Decizia penală nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.123/A/2012
Ședința publică din 25 iunie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
G. : M. B.
V. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S-a luat spre examinare apelul declarat de către petentul T. I. împotriva sentinței penale nr.224 din 24 aprilie 2012 a T. M., având ca obiect rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul T. I. asistat de către av.Buzan C. A. în substituirea apărătorului ales al condamnatului av.C. Octavian, din cadrul Baroului M., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul condamnatului T. I. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în consecință, suspendarea executării sentinței pronunțate de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea punerii în discuție a soluției de trimitere a cauzei la procuror.
Așa cum se poate observa din cuprinsul dosarului, la instanța de fond în cererea de rejudecare după extrădare, s-a discutat admiterea în principiu a acestei cereri, la termenul din 6 martie 2012, termen la care inculpatul, prin avocat, a arătat că a fost judecat în lipsă, nu s-a sustras nici un moment nici de la urmărire penală și judecată, fiind plecat din țară înainte de începerea acestor proceduri. La acel termen de judecată, reprezentantul parchetului a pus concluzii de admitere în principiu, astfel că există la fila 24, hotărârea de admitere în principiu a cererii de rejudecare, cu consecința citării părților din dosarul de fond. C. s-a amânat pentru un alt termen de judecată la care urma să fie pusă în discuție solicitarea de trimitere a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, raportat la împrejurarea că în această cauză nu a fost începută niciodată urmărirea penală. E. adevărat că la dosarul cauzei, există la fila 4 dos.u.p., un proces verbal de cercetare la fața locului, însă solicită a se observa că acest proces verbal a fost întocmit de organele de poliție B., organ necompetent să efectueze urmărirea penală în cazul infracțiunii în care a fost condamnat inculpatul T. I..
In acest context, apreciază ca nefiind începută urmărirea penală, toate actele ulterioare sunt lovite de nulitate absolută.
La termenul de judecată din data de (...), s-a dispus și citarea martorilor (celor 6 martori indicați în rechizitoriu) și a părții civile S.
La termenul din (...), martorii au fost prezenți, urmând a avea termen în cunoștință. Pentru a ne reîntoarce la data de 20.0., la situația pe care nu se găsește explicabilă din nici un punct de vedere, aceea a punerii din nou în discuție a admisibilității în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, reprezentantul parchetului reformulează concluziile inițiale, în sensul respingerii cererii de admitere în principiu.
A. că s-a făcut dovada că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale și au existat vicii grave de citare și de procedură în cursul acesteia. Se întreabă, cum a putut fi dat în urmărire inculpatul și cum a putut să se sustragă de la urmărire penală, în condițiile în care aceasta nici măcar nu a fost începută.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și punerea de îndată în libertate a petentului apelant, trimiterea cauzei spre rejudecare T. M., pentru a fi pusă în discuție această situație a trimiterii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a avut un impediment la interpretarea textului de lege. A. că speța nu ridică probleme de substanță, în sensul admiterii apelului și trimiterii cauzei spre rejudecare întrucât instanța a aplicat dispozițiile de la revizuire iar în final soluția atacată corespunde probelor din dosarul cauzei prin prisma condițiilor de admisibilitate a rejudecării. Așa cum arată și instanța, este vădit că această opțiune este dată de problematica ridicată de speță și de existența unor încălcări procesuale principiale care țin de prezența inculpatului la judecată
și de necesitatea reluării fazei de judecată prin prisma principiilor de rejudecare așa cum se arată și de către instanță pentru a acorda inculpatului posibilitatea de a se apăra.
A. soluția corectă pentru că instanța a făcut referire la toate aceste condiții și a interpretat textul de lege în spiritul legiuitorului și la toate celelalte instituții care guvernează dreptul la un proces echitabil.
Instanța arată în mod corect că singurul motiv în speță de a dispune rejudecarea, ar fi legată de această lipsă a inculpatului la prima judecată. Pe de altă parte, analizează în detaliu, motivele lipsei inculpatului, concluzionând pe baza unor probe pe care le arată în detaliu că lipsa de la judecată a inculpatului în toate fazele procesuale este datorată relei sale credințe și conduitei procesuale culpabile. Se arată inclusiv că în apelul declarat de inculpat, acesta a avut un apărător ales și că ulterior a declarat și recurs analizând toate aceste aspecte.
De altfel, regula este că lipsa la judecată atrage judecata în lipsă, în măsura în care nu sunt reliefate vicii de procedură substanțială care să atragă soluții contrare.
Pe de altă parte, în ceea ce privesc celelalte aspecte arătate de apărare consideră că sunt neavenite, întrucât pentru a discuta aceste probleme trebuie mai întâi să se obțină o soluție principială de admitere a rejudecării și ciclul procesual se reia de la prima fază, urmând ca instanța să analizeze dacă astfel de cereri sunt pertinente, concludente, ele neatrăgând de plano trimiterea cauzei la procuror.
Prin urmare, consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Apărătorul condamnatului T. I., în replică, arată că instanța de fond inițial a admis în principiu și nu a explicat în nici un fel respingerea, după ce inițial a admis-o.
Faptul de a merge pe reaua credință a inculpatului susține că este inadmisibilă atâta vreme cât acesta a plecat din țară în baza unei vize așa cum se practica în anul 2002, la o lună de zile după săvârșirea așa ziselor fapte, în condițiile în care aceste cereri se rezolvau în termen de aproximativ 6 luni.
Condamnatul T. Ion, având ultimul cuvânt, susține că partea vătămată nu a fost lovită. Într-adevăr a fost prezent în locul respectiv dar nu a lovit pe nimeni. E. condamnat în lipsă la o pedeapsă exagerat de mare. C. că trebuia să aibă calitatea de martor și nu de inculpat. S. că este nevinovat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 224 din data de 24 aprilie 2012 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 5221 alin.1 C.pr.pen. (modif.prin L.nr. 202/2010), s-a respins cererea formulată de condamnatul T. I., fiul lui I. și V., născut la 2 mai 1973 în B., jud.M., CNP 1., deținut, aflat în prezent la P. privind rejudecarea după extrădare a dos.nr. 4131/2003 a Trib.M..
S-a respins cererea condamnatului de suspendare a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 46/(...) a Trib. M. pronunțată în dosarul mai sus menționat și de punere de îndată în libertate a acestuia.
În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 280 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu (av.R. V.).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată în prezenta cauză condamnatul T. I. a solicitat rejudecarea după extrădare a dosarului nr. 4131/2003 a T. M. cu motivarea că prin sentința penală nr. 46/(...) a fost condamnat în lipsă pentru tentativă la infracțiunea de omor. La data pronunțării sentinței se afla la muncă în C. de unde a fost extrădat în baza unui mandat european astfel că nu a avut parte de un proces echitabil. Acesta a solicitat rejudecarea cauzei conform art. 521 ind.1 C.pr.pen. pentru a beneficia de un proces echitabil, arătând că este nevinovat.
Examinând cererea condamnatului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 din 11 martie 2004 a T. M. condamnatului T. I. i s-au aplicat pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea de lovire prev.de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic.art. 75 lit.a C.pen. și de 9 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 4 ani a drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b C.pen. pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 26 C.pen. rap.la art. 20 C.pen., art. 175 alin.1 lit.i C.pen. cu aplic.art. 75 lit.a C.pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice în sensul completării cu aceste ultime dispoziții legale. S-a aplicat art. 37 lit.b C.pen. față de fiecare faptă.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b C.pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele - de 9 ani închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b C.pen. pe o perioadă de 4 ani, cu consecințele prev.de art. 71, 64 C.pen.
S-a revocat mandatul de arestare preventivă nr. 60 din 4 iunie 2003 emis de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pe numele acestuia.
Condamnatul T. I. a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați din acel dosar (T. I. și D.ci D.) la plata următoarelor despăgubiri civile:
- de 30.000.000 lei - despăgubiri pentru daune morale către partea civilă C. G.
- de 15.000.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale către aceeași parte civilă, fiind respinse restul pretențiilor civile formulate de aceasta
- de 3.000.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale către parte civilă N. S. P. și s-au respins restul pretențiilor formulate de aceasta.
Condamnatul T. I. și ceilalți doi inculpați din acel dosar au fost obligați în solidar la plata către partea civilă C. M. a sumelor de 4.251.695 lei cu dobânda legală (cheltuieli cu internarea părții vătămate C. G. la S. J. B. M.) și de 2.985.032 lei cu dobânda legală (cheltuieli cu internarea părții vătămate S. P. la S. de R. B.).
Condamnatul T. I. a fost obligat la plata către stat a sumei de
4.600.000 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 600.000 lei (onorariul avocatului numit din oficiu) s-a dispus a se suporta din fondurile M.ui
Justiției.
Prin decizia penală nr. 179/2004 a Curții de A. C. (în apelurile parchetului și ale inculpatului T. I.) s-a menținut măsura arestării preventive a condamnatului T. I., măsură dispusă prin mandatul nr. 6. în lipsa acestuia. S-au înlăturat dispozițiile art. 33 lit.a, 34 lit.b C.pen. iar, în baza art. 10 lit.h C.pr.pen. și art. 284 ind.1 C.pr.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestuia pentru infracțiunea de lovire (parte vătămată N. S. P.) și s- a respins cererea părții civile de acordare de despăgubiri civile. C. în apel au rămas la stat.
Prin decizia penală nr. 277/A/2005 a Curții de A. C. s-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de condamnatul T. I. împotriva aceleiași sentințe, acesta fiind obligat la plata către stat a sumei de 100 lei - cheltuieli judiciare.
Această decizie a fost menținută prin decizia penală nr. 3451 din 30 mai 2006 a I.C.C.J. (prin care s-a respins recursul acestuia ca nefondat și a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 lei).
Condamnatul T. I. a fost arestat în C. în vederea extrădării la data de 7 iunie 2011, fiind preluat la data de 9 decembrie 2011 din Toronto și încarcerat la C. de R. și A. P. - D. B.
Potrivit art. 5221 alin.1 C.pr.pen. (modif.prin Legea nr. 202/2010), în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului.
T. a constatat că acesta a lipsit la toate termenele de judecată în toate instanțele (la prima instanță a fost asistat de un avocat din oficiu, la fel și în apel cu ocazia judecării dosarului pentru prima dată în această cale de atac, apoi apelul peste termen l-a declarat prin avocat ales care s-a prezentat la instanța de apel, recursul a fost apoi declarat prin același apărător ales, în recursul fiind apoi asistat de un avocat desemnat din oficiu). Prin urmare, acesta a fost judecat și condamnat în lipsă.
Chiar dacă această cerință este îndeplinită, cererea de rejudecare după extrădare nu poate fi admisă în mod automat în condițiile în care legiuitorul a folosit în cuprinsul textului legal mai sus menționat sintagma „cauza va putea fi rejudecată"; astfel că instanțele de judecată au obligația de a aprecia, de la caz la caz, dacă cel judecat și condamnat în lipsă are dreptul la a i se rejudeca dosarul. In speță, condamnatul T. I. a dat dovadă de rea-credință, s- a sustras de la urmărire penală și de la judecată, astfel că nu mai are dreptul să i se rejudece cauza.
Reaua-credință a acestuia rezultă din împrejurarea că de la data la care se reține în rechizitoriu și în sentință că ar fi comis faptele (1. august 2002) acesta a plecat de la domiciliu fără a se mai reîntoarce decât odată cu extrădarea sa în România, astfel că s-a sustras de la ambele faze ale procesului penal. In acest sens sunt procesele-verbale de căutare la domiciliu întocmite în faza de urmărire penală (potrivit procesului-verbal întocmit la 17 august 2002 tatăl acestuia a arătat că este plecat de la domiciliu de două zile, dar nu știe unde - f.42 dosar urmărire penală; conform procesului-verbal încheiat la 20 august 2002, soția sa a refuzat primirea citației - f.41 din același dosar; din procesul-verbal din 23 august 2002 de la f.45 dosar urmărire penală rezultă că acesta, potrivit supuselor părinților săi, este plecat de la domiciliu de circa o săptămână și nu cunosc locul în care se află; conform procesului-verbal din 25 noiembrie 2002, potrivit susținerilor părinților săi, după data la care se susține că s-ar fi comis fapta nu a mai revenit la domiciliu și se află în Italia - f.101 dos. urmărire penală; la data de
2 decembrie 2002 soția condamnatului a arătat că acesta se află la M. din luna august 2002, nu îi cunoaște adresa - f. 102 din același dosar) și declarația tatălui acestuia potrivit căreia condamnatul a plecat în Italia la sfârșitul lunii august 2002, de teama pedepsei a „fugit"; în Italia (f.121 dosar urmărire penală).
Chiar dacă acesta a făcut dovada faptului că la data de 28 august 2002 a primit viză pentru statele din spațiul Schengen pentru perioada 1 septembrie 2002 - 30 noiembrie 2002 (f.172 dosar tribunal) și nu se poate contesta faptul că cererea în acest scop s-a depus anterior datei de 1. august
2002, aceste împrejurări nu îi probează acestuia buna-credință.
Condamnatul nu a plecat de la domiciliu doar la data la care a intrat în spațiul Schengen, ci anterior - chiar la data de 1. august 2002 (când se susține în rechizitoriu și sentință că ar fi comis faptele) și nu a înțeles să revină în țară timp de circa 9 ani (și doar când a fost extrădat) - ceea ce denotă intenția sa de a se sustrage de la urmărire penală și de la judecată.
Apărările formulate de condamnat în sensul că față de acesta nu s-a dispus începerea urmăririi penale, că toate actele de urmărire penală ar fi fost întocmite de un polițist nedelegat de procuror și că e nevinovat nu au putut fi avute în vedere în această fază a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, cererea condamnatului T. I. a fost respinsă.
Neavând dreptul la rejudecarea cauzei și fiind în executarea unei pedepse la care a fost condamnat definitiv prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, s-a respins cererea acestuia de suspendare a executării pedepsei aplicate prin sentința penală amintită și de punere de îndată în libertate a acestuia.
În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen., condamnatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 280 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariul parțial al avocatului numit din oficiu.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul T. I. a declarat apel, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de (...), prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului, suspendarea executării sentinței de condamnare
și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea punerii în discuție a soluției de trimitere a cauzei la procuror.
S-a arătat că la termenul din 6 martie 2012 s-a admis în principiu cererea de rejudecare a cauzei după extrădare, cu consecința citării părților din dosarul de fond, iar la termenul din de (...) s-a pus din nou în discuție admisibilitatea în principiu a cererii, instanța de fond procedând greșit sub acest aspect.
C. condamnatul că trebuia ca instanța de fond să pună în discuție solicitarea de trimitere a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, raportat la împrejurarea că în această cauză nu a fost începută niciodată urmărirea penală, astfel că toate actele ulterioare sunt lovite de nulitate absolută.
S-a arătat că s-a făcut dovada că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale și au existat vicii grave de citare și de procedură în cursul acesteia.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, respingând justificat cererea condamnatului T. I. de rejudecare după extrădare.
Art.522 alin.2 Cod procedură penală dispune că dispozițiile art.404-408 se aplică în mod corespunzător.
Art.404 alin.1 Cod procedură penală prevede că odată cu admiterea în principiu instanța stabilește termen pentru rejudecarea cauzei.
Având în vedere că formal cerințele pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare erau îndeplinite, condamnatul fiind extrădat din C. și fiind judecat și condamnat în lipsă, în mod corect la termenul din data de (...) a fost admisă în principiu cererea acestuia de rejudecare și s-a fixat termen pentru citarea părților.
Ulterior, analizând actele dosarului a cărui rejudecare s-a cerut, în mod corect instanța de fond a stabilit că cererea condamnatului de rejudecare după extrădare este nefondată, câtă vreme judecarea cauzei în lipsa acestuia a avut loc din culpa sa, deoarece s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată.
S.rea condamnatului că a plecat din țară întrucât deținea viză pentru statele din spațiul Schengen nu poate fi primită ca și scuză pentru lipsa sa de la proces, câtă vreme, pe de o parte, nu s-a făcut dovada că a plecat într-o țară din spațiul Schengen, condamnatul fiind depistat și extrădat din C., stat care nu este în spațiul Schengen, iar pe de altă parte din actele dosarului
(proces verbal de căutare din (...) f.42 dosar u.p., proces verbal din (...) de constatare a refuzului soției condamnatului de primire a citației -f.41 dosar u.p și proces verbal din (...) din care reiese că potrivit susținerilor părinților săi, era plecat de la domiciliu de o săptămână, fără a cunoaște locul unde se află) rezultă că a plecat din țară la data comiterii faptelor - 15/(...), iar viza pentru state din spațiul Schengen a fost primită în (...), pentru perioada 1 septembrie 2002-30 noiembrie 2002 (f.172 dosar tribunal).
În ce privește susținerea că în cauză nu a fost începută niciodată urmărirea penală, astfel că toate actele ulterioare sunt lovite de nulitate absolută, Curtea constată că lipsa rezoluției sau ordonanței de punere în mișcare acțiunii penale nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, astfel că se putea invoca cel mult nulitatea relativă prev.de art.197 alin.1, 4
Cod procedură penală, la primul termen de judecată cu procedura completă în fața primei instanțe și cu condiția de a se dovedi că i s-a adus o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată.
O astfel de nulitate relativă nu a fost invocată în termenul menționat, cu toate că inculpatului i s-a desemnat apărător din oficiu în cauza ce a făcut obiectul dosarului a cărui rejudecare se cere, iar ulterior a exercitat căile de atac ale apelului și recursului prin apărător ales.
Pronunțându-se in cauza MITREA vs. România, 26105/03, la 29 iulie
2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat referitor la căile extraordinare de atac că o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacata a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, in absenta unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu.
Curtea a reamintit ca principiul securității raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită sa solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac extraordinară nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la aceasta regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabikh c. R.iei).
Conform jurisprudenței Curții, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul ca ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea cailor ordinare de atac (Pchenitchny contra R.iei, hotărârea nr.
30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008). Curtea a reiterat in acesta privință ca simplul fapt ca exista doua puncte de vedere asupra acestui subiect, nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza.
În prezenta cauză se constată că practic condamnatul T. I. dorește rejudecarea și o nouă analiză a cauzei, cu toate că motivul principal pe care se sprijină cererea sa - faptul că în cauză nu a fost începută urmărirea penală - putea și trebuia invocat în căile ordinare de atac exercitate, iar lipsa sa de la proces s-a datorat propriei conduite, condamnatul plecând din țară imediat după implicarea sa în agresarea părții vătămate C. G.
În ce privește solicitarea condamnatului din memoriul depus în fața instanței de apel (f.9) de a i se deduce perioada de detenție din C., Curtea reține că pentru aceasta se impune formularea unei cereri separate, având ca obiect contestație la executare, în cadrul căreia se vor efectua verificările necesare cu privire la perioada exactă a detenției.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. I. fiul lui I. si V., nasc.la 2 mai 1973, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 224 din 24 aprilie 2012 a T. M..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea av. B. Corabian.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. I. fiul lui I. si V., nasc.la 2 mai 1973, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 224 din 24 aprilie 2012 a T. M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea av. B. Corabian.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2012 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |
L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: B. C..
| ← Decizia penală nr. 1152/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1293/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
