Decizia penală nr. 121/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 121/R/2012
Ședința publică din 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. M., Judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
GREFIER : M. N.
L. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S.
D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata S. ANA, împotriva sentinței penale nr. (...) al T.ui C. având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpată, aceasta fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art.174 alin 1, art. 175 alin 1 lit c C.pen..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata în stare de arest, asistată de apărătorul ales avocat G.-S. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat O. L. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpata are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu punerea în libertate a inculpatei. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitate.
În continuare se solicită a se avea în vedere că inculpata suferă de o debilitate, respectiv un retard în formă ușoară, are doi copii și încă doi frați cu handicap accentuat și părinții bolnavi. La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, se apreciază că în mod greșit s-a luat în considerare ca unic indiciu fapta, însă aceasta nu ar trebui scoasă din contextul în care a fost comisă. Până la data comiterii faptei inculpata a fost cunoscută ca o persoană pașnică, fiind și unicul întreținător al familiei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpată ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca temeinică și legală. Instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpată este legală și temeinică subzistând și în prezent temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv, în sensul că există indicii temeinice și chiar probe că s-a comis fapta prevăzută de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că fapta a fost comisă de inculpată.
În continuare, se arată de reprezentantul parchetului că temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit f C.proc.pen. subzistă și în prezent, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetată inculpata este închisoarea mai mare de 4 ani. Lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă, precum și faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Inculpata este la prima confruntare cu legea penală și la o vârstă relativ tânără, prezentând și un intelect de limită, însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea ei în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptei, gravitatea acesteia și consecințele produse.
Inculpata S. Ana având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., în baza art.300/1 alin.1 și 3 C. s-a menținut starea de arest a inculpatei S. Ana, fiica lui I. și I., născută la data de (...) în loc. Chiuiești, jud. C., CNP 2., deținută în prezent în Arestul I.P.J. C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de (...), sub număr unic de dosar (...), a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata S. ANA, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit.c și d C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că inculpata S. Ana, după ce în cursul anului 2011 a rămas însărcinată și nu a declarat starea de graviditate medicului de familie, ascunzând acest lucru și față de membrii de familie și alte persoane, la data de (...) a născut înainte de termen, în WC-ul de țară din curtea locuinței sale, un făt de sex feminin viu și viabil, asupra căruia a exercitat acte de violență, prin lovirea acestuia cu și de corpuri dure și comprimarea capului lui între picior și sol, provocându-i leziuni corporale în urma cărora a decedat, aruncându-l apoi și abandonându-l în șura imobilului din localitatea M., nr.73, jud. C., vecin cu locuința sa, unde a fost descoperit mort în data de (...).
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, la primirea dosarului, instanța constată că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpata S. Ana, respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C., în sensul că există indicii temeinice și chiar probe (și anume declarațiile inculpatei S. Ana, declarațiile martorilor S. I., G. Ana-L., G. S.-I., C. I.-G., G. I.-G., V. C.-V. și P. G., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, raportul de constatare medico-legală privind cauzele decesului noului-născut raportul de constatare medico-legală privind constatările și concluziile emise în urma examinării inculpatei S. Ana, alte acte medicale și medico-legale, raportul de expertiză medico- legală psihiatrică, etc) că s-a comis fapta prevăzută de legea penală sus-menționată, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că fapta a fost comisă de către inculpată.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetată inculpata este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la
15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), iar lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate (comunitatea locală din care provine inculpata fiind profund șocată de acest eveniment), din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia (relevate de concluziile raportului de constatare medico-legală privind cauzele decesului noului născut), din împrejurările în care a fost comisă (inculpata ascunzând sarcina mai multe luni și încercând până în ultima clipă să-și producă un avort spontan), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Este adevărat că inculpata se află la prima confruntare cu legea penală și la o vârstă relativ tânără, prezentând și un intelect de limită (dar având discernământul păstrat pentru faptă), însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea ei în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptei, gravitatea acesteia și consecințele produse.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3001 alin.1 și 3 C. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata S. ANA, criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat, în principal, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu punerea în libertate a inculpatei. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitate.
În motivarea recursului s-a arătat că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică în mod greșit s-a luat în considerare ca unic indiciu fapta, fără a se observa contextul în care a fost comisă, că că inculpata suferă de debilitate, respectiv un retard în formă ușoară, are doi copii și încă doi frați cu handicap accentuat și părinții bolnavi, iar până la data comiterii faptei inculpata a fost cunoscută ca o persoană pașnică, fiind și unicul întreținător al familiei.
Procedând la soluționarea recursului pe baza actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Față de inculpată s-a pus în miscare actiunea penală la data de (...) sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev de art.174 alin 1, art. 175 alin 1 lit c C.pen., la aceeași dată fiind și retinută pentru 24 ore.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 130/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a susnumitei, iar la data de (...) s-a dispus trimiterea susnumitei in judecată.
În faprt s-a reținut existența indiciilor temeinice potrivit cărora inculpata S. Ana, după ce în cursul anului 2011 a rămas însărcinată și nu a declarat starea de graviditate medicului de familie, ascunzând acest lucru și față de membrii de familie și alte persoane, la data de (...) a născut înainte de termen, în WC-ul de țară din curtea locuinței sale, un făt de sex feminin viu și viabil, asupra căruia ar fi exercitat acte de violență, prin lovirea acestuia cu și de corpuri dure și comprimarea capului lui între picior și sol, provocându-i leziuni corporale în urma cărora a decedat, aruncându-l apoi și abandonându-l în șura imobilului din localitatea M., nr.73, jud. C., vecin cu locuința sa, unde a fost descoperit mort în data de (...).
Temeiul arestării retinut a fost cazul prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2
C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea că inculpata a comis infracțiunea pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. T.ia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), indicii temeinice în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunea de comiterea cărora este învinuită. În acest sens sunt declarațiile inculpatei S. Ana, declarațiile martorilor S. I., G. Ana-L., G. S.-I., C. I.-G., G. I.-G., V. C.-V. și P. G., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, raportul de constatare medico-legală privind cauzele decesului noului-născut potrivit căruia fătul găsit decedat că este vorba despre un nou născut în apropierea termenului, viu și viabil, că moartea acestuia s-a datorat hemoragiei și dilacerării cerebrale cu fractura calotei, că perioada de supravietuire postpartum a fost suficientă pentru a se instala toate semnele vitale, că moartea poate data din (...) și că leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin compresiune între două planuri dure -ex. picior-sol., raportul de constatare medico-legală privind constatările și concluziile emise în urma examinării inculpatei S. Ana, alte acte medicale și medico -legale, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, etc).
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
În ceea ce privesc temeiurile de arestare a inculpatei, Curtea concluzionează ca sunt incidente si subzista în cauză
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpata) este îndeplinită.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acesteia.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpata este suspicionată de comiterea celei mai grave infracțiuni de rezultat, respectiv uciderea unei persoane total lipsite de apărare si, din această perspectivă, susnumita prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din modul de comitere, dar și din urmările ireparabile. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este de notorietate, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatei, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acesteia la un proces echitabil, aceasta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpata, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile pretins comise de inculpată și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și
1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatei la comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că menținerea stării de arest a inculpatei este legală și temeinică, justificându-se și pentru buna derulare a procesului penal, motive pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate .
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S. ANA, împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER, M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. M. L.
| ← Încheierea penală nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 540/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
