C. T. în vederea practicării prostituției. Ambele tinere au fost supuse unor violențe de către inculpat, pentru a fi obligate să practice prostituția și să încaseze sume cât mai mari de bani din această activitate.Inculpatul controla în permanență sumele de bani primite de la cele două tinere de la fiecare client și lua în întregime acești bani. Când într-o seară partea vătămată R. C. și-a cumpărat un sandwich, cheltuind în acest scop 5 lei, inculpatul a bătut-o reproșându-i că a cheltuit acești bani. Tot inculpatul era cel care decidea dacă la terminarea activității în jurul orelor 06,00 dimineața, cele două tinere puteau să se deplaseze la domiciliu cu taxi, atunci când era mulțumit de încasări, sau cu mijloacele de transport în comun , în caz contrar.Din declarațiile părții vătămate R. C. dar și a martorilor audiați, a rezultat că în mod frecvent cele două tinere erau bătute de către inculpat cu pumnii, cu picioarele, fiind observate pline de vânătăi . Din declarațiile martorei R. C. a rezultat că partea vătămată R. C. a fost internată în unități sanitare de cel puțin 2 ori datorită loviturilor primite de la inculpat.. împlinirea vârstei de 18 ani, partea vătămată R. C. a fugit la părinți, în loc. B., însă, prin violență a fost readusă în C.-N. în scopul practicării prostituției. Aceasta a fost exploatată și supusă abuzurilor sexuale de către inculpat, reușind să fugă de la acesta în luna martie
2011.În ce o privește pe persoana vătămată L. I. M., aceasta a fost exploatată, prin violență și amenințare și după împlinirea vârstei de 18 ani, practic până în momentul reținerii inculpatului. Cu ocazia audierii, persoana vătămată a arătat că nu solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului, a manifestat reticență în raporturi cu organele de urmărire penală încercând să dea declarații prin care să ușureze situația juridică a inculpatului. Cu toate acestea persoana vătămată a arătat în esență că locuiește cu inculpatul de la vârsta de 16 ani și că se prostituează în folosul acestuia, câștigând în fiecare noapte sume cuprinse între 50 și 600 lei, bani pe care îi cheltuia împreună cu inculpatul. De asemenea, persoana vătămată a negat că a fost supusă unor violențe, că inculpatul s-ar fi implicat în vreun fel în activitatea pe care ea o desfășura în timpul nopții, declarând că acesta nu era de acord ca ea să se prostitueze și că nu i-ar fi cerut să meargă pe C. T. în acest scop. Din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat că noapte de noapte inculpatul verifica câți bani a încasat persoana vătămată L. I. M. cerându-i acesteia să îl sune periodic de la un telefon public pentru a limita posibilitatea de a fi interceptate aceste convorbiri. Inculpatul i s-a adresat persoanei vătămate folosind un limbaj violent în special atunci când era nemulțumit de sumele încasate, o amenința cu moartea (vol.II f.
107,108,109,127). În timp ce persoana vătămată se prostitua inculpatul se distra în localuri din oraș și atunci când rămânea fără bani, o chema pe persoana vătămată să îi aducă banii câștigați din prostituție pentru a achita notele de plată la localuri. Tot inculpatul hotăra până la ce oră să rămână persoana vătămată pe C. T. Tot inculpatul îi cerea persoanei vătămată să îl anunțe atunci când observa mașini ale poliției care patrulau în zona C. T. (vol.II f. 123). Când își termina activitatea, persoana vătămată îl apela pe inculpat care îi indica ce cumpărături să facă și cu ce să se întoarcă acasă. Din probele administrate s-a stabilit că inculpatul a apelat la învinuiții P. A., zis Gruți, D. A. V., zis Grasu, pe care i-a angajat să le transporte pe cele două tinere în fiecare seară în locurile unde acestea practicau prostituția, precum și, pe timpul nopții, să îl transporte pe el pentru a le supraveghea și a le lua banii încasați.În cauză a fost identificată și partea vătămată C. L., în prezent în vârstă de 16 ani, care, în toamna anului 2009 (la vârsta de 14 ani) a fost obligată de către B. M., prin violență și lipsire de libertate, să se prostitueze în folosul lui timp de circa 6 săptămâni. Aceasta a fost găzduită tot în locuința inculpatului unde se aflau și celelalte două tinere, și seară de seară a fost trimisă cu ele pe C. T. în vederea practicării prostituției. La data de 11 mai 2011 partea vătămată G. C. a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a lui B. M. care, în primăvara anului 2011 a exercitat asupra ei amenințări și violențe, chiar a încercat să o ia cu forța și să o ducă la domiciliul lui, cu scopul de a o obliga să practice prostituția în folosul lui. De asemenea cercetările au fost extinse și pentru săvârșirea de alte acte materiale ale infracțiunii de trafic de minori raportat la partea vătămată K. T. E. în vârsta de 15 ani, reținându-se ca în primăvara anului 2011, prin violență, inculpatul B. M. a dus-o pe partea vătămată la pensiunea P. din C.-N., a întreținut cu aceasta relații sexuale, iar apoi, timp de mai multe zile, a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției în zona C. T.
Potrivit art.300 ind.1 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu , legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. M. se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.
143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
A., față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpatul B. M. există indicii temeinice în sensul art.143
C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial , în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpatului, procese - verbale de investigații; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice; recunoașteri după planșe fotografice; investigații financiare privind veniturile legale obținute de către inculpat in perioada 2008 - 2010 rezultă sub aspectul stării de fapt probe și indicii în sensul comiterii de către inculpat a faptelor reținute în sarcina acestuia de către organele de urmărire penală, expuse anterior.
De asemenea, temeiul de arestare prev. de art 148 lit. a C.pr.pen
,subzistă și în prezent , din probele de la dosar rezultă ca , aflând că organele de urmărire penală efectuează investigații în ceea ce îl privește , inculpatul și-a schimbat frecvent cartelele telefonice și le-a determinat pe părțile vătămate să îl sune numai de la telefoane publice. De asemenea, s-a stabilit că anterior arestării sale preventive , fiindu-i frică să nu fie găsit de organele de poliție, inculpatul nu a mai trecut pe la locuința de pe str. C., cazându-se la diverse pensiuni din oraș.
Cu privire la temeiul prevăzut de art 148 lit.e C.pr.pen , din probele administrate a rezultat că timp de 4 ani inculpatul a exercitat permanent violențe fizice și verbale asupra părții vătămate R. C. și persoanei vătămată L. I. M., precum și timp de 6 săptămâni asupra părții vătămate C. L., le controla în permanență, chiar și în timp ce discutau cu familiile lor și le avertiza să nu discute cu poliția despre el și despre faptul că el este beneficiarul activității de prostituție desfășurate de aceste tinere. Din declarațiile părții vătămate R. C. rezultă că în mod direct inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată să nu dea vreodată declarații împotriva lui. Presiunile la care aceste tinere au fost supuse rezultă și din declarația părții vătămate C. L. dar și din atitudinea pe care persoana vătămată L. I. M. a avut-o în fața organelor de urmărire penală, negând elemente de fapt care rezultă însă din probele administrate și chiar din declarația inculpatului. E. temerea că lăsatul în libertate inculpatul ar putea exercita presiuni asupra acestor tinere și asupra familiilor lor pentru a le determina să dea declarații favorabile lui.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C., acesta se regăsește în cauză, deoarece pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (între 7 și 18 ani închisoare) iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise , în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat, modalitatea de comitere care a afectat grav persoanele implicate, unele dintre acestea minore, libertatea și integritatea corporală a părților și persoanei vătămate, precum și încrederea comunității în ordinea juridică, în necesitatea respectării legii și protecția oferită cetățenilor de legile naționale. În ceea ce privește persoana inculpatului este de reținut că din declarațiile persoanelor audiate în cauză rezulta că inculpatul este o persoană agresivă, violentă care practic face legea, majorității persoanelor din comunitatea de pe str. C., fiindu-le frică de acesta. De altfel, din fișa de cazier judiciar al inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat, printre altele, la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, fiind liberat condiționat la data de (...) iar la scurt timp de la acest moment și-a început activitatea reținută în prezenta cauză.
La acest termen de judecată inculpatul a declarat în fața instanței că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 320 ind.1 C. recunoscând practic întreaga învinuire adusă de organele de urmărire penală.
Față de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.2 rap.la art.160 ind.b C. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. M., măsură pe care a menținut-o.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul B. M. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara vizată de art.145 și 1451 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr. 98 din 21 septembrie 2011 a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.(1)-()3) rap. la art.
12 alin.(2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.(2) C.pen., și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.(1) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin.(2), 33 lit. a) și 37 lit. a) C.pen. . constând în aceea că în cursul anului 2008 a racolat mai multe victime minore pe care le-a obligat să practice prostituția în beneficiul său. Aceeași activitate a fost desfășurată ulterior până în mai 2011 și asupra unor persoane majore, cu scopul de a realiza venituri materiale din prestațiile sexuale ale victimelor obligate la întreținerea de relații intime, contra cost, cu diferiți bărbați.
Prin rechizitoriul DIICOT - S. T. C. nr. 95 din luna noiembrie 2011, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru aceste infracțiuni, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj la 10 noiembrie 2011, iar la primul termen de judecată din 16 noiembrie 2011, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001 C.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.a), e) și f) C.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta , probele și indiciile temeinice rezultă din declarațiile părții vătămate R. C., L. I. M., C. L., K. T., din declarațiile învinuiților P. A., D. A., coroborate parțial cu declarațiile recurentului.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția
României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.
Potrivit disp.art.3001 alin.3 C., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs. S.rea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană
(cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din
4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Nu poate fi ignorată împrejurarea că recurentul are statutul de recidivist.
Corespunde realității că din Codul de procedură penală a fost eliminat temeiul de arestare constând în statutul de recidivist al persoanei suspectate de comiterea unei infracțiuni, dar aceasta nu înseamnă că respectiva persoană nicicând nu va mai putea fi privată de libertate pentru că a suferit condamnări anterioare, din contră, antecedența penală va reliefa întotdeauna, potențialul pericol social pe care îl va prezenta aceasta.
Temeiul de arestare prev. de art 148 lit. a C.pr.pen subzistă și în prezent , din probele de la dosar rezultă ca , aflând că organele de urmărire penală efectuează investigații în ceea ce îl privește , inculpatul și-a schimbat frecvent cartelele telefonice și le-a determinat pe părțile vătămate să îl sune numai de la telefoane publice. De asemenea, s-a stabilit că anterior arestării sale preventive , fiindu-i frică să nu fie găsit de organele de poliție, inculpatul nu a mai trecut pe la locuința de pe str. C., cazându-se la diverse pensiuni din oraș.
Cu privire la temeiul prevăzut de art 148 lit.e C.pr.pen , din probele administrate rezultă că timp de 4 ani inculpatul a exercitat permanent violențe fizice și verbale asupra părții vătămate R. C. și persoanei vătămate L. I. M., precum și timp de 6 săptămâni asupra părții vătămate C. L., le controla în permanență, chiar și în timp ce discutau cu familiile lor și le avertiza să nu ia legătura cu poliția în legătură cu activitatea sa și despre faptul că el este beneficiarul activității de prostituție desfășurate de aceste tinere. Din declarațiile părții vătămate R. C. rezultă că în mod direct inculpatul a amenințat-o pe victimă să nu dea vreodată declarații împotriva lui. Presiunile la care aceste tinere au fost supuse rezultă și din declarația părții vătămate C. L. dar și din atitudinea pe care persoana vătămată L. I. M. a avut-o în fața organelor de urmărire penală, negând elemente de fapt care rezultă însă din probele administrate și chiar din declarația inculpatului. E. temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea exercita presiuni asupra acestor tinere și asupra familiilor lor pentru a le determina să dea declarații favorabile lui.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească.
Măsura arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri s-a dovedit că nu au fost suficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998;
Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie
2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputată recurentului fiind prevăzute în Legea nr. 678/2001.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetat recurentul, constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit
1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei
2005).
Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și
148 lit.a), e) și f) C., Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia.
Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpat, acest pericol rezultând, din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât traficul de persoane și de minori se sancționează cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatului, care în mod constant a negat parțial comiterea faptelor. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs
Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic așa cum am arătat, dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a-și dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, cererea inculpatului vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a acestuia, va fi respinsă ca nefondată.
Un alt motiv de critică a fost acela că instanța nu a analizat din oficiu oportunitatea înlocuirii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care s-a arătat că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune punerea sa în libertate întrucât acesta dorește să uzeze de art. 3201 C. Curtea învederează că acest text legal va avea aplicabilitate în fața tribunalului învestit cu soluționarea în fond a dosarului.
Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele presupus a fi comise de inculpat având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, astfel că se justifică pe deplin menținerea măsurii arestării preventive a recurentului, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă.
Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge conform art.38515 pct.1 lit.b C.
Se va stabili onorariu ap. oficiu către Baroul de A. C., în sumă de
100 lei ce se va achita din FMJ.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen., recurentul va plăti statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorar apărător oficiu.
PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M., împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul B. M. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie
2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S.
red.PD/CA
4 ex. - (...)
jud.fond Mornăilă R.
| ← Decizia penală nr. 1070/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1208/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
