Decizia penală nr. 751/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.751/R/2012

Ședința publică din 15 mai 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. B. C., împotriva sentinței penale nr. 125 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Cociș A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. B. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat de inculpat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate având în vedere conduita inculpatului. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate apreciind că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepsei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 125 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei Z., în baza art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. B.-C., fiul lui N. și M., născut la data de (...), în localitatea C., jud.S., cetățean român, studii medii, agent comercial la S. S. Ș. S., necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea Ș. S., str.Partizanilor, bl.C5, ap.19, jud.S., locuind fără forme legale în localitatea Ș. S., str.Gh.L., bl.I 24, ap.7, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în formă continuată.

În baza art.861 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului M. B.-C. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

Sălaj.

Încredințează supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul

În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.863 alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M. B.-C. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din dosar nr.136/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. B.-C. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, în formă continuată, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.195/2002 republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).

În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în datele de (...) și (...), învinuitul M. B. C. a condus autoturismele marca BMW cu numărul de înmatriculare (...) și marca Mercedes cu numărul de înmatriculare SJ-0. pe drumurile publice, respectiv pe str.C. din municipiul Z., fără a poseda permis de conducere.

În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.3), adresă I.B. (f.75), declarații învinuit (f.12-14, 87-88), declarații martori (f.16-20), adresă C. de C. P. I. - B. N. Interpol (f.31).

La termenul de judecată din (...), inculpatul în prezența apărătorului ales a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod procedură penală, declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.125). În baza cererii inculpatului admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală.

La filele 136-138 a fost depus referatul de evaluare a inculpatului întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în cuprinsul căruia se arată că inculpatul prezintă perspective sporite de reintegrare socială, beneficiind de suportul moral al familiei, având ca planuri imediate de viitor obținerea unui permis de conducere în condițiile prevăzute de lege și menținerea relațiilor de atașament cu membrii familiei.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de (...), în jurul orei 15.40, inculpatul M. B.-C. s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW cu numărul de înmatriculare (...), pe care l-a condus pe strada C. din Municipiul Z.. Fiind oprit de către organele de poliție care i-au solicitat permisul de conducere și documentele autoturismului, acesta a prezentat certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar în privința permisului de conducere a declarat că posedă permis de conducere din anul 2003 eliberat pentru categoriile A și B de către autoritățile ucrainene, însă nu-l are asupra sa deoarece l-a pierdut. În declarația olografă din data de (...), inculpatul a arătat că nu a putut prezenta permisul de conducere eliberat de autoritățile ucrainiene pe numele său deoarece l- a pierdut.

În data de (...), în jurul orei 05.00, inculpatul a fost oprit din nou de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare SJ-0. pe strada C. din Municipiul Z., fiind testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,19 mg/l. La solicitarea permisului de conducere de către organele de poliție rutieră, inculpatul a declarat din nou că deține permis emis de autoritățile ucrainene, însă nu-l poate prezenta întrucât i-a fost reținut în cursul anului 2010 de către organele de poliție din cadrul P.i Municipiului B., odată cu reținerea sa, și nu i-a mai fost restituit după punerea sa în libertate.

P. adresei nr.3133043/CAT/11 din data de (...) emisă de C. de C. P. I. - B. N.

Interpol, autoritățile din U. nu au eliberat permis de conducere pe numele învinuitului M. B.-C. De asemenea, din adresa emisă de I. B., rezultă că acestuia nu i s-a reținut permisul de conducere de către organele de poliție din cadrul acestei instituții, nefiind inserate niciun fel de mențiuni în evidențele acestei instituții în acest sens.

În declarația din data de (...) (f.87-88), inculpatul a arătat că „am luat legătura cu un polițist ucrainean care, în schimbul sumei de 900 de euro, mi-a făcut rost de un permis de conducere ucrainean categoriile A și B. Știu că am semnat ceva hârtii, însă nu am făcut școala de șoferi în U. și nu am susținut nici un examen";.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal (f.12-14, 87-88) prin care acesta invocă deținerea unui permis valabil obținut în U. fiind contrazise de informațiile furnizate de către I. de P.

J. B. (f.75) și de către C. de C. P. I. - B. N. Interpol, care se coroborează între ele și din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere valabil pentru nicio categorie de vehicule, nefiindu-i eliberat un astfel de permis în U., lipsa deținerii unui permis de către inculpat dovedindu-se și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, Ciurbe F. M. (f.16, 17) și A. Andrada (f.18-19, 20).

În drept, fapta inculpatului M. B. C., care, la datele de (...) și (...) a condus autoturismele marca BMW cu numărul de înmatriculare (...) și marca Mercedes cu numărul de înmatriculare SJ-0. pe drumurile publice, respectiv pe str.C. din municipiul Z., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 s-a realizat prin activitatea inculpatului care, deși nu posedă permis de conducere, s-a deplasat pe drumul public, în municipiul Z., la volanul autoturismelor menționate. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că nu posedă permis de conducere valabil, a decis totuși să se urce la volanul autoturismelor și să le conducă pe drumurile publice.

Întrucât inculpatul a fost oprit în trafic de două ori, la intervale scurte de timp, instanța a apreciat că actele materiale de conducere fără permis au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, motiv pentru care în cauză devin incidente prevederile art.41 alin.2 Cod penal privind forma continuată a infracțiunii.

Analizând fișa de cazier a inculpatului, instanța a reținut că acesta nu posedă antecedente penale, însă în privința sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală în două dosare, pentru comiterea infracțiunilor de lovire și de tentativă la omor calificat.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, în formă continuată, faptă prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, întrucât conducerea autovehiculului pe drumul public fără a avea pregătirea și aptitudinile fizice și psihice necesare atestate de un permis de conducere valabil putea avea drept consecință și producerea unui eveniment rutier care să pună în pericol real siguranța traficului rutier și pietonal.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 25 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, în cauza de față având o atitudine cooperantă, însă încercând să se apere invocând obținerea unui permis de conducere în U., însă avea cunoștință că nici acest permis de conducere nu a fost obținut în mod valabil, neurmând nici un curs și nepromovând vreun examen în acest scop, astfel încât nu s-ar putea reține în favoarea inculpatului o eroare cu privire la valabilitatea permisului de conducere presupus a fi fost obținut în U..

La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin. 7

C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Instanța nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, în sensul că nu va aplica un spor la pedeapsă, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei, dar va ține cont de această circumstanță la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Deși inculpatul a solicitat, prin apărător, aplicarea dispozițiilor art.181 Cod penal, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul a avut convingerea că deține un permis valabil, instanța a apreciat că nu poate reține incidența acestor dispoziții legale, prevederile art.3201 Cod procedură penală și cele ale art.181 Cod penal excluzându-se reciproc. Astfel, potrivit art.3201 alin.4 Cod procedură penală, instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. P. art.17 Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, iar potrivit dispozițiilor art.181 Cod penal, invocate în apărare, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Este așadar evident că nu pot coexista în aceeași speță dispozițiile legale invocate de către apărătorul inculpatului, iar în situația în care s-ar aprecia de instanță că probele administrate nu sunt suficiente pentru a se stabili că fapta reprezintă o infracțiune, deci, implicit, că prezintă gradul de pericol social aferent, s-ar impune respingerea cererii inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate.

Mai mult decât atât, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța a apreciat că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, instanța nu a reținut lipsa pericolului social, dar a avut în vedere toate împrejurările expuse de inculpat la individualizarea în concret a pedepsei aplicate.

De asemenea, chiar dacă în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, ținând seama de aspectele menționate anterior.

Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, în condițiile aplicării art.3201 alin.7 Cod procedură penală, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minim, de

1 an închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului M. B.-C. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., și față de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. P. C. E. a D. O., „. continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C., cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de C., o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.

Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.

De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Cu toate acestea, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia, fapta prezentând un grad sporit de pericol social, avându-se în vedere și numărul tot mai mare din ultima perioadă al accidentelor auto datorate inclusiv conducerii fără permis, astfel încât va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar o pedeapsă mai mică de 4 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligatinculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul M. C. B. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă, potrivit dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. B., criticând solutia atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate si schimbarea modalitătii de individualizare a executării pedepsei în sensul retinerii dispozitiilor art. 81 C.pen. privind suspendarea conditioanata a executarii.

În motivarea recursului s-a arătat că sanctiunea penală aplicată este prea severă raportat la fapta comisă, raportat la atitudinea de recunoastere si fată de lipsa antecedentelor epnale.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

P. art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă împrejurarea că inculpatul a pus în pericol grav securitatea circulatiei pe drumurile publice, fiind surprins conducând în trafic două autoturisme diferite, la date diferite, iar cu ocazia ultimei identificări, prezentând si o alcoolemie în aerul expirat de 0,19 mg/l. Mai mult, inculpatul a încercat inducerea în eroare a organelor abilitate cu privire la îndeplinirea conditiilor cerute de lege pentru a conduce autoturisme pe drumurile publice declarând că ar detine permis de conducere emis de autoritătile ucrainiene, dar că l-ar fi pierdut sau că ar fi fost retinut de către organele de politie ale judetului B., ca apoi să indice că ar fi obtinut acel permis de conducere într-o modalitate îndoielnică sub aspectul respectării legalitatii.

Curtea consideră că aspectele invocate în motivele de recurs au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea unei sancțiuni penale constând în închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise și condițiilor concrete în care s-a produs.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia a fost interzisă pe durata executării pedepsei.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele C. E. a D. O., reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că este justificată concluzia că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales s-a impus a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi.

Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. B., iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art.

189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

P. art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. B. împotriva sentinței penale nr. 125 din 21 martie 2012 a Judecătoriei Z..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. M. C. Ș.

← Sentința penală nr. 105/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1070/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 751/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 751/2012, Curtea de Apel Cluj