Decizia penală nr. 1237/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.1237/R/2012
Ședința publică din 18 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N. și inculpatul P. A. V., împotriva sentinței penale nr.430/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. A. V. personal, asistat de apărător ales, av.Anatol Pânzaru, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea vătămată G. G. asistată de apărător ales, av.Florian I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar o tranzacție încheiată între părți cu privire la soluționarea amiabilă a laturii civile. În probațiune, solicită efectuarea unei noi expertize medico legale întrucât există îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor referitoare la numărul de zile de îngrijiri medico legale. În cursul urmăririi penale s-a întocmit un certificat medico legal care a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată necesită pentru vindecare un nr.de 62-65 de zile de îngrijiri medicale. În cursul urmrării penale, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico legale prin care să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale luându-se în calcul vârsta victimei, posibilitatea unui organism tânăr de a se reface precum și alte criterii. C. că răspunsul medicului legist nu este în concordanță cu realitatea întrucât nu rezultă cu certitudine actele medicale care au stat la baza întocmirii lui. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico legale însă cererea a fost respinsă. Arată că ceea ce pune sub semnul întrebării este numărul de zile de îngrijiri medico legale. Din cuprinsul raportului de expertiză nu rezultă dacă s-a ținut cont de aspectele menționate în obiectivul la expertiză. În raportul de constatare se menționează doar ce recomandări trebuie să respecte partea vătămată. Chiar dacă medicul legist a luat în considerare actul medical, nu se face nici o mențiune dacă pacientul a urmat sau nu recomandările medicului de la C. de M. F. având în vedere că neurmarea tratamentului prescris, din culpa părții vătămate, ar fi putut duce la creșterea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoșire. În fața instanței de judecată a solicitat o nouă expertiză medico legală dar această cerere a fost respinsă. C. că doar în cazul unei noi expertize se poate aprecia cu exactitate care a fost în realitate numărul de zile de îngrijiri medicale. Un alt argument pentru admiterea cererii este raportul medico legal întocmit de medicul legist Alin Copălnean care a stabilit că victima a suferit doar o singură lovitură care a fost de intensitate medie, însă, instanța d ejudecată nu a luat în considerare această probă.
Apărătorul părții vătămate arată că a fost de acord cu efectuarea expertizei medico legale astfel că nu se opune admiterii cererii cu atât mai mult cu cât recursul nu mai privește latura civilă a cauzei.
Reprezentantul P., consideră că nu este necesară efectuarea unei noi expertize medico legale, această probă nefiind utilă soluționării cauzei deoarece la dosar există acte medicale care permit instanței să se pronunțe pe recursul declarat.
Instanța, deliberând, respinge cererea de efectuarea unei noi expertize medico legale, raportat la actele medicale efectuate precum și la împrejurarea că nu există contradicții între ele și nici îndoieli.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă corect individualizată în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și a urmărilor produse. Astfel, trebuie avută în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii respectiv, inculpatul se afla pe un drum public, intens circulat iar la un moment dat, ajuns la semafor, a fost deranjat de faptul că autoturismul din fața sa nu s-a pus în mișcare imediat după apariția semnalului de culoare verde, acesta a claxonat insistent determinând și o reacție nervoasă a părții vătămate. U. a blocat cu autoturismul său direcția de deplasare a autoturismului părții vătămate , s-a dat jos din mașină și i-a aplicata cestuia mai multe lovituri cu pumnul în zona feței. Trebuie avut în vedere și comportamentul inculpatului care a plecat de la locul faptei crezând că în acest mod se va sustrage răspunderii penale însă ulterior a fost identificat de organele judiciare.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., coroborat cu art.18/1
C.penal iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Astfel, arată că în data de
(...), inculpatul conducea un autoturism iar la un moment dat a efectuat o depășire regulamentară, moment în care s-a produs un eveniment. Autoturismul inculpatului a staționat în spatele autoturismului părții vătămate, acesta din urmă nu a plecat sens în care inculpatul a claxonat. Cert este că partea vătămată a gesticulat obscen la adresa inculpatului, o asemenea situație s-a repetat la circa
20-25 metri astfel că inculpatul a ales să oprească, să coboare și să ceară explicații. Ceea ce s-a întâmplat în realitate între părți este esențial să se analizeze prin prisma întregului material probator pentru că va susține că a fost o singură lovitură îndreptată în fața părții vătămate, aspect pe care instanța de fond îl reține ca fiind o intenție indirectă. Cert este că între cei doi a existat un dialog aprins iar ulterior acestui moment, inculpatul nu a observat urme care ar fi putut duce la concluzia că această singură lovitură putea să aducă asemenea vătămări părții vătămate. S-a susținut că inculpatul s-a sustras de la cercetări însă, inculpatul nu a conștientizat de urmările faptei sale și a plecat de la fața locului dar nu a plecat cu o viteză care ar fi caracterizat comportamentului unei persoane ce dorește să fugă de la locul evenimentului. La cercetări, inculpatul nu a negat fapta sa și a recunoscut-o, exprimându-și totodată regretul. Faptul că a fost o singură lovitură o spune chiar partea vătămată și cei trei medici legiști care au întocmit actele medicale în dosar. Apreciază că fapta inculpatul ar putea fi încadrată la o intenție indirectă, acest aspect rezultând din dosar. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are 37 de ani, a reușit să-și creeze o societate comercială prosperă, are o familie, are două fete și tot timpul a fost un exemplu pozitiv. Solicită a se analiza motivele de recurs și să se constate că în cauză s-ar putea dispune achitarea inculpatului. În subsidiar, solicită a se constata că pedeapsa aplicată este exagerată și ca atare solicită reducerea ei. Cu privire la recursul parchetului, solicită respingerea lui.
Reprezentantul P., cu privire la recursului inculpatului, solicită respingerea lui, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei în totalitate însă martora oculară a descris foarte bine situația părții vătămate după loviturile aplicate de inculpat. Mai mult, inculpatul a plecat de la fața locului.
Apărătorul părții vătămate, arată că ambele recursuri privesc latura civilă a cauzei sub aspectul căreia a intervenit tranzacția iar inculpatul s-a obligat să achite toate obligațiile stabilite de instanța de fond. C. că această împrejurare poate constitui o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului.
Inculpatul P. A. V., având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat menționând că gestul său a fost o ieșire necontrolată. Apreciază că nu i s-a dat
șansa de a se apăra și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 430 pronunțată la data de 29 martie 2012 de
Judecătoria Cluj-Napoca s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 din Codul penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 din Codul penal, formulată de inculpatul P. A. V. prin apărătorul ales.
În temeiul art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 lit. d din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului P. A. V., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în C.-N., județul C., posesor al C.I. seria KX nr. 7., CNP 1., cetățenie română, studii medii, fără antecedente penale, căsătorit, 2 copii minori, administrator la SC A. G. SRL, cu domiciliul în C.-N., str. O. nr. 6, ap. 1, județul C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată G. G.
În temeiul art. 81 și art. 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 6 luni și în temeiul art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prev. la art. 64 lit. a teza a
II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal s-a dispus scăderea din pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului a perioadei reținerii, cuprinsă între (...) orele 1535 și (...) orele 1100.
S-a constatat că partea vătămată G. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 65.000 euro reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 și art. 346 din Codul de procedură penală raportat la art.
998 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată G. G. și, în consecință, a fost obligat inculpatul P. A. V. să plătească în favoarea acesteia suma de 1.950 lei (30 lei*65 zile îngrijiri medicale) reprezentând daune materiale și suma de 65.000 lei daune morale (1.000 lei*65 zile îngrijiri medicale) și s-au respins restul pretențiilor civile formulate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În dimineața de (...), inculpatul se deplasa cu autoturismul marca
Mitsubishi Pajero în care se afla împreună cu soția sa - martora P. V. S. dinspre A. spre cartierul M. din C.-N., venind de la țară, unde și-a lăsat copiii (așa cum declară martora P. V. S.). Traficul se desfășura pe două benzi, nu era aglomerat, dar nici nu permitea trecerea în mod facil de pe o bandă pe alta (așa cum declară martora M. T.). Având un stil sportiv de a conduce (așa cum declară martora P. V. S.), inculpatul a fost deranjat de modul și viteza de deplasare a autovehiculului în interiorul căruia se afla martora M. T. împreună cu o prietenă, vehicul care circula pe banda a doua, cu o viteză de aproximativ 80 km/h în zona Aeroportului
C.-N. (așa cum reiese din declarațiile martorei M. T.).
În continuare, martora M. T. susține că inculpatul a atenționat-o să se dea la o parte, dar nu își amintește în ce mod, respectiv dacă prin semnale sonore sau vizuale, însă își amintește că a fost deranjată de stilul agresiv de a conduce autovehiculul, respectiv de distanța foarte mică lăsată între vehicule și de insistența acestuia. Conformându-se celor semnalizate, martora a trecut cu autovehiculul pe banda I și i-a lăsat liberă banda II pentru ca inculpatul să se deplaseze mai repede.
În apropierea primului semafor de la magazinul A., martora M. T. i-a permis din nou autovehiculului condus de inculpat să treacă înaintea celui condus de ea deoarece circulația vehiculelor se strangula, banda a II-a fiind blocată de o mașină care intenționa să vireze la stânga.
După trecerea de primul semafor de la magazinul A. din C.-N., mașina inculpatului s-a oprit la al doilea semafor care avea culoarea roșie pentru direcția înainte, iar în fața vehiculului condus de el erau staționate alte trei mașini. La schimbarea culorii semaforului, primele două autovehicule s-au pus în mișcare, însă cel de-al treilea a întârziat să pornească, motiv pentru care P. A. V. l-a atenționat prin semnal sonor să înainteze. În acel moment, șoferul autovehiculului aflat în față a făcut un gest obscen cu mâna în direcția autovehiculului inculpatului. Inculpatul și-a continuat deplasarea pe banda a II-a și, în momentul în care a ajuns în dreptul autovehiculului părții vătămate, aceasta a reiterat gestul obscen. Considerând că trebuie să îi ceară socoteală părții vătămate, P. A. V. a tras brusc de volan și a trecut cu autovehiculul pe banda I, blocând deplasarea vehiculului în care se afla G. G., care a oprit. Cei doi conducători auto au ieșit din autovehicule, martora P. V. S. rămânând în interiorul mașinii conduse de inculpat și urmărind prin oglinda retrovizoare modul de derulare ulterioară a evenimentelor.
Din declarațiile părților rezultă că ar fi avut loc un schimb de replici între ele, urmat de îmbrânceli în timpul cărora i-au căzut ochelarii inculpatului - îmbrânceli sesizate atât de martora P. V. S., cât și de martora M. T. sosită între timp cu autoturismul și aflată în spatele celui condus de partea vătămată.
Îmbrâncelile dintre cele două părți au fost urmate de mai multe lovituri cu pumnul în zona capului părții vătămate, însă numărul acestora nu poate fi precizat de niciuna dintre părți sau de către martore.
Inculpatul susține că l-a lovit o singură dată cu pumnul în zona feței, după care partea vătămată s-a rezemat de mașină și a plecat, aspect confirmat de către martora P. V. S. - soția acestuia.
G. G. susține că inculpatul i-a aplicat cel puțin o lovitură în momentul în care se îmbrânceau, apoi încă una puternică în zona feței, aspect confirmat de către martora M. T. care precizează că persoana mai solidă „îi căra pumni la celălalt";, că au fost mai multe lovituri cu pumnul în zona capului și nu cu palma, însă nu poate preciza numărul acestora - fiind preocupată să-și desprindă centura de siguranță pentru a ieși din autovehicul și a se deplasa la fața locului.
După îndepărtarea inculpatului de către partea vătămată, martora M. T. a ajuns la locul faptei, unde a reușit să îl prindă pe G. G. care a început să se lase pe mașină. Martora a observat că partea vătămată se ține cu mâna de gură, însă nu a realizat gravitatea leziunilor suferite decât după ce a văzut că o parte a gurii era mai sus și alta mai jos, că îi curgea sânge din gură, care a ajuns inclusiv pe tricoul acesteia, dar și că G. G. nu realiza ce se întâmplă cu el.
După ce l-a așezat pe banchetă, martora M. T. s-a întors la autovehiculul său pe care l-a parcat regulamentar și a revenit la partea vătămată care își ținea barba cu mâna și încerca să articuleze câteva cuvinte. Martora l-a ajutat pe tânăr să-și contacteze telefonic rudele, cărora le-a spus pe scurt ce s-a întâmplat și i-a rugat să vină la fața locului. În continuare, martora a telefonat la numărul de urgență solicitând intervenția echipajului de ambulanță, timp în care au sărit mai multe persoane în ajutorul părții vătămate.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a coroborat declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, când a recunoscut săvârșirea faptei și a precizat împrejurările în care a avut loc, cu declarațiile părții vătămate și ale martorei M. T. date în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească - în care au descris în mod detaliat împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, precum și cu declarația martorei P. V. S. dată în faza de cercetare judecătorească.
În cauză au fost întocmite mai multe evaluări medico-legale cu privire la leziunile suferite de către partea vătămată, dintre care un raport de constatare judiciar, o expertiză medico-legală judiciară, un supliment la expertiza medico- legală judiciară și un raport medico-legal extrajudiciar, miza fiind numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoșirea părții vătămate, cu consecință directă asupra încadrării juridice a faptei comise de inculpat și a posibilității tragerii sale la răspundere penală doar în condițiile formulării plângerii penale prealabile și/sau a intervenției instituției împăcării părților - cu consecințele de rigoare.
Astfel, din certificatul medico-legal nr. 6811/I/a/1310 din (...) întocmit de
IML C.-N. rezultă că G. G. a fost internat în perioada (...) - (...) în C. Chirurgie M.-
Facială II C.-N. cu diagnosticul „Traumatism maxilo-facial prin agresiune, vechi de o oră la prezentare, fără pierderea cunoștinței. Fractură dublă de mandibulă, paramedian str. cu 3.1 și 3.2 în focar și de ram ascendent, oblică, de partea stg.";.
Fractura a fost redusă și imobilizată cu ajutorul a două atele vestibulare, fire circumdentare și fir continuu, recomandându-se suprimarea imobilizării după o lună. S-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită 62-65 zile de îngrijiri medicale și care pot data din data de (...) (f. 13 dosarul de urmărire penală).
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 8083/II/a/168/2010 întocmit de IML C. la data de (...) rezultă că imobilizarea fracturii s-a făcut în perioada (...)
- (...), că partea vătămată a fost examinată în data de (...), când a acuzat sensibilitate la nivelul ramurii mandibulare stângi la masticație. S-a concluzionat că G. G. a prezentat ca urmare a agresiunii din data de (...) leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au constat în
„Fractură dublă mandibulă, paramedian str. cu 3.1 și 3.2 în focar și de ram ascendent stg";, că leziunile s-au putut produce printr-o lovire activă cu corp dur
(posibil pumn) și că au necesitat 62-65 zile de îngrijiri medicale (la aprecierea numărului de zile de îngrijiri medicale luându-se în considerare tipul leziunilor și criteriile de apreciere a duratei îngrijirilor medicale la traumatizați), precum și că nu au pus în primejdie viața victimei și nu au determinat infirmitatea sau vreuna din celelalte consecințe prevăzute de art. 182 din Codul penal (f. 20-21 dosarul de urmărire penală).
Din suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. 8083/II/a/168/
2010 întocmit de IML C. la data de (...) rezultă că la stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de G. G. s-au avut în vedere tipul leziunilor, datele din documentele medicale referitoare la tratament și la evoluție, toate raportate la prevederile „. de orientare în acordarea timpului de îngrijiri medicale la traumatizați";. S-a precizat că vârsta pacientului nu poate constitui un criteriu pentru aprecierea timpului de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Numărul de zile de îngrijiri medicale acordate inițial - la eliberarea certificatului medico-legal - s-a stabilit pe baza criteriilor menționate anterior și poate fi reevaluat în funcție de evoluția cazului și al apariției complicațiilor. Datorită faptului că în prezentul caz nu au apărut complicații, timpul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost mai redus decât cel prevăzut în criteriile menționate anterior, respectiv de 62-65 zile în loc de 65-70 zile (f.26-27 dosarul de urmărire penală).
În raportul medico-legal nr.1/(...) întocmit de cabinetul expertului medico- legal Dr. Alin Căpîlnean se concluzionează că G. G. a suferit la data de (...) o singură leziune traumatică (fractură dublă de mandibulă), că leziunea a necesitat
48-50 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, că leziunea a fost produsă de o singură lovitură, că a fost urmare a unei lovituri de intensitate medie și că nu a determinat invaliditate, infirmitate, sluțire și nu a pus în primejdie viața victimei (f.66-70). Pentru a ajunge la aceste concluzii se precizează că în toate documentele medicale se face referire la o singură leziune, aspect care duce la concluzia că asupra victimei a acționat o singură lovitură și că intensitatea loviturii a fost mică deoarece la examenul obiectiv medico-legal efectuat la data de (...) nu au fost constatate urme de violență la nivelul feței. Pentru stabilirea numărului de îngrijiri medicale au fost luate în considerare durata de patru săptămâni a imobilizării, vârsta părții vătămate și evoluția favorabilă a cazului. Expertul și-a exprimat dezacordul cu privire la modalitatea de stabilire a numărului de zile de îngrijiri medicale în baza „. de orientare în acordarea timpului de îngrijiri medicale la traumatizați";, apreciind că datele din cuprinsul acestora sunt orientative, că fiecare caz evoluează în mod diferit și că respectivele criterii sunt depășite din punct de vedere al criteriului timp - știința medicală evoluând radical în ultimii 45 de ani.
Având în vedere modalitatea de stabilire a zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate de inculpat părții vătămate, respectiv tipul leziunilor, datele din documentele medicale referitoare la tratament și la evoluție, toate raportate la anumite criterii general valabile, respectiv la prevederile „. de orientare în acordarea timpului de îngrijiri medicale la traumatizați";, instanța va lua în considerare la reținerea numărului de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor părții vătămate concluziile rapoartelor judiciare de constare și de expertiză efectuate în cauză, pe care le apreciază a fi realizate în mod obiectiv și în baza unor criterii precis determinate, predictibile și general utilizate.
Astfel, luând în considerare numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor părții vătămate, așa cum au fost stabilite în cadrul rapoartelor judiciare de constare și de expertiză efectuate în cauză, respectiv de
62-65 zile, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 din Codul penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 din Codul penal, formulată de inculpatul P. A. V. prin apărătorul ales.
Din fișa de cazier judiciar și din celelalte înscrisuri în circumstanțiere depuse la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca având un comportament anti-social, că este perceput drept o persoană cu o calitate morală ireproșabilă, care a dezvoltat relații bazate pe onestitate, încredere și respect reciproc atât cu proprii angajați, cât și cu partenerii de afaceri. Pe plan familial, inculpatul este căsătorit de 13 ani, iar din această relație au rezultat doi copii minori, de creșterea și educarea cărora se ocupă îndeaproape împreună cu soția sa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA
CLUJ-NAPOCA și inculpatul P. A. V. solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
În rejudecarea cauzei, parchetul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, solicitând o pedeapsă mai aspră și o altă modalitate de executare a pedepsei, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea de comitere, urmările grave produse și atitudinea ulterioară a inculpatului.
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.b/1 Cod penal, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, având în vedere, pe de o parte, atitudinea provocatoare a părții vătămate prin gesturi obscene făcute, iar pe de altă parte, atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, conduita bună a inculpatului, înainte de comiterea faptei, în familie și societate și tranzacția încheiată cu partea vătămată.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
În raport de acestei criterii, nu se poate susține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valorile sociale apărate prin norma de incriminare.
Or, aplicarea în împrejurările arătate a mai multor lovituri cu pumnul în zona feței părții vătămate, în urma cărora aceasta a suferit o fractură dublă de mandibulă, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de
62 - 65 zile îngrijiri medicale aduc o atingere mare valorilor apărate de lege și nu se poate susține că prin conținutul concret al faptei este vădit lipsită de importanță.
În aceste condiții, este evident că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei amenzi administrative nu ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul pedepsei cât și în privința modalității de executare, aceasta fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
În mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, respectiv atitudinea bună a acestuia înainte de comiterea infracțiunii, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege.
Mai mult, inculpatul a depus o stăruință deosebită pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii și repararea pagubei pricinuite, așa cum rezultă și din tranzacția încheiată la data de 17 septembrie 2012 și depusă în recurs, atitudine care întărește justețea hotărârii instanței de fond în ce privește individualizarea pedepsei.
Pe de altă parte, în cauză nu se impune o reducere și mai accentuată a pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul, având în vedere aspectele arătate mai sus privind gradul de pericol social al faptei, modul de comitere și urmările grave produse.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursurile parchetului și inculpatului ca nefondate, obligându-l pe inculpat, conform art. 192 alin. 2 C., la 250 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul P. A. V. împotriva sentinței penale nr. 430 din 29 martie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: A. M..
GREFIER, L. C.
| ← Sentința penală nr. 89/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
