Decizia penală nr. 540/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 540/R/2012
Ședința publică din data de 4 aprilie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : C. V.
ANA C.
G. : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursurile declarate de inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V. I. C. împotriva încheierii penale nr. 168 din 27 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al
T.ui M., cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata N. A. I., aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător desemnat din oficiu, av. Coroi A., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul A. R. S., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Andrașoni Diana, cu delegație avocațială la dosar, inculpatul G. I., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. I. Diana M., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul G. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Pușcă A., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul V. I. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Dragomir Călin G., din Baroul Satu Mare, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului V. I. C., av. C. M. I., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică pentru inculpatul V. I. C., având în vedere că acesta este asistat de apărător ales.
Inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., G. V., întrebați fiind de către instanță, arată că sunt de acord să fie asistați de apărării desemnați din oficiu.
Inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V. I. C., întrebați fiind de către instanță, arată că își mențin recursurile formulate în cauză. De asemenea, inculpații arată că își menține declarațiile date în cauză, la care nu au precizări de făcut.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei N. A. I. solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Maramureș, casarea încheierii recurate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatei. C. că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f C., respectiv că, dacă prevederile art. 143 C. și-ar găsi corespondență în dosar, prevederile art. 148 lit. f C. teza a doua nu sunt îndeplinite. În acest sens, arată că la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatei în stare de libertate ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.
Apreciază, de asemenea, că la luarea unei măsuri restrictive de drepturi trebuie avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale și se află la prima confruntare cu legea penală, precum și că regula este cercetarea în stare de libertate, iar măsura arestului preventiv este excepția, aceasta nefiind de altfel, oportună în cauză.
C., totodată, că pentru buna derulare a procesului penal, dacă se impune luarea unei măsuri preventive, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului A. R. S. arată că achiesează concluziilor formulate de către colega sa. Apreciază că din actele existente la dosar nu rezultă indicii temeinice sau concludente de vinovăție a clientului său, ci doar că acesta a avut relații de prietenie cu patru dintre părțile vătămate, dar nu există alte elemente din care să rezulte că inculpatul ar fi participat cu vreun act material la infracțiunea de trafic de minori, ci că, așa cum au declarat și părțile vătămate, a avut relații de prietenie cu acestea. În aceste condiții, consideră că există o posibilitate foarte mică de concretizare a faptelor față de inculpat.
Având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că față de acesta nu se impune luarea măsurii arestului preventiv, neexistând nici un pericol de sustragere de la urmărire penală, de a influența martori sau probe din dosar. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului G. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului și, în principal, cercetarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f C., respectiv că, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, arată că în cauză se efectuează cercetări din mai 2011, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-a sustras de la urmărire sau a influențat derularea cercetărilor. Mai mult, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, mai ales că la dosar nu există date că ar fi avut cunoștință despre existența unei înțelegeri prealabile cu părțile vătămate și inculpata N. și nici nu a beneficiat de sumele de bani obținute de acestea.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și în principal cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului G. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș și rejudecând, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului și în subsidiar, luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea. S. a se avea în vedere că la luarea măsurii arestului preventiv trebuie avute în vedere dispozițiile art. 136 C., referitoare la scopul măsurii preventive, iar din actele dosarului și propunerea de arestare preventivă a inculpatului nu rezultă probe că în stare de libertate, inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că se va sustrage de la urmărirea penală. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului V. I. C. arată că achiesează concluziilor precizate de către colegii săi. S. admiterea recursului, casarea în totalitate a încheierii penale atacate și rejudecând, în principal, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă formulată în cauză.
În subsidiar, dacă se apreciază că se impune a se lua față de inculpat o măsură preventivă, apreciază că cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara este îndestulătoare.
C. că, chiar dacă piatra de temelie a dosarului a fost pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere prevederile CEDO, solicită a se constata că atât în propunerea de arestare preventivă, cât și în încheierea penală atacată este precizat în mod superficial, global care este acest pericol pentru ordinea publică și nu individual. Apreciază că faza de urmărire penală s-a desfășurat în mod complex, existând declarațiile inculpaților și a ale presupuselor persoane traficate, însă implicarea clientului său este minimă și acesta nu a beneficiat de foloasele obținute prin presupusa practicare a prostituției. Nu există în opinia sa, nici dovezi concrete că ar fi acționat ca o grupare organizată, că inculpatul ar fi participat la un grup organizat și chiar dacă această participare există, este una minimă. Clientul său îi cunoaște pe coinculpați și avea un apartament ce, probabil, a ajuns să fie folosit la săvârșirea infracțiunilor. Pentru toate aceste motive, solicită a se constata că pericolul social concret nu a fost identificat și cuantificat și că în niciun caz nu justifică luarea față de inculpat a unei măsuri atât de drastice cum este cea a arestării preventive. Prezumția la nevinovăție și dreptul la libertate al inculpatului trebuie să primeze, astfel că solicită admiterea recursului și punerea inculpatului de îndată în libertate.
Reprezentantul Parchetului în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Maramureș, apreciind că în cauză sunt întrunite cumulativ dispozițiile art. 143 și 148 lit. f C. pentru arestarea preventivă a inculpaților. A., solicită a se avea în vedere că în cauză sunt indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, respectiv declarațiile de părți vătămate din vol. III al dosarului de urmărire penală și interceptările convorbirilor telefonice din vol. II al dosarului de urmărire penală, din care rezultă activitatea de exploatare a părților vătămate, coordonare a acestei activități și rolul fiecărui inculpat în grup. Referitor la existența sau inexistența infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, apreciază că aceasta este o chestiune ce ține de fondul cauzei, în acest moment, având în vedere dispozițiile CEDO, aceste indicii și probe nu trebuie să conducă la condamnarea inculpaților, ci doar trebuie să constituie baza unei bănuieli rezonabile că aceștia au comis faptele imputate. Această bănuială rezultă în opinia sa, din declarațiile părților vătămate, interceptările convorbirilor telefonice, procesele verbale de percheziție și declarațiile martorilor.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C. arată că prima condiție a acestor dispoziții, respectiv cea referitoare la cuantumul pedepsei, este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracțiune pentru care sunt cercetați inculpații fiind mai mare de 4 ani închisoare, dar apreciază și că în acest moment, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, solicită a se avea în vedere că exploatarea părților vătămate s-a făcut profitându-se de vulnerabilitatea psihică, materială sau familială a acestora, iar prin amploarea activității desfășurate și caracterului acesteia, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar produce un impact negativ, ce ar induce un sentiment de nesiguranță și neîncredere în modul de gestionare a unor infracțiuni similare. Fiecare inculpat a avut o activitate individuală în grup, dar consideră că trebuie reținut și modul de organizare al grupului.
Inculpata N. A. I., având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date în cauză, în care-și susține nevinovăția, deoarece nu a obligat părțile vătămate să se prostitueze. S. cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul A. R. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu se simte vinovat de comiterea faptelor imputate.
Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate sub control judiciar, deoarece a fost angajat în muncă și avea mijloace de subzistență, câștigând circa 1.200-1.500 lei pe lună, bani pe care îi folosea în casă.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău și că este pensionar, precum și că punea camera la dispoziție pentru suma 10 lei pe oră.
Inculpatul V. I. C., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat, ci doar i-a permis inculpatului A. să locuiască pentru o lună și trei săptămâni la domiciliul său, cât acesta nu s-a înțeles cu familia sa, însă nu poate preciza cu ce se ocupa acest inculpat, cât el era plecat de acasă. S. se avea în vedere și că are un copil minor.
CU R T E A
Prin încheierea penală nr.168 din 27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse cererile de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de inculpați prin apărători.
A fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - B. T. M. și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. A. I., A. R. S. , G. I. , G. VASILE, V. I. pe timp de 29 zile, împotriva cărora au fost emise mandatele de arestare preventivă cu începere de la 27 martie 2012 până la 24 aprilie 2012, inclusiv.
S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a sumei de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu către doamnele avocat A.-N. C., B. R., B. A. și L. M. și către domnul avocat A.-N. Z.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că:
Încă din anul 2009 inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de persoane minore
(preponderent), dar și majore, în scopul exploatării sexuale, pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grup care a funcționat până în luna martie 2012, activitatea sa fiind întreruptă doar prin intervenția organelor de urmărire penală la data de 26 martie 2012. Subzistă însă suspiciuni cu privire la inițierea activității grupului infracțional chiar înainte de anul 2009, respectiv din perioada 2007-2008. Inculpatul G. I. oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării de a practica prostituția motivând că, altfel nu există surse de subzistență, exercitând acte de amenințare ori de violență fizică asupra acestora pentru a le determina să accepte pretențiile concubinei sale și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații sexuale contra cost, beneficiind de sumele de bani rezultate din această activitate ilicită și însușindu-le, gestionând împreună cu inculpata afacerea ilegală organizată de aceasta. Inculpatul A. R. S. avea un rol determinant în exploatarea sexuală a victimelor, fiind folosit ca și minorul P. M. V. la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul unei relații sentimentale, participând activ și la exploatarea sexuală a victimelor. Inculpatul V. I. C. avea rol în exploatarea victimelor și în supravegherea acestora în timpul exploatării lor, în găsirea de clienți și în însușirea sumelor de bani rezultate. Inculpatul G. V. avea un rol bine determinat și structurat în cadrul grupului infracțional în sensul punerii la dispoziția inculpatei, în permanență, constat și continuu, cel puțin începând cu anul 2009 și până în prezent, a apartamentului său situat în municipiului B. M., Bd. B. nr.34A/6, județul M., unde inculpatul locuiește fără forme legale, pentru ca aceasta să-l folosească în mod regulat la organizarea și desfășurarea întâlnirilor dintre victimele sale și clienții cu care acestea sunt determinate să întrețină relații sexuale contra cost. Inculpatul G. V. a beneficiat de foloase bănești ca urmare a serviciilor sale de găzduire a traficanților, a victimelor și a clienților lor, primind din partea inculpatei o parte din sumele de bani obținute din exploatarea sexuală a victimelor și a desfășurat o intensă activitate susținută de racolare de potențiale victime, cărora nu s-a sfiit să le propună direct activitatea de prostituție sub protectoratul său.
Procedând la examinarea sesizării în Camera de C., instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală, când instanța consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, dispune în acest sens arătând temeiurile care justifică luarea măsurii.
Or, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de tinere minore (preponderent), dar și majore în scopul exploatării sexuale, pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grupul funcționând până în cursul lunii martie 2012, când activitatea sa a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. După ce a fost cooptat în grupul infracțional organizat de către inculpata N. A. I., inculpatul A. R. S. a participat activ la exploatarea sexuală a victimelor având un rol determinat în exploatarea sexuală a acestora, fiind folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul de relații sentimentale.
Inculpatul G. I., cooptat fiind de inculpata N. A. I. în grupul infracțional organizat, oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu aceasta, convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituție, motivând că altfel nu există surse de subzistență și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații contra cost.
Inculpatul G. V. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpata N. A. I., executând acte materiale repetate specifice infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, facilitând exploatarea sexuală a mai multor tinere, atât în perioada în care acestea erau minore cât și după ce au devenit majore, beneficiind de sumele de bani obținute în acest mod; în concret a pus la dispoziția inculpatei N. apartamentul său situat în municipiul B. M., B-dul B., nr.34A/6, apartament ce era folosit în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, încasând o parte din sume.
După cooptarea sa de către inculpata N. A. I., inculpatul V. I. C. a avut ca rol exploatarea victimelor, supravegherea acestora în timpul exploatării lor, găsirea de clienți și însușirea sumelor de bani rezultate.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, pentru infracțiunile ce se presupune a fi comise, legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social deosebit de grav al faptelor reținute în sarcina inculpaților, de modalitatea de comitere a acestora, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpaților se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane
„dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 148, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de
„. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpaților este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, care permit luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul a apreciat că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpaților este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, numărul mare al inculpaților, al persoanelor pe care se presupune că le-au folosit în activitățile ilicite în scopul obținerii unor venituri proprii (profitând de vârsta unora dintre acestea), respectiv modalitatea de săvârșire a faptelor presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art.1491 din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpații se află în situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția arestării preventive fiind aplicabilă în cauză.
O altă măsură preventivă neprivativă de libertate cum este și măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, solicitată de inculpați prin apărători, nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului.
În raport de considerentele anterior expuse, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de C. O. și T.-B. T. M., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. A. I., A. R. S., G. I., G. V., V. I. C. pe timp de 29 de zile împotriva cărora au fost emite mandatele de arestare preventivă cu începere de la 27 martie 2012 până la 24 aprilie 2012, inclusiv, și au fost respinse cererile de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpați prin apărători.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs
inculpații N. A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V. I. C., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpata N. A. I. a învederat faptul că la dosar nu există probe că, lăsată în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, întrucât aceasta nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală.
În motivarea recursului său, inculpatul A. R. S. a arătat că nu există probe care să-l inculpe, simplul fapt că a avut relații de prietenie cu patru dintre părțile vătămate nu reprezintă o infracțiune. De asemenea, din dosar nu rezultă că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, nu există date că acesta s-ar sustrage de la urmărirea penală sau ar încerca influențarea martorilor.
În motivarea recursului său, inculpatul G. I. a învederat faptul că nu s- a făcut dovada existenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării sale în libertate, cu atât mai mult, cu cât cercetările au început încă în cursul anului 2011 și inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală.
În motivarea recursului său, inculpatul G. V. a învederat faptul că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că, odată lăsat în libertate ar împiedica buna desfășurare a urmăririi penale sau s-ar sustrage de la cercetarea sa penală.
În motivarea recursului său, inculpatul V. I. C. a învederat faptul că instanța de fond a motivat superficial pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, această încheiere fiind în contradicție cu jurisprudența CEDO în materie. Apoi, din actele de la dosar nu a rezultat faptul că inculpații ar fi acționat ca un grup organizat, nu a existat nicio înțelegere între aceștia, unica vină a inculpatului recurent este aceea că a deținut un apartament, care probabil a ajuns să fie folosit de către coinculpați.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
În urma verificării probelor administrate până în prezent, urmărirea penală fiind începută la data de (...), rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p., care conduc Curtea la presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi autorii faptelor infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
A., fără a antama fondul cauzei, se constată că din declarațiile inculpaților audiați de către procuror, a martorilor G. S., B. A., V. C., P. C., a părților vătămate D. H. K., G. A.-D. se conturează următoarea stare de fapt: se presupune că, încă din anul 2009 inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de persoane minore (preponderent), dar și majore, în scopul exploatării sexuale, pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grup care a funcționat până în luna martie 2012, activitatea sa fiind întreruptă doar prin intervenția organelor de urmărire penală la data de 26 martie 2012.
Subzistă însă suspiciuni cu privire la inițierea activității grupului infracțional chiar înainte de anul 2009, respectiv din perioada 2007-2008.
În cazul inculpatului G. I. acuzația este că ar fi oferit găzduire victimelor și le exploata împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării de a practica prostituția, motivând că altfel nu există surse de subzistență, exercitând acte de amenințare ori de violență fizică asupra acestora pentru a le determina să accepte pretențiile concubinei sale și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații sexuale contra cost, beneficiind de sumele de bani rezultate din această activitate ilicită și însușindu-le, gestionând împreună cu inculpata afacerea ilegală organizată de aceasta.
Inculpatul A. R. S. se bănuiește că avea un rol determinat în exploatarea sexuală a victimelor, fiind folosit ca și minorul P. M. V. la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul unei relații sentimentale, participând activ și la exploatarea sexuală a victimelor.
Inculpatul V. I. C. avea rol în exploatarea victimelor și în supravegherea acestora în timpul exploatării lor, în găsirea de clienți și în însușirea sumelor de bani rezultate.
Inculpatul G. V. se bănuiește că avea un rol bine determinat și structurat în cadrul grupului infracțional, în sensul punerii la dispoziția inculpatei, în permanență, constat și continuu, cel puțin începând cu anul
2009 și până în prezent, a apartamentului său situat în municipiului B. M., Bd. B. nr.34A/6, județul M., unde inculpatul locuiește fără forme legale, pentru ca aceasta să-l folosească în mod regulat la organizarea și desfășurarea întâlnirilor dintre victimele sale și clienții cu care acestea erau determinate să întrețină relații sexuale contra cost. Inculpatul G. V. se presupune că a beneficiat de foloase bănești ca urmare a serviciilor sale de găzduire a traficanților, a victimelor și a clienților lor, primind din partea inculpatei o parte din sumele de bani obținute din exploatarea sexuală a victimelor și a desfășurat o intensă activitate susținută, de racolare de potențiale victime, cărora nu s-a sfiit să le propună direct, activitatea de prostituție sub protectoratul său.
În cauză, cercetările se află în faza de început, urmărirea penală fiind demarată recent, dar, așa cum a observat și instanța de fond, probele administrate până în prezent reliefează aspecte ce se constituie în indicii temeinice relativ la activitatea presupus infracțională a fiecărui inculpat, fiind evidentă participarea acestora, într-o măsură sau alta la realizarea presupuselor acte infracționale ce li se impută. În acest context, critica apărării referitoare la motivarea superficială a hotărârii recurate apare ca neîntemeiată.
Mai mult, măsura preventivă dispusă față de inculpați se justifică și din prisma jurisprudenței CEDO, fiind cunoscut faptul că potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
În ceea ce privește temeiul arestării reținut de instanța de fond ca prevăzut de art.148 lit.f C.p.p. apreciem că, raportat la natura și gravitatea faptelor imputate, la perioada de timp relativ lungă de timp în care se presupune că au acționat inculpații, aceasta fiind întreruptă la data de (...) prin intervenția organelor de urmărire penală, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Dată fiind faza de debut a anchetei, precum și necesitatea desfășurării în bune condiții a acesteia, fără riscul influențării martorilor sau părților vătămate, se apreciază că măsura restrictivă de libertate este cea mai aptă față de faptele cercetate și pentru presupușii autori ai acestora, a realiza scopul prev. de art.136 C., interesul public ca față de presupuși astfel de infractori să fie luate măsuri ferme, prevalând față de regula generală a cercetării în stare de libertate, astfel că, o măsură preventivă neprivativă de libertate nu se consideră oportună în cauză, la acest moment.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
În baza art.189 C. se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte
100 lei - onorarii apărători din oficiu ( avoc. Andrașoni Diana, Coroi A. M.,
Pușcă A. E. și I. M.) și, respectiv, suma de 50 lei - onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. C. I.), sume ce se vor avansa din fondurile MJLC.
În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare, din care, câte
100 lei, respectiv 50 lei (pentru inculpatul V. I. C.) reprezentând onorariu avocațial integral, respectiv, parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații N. A. I. (fiica lui C. și V., născută la data de 03 octombrie 1972 ), A. R. S. ( fiul lui E. și A. I., născut la data de 02 noiembrie 1989 ), G. I. (fiul lui I. și M., născut la data de 20 septembrie 1972 ),G. V. (fiul lui D. și M., născut la data de 20 iunie 1944),V. I. C. (fiul lui I. și E., născut la data de 18 aprilie 1979) - toți aflați în Arestul IPJ M. - împotriva încheierii penale nr.168 din 27 martie
2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei - onorarii apărători din oficiu ( avoc. Andrașoni Diana, Coroi A. M., Pușcă A. E. și I. M.) și, respectiv, suma de 50 lei - onorariu parțial apărător din oficiu ( avoc. C. I.), sume ce se vor avansa din fondurile MJLC.
Obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei, respectiv 50 lei
(pentru inculpatul V. I. C.) reprezentând onorariu avocațial integral, respectiv, parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. V. C. ANA C.
G. T. G.
Red.A.C./Dact.S.M.D.
3 ex./(...).
Jud.fond:S. L.R M.
| ← Decizia penală nr. 121/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1432/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
