Încheierea penală nr. 964/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

Î. PENALĂ NR.964/R/2012

Ședința publică din 21 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.

M. B. GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. I. împotriva încheierii penale nr.37/CC din 19 iunie 2012 a T.ui B.-N., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în

Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător ales, av.M. V., din Baroul B.-N., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește recursul declarat în numele său de apărătorul ales.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă T. B.-N., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. S. a se reține că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului. În raport de situația concretă, soluția primei instanțe este mult prea severă.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, însă urmează a se verifica dacă fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

Probele administrate demonstrează că atunci când inculpatul a consumat alcool, era în concediu și s-a înțeles cu un coleg, să doarmă la acesta, însă nu i-a mai răspuns la telefon, așa încât a fost obligat să urce la volan. Inculpatul a făcut demersuri pentru a soluționa latura civilă pe cale amiabilă. Acesta manifestă o deosebită compasiune pentru membrii familiei victimei. S. a se avea în vedere declarația dată la procuror de tatăl victimei, P.u G., în care arată că a fost despăgubit atât el, cât și soția și copiii, de aparținătorii inculpatului pentru daunele materiale și că nu se mai constituie parte civilă sub acest aspect. Inculpatul este tânăr, a fost crescut orfan de tată, nu are antecedente penale, a demisionat din calitatea de polițist la o oră de la comiterea faptei, pe care o regretă nespus și va fi alături de familia victimei în continuare.

S. să i se aplice un tratament egal cu alți inculpați care au comis fapte similare, independent de statutul său socio-profesional.

Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. R. și regretă cele întâmplate, nu se va sustrage cercetărilor penale și este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

C U R T E A

Prin propunerea înregistrată sub nr. (...), procurorul de la P. de pe lângă T. B.-N., a solicitat ca în conformitate cu disp. art. 155 și urm. Cod procedură penală, să se dispună prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile față de inculpatul S. I., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3

Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G.

195/2002 rep., cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal.

În motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul S. I. a avut calitatea de agent de poliție în cadrul I.P.J. B.-N. în perioada (...) - (...), ora 23,30 când și-a depus demisia.

Începând cu data de (...) a avut calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, desfășurându-și activitatea în cadrul Secției 6 de P. R. N.

În data de (...), în jurul orei 14,00, fiind în concediu medical, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare (...), de la domiciliu, din localitatea F., în orașul N., unde s- a întâlnit cu niște prieteni și a consumat băuturi alcoolice ( 4 halbe de bere alcoolizată, potrivit propriei declarații).

În jurul orei 22,00 a urcat la volanul autoturismului, cu intenția de a se întoarce la domiciliu. Pe traseu l-a luat în autoturism și pe martorul B.

E.-D. - coleg de serviciu - care intenționa să ajungă într-o parcare situată la ieșirea din localitatea R. înspre localitatea N., pe traseul ce urma să-l parcurgă inculpatul spre domiciliu.

Ajuns pe strada G. din orașul N., inculpatul nu a oprit la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător, cu indicator rutier prevăzut cu lămpi avertizoare intermitente în funcțiune, lovind-o cu partea frontală a autoturismului pe victima P. D., angajată regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul trecerii pentru pietoni. Victima a fost preluată pe capotă și proiectată pe partea carosabilă, decedând la scurt timp după producerea accidentului.

Inculpatul și-a continuat deplasarea părăsind locul accidentului, revenind abia după circa 30 minute, interval de timp în care a fost contactat telefonic de Ș. P. oraș N., martorul C. L. A., și a fost convins de acesta să se întoarcă la locul accidentului.

Versiunea inculpatului, potrivit căreia și-a continuat deplasarea deoarece nu a realizat că a lovit o persoană, este infirmată de probatoriul administrat n cauză. Astfel, martorii oculari P. D. I., T. G. M. și Rob B. au declarat că inculpatul conducea autoturismul cu viteză mare, nu a oprit la trecerea pentru pietoni, a lovit-o pe victimă cu partea din față a autoturismului, a preluat-o pe capotă rulând astfel circa 30 de metri, după care a fost proiectată pe partea carosabilă, inculpatul continuând-și deplasarea fără a opri. Declarațiile martorilor oculari se coroborează cu constatările făcute de organele de poliție, la examinarea autoturismului inculpatului, respectiv că avariile sunt poziționate pe capotă, în partea centrală, ceea ce indică un impact frontal, cu preluarea pe capotă a victimei. Rezultă așadar că inculpatul nu avea cum să nu realizeze că a lovit o persoană, acesta părăsind intenționat locul accidentului.

De asemenea, listingul conținând apelurile telefonice efectuate sau primite de inculpat pe telefonul personal în intervalul de timp cuprins între producerea accidentului și revenirea sa la locul faptei relevă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului contactându-l pe martorul S. P. - o rudă care deține cunoștințe de reparare a autoturismelor și lucrează la un atelier auto deținut de frații S. A. și S. A. din localitatea F. unde domiciliază inculpatul - dar a renunțat când a aflat de la martorul C. L. A. că s-a stabilit că este autorul accidentului.

Fiind testat cu aparatul etilotest, s-a stabilit o concentrație de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie rezultă că inculpatul avea 1,35 gr.o/oo alcoolemie la prima probă și respectiv 1,25 gr.o/oo la cea de-a doua probă.

Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire-basculare urmată de proiectare, în cursul unui accident rutier, moartea putând data din seara zilei de (...).

Avându-se în vedere materialul probator aflat la dosar (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la locul faptei, actul medico-legal, declarațiile martorilor), s-a apreciat că autor al infracțiunilor este inculpatul S. I., neexistând nici un dubiu în această privință (fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 alin.1 Cod penal).

Prin urmare, la data de 26 mai 2012 s-a propus arestarea preventivă a inculpatului constatându-se ca fiind îndeplinite și condițiile cumulative prev. de disp. art. 148 alin.1 lit. „f"; Cod procedură penală, inculpatul comițând infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv de la 5 la 15 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 178 alin.1,2 și 3

Cod penal, și de la 2 la 7 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rep. și există probe, că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la probele din care rezultă pericolul concret pe care-l reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acestea rezultă mai întâi din gravitatea faptelor imputate, din modalitatea de comitere a acestora (inculpatul urcând la volan după ce a consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, încălcând reguli de circulație prin neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea pe marcajul trecerii pentru pietoni și părăsind locul accidentului, fără a chema ambulanța, deși victima era în stare gravă, manifestând astfel o totală indiferență față de viața acesteia) precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis astfel de infracțiuni, care au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele statului, abilitatea în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu grad de pericol social foarte ridicat.

Propunerea P.ui a fost admisă de către instanța de judecată care prin

Î. penală nr. 35/CC/2012 din data de 26 mai 2012, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, arestul preventiv urmând să expire la data de 23 iunie 2012.

De la data arestării preventive și până în prezent, au fost audiate părțile civile (părinții victimei) și mai mulți martori și s-au depus la dosar acte referitoare la asiguratorul de răspundere civilă.

De asemenea, la dosar s-au mai depus acte privind apelurile telefonice efectuate sau primite de inculpat pe telefonul personal în intervalul de timp cuprins între producerea accidentului și revenirea sa la locul faptei.

Apreciază că este necesară prelungirea arestului preventiv deoarece, pe de o parte nu s-au modificat condițiile care au dus la luarea măsurii privative de libertate, iar pe de altă parte urmărirea penală nu a putut fi în mod obiectiv finalizată deoarece nu s-a depus la dosar raportul de constatare medico-legală privind autopsia victimei.

Urmează ca în cauză să se depună raportul de constatare medico- legală, să se procedeze la efectuarea unei confruntări între inculpat și martorul B. E. D. date fiind contradicțiile existente între declarațiile celor doi cu privire la aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei iar apoi să se procedeze la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului și la întocmirea actului de sesizare al instanței.

Prin încheierea penală nr. 37/C.civ./(...), pronunțată de Tribunalul

Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis propunerea formulată de procurorul de la P. de pe lângă T. B.-N. și în consecință:

S-a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul S. I., fiul lui O. și I., născut la data de 29 aprilie 1986 în N., cetățean român, studii medii, domiciliat în comuna F. nr. 160 jud. B.- N., fără antecedente penale, CNP - 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B.-N., începând cu data de (...) și până la data de (...).

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Prin Î. penală nr. 35/CC/2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr.(...), s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile, începând cu data de 26 mai 2012 și până la 23 iunie 2012, a inculpatului S. I., fiul lui O. și I., născut la data de 29 aprilie 1986 în N., cetățean român, studii medii, domiciliat în comuna F. nr. 160 jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP -

1., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2 și 3 Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în motivare că prin rezoluția emisă de procuror la 25 mai 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. I., pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 1,2 și 3 Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art.89 alin 1 din OUG nr.195/2002, iar ulterior, prin O. din 25 mai 2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii dispozițiilor art. 33 lit.a Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni, iar prin O. din 26 mai 2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru comiterea acelorași infracțiuni constând în următoarele:

Inculpatul S. I. a avut calitatea de agent de poliție în cadrul IPJ B.-N. în perioada (...) - (...), ora 23,30 când și-a depus demisia, începând cu data de (...) desfășurându-și activitatea, în calitate de organ de cercetare a poliției judiciare, în cadrul Secției 6 de P. R. N.

În data de 24 mai 2012, în jurul orei 14,00, fiind în concediu medical, s-a deplasat cu autoturismul proprietate persoană marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare (...), de la domiciliu său, din localitatea F., în orașul N., unde s-a întâlnit cu niște prieteni și a consumat băuturi alcoolice (4 halbe de bere alcoolizată, potrivit propriei declarații).

În jurul orelor 22,00 a urcat la volanul autoturismului, cu intenția de a se întoarce la domiciliu și ajuns pe strada G. din orașul N., nu a oprit la trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător, cu indicator rutier prevăzut cu lămpi avertizoare intermitente în funcțiune, lovind-o cu partea frontală a autoturismului pe victima P. D., angajată regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul trecerii pentru pietoni. Victima a fost preluată pe capotă și proiectată pe partea carosabilă, decedând la scurt timp după producerea accidentului.

Inculpatul și-a continuat deplasarea părăsind locul accidentului, revenind abia după circa 30 de minute, când organele de poliție efectuau cercetarea locului faptei.

Fiind testat cu aparatul etilotest, s-a stabilit o concentrație de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat, din buletinul de analiză toxicologică rezultând că inculpatul avea 1,35 gr o/o0 alcoolemie la prima probă și respectiv 1,25 gr. o/o0 la cea de-a doua probă.

Victima a decedat la scurt timp de la producerea accidentului, din constatările preliminarii reieșind că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutive unei transecțiuni medulobulbare ca urmare a unei luxații atlanto-occipitale complete cu fractura axisului, leziunile tanatogeneratoare putându-se produce prin mecanismul de lovire-basculare urmată de proiectare, în cursul unui accident rutier, moartea putând data din seara zilei de (...).

Instanța a apreciat că din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, semnificative din acest punct de vedere fiind: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului producerii accidentului și planșa fotografică ( f.7,

9, 11-22), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmite după prezentarea inculpatului ( f.23, 24-28), concluziile provizorii medico-legale (f.29), buletinul de analiză toxicologică (f.49), procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului ( f.52), actele privitoare la calitatea inculpatului ( f.54, 58), declarațiile martorilor Rob B., T. G. M., P. D. I., P. C.

G., V. M. ( f. 37, 41, 44, 47, 48), toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

S-a menționat că în declarațiile date atât în fața procurorului, cât la instanța de judecată, inculpatul a arătat că și-a continuat deplasarea întrucât, inițial, nu și-a dat seama că a lovit o persoană, susținere infirmată de declarațiile martorilor oculari P. D. I. și T. G. M. care au arătat că inculpatul conducea autoturismul cu viteză mare, nu a oprit la trecerea pentru pietoni, a lovit-o pe victimă cu partea din față a autoturismului, a preluat-o pe capotă rulând astfel circa 30 de metri, după care a fost proiectată pe partea carosabilă, aceste declarații coroborându-se cu constatările făcute de organele de poliție la examinarea autoturismului inculpatului, respectiv că avariile sunt poziționate pe capotă, în partea centrală, ceea ce indică un impact frontal, cu preluarea pe capotă a victimei, apreciindu-se însă că inculpatul nu avea, date fiind cele reținute, cum să nu realizeze că a lovit o persoană.

Inculpatul a mai precizat că în zonă nu există o limitare de viteză aspect, de asemenea, infirmat de procesul-verbal de cercetare la față locului prin care se constată că în zonă exista un indicator rutier „trecere pentru pietoni";, prevăzut cu lămpi avertizoare intermitente și limitare de viteză la 30 km/oră.

S-a apreciat, pe de altă parte, că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penal, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat acesta este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din chiar natura, gravitatea și urmările faptelor inculpatului, dar și din împrejurările comiterii acestora.

Astfel, inculpatul s-a urcat la volan, în condițiile în care avea o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală și putea folosi la condus doar mâna stângă, cealaltă fiindu-i imobilizată în aparat gipsat, a condus autoturismul cu o viteză de 60 km/oră într-o zonă în care exista o restricție de 30 km/oră, nu a acordat prioritate victimei și fratelui acesteia, angajați regulamentar în traversarea străzii de pe partea opusă sensului de mers al inculpatului și a părăsit locul accidentului, continuându-și deplasarea, deși

și-a dat seama că a lovit o persoană.

Totodată, s-a considerat că față de frecvența producerii unor asemenea evenimente rutiere cu consecințe grave, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților este în măsură să inducă opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială și neîncredere în organele statului chemate să asigure respectarea legii, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subsumându-se totodată scopului măsurilor preventive, astfel cum este acesta arătat în art. 136 Cod procedură penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul S. I., existând probe si indicii temeinice că acesta a comis infracțiunile raportat la care s-a luat măsura arestării preventive (reprezentate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului producerii accidentului și planșa fotografică ( f.7, 9, 11-22), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmite după prezentarea inculpatului ( f.23, 24-28), concluziile provizorii medico- legale (f.29), buletinul de analiză toxicologică (f.49), procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului ( f.52), actele privitoare la calitatea inculpatului ( f.54, 58), declarațiile martorilor Rob B., T. G. M., P. D. I., P. C.

G., V. M. ( f. 37, 41, 44, 47, 48), toate coroborate cu declarațiile inculpatului), fiind întrunite cerințele prev. de art.143 Cod procedură penală, și sunt întrunite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat acesta este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din chiar natura, gravitatea și urmările faptelor inculpatului, dar și din împrejurările în care se presupune că au fost comise acestea.

Totodată, s-a avut în vedere în continuare faptul că față de frecvența producerii unor asemenea evenimente rutiere cu consecințe grave, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților este în măsură să inducă opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială și neîncredere în organele statului chemate să asigure respectarea legii, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subsumându-se totodată scopului măsurilor preventive, astfel cum este acesta arătat în art. 136 Cod procedură penală. S-a considerat că în condițiile lipsei dovezilor privind diminuarea pericolului social pentru ordinea publică, și dată fiind și trecerea unui interval de timp relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent (pentru a se putea aprecia că pericolul social concret e diminuat), nu se poate susține că nu sunt subzistă temeiurile prev.de disp.art.148 lit.f Cod procedură penală.

Întrucât, potrivit disp.art.139 al.1 Cod procedură penală, nu s-a făcut dovada schimbării temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (în prezentul cadru procesual instanța neputând analiza decât acest aspect și nu să procedeze la o cenzurare a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive), și date fiind aspectele reținute mai sus, s-a apreciat că luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ar impieta asupra actului de justiție.

În condițiile în care cercetările penale nu sunt finalizate, apărările inculpatului (care în parte au fost analizate de instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive, respectiv de instanța ierarhic superioară acesteia), privind împrejurările comiterii infracțiunilor pentru care a fost arestat nu sunt relevante în cauză, și de asemenea, față de condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestării preventive nu sunt relevante susținerile că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, că perioada de detenție preventivă a determinat îndreptarea inculpatului, și că s-au făcut eforturi mari pentru a soluționa latura civilă pe cale amiabilă.

Dat fiind faptul că urmărirea penală nu a putut fi în mod obiectiv finalizată, deoarece în cauză urmează să se depună raportul de constatare medico-legală pentru victimă, să se procedeze la efectuarea unei confruntări între inculpat și martorul B. E. D. (date fiind contradicțiile existente între declarațiile celor doi cu privire la aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei), iar apoi să se procedeze la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului și la întocmirea actului de sesizare al instanței, și avându-se în vedere aspectele reținute, privitor la subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de procurorul de la P. de pe lângă T. B.-N., dispunându-se prelungirea cu 30 de zile a duratei arestului preventiv față de inculpatul S. I., începând cu data de

(...) și până la data de (...).

Conform art.192 al.3 C., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. I., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă T. B.-N., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. S. a se reține că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului. În raport de situația concretă, soluția primei instanțe este mult prea severă. Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, însă urmează a se verifica dacă fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

S. să i se aplice un tratament egal cu alți inculpați care au comis fapte similare, independent de statutul său socio-profesional.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin încheierea penală nr. 35/CC/2012 a T.ui B. N. s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile a inculpatului S. I., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 3 C.pen., și părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Instanța a apreciat că prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art.

143 C., existând probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.

S-a apreciat de asemenea, că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f C., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, și există probe din cuprinsul cărora rezultă că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, inculpatul s-a urcat la volan în condițiile în care avea o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, a circulat cu viteză într-o zonă cu restricții și nu i-a acordat prioritate victimei angajată regulamentar în traversarea străzii împreună cu fratele ei.

Mai mult, în condițiile în care frecvența producerii unor asemenea evenimente rutiere este foarte mare și în condițiile în care inculpatul avea la data comiterii faptei calitatea de agent de poliție în cadrul I.P.J. B. N., lipsa unor reacții ferme a autorităților ar fi de natură să inducă opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate.

În acest moment procesual temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă, astfel că nu se impune luarea față de acesta a unei alte măsuri. Mai mult, prelungirea măsurii arestării preventive este justificată și prin prisma necesității efectuării unor noi acte de urmărire penală, respectiv depunerea raportului de constatare medico-legală, care nu a fost efectuat până în acest moment, efectuarea unei confruntări între inculpat și martorul B. E. D., precum și prezentarea materialului de urmărirea penală și întocmirea rechizitoriului.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. I., deținut in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 37 din 19 iunie 2012 a T.ui B. N.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat V. B. D.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2012.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
V. G. D. P.	M. B.	D. S.

Red.MB/dact.MS

4 ex./(...) Jud.fond: A.G.

← Decizia penală nr. 1820/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 718/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 964/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 964/2012, Curtea de Apel Cluj