Decizia penală nr. 638/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 638/R/2012
Ședința publică din 24 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.
G. : M. N.
I. M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I.
DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. B. T. M. și inculpații C. M., C. A. V. împotriva încheierii penale f.n. din 17 aprilie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., privind și pe inculpata K. N., aceștia fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 99-D. al D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 3 alin. 1 din Legea
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;art. 3 alin. 2 din Legea
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;art. 4 alin. 1 din Legea
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;art. 4 alin. 2 din Legea
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (inculpatul C. M.); art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpații C. A. V. și K. N.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. M. în stare de arest, avocat W. G., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar și avocat O. C., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat T. O., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul C. A. V. în stare de arest, asistat de avocat ION T. F., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului ales, avocat F. C., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat A. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpata K. N. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat O. C., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat C. R., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariilor parțiale în cauză.
Întrucât inculpații au apărători aleși în cauză, se constată încetate de drept mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, prin prezentarea apărătorilor aleși în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în ceea ce o privește pe inculpata K. N., în privința înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara, iar în consecință- menținerea stării de arest a acesteia. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatei K. N., cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Pe tot parcursul urmăririi penale inculpata K. N. nu și-a recunoscut vinovăția și a încercat să ofere autorităților niște explicații de circumstanță. Declarațiile sale lipsite de fundament real au fost contrazise însă atât de depozițiile inculpatului C. A. V., cât și cele ale învinuitului O. D. A. Pe lângă acestea, activitățile specifice de monitorizare telefonică la care s-a recurs autorizat pe parcursul urmăririi penale demonstrează că inculpata cunoștea pe deplin că fiul ei se ocupa cu traficul de droguri, iar ea s-a implicat deliberat în aceste activități, deoarece erau aducătoare de profit și principiile morale nu reprezentau punctul forte al familiei.
Aprecierea instanței de fond în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpata K. N. s-au schimbat, iar pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat în prezent, precum și că privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile judecării inculpatei- în stare de libertate, deoarece impactul social al faptelor săvârșite de ea s-a redus, reprezentantul parchetului o consideră insuficientă pentru a justifica măsura punerii în libertate a inculpatei prin înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, temeiul prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală nemodificându-se.
Privitor la aspectul temeiului juridic al arestării, se mai arată că sunt incidente față de inculpată, prevederile art 148 lit f Cod procedură penală, deoarece inculpata a comis mai multe infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Nu există nici un argument care să poată garanta că inculpata-odată pusă în libertate- nu se va manifesta de maniera în care a făcut-o deja o perioadă apreciabilă până la data prinderii sale, iar poziția sa pe parcursul scurtei cercetări judecătorești care s-a desfășurat până în prezent, este acela de nerecunoaștere a faptelor despre care apărătorul său afirmă că le-ar fi săvârșit „fără intenție"; ori „pentru a-și ajuta fiul";.
Instanța de fond nu a dat dovadă de suficient rol activ în evaluarea temeiurilor arestării preventive referitoare la inculpată, prin neraportarea la situația concretă din dosar.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați, solicită respingerea acestora ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a constatat, că și la acest moment, în ceea ce-i privește pe inculpați, subzistă temeiul prevăzut de art 148 lit f Cod procedură penală, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către aceștia și a pericolului concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpatului C. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii sale în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cea prevăzut la art 139 alin 1 raportat la art
1451 Cod procedură penală. Consideră că este necesar a se reevalua oportunitatea menținerii arestării preventive a inculpatului. Inculpatul a relatat ce l-a determinat să pășească în acest mediu infracțional; este foarte important faptul că inculpatul nu este un individ atât de periculos încât să nu poată fi judecat în stare de libertate.
Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul inculpatului C. A. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. În continuare se arată de apărătorul ales al inculpatului că acesta are o situație mai specială și nu neapărat pentru că s-a prevalat de dispozițiile art 3201 Cod procedură penală. Inculpatul este într-o situație aparte iar privind lucrurile în ansamblul lor, revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive poate să genereze punerea în libertate a acestuia. Se mai arată de apărătorul inculpatului că, inculpatul de la prima declarație a avut o poziție procesuală corectă și nu este în postura de a se victimiza.
Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul inculpatei K. N. solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond, în mod corect a constatat, diminuarea pericolului social concret pentru ordinea publică, pericol pe care-l prezenta la momentul luării măsurii privative de libertate. În favoarea acesteia, s-au luat în considerare și faptul că este o persoană în vârstă, dar și aspecte ce derivă din referatul de evaluare ce i-a fost întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul C. M. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut oral în fața instanței de recurs de apărătorul său ales
și cu consecința înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, cu judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul C. A. V. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpata K. N. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și achiesează concluziilor apărătorului său ales.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 17 aprilie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cele de înlocuire a aceleiași măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații C. M. și C. A. V., prin apărătorii aleși.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C. M. (fiul lui V. și N., născut la (...) în V. de Sus, CNP 1., domiciliat în V. de Sus str. T. nr. 55 județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și C. A. V. (fiul lui V. și Ana, născut la (...) în B. Mare, CNP 1., domiciliat în B. S. str. G. nr. 9/25 județul M., arestat preventiv, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla), măsură pe care o menține pentru următoarele 60 de zile.
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata K. N. prin apărătorul ales.
A fost admisă cererea formulată de aceeași inculpată privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și în consecință:
În temeiul art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, art. 139 alin. 1, art. 145 ind. 1 cu trimitere la art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei K. N. ( fiica lui I. și N., născută la (...) în V. de Sus, CNP 2., domiciliată în V. de Sus str. T. nr. 55 județul M., arestată preventiv, aflată în Penitenciarul Gherla) cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145 ind. 1 cu trimitere la art. 145 alin.11 și 12 Cod procedură penală inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații: a. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; b.să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de
Tribunalul Maramureș, respectiv P. orașului V. de Sus conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; c.să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d.să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e.să nu se apropie de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect;
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 1451 cu trimitere la art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor instituite de instanță.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 99-D. al D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații C. M., C. A. V. și K. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc în forma introducerii lor în țară prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul C. M.), infracțiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpații C. A. V. și K. N.)
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul (...), fiind fixate termene de judecată la datele de: (...), (...) și (...).
La termenul din (...), instanța a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, reprezentanta parchetului pronunțându-se în sensul menținerii acesteia iar apărătorii aleși ai inculpaților formulând cereri de înlocuire sau revocare a măsurii privative de libertate.
Analizând măsura arestării preventive sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia și cererile formulate de apărători, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 652 din 15 decembrie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. M., C. A. V. și K. N. pe o durată de 29 zile ((...)-(...)).
În sarcina inculpaților s-a reținut că, în cursul anului 2011, s-ar fi implicat activ în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, inculpatul C. M. fiind cel care se deplasa în Spania de unde procura în mod repetat atât cannabis cât și cocaină. C. M. ar fi introdus apoi, fără drept, în mod repetat, diferite cantități din drogurile respective în R. pe care le depozita în mai multe locații situate pe raza județului M.. De aici, pe baza cererii pe care o avea din partea consumatorilor printre care își crease relații, inculpatul C. M. ar fi distribuit ulterior drogurile pentru vânzare, fie direct, fie prin intermediul inculpatului C. A. și a altor învinuiți, un rol avându-l inculpata K. N., aceasta primind indicații telefonice directe de le fiul ei cu privire la modul în care trebuia să porționeze cantitățile de droguri pe care urma să le remită mai departe celorlalți inculpați din anturajul lui C.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile art. 143
Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că aceștia au comis faptele ce li se rețin în sarcină.
T. a constatat că, și la acest moment, în ceea ce-i privește pe inculpații
C. M. și C. A. V., subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către aceștia și a pericolului social concret pentru ordinea publică.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite, apreciindu-se că se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, care permit luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal. În respectarea acelorași prevederi legale, instanța investită cu soluționarea fondului cauzei a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este necesară și la acest moment întrucât urmează a fi audiați martori în cauză și a se administra și alte probe, în vederea stabilirii unei stări de fapt conformă cu realitatea. T. a reținut că situația inculpaților C. M. și C. A. V. este diferită în raport de faptul că ultimul dintre aceștia a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Cu toate acestea, instanța se pronunță în sensul menținerii măsurii arestării preventive cu privire la ambii inculpați, constatând că dispozițiile legale anterior amintite își produc efectul doar la momentul pronunțării unei soluții în cauză și nu au consecință asupra stării de arest preventiv.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul a apreciat că, în cazul de față, privarea de libertate a celor doi inculpați este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.
5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce o privește pe inculpata K. N., s-a admis cererea acesteia, formulată prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în considerarea diminuării pericolului social concret pentru ordinea publică, pericol pe care-l prezenta la momentul luării măsurii privative de libertate.
La data arestării ((...)) instanța a apreciat că, alături de ceilalți inculpați și inculpata K. N. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care însă s-a diminuat odată cu trecerea timpului. În favoarea inculpatei sunt considerente ce țin în principal de vârsta acesteia ( născută în (...)) dar și aspecte ce derivă din referatul de evaluare ce i-a fost întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Pentru aceste considerente, s-au respins cererile de revocare a măsurii privative de libertate precum și cele de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara cu privire la inculpații C. M. și C. A. V., potrivit dispozitivului prezentei; față de inculpata K. N. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind instituite în sarcina acesteia obligațiile prev. de art. 145 ind. 1 cu trimitere la art. 145 alin.11 și 12 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT-B. T. M. și inculpații C. M. și C. A. V.
P. a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în ceea ce o privește pe inculpata K. N., în privința înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara, iar în consecință- menținerea stării de arest a acesteia. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatei K. N., cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Pe tot parcursul urmăririi penale inculpata K. N. nu și-a recunoscut vinovăția și a încercat să ofere autorităților niște explicații de circumstanță. Declarațiile sale lipsite de fundament real au fost contrazise însă atât de depozițiile inculpatului C. A. V., cât și cele ale învinuitului O. D. A. Pe lângă acestea, activitățile specifice de monitorizare telefonică la care s-a recurs autorizat pe parcursul urmăririi penale demonstrează că inculpata cunoștea pe deplin că fiul ei se ocupa cu traficul de droguri, iar ea s-a implicat deliberat în aceste activități, deoarece erau aducătoare de profit și principiile morale nu reprezentau punctul forte al familiei,astfel că aprecierea instanței de fond în sensul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpata K. N. s-au schimbat, iar pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat în prezent, precum și că privarea de libertate nu se mai justifică, sunt neîntemeiate.
Inculpatul C. M. a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii sale în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cea prevăzut la art 139 alin 1 raportat la art 1451 Cod procedură penală. Consideră că este necesar a se reevalua oportunitatea menținerii arestării preventive ,acesta a relatat ce l-a determinat să pășească în acest mediu infracțional.
Inculpatul C. A. V. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale în stare de libertate . În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. În continuare se arată de apărătorul ales al inculpatului că acesta are o situație mai specială și nu neapărat pentru că s-a prevalat de dispozițiile art 3201 Cod procedură penală. Inculpatul este într-o situație aparte iar privind lucrurile în ansamblul lor, revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive poate să genereze punerea în libertate a acestuia. Se mai arată de apărătorul inculpatului că, inculpatul de la prima declarație a avut o poziție procesuală corectă,de recunoaștere a faptei.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc în forma introducerii lor în țară prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod penal și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul C. M.), infracțiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpații C.
A. V. și K. N.)
În concret s-a reținut în sarcina inculpaților că în cursul anului 2011, s-ar fi implicat activ în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, inculpatul C. M. fiind cel care se deplasa în Spania de unde procura în mod repetat atât cannabis cât și cocaină. C. M. ar fi introdus apoi, fără drept, în mod repetat, diferite cantități din drogurile respective în R. pe care le depozita în mai multe locații situate pe raza județului M.. De aici, pe baza cererii pe care o avea din partea consumatorilor printre care își crease relații, inculpatul C. M. ar fi distribuit ulterior drogurile pentru vânzare, fie direct, fie prin intermediul inculpatului C. A. și a altor învinuiți, un rol avându-l inculpata K. N., aceasta primind indicații telefonice directe de le fiul ei cu privire la modul în care trebuia să porționeze cantitățile de droguri pe care urma să le remită mai departe celorlalți inculpați din anturajul lui C.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 15 decembrie 2012, ulterior instanța fiind sesizată cu judecarea cauzei.
Conform art.300/2 C.pr.pen., în cauzele cu inculpați arestați ,instanța este datoare să verifice din oficiu din 60 în 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Prin urmare,conform acestei obligații,instanța a procedat la verificarea măsurii și în mod corect a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților C. și C. impun în continuare privarea de libertate a acestora ,astfel că a menținut arestarea preventivă.
Temeiul arestării a fost art.148 lit.f C.pr.pen. respectiv inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de
4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond în mod corect a constatat că atât prevederile art.143 cât și cele prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. sunt îndeplinite în cauză,respectiv există probe și indicii temeinice că în cauză s-au săvârșit infracțiuni prev.în
L.143/2000 și că inculpații ar fi autorii acestor infracțiuni,de altfel inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor,iar pe de altă parte ,raportat la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați,aceștia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În același sens, dată fiind amploarea fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor la noi în țară,efectele pe care le produce acest consum ,traficul de droguri având un impact negativ asupra opiniei publice,Curtea apreciază că cercetarea inculpaților în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
Raportat la atitudinea sinceră a inculpaților pe parcursul cercetărilor,de lipsa antecedentelor penale,de colaborarea cu organele de anchetă,toate acestea reprezintă criterii de individualizare a pedepselor ,pe care instanța le va avea în vedere dacă va pronunța o hotărâre de condamnare a inculpaților în cazul în care le va stabili vinovăția,însă în acest cadru nu au relevanță,verificându-se doar existența temeiurilor arestării,care așa cum s-a arătat,nu s-au modificat de la data luării acestei măsuri.
În ceea ce o privește pe inculpata K. N. ,Curtea va îmbrățișa opinia primei instanțe în sensul că nu se mai impune menținerea acesteia în stare de arest,raportat la vârsta acesteia și la concluziile referatului de evaluare psiho-socială depus la dosar,apreciind că luarea față de aceasta doar a unei măsuri restrictive de libertate,cum este cea a obligării de a nu părăsi țara și obligarea la măsurile de supraveghere instituite prin încheierea atacată,vor fi suficiente pentru desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești ce se desfășoară în cauză.
Negăsind alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 al.3 C.pr.pen.,va respinge ca nefondate recursurile formulate .
În baza art.192 al.2 C.pr.pen. va obliga inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului,din care câte 100 lei reprezintă onorariile avocațiale din oficiu ce vor fi avansate din FMJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT-B. T. M. și a inculpaților C. M. și C. A. V. împotriva încheierii penale din 17 aprilie 2012 a
T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de câte 100 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
Obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G., M. N.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./14 mai 2012
Jud.fond. S. L. Ramona M.
| ← Decizia penală nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 660/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
