Decizia penală nr. 1314/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1314/R/2012
Ședința publică din 1 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr.476 din 9 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales, avocat C. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus procesul-verbal de executare a mandatului de aducere al inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei, referatul privind plata onorariilor din fondul M. Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorarului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date în fața primei instanței și menționează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei sentința nr. 588 din
17 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Înaltei Curți de C. și J.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, inculpatul fiind audiat ca martor la data de 4 septembrie 2008 în dosarul nr. 9. a făcut afirmații mincinoase cu privire la aspecte esențiale asupra cărora a fost întrebat. Caracterul evident mincinos al declarațiilor făcute, în calitate de martor, de către inculpat, a rezultat din coroborarea celorlalte mijloace de probă administrate în dosar, respectiv procesele- verbale de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală a rezultat săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa.
Deși textul legal nu reglementează o procedură expresă de retragere a mărturiei, singura condiție prevăzută expres fiind aceea ca, retragerea să intervină înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive condiție îndeplinită în cauză, se consideră că, pentru a putea beneficia de cauza de nepedepsire, inculpatul prin declarația sa de retragere, trebuie să înlăture starea de pericol creată pentru înfăptuirea justiției. Mărturia mincinoasă are ca urmare crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, fiind aptă să conducă la soluționarea injustă a cauzei, dar fapta nu este nevoie să și producă în concret acest rezultat. În declarația inițială de martor, inculpatul nu a spus adevărul cu privire la împrejurările esențiale pentru soluționarea dosarului penal și de asemenea, nu a adus la cunoștința anchetatorilor împrejurările relevante pe care le știa.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că trebuie avut în vedere scopul pentru care această cauză a fost reglementată de legiuitor, acela de a se preveni pronunțarea unor hotărâri bazate pe declarații mincinoase, prin stimularea autorilor de a reveni asupra declarațiilor și a spune adevărul.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursul declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de apărătorul inculpatului faptul că, în baza principiului exprimat de adagiul latin ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, dacă legea nu distinge, ar trebui să fie suficientă retragerea declarației însă pentru a nu isca vreo controversă, inculpatul a înțeles să își retragă declarația în acel dosar al Î.C.C.J.
În cauză există trei aspecte menționate în rezoluția prin care inculpatul a fost pus sub învinuire, respectiv: relațiile sale anterioare cu M. R., faptul că nu l-a sunat niciodată pe G. B. personal și că a aflat că în data de 16 sau 17 de existența acelor convenții, au fost atinse în acea declarație, deci practic, toate cele trei aspecte menționate în rechizitoriu au fost retrase și rectificate conform adevărului.
Manifestarea de voință a inculpatului în sensul retragerii mărturiei mincinoase este neechivocă, fiind consemnată atât în cuprinsul încheierilor de ședință aferente, cât și în cererea înregistrată în data de 20 ianuarie 2012 la dosarul nr.(...) al Î.C.C.J.
Inculpatul M. P. având ultimul cuvânt, arată că este pentru prima dată când ia cunoștință de acuzațiile parchetului, menționând că nu sunt reale afirmațiile reprezentantului parchetului. Achiesează concluziilor apărătorului său ales, solicitând respingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.476 din 9 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr.(...), în temeiul art 11 pct. 2 lit. b C.p.p., raportat la art. 10 lit. i indice 1 C.p.p., cu referire la art. 260 alin. 2 C.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. P., CNP 1., domiciliat în C.-N., str. C-tin B., nr. 208, ap. 27, jud. C., pentru savarsirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin.
1 C.p
În temeiul art.192 al.1 pct. 2 lit. a C.p.p inculpatul M. P. a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj emis în data de 3 iunie 2011 în dosar nr.
477/P/2010a fost trimis în judecată inculpatul M. P. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 al. 1 C.
În esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, fiind audiat ca martor în cursul lunii septembrie 2008, în dosarul DNA-Secția de C. a C. nr. 9., pentru a relata aspectele pe care le cunoștea în legătură cu împrejurările și modul de perfectare a unui antecontract de vânzare-cumpărare între M. G. R. și B. G., privind un teren situat în cartierul F. din C.-N. a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știa în privința aspectelor esențiale asupra cărora a fost ascultat.
La termenul de judecată din data de (...) apărătorul ales al inculpatului a menționat că acesta își recunoaște vinovăția și că dorește să își retragă declarația și să se prevaleze de dispozițiile art. 260 al. 2 C. care instituie cauza de nepedepsire, mai ales că în dosarul nr. (...) aflat pe rolul Î. nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă. S-a solicitat din acest motiv acordarea unui termen de judecată pentru ca inculpatul să se prezinte în fața instanței care soluționează fondul cauzei pentru a-și retrage mărturia mincinoasă.
La termenul de judecată din data de 2 aprilie 2012 inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a depus la dosar copia declarației de martor din data de (...) aferentă dosarului nr. (...) a Î. A fost consemnată poziția inculpatului cu privire la faptul că își recunoaște vinovăția, acesta arătând că recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriul nr. 477/P/2010 întocmit în data de 3 iunie 2012 și că nu are obiecțiuni în legătură cu probele administrate în faza de urmărire penală.
S-a constatat de instanță că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.
320 ind. 1 C.pr.pen., raportat la poziția exprimată de inculpat. D. stabilirea procedurii de judecată care urma a fi aplicată în cauză s-a solicitat de către apărătorul inculpatului ca instanța să ia act de retragerea mărturiei mincinoase și să dispună încetarea procesului penal, în cauză fiind incidentă cauza de nepedepsire prev. de art. 260 al. 2 C.
Instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 260 al. 2 C., inculpatul M. P., procedând la retragerea declarației mincinoase înainte ca în cauză să se fi pronunțat o hotărâre în fond.
Instanța a constatat că inculpatul M. P. a fost audiat în calitate de martor în dosarul în care a fost cercetat numitul B. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată aflată în legătură cu infracțiuni de corupție, faptele constând în esență în aceea că, în perioada 04 -07 mai 2008 a oferit suma de 1.700.000 euro jucătorilor de fotbal din cadrul C. Universitatea C., pentru ca aceștia să-și apere corect șansele de joc în vederea obținerii unei victorii în meciul de fotbal cu echipa CFR 1907 C. din data de 7 mai 2008. Din copia rechizitoriului întocmit în dosar nr. 9. rezultă că numitul B. G. a fost cercetat alături de alte persoane și pentru întocmirea frauduloasă în data de 19 mai 2008 a două antecontracte de vânzare- cumpărare mistificate prin adăugarea unor mențiuni necorespunzătoare adevărului sub aspectul conținutului, voinței reale a părților și a datei întocmirii acestora, precum și folosirea ulterioară a înscrisurilor falsificate în cauza penală și în cadrul anchetei disciplinare efectuată de organismele jurisdicționale ale FRF în scopul de a fi exonerat de o posibilă răspundere penală sau disciplinară în legătură cu fapta privind oferta financiară de 1,7 milioane euro pentru Clubul Universitatea C. (f.139).
În cuprinsul rechizitoriului aferent prezentei cauze, a fost descrisă starea de fapt care a rezultat în urma cercetărilor efectuate în dosarul nr. 9. a DNA Secția de C. a
C., pentru a se releva contextul în care inculpatul M. P. a dat declarații necorespunzătoare adevărului.
S-a arătat că numitul B. G. a contactat direct sau prin persoane interpuse conducerea C. Universitatea C. și jucătorii acestei echipe de fotbal cărora le-a oferit sume consistente de bani, iar în urma contactelor avute a convenit cu reprezentanții clubului și cu jucătorii să-l trimită la C. pe vicepreședintele C. de administrație al FC S. B., T. S. pentru a le remite sumele în valută promise în cazul în care vor obține rezultatul așteptat în meciul cu echipa CFR 1907 C.. În acest context, în data de 6 mai 2008, T. S. împreună cu alte două persoane s-au deplasat în C.-N. având asupra lor suma de 1,7 milioane euro, pe care urma să o predea în situația în care s-ar fi obținut un rezultat favorabil la meciul de fotbal dintre Universitatea C. și CFR 1907 C.. S-a menționat că meciul s-a finalizat cu scorul de 0-1, rezultat datorită căruia S. B. a rămas pe locul 2 al clasamentului și echipa CFR 1907 C. a câștigat titlul de campioană națională a Ligii I de fotbal, situație în care nu mai erau îndeplinite condițiile ca finanțatorului C. S. B. să remită către Clubul Universitatea C. sumele de bani promise. În data de 7 mai 2008 s-a procedat la percheziționarea autoturismului marca Ford Focus utilizat de T. S. și a fost găsită și ridicată suma de 1,7 milioane euro. Cu acea ocazie T. S. a afirmat că banii erau destinați achiziționării unui teren pentru care nu a putut prezenta nici un fel de documente și nici alte informații în legătură cu localizarea acestuia.
S-a arătat în rechizitoriu că ulterior datei de 7 mai 2008 numitul B. G., știind că este cercetat în legătură cu destinația sumei respective de bani, a ales să susțină că aceasta era pentru achiziționarea unei suprafețe de teren în C.-N. În acest sens a fost depusă la dosar copia unui antecontract de vânzare-cumpărare care ar fi fost încheiat în data de (...) între M. G. R. și B. G., prin care primul se obliga să-i vândă celui de-al doilea 2 terenuri situate în zona „Surpătura C.";, pentru suma de 1,7 milioane euro, cu mențiunea că data limită de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare urma să fie
7 mai 2008 la un birou notarial ales de părțile contractante. Din conținutul antecontractului reieșea că a fost redactat de avocata C. A. F. din cadrul Baroului B. care l-ar fi atestat prin încheierea nr. 29/(...). S-a menționat că în luna iunie 2008 B. G. și T. S. au depus la C. de D. a FRF un al doilea înscris olograf intitulat „antecontract"; încheiat între aceleași părți și având același obiect, prin intermediul cărora aceștia au încercat să justifice că suma de 1,7 milioane era destinată unor afaceri imobiliare din C.-
N.
În cadrul urmăririi penale aferente dos. nr. 9. au fost audiate toate persoanele despre care rezulta că au participat la întocmirea celor două antecontracte de vânzare- cumpărare pentru a se stabili cu certitudine data și împrejurările perfectării acelor acte.
În acest context a fost audiat în calitate de martor inculpatul M. P. despre care s-a apreciat în rechizitoriul emis în dosar nr. 9. că a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal și s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece a făcut afirmații mincinoase în declarația din data de (...) cu privire la aspectele esențiale asupra cărora a fost întrebat în ce privește relațiile sale anterioare cu inculpatul M. G. R., a susținut mincinos că a aflat de existența terenurilor ce au făcut obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de acesta cu inculpatul B. G. la datele de 16 sau 17 mai 2008 când M. G. R. i- ar fi povestit de respectiva tranzacție imobiliară, a susținut mincinos că nu l-a sunat niciodată direct pe G. B. ascunzând anchetatorilor convorbirile telefonice anterioare cu acesta prin care l-a informat că vecinul său M. R. pe care îl cunoaște de o viață deține suprafețe de teren în C.-N. și dorește să-l ajute fiind dispus să vină la B. fără nici o pretenție.
În declarația din data de (...) când a fost audiat în calitate de martor, inculpatul M. P. a declarat că, în data de 19 mai 2008, a plecat cu M. G. R. la B. deoarece acesta urma să se întâlnească cu B. G. la palatul din B., Aleea Alexandru nr. 1. Inculpatul a relatat că l-a cunoscut pe M. R. cu 2 sau 3 zile înaintea datei de plecare la B., mai exact în data de 16 sau 17 mai 2008, când acesta a venit la el la firmă și l-a rugat să-l ajute cu un mijloc de transport să ajungă la adresa din B. a lui B. G. Inculpatul a afirmat că în urma acestei solicitări l-a sunat pe dl. B. și i-a spus că un domn M. dorește să vină la B. în legătură cu terenul din F., B. G. spunându-i că poate veni și să-l aștepte la palat la ora 12,00. M. P. a declarat că nu a discutat cu M. R. despre scopul călătoriei sale la B., dar că acesta i-a spus înainte că merge la G. B. în legătură cu un teren din F. pentru care a înțeles că făcuseră un contract. Martorul a menționat că a călătorit cu trenul împreună cu M. R. și l-a condus pe acesta la palatul lui G. B., unde l-a predat personalului de serviciu și a plecat. În legătură cu antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între B. G. și M. R., M. P. a declarat că a aflat de la V. R. că a fost martor la încheierea lui, iar despre terenul ce a făcut obiectul contractului și-a reiterat susținerea inițială că în data de 16 sau 17 mai 2008 a aflat de la M. R. că era situat în zona F.. M. P. a declarat că în luna mai 2008 în cadrul unor discuții cu V. R. acesta i-a relatat că a semnat în calitate de martor un antecontract de vânzare-cumpărare, același despre care vorbise anterior cu M. R., fără să cunoască dacă V. s-a deplasat și el la B. în perioada 18-20 mai 2008 (f.157-160).
S-a menționat în rechizitoriu că M. P. și-a menținut integral depoziția de martor din data de (...) și când a fost audiat în calitate de învinuit în dosarul nr. 9.. S-a arătat că din examinarea comparativă a relatărilor lui M. P. cu conținutul discuțiilor telefonice avute de el cu B. G., expuse în rechizitoriul DNA, rezultă în mod indubitabil că la audierile respective acesta a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știa cu privire la aspectele asupra cărora a fost audiat.
S-a făcut referire la conținutul convorbirii telefonice avute de inculpat cu B. G. în data de 6 mai 2008, ora 21.15, din care reiese că M. P. era la curent cu intențiile acestuia de a oferi sume de bani conducătorului clubului de fotbal și jucătorilor echipei Universitatea C. pentru a-și juca corect șansele în partida cu echipa CFR 1907 C. și la conținutul convorbirii dintre cei doi din data de 9 mai 2008, ora 13.09, din care reiese că M. P. știa despre încercările disperate ale finanțatorului C. S. B., ulterioare intervenției anchetatorilor DNA care au ridicat suma de 1,7 milioane euro, de a găsi o apărare care să-l poată exonera de răspundere penală pentru o eventuală infracțiune de corupție, prin care să justifice că suma de bani ar fi reprezentat prețul unor terenuri cumpărate în C.- N. Din această ultimă convorbire reiese că M. P. i-a spus lui G. B. că există un anume M. R., vecin de-al lui și cunoștință de o viață, care are teren de vânzare în zona F. din C. și care ar fi dispus să-l ajute în acest sens, inclusiv prin deplasarea lui la B.
S-a concluzionat în rechizitoriu că relatările pe care le-a făcut inculpatul M. P. anchetatorilor DNA sub prestare de jurământ referitoare la faptul că l-a cunoscut pe M. R. numai în data de 16 sau 17 mai 2008 când acesta ar fi venit la firmă să-l ajute să ajungă la B. la B. G. în legătură cu un teren din F. cu privire la care a înțeles că încheiaseră un contract, constituie afirmații mincinoase. De asemenea neaducerea la cunoștința anchetatorilor a manoperelor frauduloase ale lui B. G. de a-și confecționa o apărare prin care să scape de răspundere penală reprezintă omisiuni de a spune tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost audiat. Un alt aspect în privința căruia s-a rețiunut că M. P. a făcut afirmații mincinoase este cel referitor la faptul că a declarat că nu a știut dacă V. R. s-a deplasat și el la B. în perioada 18-20 mai
2008; din convorbirea telefonică purtată de M. P. cu G. B. în data de 18 mai 2008 ora
13.25 rezultă că M. P. i-a spus lui G. B. că profesorul V. R. a plecat cu inter-city la B. și că va fi a doua zi la palat. Din convorbirile telefonice a reieșit și faptul că inculpatul M. P. a discutat de mai multe ori cu G. B. fără intermediar, fiind necorespunzătoare realității afirmația inculpatului că nu l-a sunat niciodată direct pe acesta ci doar prin intermediarul B. V.
Instanța a constatat că din analiza coroborată a mijloacelor de probă, în actul de sesizare s-a reținut în mod corect starea de fapt, rezultând fără dubii că inculpatul M. P. a făcut afirmații necorespunzătoare realității cu ocazia audierii din data de 04 septembrie 2008 în dosarul nr. 9. al DNA - S. de C. a C., fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal. De altfel, inculpatul a declarat la termenul de judecată din data de 02 aprilie 2012 că recunoaște în integralitate fapta astfel cum a fost reținută în rechizitoriu.
La termenul de judecată din data de (...) apărătorul inculpatului a arătat că acesta dorește să-și retragă declarația dată în faza de urmărire penală pentru a beneficia de dipozițiile art. 260 al. 2 C. și a solicitat amânarea cauzei pentru ca inculpatul să-și retragă mărturia în cauza în care a fost dată declarația mincinoasă care făcea obiectul dosarului nr. (...) a Î. În acest sens inculpatul a depus o cerere la dosarul nr. (...) a Î. prin care a solicitat instanței să încuviințeze audierea sa la cel mai apropiat termen de judecată deoarece dorește să-și retragă declarația dată în faza de urmărire penală care face obiectul infracțiunii de mărturie mincinoasă (f.51).
Astfel manifestarea de voință a inculpatului în sensul retragerii mărturiei mincinoase este neechivocă, fiind consemnată atât în cuprinsul încheierilor de ședință aferente prezentului dosar, cât și în cererea înregistrată în data de 20 ianuarie 2012 la dosar nr. (...) a Î.
În plus a fost depusă la dosar copia declarației inculpatului dată în calitate de martor la termenul de judecată din (...) din care rezultă că acesta a arătat că declarația semnată la urmărire penală nu corespunde întru-totul adevărului și că a semnat-o fără să o citească deoarece era pentru prima dată în fața autorităților judiciare penale. Inculpatul a declarat că îl cunoștea pe B. G. cu care a discutat atât direct, cât și telefonic; a precizat că îl cunoștea pe M. G. R. ca urmare a participării la anumite manifestări culturale pe care le patrona, arătând că acesta l-a contactat și i-a spus că dorește să ia legătura cu B. G., călătorind împreună la B. unde l-a condus până în zona palatului lui B. G. R. la perioada în care a avut loc întâlnirea cu M. G. inculpatul a arătat că a stabilit-o greșit, menționând că nu poate indica exact perioadele, cu referire la data întâlnirii cu M. G. și la venirea în B. La întrebarea adresată de reprezentantul M. P. legată de convorbirea telefonică din data de 6 mai 2008 cu B. G. inculpatul a arătat că a citit conținutul acestuia și nu neagă că a avut acea discuție (f.56-58).
A fost redat conținutul declarației date de inculpat ca martor în dosarul de fond din care reiese că acesta a revenit asupra susținerilor inițiale. Deși inculpatul nu a fost audiat detaliat cu privire la toate aspectele pe care le-a declarat în faza de urmărire penală, este suficient că acesta a arătat că nu menține conținutul acelei declarații și s-a exprimat în mai multe rânduri că dorește să retragă acea declarație. I. prin faptul că inculpatul a declarat la termenul de judecată din data de 02 aprilie 2012 că recunoaște în integralitate fapta, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, reiese în mod cert că afirmă caracterul mincinos al declarației date în faza de urmărire penală.
Instanța a avut în vedere și faptul că dispozițiile art. 260 al. 2 C. nu prevăd o procedură expresă de retragere a mărturiei mincinoase, în sensul obligației persoanei în cauză de a da o nouă declarație exhaustivă, prin care să menționeze punctual fiecare aspect asupra căruia revine. Condiția care reiese din dispozițiile legale este ca retragerea mărturiei să intervină înainte de a se fi pronunțat o hotărâre ca urmare a mărturiei mincinoase. Această condiție este îndeplinită în prezenta cauză dosarul nr. (...) a Î. nefiind soluționat prin pronunțarea unei hotărâri până la momentul retragerii mărturiei.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs in termenul legal, P. de pe lângă J. C., solicitând instanței de control judiciar pronunțarea unei hotărâri de condamnare față de inculpatul M. P. deoarece declarația dată de acesta în data de (...) in dosarul nr. (...) nu poate fi calificată ca o retragere a mărturiei mincinoase deoarece nu a vizat aspectele inițiale avute in vedere prin actul de inculpare, inculpatul revenind asupra unor aspecte ce nu au prezentat o importanță deosebită în stabilirea situației de fapt , a făcut declarații lacunare excluzând aspecte esențiale sau a continuat să susțină împrejurări care au fost dovedite ca fiind neadevărate starea de pericol pentru înfăptuirea justiției nefiind înlăturată pentru a se putea aplica cauza de nepedepsire prev. de art. 260 al.2 Cp.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate a probatoriului administrat și a disp. art. 385/6 al.3 Cpp. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și având in vedere poziția procesuală exprimată de inculpatul M. P. în ședința publică din 2 aprilie
2012 când acesta a arătat că recunoaște in întregime fapta reținută in sarcina sa in actul de sesizare al instanței și solicită a fi judecat in baza procedurii simplificate reglementată de art.3201 Cop, a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale și a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat.
Având in vedere ampla prezentare a stării de fapt realizată de instanța ierarhic inferioară și necontestarea acesteia de inculpat, instanța de recurs va reaminti succint cele reținute in sarcina inculpatului prin rechizitoriul întocmit in dos.477/P/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, respectiv că acesta fiind audiat in calitate de martor in dosarul nr. 9. al DNA pentru a relata aspectele pe care le cunoștea in legătură cu împrejurările și modul de perfectare a unui antecontract de vânzare-cumpărare între M.
G. R. și B. G. privind un teren situat in cartierul F. din mun. C. N., a făcut afirmații mincinoase si nu a spus tot de știa în privința aspectelor esențiale asupra cărora a fost ascultat.
În fața instanței fondului inculpatul a depus declarația pe care a dat-o in fața Înaltei Curți de C. și Justiție in dosarul nr.(...) care îl viza printre alții și pe inculpatul B. G. În această declarație existentă la filele 55 - 58 in dos. de fond, martorul a arătat că depoziția pe care a dat-o in fața organelor de urmărire penală la data de 4 septembrie
2008 nu corespunde întrutotul adevărului arătând că îl cunoștea pe inculpatul B. G. și a avut cu acesta mai multe discuții atât direct cât și telefonic și detaliind relația pe care a avut-o cu M. G. R.. De asemenea ,inculpatul a arătat că nu neagă conținutul discuției telefonice pe care a purtat-o cu inculpatul B. G.
Această poziție procesuală a inculpatului echivalează și în opinia instanței de recurs cu o retragere a declarației fiind astfel îndeplinite condițiile art. 260 al.2 Cp care stipulează că fapta de mărturie mincinoasă nu se pedepsește dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului ori în toate cauzele mai inainte a a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase martorul își retrage mărturia.
Reamintim faptul că, inculpatul M. P. și-a retras declarația în fața unei instanțe de judecată arătând în mod lipsit de echivoc că declarația anterioară nu corespunde adevărului și că a răspuns întrebărilor care i-au fost adresate cu ocazia declarației de către procuror, că aceiași poziție procesuală a avut-o și in fata instanței investite cu soluționarea prezentei cauze. Dacă procurorul de ședință nu a adresat întrebări punctuale cu privire la alte aspecte ce nu ar fi corespuns realității și ca atare , în viziunea M. P. această retragere este lipsită de eficiență,deoarece este sumară și dată la modul general, această împrejurare nu i se poate imputa inculpatului.
Pe de altă parte, așa cum reține și instanța fondului, legea penală nu prevede vreo procedură specială în cazul retragerii mărturiei mincinoase, ci stipulează doar ca o condiție esențială momentul până la care trebuie să aibă loc aceasta retragere a mărturiei.
Constatând că motivele invocate de Ministerul Public sunt nefondate, Curtea va respinge recursul declarat de acesta conform disp. art. 385/15 pct.-1 lit. b Cpp.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta cale de atac rămân în sarcina acestuia, potrivit disp. art.192 alin.3 Cpp.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr. 476 din 9 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M. Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat P. C.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. N. |
red.MS/MB (...) jud.fond.P. A.
| ← Decizia penală nr. 358/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 52/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
