Decizia penală nr. 852/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â NI A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.852/R/2012
Ședința publică din 6 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. , Judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. D. A. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 9 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.
195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. D. A. asistat de apărătorul ales, avocat M. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. D. A., avocat B. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că instanța de fond i-a adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen, însă nu a uzat de aceste dispoziții.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului M. D. A., avocat M. I. solicită în temeiul art. 3859 pct. 172 Cod pr.pen. admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.pen. achitarea inculpatului.
În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul a recunoscut că în acea noapte a consumat băuturi alcoolice, însă a contestat valoarea alcoolemiei în condițiile în care acesta a consumat cantitatea de 500 ml de vin împreună cu prietenii lui.
În procesul- verbal de prelevare a probelor biologice a fost semnat propriu zis doar de medicul care a prelevat probele biologice, medic împotriva căruia s-a depus o plângere penală în condițiile în care inculpatul a fost vătămat, a fost lovit, existând și un certificat medico-legal depus la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat faptul că inculpatului i s-a adus la cunoștință că avea posibilitatea să dea a doua probă de sânge. În acest sens la dosar există declarații contradictorii și a solicitat îndepărtarea de la dosar a declarațiilor date de agenții constatatori care au avut contact cu inculpatul.
Martorul asistent a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței și a dat declarații oscilante.
Apreciază că solicitarea de achitare a inculpatului este justificată având în vedere că există un dubiu în ceea ce ce privește valoarea alcoolemiei.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară, respectiv de înlocuire a modalității de executare a pedepsei prev. de art. 861 Cod penal cu măsura prev. de 81 Cod penal consideră că inculpatul nu necesită o supraveghere pentru ca acesta să fie îndreptat. În acest sens solicită să se aibă în vedere că a depus la dosar actele societății la care inculpatul lucrează, are venituri curente, întrucât acesta are un service auto, are o familie legal constituită și un copil minor în întreținere.
Organele de cercetare penală au fost subiective și în mod repetat au exrcitat acte de constrângere asupra inculpatului.
În dosarul cauzei s-au depus și din alte dosare dovezi din care rezultă că inculpatul ar fi săvârșit alte abateri la legea circulației, însă consideră că de acele probe nu se poate folosi instanța atâta timp cât inculpatul beneificiază de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul a condus autoturismul în condițiile în care nu știa că avea permisul suspendat și tocmai de aceea a prezentat certificatul de grefă.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței penale nr.
116/2012 a Judecătoriei Z. ca legală și temeinică și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod pr.pen. este vădit nefondată, deoarece inculpatul admite consumul băuturilor alcoolice anterior conducerii pe drumurile publice, iar din buletinul de analiză toxicologică rezultă că acesta a avut o alcoolemie de1,15 g/l, alcool pur în sânge.
Aspectele prezentate de apărătorul inculpatului sunt neîntemeiate sub aspectul reținerii vinovăției, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că susținerile inculpatului sunt nesincere, deoarece i s-a adus la cunoștință care este consecința nerecoltării celei de a doua probă biologică.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a sancțiunii, apreciază că modalitatea prevăzută de art. 8. penal este corectă.
Împrejuarea că inculpatul nu se află la prima abatere este atestată prin înscrisurile depuse la dosar dintr-un alt dosar în care urmărirea penală nu a fost finalizată.
În concluzie, apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică și pune concluzii de respingere a recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul M. D.-A., având ultimul cuvânt, arată că regretăce s-a întâmplat, contestă valoarea alcoolemiei și arată că nu i s-a adus la cunoștință despre faptul că există posibilitatea să i se recolteze cea de a doua probă biologică.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.116 din 09 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost condamnat inculpatul M. D.-A., la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.861 alin.1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a desemnat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.
Datele prevăzute la art. 863 alin.1 lit. b, c și d Cod penal au fost comunicate S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu av. Gavriș I. Darie, din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei reprezintă costul buletinului de analiză toxicologică alcoolemie și 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...) în jurul orelor 10,55 inculpatul M. D. A. se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...) pe care-l conducea pe b-dul M. V., pe sensul de mers gară - Brădet, iar când a ajuns în zona Casei de C. a S. a călcat marcajul continuu motiv pentru care a fost urmărit de un echipaj de poliție. Inculpatul a oprit autoturismul la intersecția str. Gh Doja cu str. Avram Iancu, unde agenții de poliție i-au solicitat actele la control. D. din verificări rezulta că permisul de conducere al inculpatului este reținut și inculpatul emana halenă alcoolică, i s-a solicitat acestuia să însoțească organele de poliție la secție pentru verificări moment în care acesta a devenit recalcitrant. La secția de polițe i s-a solicitat inculpatului să sufle în aparatul etilotest, inculpatul a refuzat dar a solicitat să fie condus la spital pentru recoltarea de probe biologice. În timp ce era condus spre mașina poliției pentru deplasarea la S. J. de U. Z. inculpatul a devenit agresiv fapt pentru care organele de poliție au fost nevoite să îl încătușeze, după care a încercat să fugă fiind ajuns de organele de poliție și adus la mașina poliției. La S. J. de U. Z. cu ocazia recoltării primei probe biologice inculpatul a fost recalcitrant și agresiv cu organele de poliție și personalul medical. Acest aspect rezultă din declarațiile concordante ale agenților constatatori ai infracțiunii flagrante, declarația martorului asistent și declarația medicului de gardă martorul B. I. Inculpatul a acceptat să i se recolteze o probă de sânge la ora
1155 , dar a refuzat ulterior recoltarea celei de a doua probe de sânge, în ciuda faptului că i s-a adus la cunoștință atât de către organele de poliție cât și de către medic faptul că are dreptul la recoltarea a două probe biologice, precum și consecințele refuzului celei de-a doua probe, respectiv faptul că nu va mai putea solicita un eventual calcul retroactiv al alcoolemiei. Inculpatul a refuzat să semneze procesul verbal de prelevare de probe și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că potrivit primei probe inculpatul a avut o alcoolemie de 1,15 g/l, alcool pur în sânge, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.
1463/IX/a/612 din (...) (f.28).
Inculpatul prin apărător ales a solicitat înlăturarea din probatoriul administrat în cauză a declarațiilor agenților constatatori ai infracțiunii flagrante, martorii B. I. și F. M., pe considerentul că aceștia sunt direct interesați, declarațiile lor fiind părtinitoare deoarece au fost jigniți și agresați verbal de inculpat la momentul săvârșirii faptei. Având în vedere că cele două persoane au participat direct și cunosc aspecte despre oprirea în trafic și prelevarea probelor biologice, declarațiile acestor martori sunt utile soluționării cauzei, nu există nici un indiciu privind un interes personal al acestor martori în cauză, mai mult nici o declarație de martor nu are o valoare dinainte stabilită, pe aceste motive urmează ca instanța să ia în considerare aceste probe și să le aprecieze prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Apărătorul inculpatului a solicitat în temeiul art. 64 alin. 2 C. îndepărtarea din dosar a procesului verbal de prelevare a probelor biologice întrucât acesta nu este întocmit cu respectarea prevederilor legale în materie nefiind semnat de către agentul de poliție ci doar de către medic. Analizând probele administrate în cauză ( înscrisurile existente la dosarul cauzei și probele testimoniale) precum și prevederile Ordinului MSP 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, instanța constată că prelevarea primei probe biologice s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar cea de-a doua probă nu a fost prelevată ca urmare a refuzului inculpatului . Inculpatului i s-a comunicat de către medic dreptul la prelevarea celei de-a doua probe, refuzul inculpatului privind prelevarea celei de-a doua probe a fost constatat în mod nemijlocit de medic și consemnat în procesul verbal de prelevare (anexa 2) potrivit art. 8 din Ordinul
376/2006; în procesul verbal de prelevare s-a consemnat de asemenea de către medic refuzul persoanei examinate de a coopera și de a semna procesul verbal. Din declarațiile agenților constatatori, ale martorului asistent și ale medicului de gardă rezultă în mod concordant că inculpatul a avut un comportament recalcitrant și nu a cooperat cu cadrele medicale, medicul de gardă a stat de vorbă cu inculpatul, a întocmit buletinul de examinare clinică și conform prev. art. 17 alin.2 din același act normativ a consemnat motivul necompletării tuturor rubricilor „pacient recalcitrant nu cooperează";. Inculpatul de altfel declară că a refuzat să spună medicului câte kg are ( f.80). Nesemnarea procesului verbal de prelevare de către agentul de poliție nu poate fi apreciată ca o condiție a cărei neîndeplinire duce la nelegalitatea prelevării probei cu atât mai mult cu cât nu este prevăzută în lege expres o asemenea condiție, ca de altfel nici prezența unui martor asistent în momentul prelevării probelor. Din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt susținute afirmațiile inculpatului că a fost agresat de către personalul medical. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor instanța constată de asemenea ca fiind respectate și condițiile prev. de art 14 alin.3 din Ordinul 376/2006 privind păstrarea probelor și înaintarea acestora pentru analiză.
În declarațiile date pe parcursul procesului penal inculpatul nu a negat săvârșirea faptei și a recunoscut că înainte de a se urca la volanul autoturismului, în data de (...) în intervalul orar 4,00-07,00 a consumat împreună cu doi prieteni 2 sticle de vin de 750 ml fiecare , fără aport alimentar și fără să se fi odihnit, iar la ora 10,30 s-a urcat l volan cu intenția de a se deplasa la C. N. În declarația dată în fața procurorului (f. 66) inculpatul recunoaște expres că a condus sub influența alcoolului. În buletinul de examinare clinică se consemnează faptul că M. D. este sub influența alcoolului (f. 27).
În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul arată că nu i s-a comunicat faptul că are dreptul la recoltarea a două probe biologice și că dacă refuză cea de-a doua probă nu mai poate solicita calcul retroactiv, de asemenea că nu i-a fost prezentat procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Aceste susțineri ale inculpatului nu se coroborează cu probele administrate în cauză, din declarațiile agenților constatatori audiați, declarațiile martorului B. I. și declarațiile martorului asistent, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante semnat și de martorul asistent și procesul verbal de prelevare, rezultă că i-a fost comunicat inculpatului dreptul la prelevarea a două probe biologice și consecințele refuzului prelevării celei de-a doua probe, atât la S. de U. Z. de către medicul care a recoltat prima probă și a semnat procesul verbal de prelevare ( martorul B. I.) cât și ulterior la secția de poliție de către agenții constatatori ( martorii B. I. și F. M., aspect confirmat și de martorul asistent C. B. (f.95). De altfel în prima declarație dată de inculpat acesta nu susține că nu a cunoscut faptul că are dreptul la prelevarea a două probe ci afirmă că aceasta nu a fost recoltată deoarece se simțea rău și „ a fost în imposibilitate de a mi se recolta a doua probă de sânge„ (f. 20).
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, rezultând din coroborarea declarațiilor de recunoaștere a săvârșirii faptei date de inculpat pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței, cu declarațiile martorilor, a procesului verbal de constare a infracțiunii și rezultatele buletinului de analiză toxicologică- alcoolemie .
În drept, fapta inculpatului M. D. A. care la data de (...) a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) pe drum public - b-dul M. V. și str. Gh. Doja din mun. Z., având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de
0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,15 g/l alcool pur în sânge la prima probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. C. pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limitele legale este o infracțiune de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri"; pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil cantități însemnate de alcool fără aport alimentar,a decis să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea s-a de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv : gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, legiuitorul a apreciat - prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite - că prin conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică se creează o starea de pericol ridicat pentru siguranța traficului rutier, indiferent de producerea în concret a unei consecințe. Instanța va reține că starea de pericol creată este cu atât mai mare cu cât nivelul alcoolemiei inculpatului este unul ridicat, că acesta a intenționat să conducă pe o distanță mare, la o oră și pe artere de drum intens circulate, la acestea se adaugă atitudinea de sfidare de către inculpat a normelor privind circulația pe drumurile publice și a organelor care exercită controlul respectării acestor norme.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 27, este asociat și administrator al unei societăți comerciale și are un copil minor, nu este cunoscut cu antecedente penale. S-a început în dosar 1987/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Zalău față de inculpat urmărirea penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drum public a unui autoturism de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat prev. de art. 86 alin. 2 din OUG
195/2002 față de aceste infracțiuni fiind continuate cercetările în dosarul disjuns sub nr. 1999/P/2011. Din fișa de evidență auto a inculpatului (f. 46, 47, 49-50) rezultă că acesta în numeroase rânduri a încălcat normele legale privind circulația pe drumurile publice, i-a fost suspendat de mai multe ori dreptul de a conduce pe drumurile publice, rezultând că inculpatul manifestă un respect redus față de normele legale privind circulația și siguranța traficului rutier, iar sancțiunile aplicate acestuia nu au avut rol de îndreptare a comportamentului acestuia în trafic.
Raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a exercita o fucție ce presupune încrederea publică și implică exercițiul autorității. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta, situația familială și profesională, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție, însă raportat la gradul de pericol concret ridicat al faptei și față de atitudinea inculpatului de sfidare în mod constant a normelor legale ce reglementează circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice și faptul că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptelor sale, instanța apreciază că se impune o supraveghere și consiliere de specialitate a inculpatului pentru a asigura o îndreptare a comportamentului acestuia.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute art.861 alin. l Cod penal, în consecință, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de
3 ani și 3 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la art. 863 alin.1 lit. b, c și d Cod penal au fost comunicate S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
Instanța a constatat că inculpatul a fost asistat pe parcursul procesului penal de către apărător ales av. M. I. cu delegație depusă la dosarul cauzei (f.79). Inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu av. Gavriș I. Darie (f.74) care a asigurat asistența juridică a inculpatului la un termen de judecată, iar în temeiul art 189 alin.1 C. s-a dispus avansarea sumei de 50 lei cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune aplicarea în cauză a principiului „in dubio pro reo"; datorită faptului că nu sunt dovezi certe e vinovăție a acestuia, nu i s-a adus la cunoștință de către medicul împotriva căruia, de altfel, a și formulat plângere penală, importanța celei de-a doua probe de sânge, astfel că există un dubiu cu privire la gradul de alcoolemie, dubiu ce nu poate fi înlăturat, cu atât mai mult cu cât probele au fost obținute ilegal prin constrângerea inculpatului.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, la data de (...) a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) pe drum public - b-dul M. V. și str. Gh. Doja din mun. Z., având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,15 g/l alcool pur în sânge la prima probă.
Pentru a conchide astfel s-au avut în vedere atât probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală cât și nemijlocit de către instanța de judecată cât și concluziile buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.612/2010, procesul verbal de prelevare a acestei probe, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului, declarații din faza de urmărire penală care atestă faptul că inculpatul a avut cunoștință de posibilitatea recoltării celei de-a doua probă biologică dar că a refuzat-o întrucât nu se simțea bine.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice se datorează conduitei agresive a medicului care l-a examinat precum și constrângerii exercitate de organele de cercetare penală, s-au dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de probatoriul administrat în cauză. Ne însușim întrutotul argumentația instanței de fond, care în cadrul considerentelor hotărârii atacate a prezentat în mod detaliate probele care au fost avute în vedere, precum și prevederile legale care reglementează prelevarea probelor biologice, norme ce au fost respectate în cauză. Mai mult decât atât din depozițiile martorilor audiați în cauză precum și din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod indubitabil că inculpatului i-au fost aduse la cunoștință consecințele refuzului prelevării celei de-a doua probe biologice.
De altfel, inculpatul nu a negat nicio clipă faptul că s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), după ce în prealabil, a consumat cu prietenii săi două sticle de vin de câte 750 ml, dorind în aceste condiții să parcurgă o distanță mare și anume să se întoarcă din Z. în C. iar alcoolemia a fost stabilită în urma testării cu aparatul alcooltest și a prelevării probei biologice
.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptei comise, de persoana inculpatului, de conduita sa procesuală, pe de o parte dar și de lipsa antecedentelor penale ale acestuia, pe de altă parte.
Față de cele de mai sus, apreciem că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență orientând cuantumul pedepsei spre minimul special prevăzut de textul incriminator și dispunând suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. B. M..
Va obliga inculpatul recurent la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b C. respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul M. D. A. (fiul lui D. și Ana născut la (...) în Z. împotriva sentinței penale nr.116/2012 a Judecătoriei Z..
Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. B. M..
Obligă inculpatul recurent la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. A. D. L. V. C.
M. V.-G.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.M. A.
| ← Decizia penală nr. 213/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1061/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
