Decizia penală nr. 718/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINO/RI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 718/R/2012
Ședința publică din data de 9 mai 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTORI : I. C. M.
M. R.
G. : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 14 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei D., privind pe inculpatul H. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori prev. și ped. de art. 108 alin. 1 lit. a din L. nr. 4. și furt de arbori prev. și ped. de art. 110 alin. 1 lit. a din L. nr. 4., cu aplicarea art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. D., lipsă fiind partea civilă D. S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea pune în vedere inculpatului că a fost citat cu mandat de aducere cu însoțitor pentru a se asigura prezența sa în fața instanței, având în vedere că prima instanță a pronunțat o soluție de achitare în ceea ce-l privește și față de scriptul depus de acesta la dosar, prin care arată că nu are mijloacele materiale necesare deplasării la instanță.
De asemenea, Curtea atrage atenția inculpatului H. D. că în cauză s-a declarat recurs de către P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești, solicitându-se condamnarea sa.
Inculpatul H. D., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține declarația dată în fața JUDECĂTORIei D. la data de 25 mai 2010 și nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs. S., de asemenea, a se constata că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P. solicită a se constata că recursul declarat în cauză vizează trimiterea cauzei spre rejudecare pe motivul respingerii cererilor în probațiune, respectiv pentru efectuarea, în principal, a unei cercetări la fața locului, față de neconcordanțele din procesul verbal de cercetare la fața locului și concluziile ultimei expertize întocmite în cauză. Apreciază că această probă ar fi fost utilă pentru clarificarea neclarităților ce rezultă din probele administrate. Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea acestei probe.
În subsidiar, solicită admiterea recursului pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 12 C.pr.pen., întrucât având în vedere că inculpatul a fost achitat în baza art. 10 lit. b C.pr.pen. și s-a constatat că este vorba despre o contravenție și nu o infracțiune prima instanță avea obligația de a sesiza organul competent pentru constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale. În baza art. 385/15 pct. 2 lit. b C.pr.pen. solicită admiterea recursului și înlăturarea omisiunii constatate. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Inculpatul H. D., având ultimul cuvânt, învederează instanței că a fost de acord cu concluziile ultimei expertize întocmite în cauză, prin care s-a constatat că a fost vorba de patru lemne într-o cioată, din care el a tăiat doar un lemn. Arată, de asemenea, că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.15 din data de (...) pronunțată de J. D. în dosarul nr.(...), în baza art. 11 pct.2 lit.a) C.proc.pen. raportat la art.10. alin.1 lit.b) C.proc.pen., s-a dispus achitarea inculpatului H. D., pentru săvârșirea infracțiunilor silvice prev.de art.108 alin.1 lit.a si art.110 alin.1 lit.a din L. nr.4.. În baza art.14 C.proc.pen. si art. 346 alin.4 C.proc.pen., s- a lăsat nesolutionata actiunea civila a partii civile D. S. B. M. - O. S. M.
S-a încuviințat onorariul definitiv de 500,oo lei, pentru expertul silvic - dl. M. D. V., din cadrul BLET de pe lângă T. B.-N. si se constata ca a fost achitat din fondurile M.ui Justitiei.
În temeiul art.192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cursul lunii martie a anului 2009, inculpatul H. D. a tăiat fără drept și și-a însușit un arbore din specia fag concrescut dintr-o cioată comună cu alți 6 arbori, identificat în amenajamentul silvic UP I u.a. 336 B, situat în hotarul comunei S., pct. „Obârșia lui Ș. și aflat în administrarea O.ui S. M., arborele având diametrul mediu la cioată de 40 cm (41/39), iar prejudiciul cauzat fiind de 83,94 lei.
S-a reținut astfel avându-se în vedere concluziile contraexpertizei efectuate în cauză de expertul M. D. V. din cadrul BLET de pe lângă
Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit cărora:
„Arborele care face obiectul expertizei, este din specia fag, are o vârsă mai mare de 150 ani, în tinerețe a fost incendiat și din cioata inițială au lăstărit 7 lăstari.
Dintre aceștia momentan mai vegetează doi: unul cu circumferința de
150 cm (diam 48 cm) și unul cu circumferința de 158 cm (diam 50 cm).
Unul uscat mai vechi de 10 ani, cu diam de 24 cm a fost tăiat cu toporul.
Altul uscat cu vechimea 5-10 ani, cu diam de 49 cm, a fost tăiat parțial cu ferestrăul și s-a rupt, momentan o parte din el este putred (iescar)
și se găsește abandonat la circa 5 m de locul tăierii.
Alți doi concrescuți (uniți) au fost tăiați cu ferăstrăul cu diam cioatei de 56 cm (70/42).
Ultimul este cel recunoscut ca fiind tăiat cu ferăstrăul de inculpat (cu roșu pe poze) are diam de 40 cm. T. prezintă o denivelare verticală de circa
10 cm față de tăietura celor doi concrescuți. Având în vedere vechimea de aproape 3 ani de la data tăierii nu se poate aprecia data la care au fost tăiați arborii concrescuți și arborele recunoscut de inculpat.";
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului (f.12, d.u.p.), s-a identificat la locul săvârșirii faptei - UP I, u.a. 36 „o cioată cu dimensiunile de 5. cm, lemn de esență fag, cioată care rezultă dintr-un lemn gros din care ies 3 fire (…). Firul de lemn care a fost tăiat este cel dinspre terenul lui B. I..
Situația de fapt reținută prin rechizitoriul nr. 1. din (...) relevă că, deși numitul B. I. a sesizat organele de cercetare penală din cadrul Poliției S. cu privire la fapta inculpatului H. D., constând în tăierea de către acesta a 4 arbori specia fag, verzi și nemarcați silvic, „din cercetările efectuate de către organele de poliție împreună cu organele silvice, la fața locului, au fost identificate 4 cioate vechi, de esență fag, însă una a fost tăiată mai recent";.
Cercetarea la fața locului s-a efectuat în cursul urmăririi penale, în prezența agentului de poliție Moș I., ascultat de instanță în calitate de martor (f. 190), a pădurarului C. G., în prezent pensionar și a numitului B. I., ultimii fiind ascultați ca martori în cursul urmăririi penale, la fel și martorul H. I.
Martorii B. I. și H. I. au refuzat să dea declarație în fața instanței
(f.51), motivând că sunt rude apropiate ale inculpatului.
Declarația martorului Moș I. va fi înlăturată în parte, instanța observând că acesta nu are proprietatea termenilor utilizați, în procesul- verbal de cercetare la fața locului consemnând „(…) firul de lemn care a fost tăiat (…)";, iar în fața instanței declarând că a avut în vedere, la întocmirea acestui proces-verbal „toate cele 3 cioate constatate a proveni dintr-un lemn gros cu 3 fire, pădurarul măsurând două diametre ale cioatei luate împreună, unul de 90 cm și unul de 55 cm, spunând că este un întreg";.
În contradicție cu cele relevate, același martor a afirmat că „nu atribuie aceeași semnificație termenilor ~arbore~ și ~fire de arbore~, astfel încât nu va fi primită susținerea acestuia în sensul că „a folosit termenul ~fir de lemn~(…) întrucât a considerat cele 3 fire ca fiind un întreg";, însuși martorul relevând că pădurarul a măsurat numai diametrele a două dintre cele 3 cioate identificate.
Tot de neprimit sunt și susținerile acestui martor cuprinse în Raportul din (...), întocmit asupra participării sale la efectuarea lucrării de contraexpertiză în teren (f.189).
Astfel, susținerea potrivit căreia „cioata în cauză prezintă 3 circumferințe, din această cioată au fost concrescute trei fire de arbore, care au fost tăiate de către H. D. (…) expertul a început să măsoare fiecare circumferință în parte, însă eu i-am spus să măsoare suprafața totală a cioatei, întrucât este o singură cioată și nu 3 distincte (…)";, se află în vădită contradicție cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, analizat în cele ce precedă, care a fost întocmit de acest martor, în calitatea sa de organ de cercetare penală.
În fine, declarația martorului se află în contradicție și cu situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței: „din cercetările efectuate de către organele de poliție împreună cu organele silvice, la fața locului, au fost identificate 4 cioate vechi, de esență fag, însă una a fost tăiată mai recent";.
Din fișa de calcul întocmită de O. S. M. (f.13,d.u.p.), instanța reține că a fost avut în vedere numai un arbore, desi diametrul la cioată este indicat a fi între 68,1-72 cm, prin termenul „. instanța înțelegând unul dintre arborii concrescuți din aceeași cioată, așa cum s-a consemnat, de altfel, și în procesul-verbal de cercetare la fața locului, prin termenul „. de lemn";, precum și în rechizitoriu, prin terminologia „au fost identificate 4 cioate vechi, de esență fag, însă una a fost tăiată mai recent";.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale
(f.17-18,d.u.p.), dar și în fața instanței (f.49), acesta susținând că a tăiat și transportat la domiciliul său „un lemn";, „un singur arbore";, iar în cioata din care concrescuse rămânând alți 2 arbori.
Declarația sa se coroborează cu concluziile contraexpertizei, astfel cum au fost expuse, dar și cu declarația din cursul urmaririi penale a martorului B. I. (f.75, d.u.p.), acesta declarând „am observat că de pe mejdă a fost tăiat un fir de arbore de esență fag";.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, nu au fost primite susținerile reprezentantului M.ui P. în sensul existenței unei confuzii generate de imprecizia termenilor utilizați, instanța formându-și convingerea, pe baza probelor ce s-au analizat, că inculpatul a tăiat un singur arbore, această semnificație având toți termenii analizați: „fir de lemn";, „un lemn";, „o cioată a fost tăiată mai recent";.
Potrivit art. 108 al. 1 lit. a) și art. 110 al. 1 lit. a) din Codul S. - Lg. nr.
4.:
„ART. 108
(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;
ART. 110
(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;";
Prin urmare, caracterul penal al faptelor incriminate de textele legale precizate este atribuit de valoarea prejudiciului.
Conform concluziilor expertului ce a întocmit contraexpertiza încuviințată la cererea reprezentantului M.ui P., prejudiciul cauzat de inculpat are cuantumul de 83,94 lei, deci sub prețul mediu de 86,oo lei - stabilit prin O. M. nr. 7., ipoteză în care faptele au natură contravențională, conform art. 8 din Lg. nr. 171/2010:
„(1) Constituie contravenții silvice următoarele fapte: a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din L. nr. 4., cu modificările
și completările ulterioare. Se exceptează semințișul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare; b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.";
La o concluzie asemănătoare a ajuns si expertul S. Z., acesta indicând un cuantum al prejudiciului de 77,oo lei (f. 128), diferența semnificativa intre acest cuantum si cel evaluat de O. S. M., de 963,oo lei (f.13, d.u.p.), determinând instanța sa încuviințeze proba cu contraexpertiza ce s-a analizat anterior.
Așadar, faptele săvârșite de inculpat se rețin a nu fi prevăzute de legea penală, nefiind astfel întrunită una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, definite de art. 17 C. ca fiind „. care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală";, cu consecința că devin incidente disp.art. 10 al. 1 lit. b) C.pr.pen., iar acțiunea penală nu mai poate fi continuată.
În baza art. 11 pct.2 lit.a) C.pr.pen., pe cale de consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului H. D., iar în baza art. 346 al. 4 C.pr.pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său (motive de recurs susținute oral), P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești a învederat faptul că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei cercetări la fața locului fiind evidente neconcordanțele din procesul-verbal de cercetare la fața locului și concluziile ultimei expertize întocmite în cauză, ceea ce a condus la incorectă reținere a stării de fapt. A., se arată că raportat la soluția pronunțată de instanța de fond se impunea aplicarea art.12 C.p.p., respectiv a sesizării organului competent de a constata și sancționa contravențiile potrivit normelor legale în materie.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrări unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, prin coroborarea probelor administrate în cauză atât a celor testimoniale cât și a celor tehnice, a expertizelor întocmite în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de tăierea fără drept
și însușirea unui arbore din specia fag concrescut dintr-o cioată comună cu alți 6 arbori, identificat în amenajamentul silvic UP I u.a. 336 B, situat în hotarul comunei S., pct. „Obârșia lui Ș. și aflat în administrarea O.ui S. M., arborele având diametrul mediu la cioată de 40 cm (41/39), iar prejudiciul cauzat fiind de 83,94 lei, deci sub prețul mediu de 86,oo lei - stabilit prin O. M. nr. 7., ipoteză în care faptele au natură contravențională, conform art. 8 din L.. nr. 171/2010.
Apreciem că instanța de fond în scopul aflării adevărului a administrat întreg probatoriu specific și necesar dovedirii unei astfel de fapte, cererea acuzării de administrare și a altor probe nefiind oportună și pertinentă.
Neconcordanțele amintite în motivele de recurs a P. au fost verificate de către instanța de fond, care a făcut, după cu am arătat mai sus, o analiză detaliată a probelor administrate în cauză, iar prin coroborarea acestora în sensul art.63 C.p.p. a conchis că inculpatul a comis o faptă de natură contravențională.
Pe de altă parte, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, neexistând probe indubitabile că inculpatul este autorul tăierii fără drept și a celorlalți trei arbori descriși în actul de sesizare a instanței.
Conchizând, ținând seama de declarațiile martorilor audiați în cauză și concluziile rapoartelor de expertiză întocmite, apreciem soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către P., apreciem că acesta este fondat.
Potrivit art.12 C.p.p. în cazul arătat în art.10 lit.b C.p.p. instanța de judecată care pronunță achitarea, dacă apreciază că fapta ar putea atrage sancțiuni altele decât cele prevăzute de legea penală sesizează organul competent.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul formulat și va casa hotărârea atacată doar sub aspectul omisiunii aplicării art. 12 Cod proc.penală.
Trecând la rejudecare in aceste limite, in baza art. 12 Cod proc.penala va dispune sesizarea organului competent, D. S. M. - O. S. M. în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de L. nr. 4..
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești împotriva sentinței penale nr. 15 din 14 februarie 2012 a JUDECĂTORIei D. pe care o casează doar sub aspectul omisiunii aplicării art. 12 Cod proc.penala.
Rejudecând in aceste limite, in baza art. 12 Cod proc.penala dispune sesizarea organului competent, D. S. M. - O. S. M. in vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de L. nr. 4..
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată in ședința publică din 9 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. I. C. M. M. R.
G. T. G.
Red.M.R/S.M.D.
4 ex./(...)
J..fond.E. M. S.
| ← Încheierea penală nr. 964/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 595/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
