Încheierea penală nr. 1432/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1432/R/2012
Ședința publică din 17 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. C. M., judecător
JUDECĂTORI: M. R.
A. D. L. GREFIER: M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
Procuror: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 125 din 13 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind pe inculpatul F. I. F., acesta fiind cercetat sub aspectul infracțiunilor de tâlhărie prev. de art.211 al.1, al.2/1 lit.c C. și tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 C. rap. la art.174 C., art.176 al.1 lit.d C., cu aplic. art.33 lit.a C.pen, cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales, avocat M. I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul ales depune din partea apărătorului desemnat din oficiu, avocat E. P., referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei două articole științifice cu privire la testele poligraf, cu titlu „Detectoarele de minciuni. Cât de sigure?";
S-a procedat la luarea unei declarații inculpatului, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 15).
Reprezentantul parchetului depune la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea propunerii și luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 29 de zile. În cauză există indicii temeinice care să conducă la concluzia că există bănuiala legitimă că inculpatul a comis faptele ce constituie învinuirea din această cauză.
Inculpatul a fost testat cu tehnica poligraf, iar în urmare acestei examinări, s-a stabilit că la întrebările relevante cauzei, răspunsurile inculpatului au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Instanța de judecată a apreciat că se poate lua împotriva inculpatului măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu, localitatea F., ignorând condițiile în care aceasta poate fi luată, respectiv numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 143 alin.1 Cod procedură penală. Astfel, prin această hotărâre, instanța de fond a consfințit existența indiciilor temeinice privind existența infracțiunii și faptul că inculpatul este autorul comiterii acesteia dispunând o măsură preventivă împotriva acestuia.
Nu în ultimul rând, se arată că, fapta inculpatului a fost deosebit de violentă, de natură a crea un răsunet puternic în comunitate și o stare accentuată de nesiguranță.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea încheierii atacate cu consecința respingerii propunerii parchetului privind arestarea preventivă a inculpatului.
În ceea ce privește susținerile P.ui referitoare la considerentele încheierii atacate, învederează faptul că nu a declarat recurs în cauză deși nu există indicii de comitere de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, fiind de acord să colaboreze cu organele de cercetare penală, să stea la dispoziția acestora, având credința că măsura restrictivă de libertate va fi revocată din oficiu.
În esență, arată că propunerea parchetului se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, declarații în care există multe elemente contradictorii și raportat
și la leziunile suferite de partea vătămată, care potrivit actelor medicale de la dosar i-au afectat acesteia memoria, astfel că nu pot sta la baza luării unei măsuri preventive privative de libertate. A., arată că a depus la dosarul cauzei un articol privitor la valoarea științifică a testului poligraf, de unde rezultă faptul că existe serioase semne de întrebare cu privire la veridicitatea acestuia.
În cauză organele de cercetare penală au percheziționat domiciliul inculpatului, respectiv sediul societății comerciale pe care o administrează și autoturismul proprietate personală, rezultatele neproducând indicii incriminatoare la adresa inculpatului. De asemenea și obiectele vestimentare purtate de inculpat în ziua incidentului, potrivit susținerilor acestuia în ziua de
28 septembrie 2012, au fost puse la dispoziția organelor de cercetare penală. Solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului, care s-a prezentat în fața organelor de cercetare de fiecare dată când a fost solicitat, colaborând cu organele de cercetare penală.
Inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor, soția sa aflându-se în concediu de maternitate și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul F. I. F. având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.125 din 13 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art.149/1 C. a fost respinsă propunerea formulată de către M. P. - P. de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosarul nr.1309/P/2012 .
În temeiul art. 149 ind.1 al 12 C. , art.146 al. 10 și al. 11 ind. 1 C. raportat la art. 145 C. s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea F. , jud.C. , față de inculpatul: F. I. F. - pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 13 octombrie 2012 și până la data de 11 noiembrie 2012 inclusiv.
În temeiul art.145 al.1 ind.1 C., inculpatul F. I. F. a fost obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază de competență locuiește , conform programului de supraveghere stabilit de către aceasta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.145 alin.1 indice 2 C. inculpatul a fost obligat să nu se apropie de partea vătămată sau martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În temeiul art. 145 al 2 ind.2 C. s-a atras atenția inculpatului că , în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, s-a luat față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând propunerea formulată pe baza mijloacelor de probă administrate și a dispozițiilor legale incidente, a apreciat că organele de urmărire penală nu au furnizat suficiente indicii și probe care să conducă instanța de judecată la concluzia că există bănuiala legitimă că inculpatul F. I. F. a comis faptele ce constituie învinuirea din această cauză.
Potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.
23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art. 149 ind.1 C. rap. la art.148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C. , sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În ceea ce privește condițiile prev. de art.143 C., instanța a reținut că în susținerea propunerii de arestare preventivă formulată, organele de urmărire penală au indicat procesul-verbal de cercetare la fața locului și mijloacele materiale de probă descoperite, fixate și ridicate de la fața locului, declarațiile părții vătămate precum și rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului. A. aceste mijloace de probă, instanța constată că procesul-verbal de cercetare la fața locului furnizează date și indicii cu privire la comiterea faptelor din prezenta propunere fără a releva elemente legate de identitatea autorului acestor fapte. În ceea ce privește mijloacele materiale de probă fixate și prelevate, instanța constată că pe baza unora dintre acestea s-a solicitat efectuarea de către specialiști a unei expertize ADN care până în prezent nu a fost întocmită. Cu ocazia tratării cu pulbere neagră a mai multor obiecte și suprafețe din locuința victimei, au fost relevate și prelevate mai multe urme papilare ce au prezentat suficiente elemente pentru identificarea persoanei ce le-au creat, însă cu privire la acestea organele de urmărire penală nu au prezentat rezultatul comparării acestora cu impresiunile digitale ale inculpatului F. I. F. neexistând la dosar nici dovada că s-ar fi procedat la amprentarea acestuia, mai ales în contextul în care partea vătămată a susținut că cel care a agresat-o nu purta mănuși.
Mijlocul de probă care a condus organele de urmărire penală la persoana inculpatului F. I. F., ca fiind autorul tâlhăriei și tentativei la omor deosebit de grav comise asupra părții vătămate I. D. A., îl constituie declarațiile acesteia, susținute încă din ziua incidentului din data de (...), când, după acordarea primelor îngrijiri medicale, a arătat că cel care o agresase era numitul „., în fapt inculpatul F. I. F.
Partea vătămată, fiind cea care a trecut printr-un eveniment atât de traumatizant ca și cel din prezenta cauză, este în principiu cea mai interesată în descoperirea autorului și tragerea acestuia la răspundere penală. Cu toate acestea, declarațiile acesteia trebuie analizate în ce măsură oferă depline garanții de obiectivitate și credibilitate și în ce măsura aceste declarații se coroborează și cu alte mijloace de probă.
În ceea ce privește cel dintâi aspect, este de reținut că partea vătămată I. D. A. a fost victima unei agresiuni fizice deosebite, fiind lovită, potrivit actelor de la dosar, cu predilecție în zona frontală și temporală a capului, aspecte în măsură a crea părții vătămate o stare psiho-emoțională deosebită. Este de remarcat că declarațiile părții vătămate nu au fost apreciate ca fiind suficient de credibile nici de către organele de urmărire penală care nu au procedat la formularea unei propuneri de arestare imediat după comiterea faptelor în condițiile în care, așa cum am arătat, partea vătămată a arătat cine este autorul încă din seara incidentului, prezenta propunere fiind formulată la circa două săptămâni de la data faptelor. De altfel, organele de urmărire penală au dispus efectuarea în cauză, de către IML C.-N., a unei evaluări psihiatrice și psihologice a părții vătămate I. D. A. (f.108). În plus în cuprinsul declarațiilor susținute de partea vătămată apar unele inconsecvențe, legate de traseul parcurs de la magazin la cabinetul stomatologic și momentul achiziționării produselor alimentare de către partea vătămată (carne de porc și băuturi alcoolice), descrierea efectivă a agresiunii , folosirea de către agresor inițial a unui cuțit iar ulterior, a unui aparat cu electroșocuri ori comportamentul agresorului.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect - legat de coroborarea declarațiilor părții vătămate cu alte mijloace de probă, este de remarcat de asemenea că o astfel de coroborare nu se poate realiza.
Declarațiile martorilor Z. E. S. și R. L. V. sunt în măsură de a acredita un alt scenariu de producere a evenimentelor, în care este posibil a fi implicați doi bărbați, din care unul îmbrăcat într-un tricou alb iar celălalt într-o geacă vișinie.
Rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, efectuate în cauză inculpatului, nu sunt admise ca mijloace de probă în procesul penal, fiind în fapt mijloace de investigare folosite de organele de cercetare penală în vederea orientării anchetei în anumite direcții și identificării mijloacelor de probă în direcția indicată.
Este de remarcat oricum și cu privire la aceste rapoarte întocmite inculpatului în cursul aceleiași zile - (...), că în urma primei examinări cu tehnica poligraf a inculpatului F. I. F., psihologul examinator a concluzionat că acesta prezintă modificări specifice comportamentului simulat adăugând și o notă prin care a precizat că este posibil ca reactivitatea psihoemoțională a subiectului să fie influențată atât de starea de tensiune emoțională resimțită cât și de acuzele repetate aduse acestuia din partea familiei victimei, recomandându-se retestarea. În urma retestării efectuate în aceeași zi, s-a concluzionat de asemenea că inculpatul a prezentat la întrebările relevante cauzei modificări specifice comportamentului simulat fiind adăugată de asemenea o notă în care se menționează că pe parcursul testului subiectul a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf - respirație controlată, mișcări ale brațului și ale degetelor, tuse provocată.
În ceea ce privește persoana inculpatului F. I. F., este de reținut că nu are antecedente penale, are o familie și un copil de circa 3 săptămâni, deține o societate comercială și că în cauză nu s-a dovedit vreun mobil pentru care să recurgă la astfel de fapte reprobabile și nici că s-ar afla într-o situație financiară deosebită care să-l determine să procure bani prin orice mijloace. În plus, domiciliul său, sediul societății comerciale pe care o administrează și autoturismul proprietate personală au fost percheziționate, rezultatele neproducând indicii incriminatoare la adresa inculpatului.
Cu privire la atitudinea procesuală a inculpatului, instanța reține că s-a prezentat în intervalul de două săptămâni scurs de la comiterea faptelor la organele de cercetare penală la fiecare solicitare și că a prezentat prin declarațiile date o altă modalitate de desfășurare a zilei de (...) decât cea expusă de partea vătămată. Cu privire la apărarea inculpatului, instanța reține că organele de urmărire penală nu au procedat la verificarea apărărilor invocate de acesta - angajata magazinului alimentar vizitat de inculpat nu a fost audiată , aceasta putând confirma ori infirma prezența inculpatului și putând furniza informații legate de ora prezenței inculpatului, obiectele vestimentare aparținând inculpatului ori a traseului parcurs de acesta. O. vestimentare purtate de inculpat în ziua incidentului, sau cel puțin cele purtate potrivit susținerilor acestuia în ziua de (...), au fost puse la dispoziția organelor de cercetare penală, acestea neproducând vreun rezultat cu privire la examinarea lor.
Față de toate aceste aspecte, instanța de judecată a apreciat că indiciile rezultate din mijloacele de probă administrate nu sunt în măsură să conducă instanța de judecată la concluzia existenței unei bănuieli legitime că inculpatul F. I. F. este autorul faptelor cercetate în prezenta cauză și în măsură să susțină dispunerea celei mai drastice măsuri preventive.
Desigur că instanța de judecată nu poate contesta anumite bănuieli ce planează asupra inculpatului de comitere a acestor fapte de o gravitate deosebită
- rezultând din declarațiile părții vătămate, din împrejurarea că inculpatul s-a aflat în apropierea locuinței părții vătămate, potrivit chiar propriilor declarații, în intervalul orar în care s-au comis faptele - 12,00 - 12,30 -, din împrejurarea că inculpatul nu a justificat întregul interval de timp în care a părăsit incinta magazinului alimentar ce îl administrează - 11,30 - 12,30 , în condițiile în care intervalul de timp necesar pentru a pleca - reveni la și de la domiciliu implică circa 30 - 35 minute,- instanța de judecată va dispune în temeiul art.149/1 al.12
C.., art.146 al.10 și al.11/1 C.. rap. la art.145 C., măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu - localitatea F., pe o durată de 30 de zile.
Instanța a dispus în temeiul art.145 al.1 ind. 1 C.. și al.1 ind.2 C.. respectarea mai multor obligații.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă
Tribunalul Cluj, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că în cauză există indicii temeinice că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa, fapte de o gravitate socială deosebit de ridicată, natura acestora fiind în măsură să provoace un puternic sentiment de nesiguranță în rândul comunității din care provin părțile.
Mai mult, partea vătămată încă de la început l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul faptei imputate, iar constatarea tehnico-științifică asupra comportamentului stimulat deși nu este admisă ca mijloc de probă în procesul penal, poate constitui un indiciu. Urmare a acestei examinări a inculpatului, s-a stabilit că la întrebările relevante în cauză, răspunsurile inculpatului au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
A. hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma analizării atente a probelor administrate până în prezent, a declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor inculpatului și a martorilor audiați, a probelor științifice efectuate în cauză, apreciem că instanța de fond, în mod corect, a conchis că în cauză nu există suficiente indicii care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor grave pentru care este cercetat.
Astfel, împărtășim opinia primei instanțe, argumentată de altfel în mod detaliat, potrivit căreia mijlocul de probă principal care a condus organele de cercetare penală la persoana inculpatului, este declarația părții vătămate, care a învederat faptul că cel care o agresase este numitul „. ( porecla inculpatului), dar că, în același timp aceste declarații trebuie analizate în contextul real, concret în care au fost date, ținând seama de starea sănătății părții vătămate, aceasta suferind leziuni importante în zona frontală și temporală a capului, aspecte în măsură a crea părții vătămate o stare psiho-emoțională deosebită. De altfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că examenul psihologic al părții vătămate a evidențiat prezența unei disfuncții cognitive moderate, persistența unor dificultăți de concentrare, hipomnezie de fixare și de evocare a datelor scurte.
Raportat la toate aceste aspecte, apreciem că declarațiile părții vătămate nu oferă suficiente garanții de obiectivitate și credibilitate, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acestora apar unele inconsecvențe (enumerate în considerentele hotărârii atacate) și nici și nici nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
În ceea ce privește testul poligraf împărtășim opinia potrivit căreia, acest teste nu constituie mijloace de probă în procesul penal, pot însă constitui indicii dacă într-adevăr sunt relevante în speță.
Ori, inculpatul a fost testat de două ori la un interval scurt de timp, tocmai pentru că s-a precizat în nota atașată rezultatului testării că este posibil ca reactivitatea psihoemoțională a subiectului să fie influențată atât de starea de tensiune emoțională resimțită cât și de acuzele repetate aduse acestuia din partea familiei victimei, recomandându-se retestarea. În urma retestării efectuate s-a concluzionat de asemenea că inculpatul a prezentat la întrebările relevante cauzei modificări specifice comportamentului simulat fiind adăugată de asemenea o notă în care se menționează că pe parcursul testului subiectul a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf - respirație controlată, mișcări ale brațului și ale degetelor, tuse provocată.
Conchizând, raportat la cele de mai sus, apreciem că nu există suficiente indicii temeinice în sensul cerut de art.68 ind.1 C.. care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa.
Instanța de fond a dispus luarea unei alte măsuri preventive împotriva inculpatului, mai puțin restrictivă însă necontestată de inculpat, care prin comportamentul său procesual a arătat că dorește să colaboreze cu organele de cercetare penală, fiind de acord să rămână la dispoziția acestora până la elucidarea cauzei.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P.
E.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr. 125/C din 13 octombrie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P. E.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. M. R. A. D. L.
GREFIER M. N.
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud. fond. R. Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 540/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 213/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
