Decizia penală nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR. 122/R/2012

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : I. C. M.

JUDECĂTORI : M. R.

A. D. L.

GREFIER : T. G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 1051/23 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr.

(...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul H. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1,

2 și 3 C., cu aplicarea art. 37 lit. a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Dumbrăveanu D., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av. Luca M. S., cu delegație avocațială la dosar lipsă fiind partea vătămată Ș. M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, punându-i-se în vedere că are dreptul de a da o altă declarație în cauză, întrucât în cauză s-a pronunțat o hotărâre de achitare în ceea ce-l privește, inculpatul H. A. arată că își menține declarațiile date în cauză și că nu dorește să dea declarații suplimentare.

De asemenea, întrebat fiind de către instanță, inculpatul H. A. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, deoarece a discutat cu av. M. Petru R., care nu se poate prezenta.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentanta P.ui solicită admiterea recursului în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., casarea sentinței penale atacate și rejudecând, în urma analizării probelor administrate pe parcursul procesului penal, solicită a se reține întrunirea elementelor constitutive pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pentru care în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d C.pr.pen.. Reținându-se întrunirea elementelor constitutive și a vinovăției inculpatului solicită condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, conform art. 72 C. De asemenea, solicită a se constata recidiva mare postcondamnatorie, cu aplicarea art. 33 lit. a C., inculpatul fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 866/2001 a T.ului C. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Mai solicită a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 83

C., deoarece fapta dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare de

4 ani, cu consecința revocării beneficiului suspendării condiționate și a executării pedepsei rezultante în regim de detenție.

Pe latură civilă, față de poziția exprimată de către partea civilă, ce nu a formulat pretenții în cauză și având în vedere că în cauză nu a fost recuperat prejudiciul cauzat, în baza art. 118 lit. e C. solicită confiscarea specială a sumei de 310.000.000 rol, având în vedere că această sumă nu a servit la despăgubirea părții vătămate.

În ceea ce privește greșita soluție de achitare, dincolo de motivele învederate în memoriul de recurs, solicită a se avea în vedere ușurința cu care s-au interpretat ca fiind produsul unei relatări sincere declarațiile inculpatului din fața instanței de fond, în detrimentul declarațiilor din faza de urmărire penală. Mai solicită a se reține că de la momentul săvârșirii faptei, respectiv din data de 18 iulie 2008 a trecut un termen semnificativ, iar trecerea unui interval de timp alterează cu certitudine memoria persoanelor ascultate, acestea nemaiputând prezenta cu aceeași acuratețe faptele. Învederează instanței și că prin plângerea din data de 5 martie 2009 partea vătămată Ș. M. relevă starea de fapt ce atestă elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv elementul deținerii și al calității de proprietar al autoturismului și al societății sub posesia căreia figura aceasta. Consideră că aceste aspecte sunt foarte relevante chiar dacă prima instanță apreciază că este lipsit de relevanță modul de realizare a consecințelor între părți. Mai mult, partea vătămată nu și-ar fi dat consimțământul la vânzarea autoturismului dacă ar fi cunoscut că inculpatul nu este proprietarul acestuia. Faptul că partea vătămată nu a fost suficient de diligentă și nu a solicitat probe de la inculpat care să ateste calitatea de proprietar al autoturismului apreciază că nu sunt elemente ce să ateste lipsa laturii obiective sau subiective, deoarece în plângerea formulată de către partea vătămată și în declarațiile acesteia din faza de urmărire penală aceasta a arătat că inculpatul s-a prezentat ca administrator al societății comerciale SC F. SRL, aspectele acestea rezultând și din modul de derulare a activității desfășurate de partea vătămată, ce ulterior a luat legătura cu martorul C., căruia i-a comunicat că inculpatul s-a prezentat drept administrator al societății, la care de fapt administrator era chiar martorul. De asemenea, există contradicții între declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, inclusiv a martorului D., ce sunt absolut diferite pentru înțelegea modului în care autoturismul a ajuns în posesia inculpatului și a modului în care s-a ajuns la o înțelegere cu partea vătămată. Martorii audiați au arătat că nu au participat efectiv la discuțiile dintre inculpat și partea vătămată și că aceștia cunosc doar relatările părții vătămate, ce se coroborează cu poziția exprimată de partea vătămată și martorii din rechizitoriu.

În aceste condiții solicită a se constata că din toate probele administrate în cauză rezultă inducerea în eroare de către inculpat, care a determinat cu certitudine încheierea contractului de vânzare-cumpărare și plata prețului. Fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii conform art. 215 alin. 2 raportat la alin. 3 C.

Arată că menține concluziile referitoare la operațiunile de recidivă și solicită, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.

Apărătorul inculpatului H. A. în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b

C.pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței penale atacate, ca legală și temeinică. Consideră că prima instanță a dispus în mod corect achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., faptei reținute în sarcina inculpatului lipsindu-i un element constitutiv al infracțiunii, respectiv latura obiectivă. De asemenea, din probele administrate în cauză nu rezultă în mod neîndoielnic că inculpat ar fi pretins că este reprezentantul societății SC F. SRL, iar martorii prezenți la încheierea contractului nu au auzit discuții în acest sens. Chiar partea vătămată a confirmat în declarații că a observat că proprietar al autoturismului este SC F. SRL, dar nu a întrebat de ce nu apare numele inculpatului. C. dispozițiilor art. 1024 C.civil înstrăinarea autoturismului este valabilă prin încheierea unui act sub semnătură privată, astfel că prima instanță în mod corect a apreciat că nu există probe în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În aceste condiții, consideră că singura soluție corectă în cauză este cea de achitare a inculpatului, hotărârea atacată fiind legală, temeinică și judicios argumentată. Cu onorariu din FMJ.

Inculpatul H. A., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că mașina este la partea vătămată și s-a reglementat situația privind cartea de identitate a autoturismului. Învederează instanței că este nevinovat și că partea vătămată trebuie să-i mai dea o sumă de bani.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1051 din 25 septembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul H. A., pentru săvârsirea infractiunii de inselăciune prev și ped de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.

In temeiul art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată S. M., cu dom in mun.C.-N., str.C. nr.11 jud.C. nu s-a constituit parte civilă in prezenta cauză.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.

În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu av.Costin Tereza corespunzător fazei de judecată in cuantum de 2. a fost avansat din FMJ către Baroul de A. C.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din declaratiile martorilor G. C. și C. V. date in faza urmăririi penale(f.36-38, f.39-41) si in faza cercetării judecătoresti(f.f.39, f.38) rezultă că la data de (...) martorul G. C. a cumpărat de la martorul C. V. autoturismul marca Audi model A6 nr. de înmatriculare (...) contra sumei de 11.000E., din care la data mai sus menționată a achitat doar suma de 5., astfel cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată încheiat in acest sens(f.46 dosUP). Potrivit mențiunilor de pe înscrisul încheiat diferența de preț in cuantum de 1. urma să fie achitată de către martorul G. C. până la data de (...) iar până la data de (...) urma să fie achitată și suma de 6., urmând ca la achitarea întregii sume constând in prețul stabilit să se facă transcrierea autoturismului pe cumpărătorul G. C.

S-a reținut că martorul C. V. a păstrat cartea de identitate a mașinii până la achitarea integrală a prețului, care urma să se facă în termen de o lună, iar martorul G. C. a primit autoturismul, un set de chei precum și certificatul de înmatriculare al autovehiculului achiziționat.

Potrivit mențiunilor de pe certificatul de înmatriculare proprietar al autovehiculul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare (...) seria sasiu WAUZZZ4BX2N047424 era SC F. SRL, cu sediul in str.Cîmpina nr.42 jud.C., al cărei administrator era martorul C. V.

Din declarațiile coroborate ale inculpatului H. A. și ale martorului G. C.(f.36-37dosUP) rezultă că suma de 5000 E. reprezentând avansul autovehiculului achiziționat a fost predată martorului chiar de către inculpat, motiv pentru care martorul G. C. a lăsat inculpatului autovehiculul împreună cu setul de chei și talonul. Potrivit declarației aceluiași martor , acesta a adus la cunoștință inculpatului că mai are de achitat diferența din prețul autovehiculului către martorul C. V.

În luna iulie 2008 inculpatul H. A. a dat un anunț în ziarul „Piața";, prin care oferea spre vânzare autoturismul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare (...) contra sumei de 11.200 euro, anunț la care a răspuns partea vătămată Ș. M.

Cei doi s-au întâlnit, iar partea vătămată Ș. M. s-a hotărât să achiziționeze autoturismul.

Astfel, din înscrisul sub semnătură privată depus la dosar (f.8 dosUP) intitulat contract de vânzare cumpărare încheiat la data de (...) rezultă că inculpatul H. A., in calitate de vânzător a vândut autoturismul marca Audi A6 cu seria sașiu WAVZZZ4BX2N047424 părtii vătămate Ș. M., in calitate de cumpărător, pretul vânzării fiind stabilit de comun acord de către părțile contractante la suma de 11,2. C. clauzelor contractuale , la data încheierii contractului menționat cumpărătorul a achitat suma de 310.000.000lei, la aceiași dată partea vătămată Ș. M. intrând in posesia autovehiculului achiziționat, restul de preț urmând a fi achitat până la data de (...).

La încheierea contractului de vânzare cumpărare au participat in calitate de martori numiții S. A. și Ș. M., fratele părții vătămate.

La data de (...) partea vătămată S. M. a depus plângerea penală prin care a reclamat faptul că la data de (...) a fost indus în eroare de către inculpatul H. A., cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare , la domiciliul inculpatului, acesta din urmă pretinzând că este adevăratul proprietar al autoturismului marca Audi model A6 nr. de înmatriculare (...), respectiv, este administratorul SC F. SRL(f.6-7 dosUP).

Astfel in cuprinsul plângerii formulate , partea vătămată a arătat in mod expres că la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu inculpatul l- a întrebat pe acesta in mod expres de ce mașina Audi A6 (...) este înmatriculată pe SC F. SRL și de ce nu se face contractul pe această societate, inculpatul răspunzând că nu are la el stampila firmei , asigurându-l insă că societatea in discuție este a lui și că el este administratorul, urmând ca ulterior să se facă contract pe această firmă.

De asemenea in declarația sa dată in fata organelor de cercetare

penală la data de (...)(f.12-14 dosUP) partea vătămată a arătat că întrebându- l pe inculpat dacă este proprietarul firmei(SC F. SRL) acesta i-a răspuns că firma este a lui și că îi va elibera o factură fiscală pentru a putea lua autoturismul. Cu toate acestea partea vătămată nu a cerut inculpatului vreun act care să ateste cele susținute de către inculpat, cu atât mai mult cu cât acesta avea mașina, o pereche de chei și talonul autoturismului(f.13 dosUP).

Cu toate acestea cu prilejul confruntării efectuate intre partea vătămată și inculpat la data de (...) de către organele de cercetare penală, partea vătămată a menționat că in urma anunțului citit in ziar a luat legătura cu inculpatul, s-a deplasat la domiciliul acestuia pentru a achiziționa autovehiculul împreună cu soția sa, fratele său și o altă cunoștință , a verificat ca seria de pe sașiu să corespundă cu cea trecută pe talon, a observat că actele erau trecute pe SC F. SRL dar nu l-a întrebat pe inculpat de ce in acte nu apare numele inculpatului , crezând că firma este a acestuia, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat in acest sens(f.42 dosUP) .

Cu prilejul audierii in fata instanței de judecată in condiții de contradictorialitate și nemijlocire partea vătămată a arătat in mod expres că a crezut că inculpatul este proprietarul autoturismului întrucât el dăduse anunțul in ziar, nu a cerut actele mașinii la data încheierii contractului de vânzare cumpărare sau actele firmei care să dovedească că inculpatul este reprezentantul firmei și că nu mai tine minte exact ce i-a spus inculpatul la data încheierii contractului. De asemenea partea vătămată a mai arătat că nu îsi mai aduce aminte dacă inculpatul i-a spus dacă este proprietarul mașinii(f.49dos UP).

În cursul urmăririi penale au fost audiați și martorii prezenți la încheierea contractului de vânzare cumpărare din data de (...) intre inculpat și partea vătămată martorul S. A., fratele inculpatului arătând că, cu ocazia vânzării autoturismului inculpatul H. A. a afirmat că deține o firmă și că poate să-l ajute pe fratele său să isi recupereze TVA-ul, insă nu retine numele firmei pe care inculpatul a spus că o administrează(f.32 dosUP) iar martorul S. A. a arătat că inculpatul a precizat că autoturismul este trecut pe firma acestuia, SC F. SRL, declarând verbal că firma sa are sediul social in zonă, că inculpatul are la el stampila societății pe care o va aplica pe contractul încheiat urmând a întocmi si o factură(f.34 dosUP).

Cu toate acestea in faza cercetării judecătorești, martorul S. A. a arătat in mod expres, că nu a participat la discuțiile legate de semnarea contractului intre inculpat și fratele său, semnând doar contractul de vânzare cumpărare și plecând să vadă ce mașină a achiziționat fratele său, nu a văzut nici un act de identitate a mașinii, văzând doar momentul in care fratele său a achitat prețul și nu a auzit ca inculpatul să fi comunicat părții vătămate că este reprezentantul SC FIercom SRL , aflând doar ulterior, de la fratele său, că inculpatul ar fi spus că deține o firmă si că îl va ajuta să iși recupereze TVA-ul(f.50 dosI).

De asemenea martorul S. A., a arătat în fata instanței de judecată că nu a asistat la discuțiile legate de vânzare purtate intre inculpat și partea vătămată, a văzut doar momentul in care partea vătămată a predat banii, partea vătămată spunându-i că inculpatul a afirmat că este proprietarul SC

F. SRL, in prezenta sa, nepurtându-se astfel de discuții(f.51 dosUP).

Încă de la începutul urmăririi penale inculpatul a negat comiterea faptei , acesta afirmând in declarația sa olografă dată in faza actelor premergătoare la data de (...) că a vândut autoturismul achiziționat de la martorul G. C. părții vătămate explicându-i insă acestuia din urmă , acesta si văzând că proprietara autovehiculului este SC F. SRL și că nu a afirmat că ar proprietarul acestei firme, dar că o va ajuta pe partea vătămată cu o operațiunile de radiere(f.19 dosUP).

Cu prilejul confruntării sale cu partea vătămată, la data de (...) inculpatul a menționat că a explicat părții vătămate că in momentul in care acesta va achita diferența de preț, va lua legătura cu martorul G. pentru ca acesta să rezolve problema radierii autovehiculului(proces verbal f.42-43 dosUP).

De asemenea cu prilejul confruntării dintre inculpat și martorul G., acesta din urmă a afirmat că nu a mai dorit să achite diferența de preț martorului C. întrucât aflase că mașina fusese avariată (f.45 dosUP).

In fata instanței de judecată inculpatul a afirmat că la data la care a preluat autovehiculul de la martorul G. cunoștea că acesta din urmă mai are o datorie fată de administratorul SC F. SRL, respective o diferență de preț de achitat, nu a spus cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare cu partea vătămată că ar fi proprietarul SC F. SRL, dar a adus la cunoștința acestuia că a achiziționat autovehiculul de la martorul G., urmând ca acesta din urmă să aducă cartea de identitate a mașinii(f.18 dosI).

Potrivit art.215 alin.1 Cod penal constituie infracțiunea de

înșelăciune , inducerea in eroare a unei persoane , prin prezentarea ca adevărată a unei fapte minicinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, in scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, fapta îmbrăcând forma sa calificată , dacă a fost comisă prin folosirea de nume sau calități mincinoase sau alte mijloace frauduloase. De asemenea , constituie infractiunea de inselăciune în convenții , inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract , săvârsită in asa fel incât, fără această eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul în condițiile stipulate(art.215 alin.3 Cod penal).

Din punctul de vedere al laturii obiective pentru ca fapta să constituie infracțiunea reținută in sarcina sa, inculpatul ar fi trebuit să desfășoare o acțiune care să aibă ca efect crearea unei imagini deformate a realitătii in constiinta părtii vătămate, chiar și simple afirmatii sau sustineri verbale. Or, din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal nu putem stabili prin probe certe, sigure, complete, dincolo de orice suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi pretins in mod nereal cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare din data de (...) cu partea vătămată că ar fi fost reprezentantul SC F. SRL, adevăratul proprietar al autovehiculului instrăinat, in conditiile in care martorii semnatari ai conventiei nu au auzit aceste discutii intre părtile contractante in mod direct , chiar partea vătămată adoptând o pozitie oscilantă pe parcursul urmăririi penale și in special pe parcursul judecătii afirmând cu prilejul confruntării cu inculpatul că , cu toate că a observat că proprietar a autovehiculului este SC F. SRL nu a intrebat inculpatul de ce nu apare si numele acestuia.

De altfel partea vătămată a afirmat cu prilejul aceleiasi confruntări că a verificat doar dacă seria de sasiu a autovehiculului corespunde cu cea inscrisă in certificatul de inmatriculare a acestuia, sub acest aspect declaratia părtii vătămate coroborându-se in totalitate cu declaratia inculpatului dată in fata instantei de judecată care a afirmat că s- a inteles cu acesta cu privire la pret și identificarea masinii.

În ceea ce priveste in mod special infractiunea de inselăciune in conventii retinem că din perspectiva elementului material al infractiunii eroarea provocată sau mentinută să fie determinantă pentru incheierea sau executarea contractului in conditiile stipulate, respectiv, trebuie stabilit dacă elementul ascuns sau prezentat eronat are un caracter determinant. S- a apreciat insă că pot fi considerate ca fiind elemente determinante pentru incheierea sau executarea contractului efectele care decurg din natura si esenta contractului. Retinem insă că din perspectiva art.1294 Cod civil, instrăinarea autovehiculului (folosit) se incheie in mod valabil prin chiar actul sub semnătură privată incheiat, vânzarea având un caracter consensual, independent de formalitătile prevăzute pentru inmatricularea autovehiculului in circulatie.

Pentru considerentele expuse, retinând că din probele administrate nu rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil existenta infractiunii de inselăciune prev și ped de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, respectiv, latura obiectiva - elementul material , constatând că nu se poate proba savarsirea de catre inculpat a infractiunii reclamate, astfel incat inculpatul beneficiaza in continuare de prezumtia de nevinovatie, în acceptiunea art. 52 Cod procedură penală si ridicata la rang de principiu prin art. 5 / 2 din Codul de procedura penala, s-a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală achitarea inculpatului H. A., pentru săvârsirea infractiunii de inselăciune prev și ped de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.

În temeiul art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată S. M. nu s-a constituit parte civilă in prezenta cauză.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.

În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu av.Costin Tereza corespunzător fazei de judecată in cuantum de 2. a fost avansat din FMJ către Baroul de A. C.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a învederat faptul că soluția de achitare a inculpatului este greșită, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii imputate în sensul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre părți inculpatul a indus- o în eroare pe partea vătămate cu privire la calitatea de proprietar al autoturismului. Mai mult decât atât, din datele de la dosar rezultă că partea vătămată nu și-ar fi dat consimțământul la încheierea contractului dacă ar fi cunoscut realitatea. Din declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul s-ar fi prezentat ca fiind administrator al SC F. SRL, ceea ce nu corespundea adevărului, împrejurare care însă a fost importantă în determinarea părții vătămate de a încheia contractul și de a achita o mare parte din preț.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel se constată că la data de (...) s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între părți din conținutul căruia rezultă că inculpatul H.

A., in calitate de vânzător a vândut autoturismul marca Audi A6 cu seria sașiu WAVZZZ4BX2N047424 părții vătămate Ș. M., in calitate de cumpărător, prețul vânzării fiind stabilit de comun acord de către părtile contractante la suma de 11,2. C. clauzelor contractuale, la data încheierii contractului menționat cumpărătorul a achitat suma de 310.000.000lei, la aceiași dată partea vătămată Ș. M. intrând in posesia autovehiculului achiziționat, restul de preț urmând a fi achitat până la data de (...).

La încheierea contractului de vânzare cumpărare au participat in calitate de martori numiții S. A. și Ș. A., fratele părții vătămate.

Partea vătămată audiată nemijlocit de către instanța de judecată a revenit asupra declarațiilor inițiale date în faza de urmărire penală, arătând în mod expres că a crezut că inculpatul este proprietarul mașinii deoarece acesta a dat anunțul din ziar, că nu a cerut actele mașinii și nici nu-și mai aduce aminte exact dacă inculpatul i-ar fi spus că este proprietarul mașini. De altfel, din procesul verbal de confruntare încheiat la data de (...) rezultă că partea vătămată, conform propriei sale declarații, a observat că actele mașinii erau trecute pe SC F. SRL dar nu l-a întrebat pe inculpat de ce în acte nu apare numele acestuia, nedepunând nicio diligență în acest sens.

În ceea ce privește conduita procesuală a inculpatului aceasta a fost constantă de nerecunoaștere a comiterii faptei, inculpatul susținând că nu a arătat niciodată că ar fi proprietarul autovehiculului -obiect al contractului de vânzare-cumpărare, doar și-a oferit ajutorul la operațiunile de radiere.

Apoi, martorii oculari audiați de către instanța de judecată au revenit asupra declarațiilor inițiale arătând că, de fapt, nu au asistat la discuțiile dintre părți au văzut doar momentul semnării contractului și a predării banilor.

Astfel, ne însușim în totalitate argumentația primei instanțe cu privire la coroborarea și interpretarea probelor administrate în cauză și conchizând apreciem că prezumția de nevinovăție așa cum este aceasta reglementată de art.66 C. nu a fost răsturnată în cauză, neexistând probe certe, dincolo de orice dubiu că inculpatul ar fi făcut manopere de inducere în eroare a părții vătămate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare amintit.

În ceea ce privește critica referitoare la aprecierea cu preponderență a probelor administrate în faza cercetării judecătorești reamintim că, potrivit jurisprudenței CEDO ( cauza Bulfinsky contra României) instanțele au obligația să analizeze sau să ofere explicații detaliate cu privire la motivele pentru care au dat prioritate anumitor probe obținute în faza de urmărire penală, mai ales în contextul în care, se cunoaște că cercetarea judecătorească se face în ședință publică, fiind guvernată de principiul nemijlocirii și contradictorialității, iar depozițiile martorilor sunt luate sub jurământ.

În speță, prima instanță a constatat în mod corect că probele administrate în fața acesteia se coroborează conducând la concluzia existenței unor dubii ce profită inculpatului.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinica hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. Luca M. S..

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria

Cluj-Napoca, împotriva sentinței penale nr. 1051 din 25 septembrie 2011 a

Judecătoriei C.-N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av.Luca M. S..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. R. A. D. L.

Red.MR./SMD

2 EX/(...) JUD.FOND.L. P.P T.

GREFIER T. G.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj