Decizia penală nr. 1247/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)**

DECIZIA PENALĂ NR.1247/R/2012 Ședința publică din 19 septembrie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : M. R.

JUDECĂTORI : C. I.

: A. D. L.

G. : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 188 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)**, privind pe inculpații B. N., C. V. "G.", T. C., L. C. zis "T.", C. I. M. zis "C.", V. A. R. zis "O.", B. N. C., C. F. zis "F. M.", C. M. zis "M.", C. P., H. C., G. A. A., C. V. zis "L. curva", G. M., I. D. G. trimiși în judecată astfel:

- inculpatul B. N. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.264 alin1 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal, art.264 alin.1

Cod penal, art. 289 alin.1 Cod penal, art.272 Cod penal, art. 288 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal (descrise la pct.II din rechizitoriu);

- inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal, art.240 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.189 alin.2 Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.20 Cod penal raportat la art.189 alin.1 și 2 teza a II-a Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal, art.180 alin.1 Cod penal, art.323 alin.1 Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.321 alin.1

Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a

Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a. Cod penal (descrise la pct.I, III, - V. din rechizitoriu);

- inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.2

Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.240 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.189 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (descrise la pct.I, II, IV din rechizitoriu);

- inculpatul L. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 240 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a. Cod penal și art.

189 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (descrise la pct.I din rechizitoriu);

- inculpatul C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 240 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art.189 alin.2 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (descrise la pct.I, VII și IV din rechizitoriu);

- inculpatul V. A. R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. 1 Cod penal și art. 323 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (descrise la pct.VI din rechizitoriu);

- inculpatul B. N. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. 1 Cod penal, art. 321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit a Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (descrise la pct.VI, VII, și VII din rechizitoriu);

- inculpatul C. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin.

1 Cod penal (descrisă la pct.VI din rechizitoriu);

- inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. 1 Cod penal, art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal combinat cu art.31 alin.2 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal descrise la pct.VI, XV și XIX din rechizitoriu;

- inculpatul C. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.264 alin.1 Cod penal, 264 alin.1 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal, art.263 alin.1

Cod penal cu referire la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000, art.246 Cod penal cu referire la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000, art.25 Cod penal raportat la art.288 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.288 alin.1 Cod penal, art.291

Cod penal, art.254 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, art.254 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (descrise la pct.IX, X, XI și XII din rechizitoriu);

- inculpatul H. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. 1 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.288 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.288 alin.1 Cod penal, art.291 Cod penal, art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (descrise la pct.XVI și XIX din rechizitoriu;

- inculpatul G. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. 1 Cod penal, art. 323 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (descrise la pct.VI din rechizitoriu);

- inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată (descrisă la pct.XIV din rechizitoriu);

- inculpatul G. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată (descrisă la pct.XIII din rechizitoriu);

- inculpatul I. D. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 321 alin. 1

Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal (descrisă la pct.IV din rechizitoriu).

La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru inculpatul B. N. avocat R. S. C. în substituirea apărătorului ales, avocat B. E. și apărător desemnat din oficiu, avocat I. M., pentru inculpatul C. M. zis "M." avocat I. B. în substituirea avocatului O. C. și apărător desemnat din oficiu, avocat H. B., inculpatul C. P. asistat de avocat I. B. în substituirea avocat F. C. și de apărător din oficiu, avocat I. M., inculpatul H. C. asistat de apărător ales avocat I. B. precum și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. I.a M., pentru inculpatul C. I. V. zis „Gurada"; apărător desemnat din oficiu, avocat A. I.a I., pentru inculpatul T. C. apărător desemnat din oficiu avocat Nuț C. T., pentru inculpatul L. C. „. T. apărător desemnat din oficiu avocat J. M. R., pentru inculpatul C. I. I. M. zis „C."; avocat D. D.-T. în substituirea apărătorului de semnat din oficiu, avocat F. A., pentru inculpatul V. A. A. R. zis „O."; se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. D. - C., pentru inculpatul B. I. N. C. avocat D. D.- T. în substituirea apărătorului de semnat din oficiu, avocat F. A., pentru inculpatul C. V. F. zis „F. M."; apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. I. - D., pentru inculpatul G. I. A. A. avocat I. B. în substituirea avocat F. C. și apărător din oficiu, avocat C. M., pentru inculpatul C. V. V. zis „L. C."; apărător desemnat din oficiu, avocat C. C., pentru inculpatul G. G. M. apărător desemnat din oficiu, avocat I. D., pentru inculpatul I. D. D. G. apărător desemnat din oficiu, avocat D. V. A., lipsă fiind inculpații B. N. N., C. M. M. zis „M.";, C. I V. „., T. C., L. C. zis "T.", C. I. M. zis "C.", V. A. R. zis „O.";, B. N. C., C. F. zis "F. M.", G. A. A., C. V. V. zis „L. C.";, G. M. și I. D. G. precum și părțile vătămate P. T., C. C. N. (fostă B.), S.C. F. C. S.R.L. V. de S. și părțile civile C. I., C. M., C. R. I. și C. C. M.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se pune în discuție cererea de amânare formulată în cauză de dna avocat în sensul că există o lipsă de procedură cu o parte civilă, iar una dintre părțile civile este decedată, cerere susținută și de către toți apărătorii inculpaților.

Apărătorul inculpaților H. C., C. P., G. A. A. și C. M., raportat la decesul unuia dintre numiții C. solicită amânarea judecății și efectuarea unei adrese la primărie.

Reprezentanta M.ui P. consideră că cererea de amânare nu este întemeiată, aspect sesizat și la termenul anterior, respectiv faptul că, în cauză temeiul juridic formal al judecății în recurs se regăsește în dispozițiile art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 300 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, din care rezultă că promovarea recursului se lasă la atitudinea procurorului și a părților interesate. În acest sens apreciază că părțile civile nu au niciun interes în cauză pentru declararea recursului și consideră că acestea au fost citate pentru a se asigura publicitatea cauzei. Sub aspect formal apreciază că citarea a fost făcută dincolo de dispozițiile textelor de lege menționate și date fiind mențiunile efectuate în procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare, chiar în condițiile decesului uneia dintre părțile vătămate, consideră că nu afectează judecarea procesului la acest termen, datorită implicațiilor procedurale ale incidentelor privind citarea.

De asemenea, apreciază cauza în stare de judecată, iar lipsa de procedură invocată ca fiind formală și fără consecințe juridice în judecarea recursului, sens în care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de amânare a judecății.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată în cauză, fiind vorba de partea vătămată P. T. și partea civilă C. I., având în vedere obiectul recursului, nefiind necesară prezența acestora și prin lipsa de procedură neîncălcându-se niciun drept procedural al vreunei părți, important fiind ca inculpații să fie citați, având în vedere că recursul îi privește exclusiv pe aceștia și revine asupra dispoziției de citare a părților civile.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea recursului declarat în cauză, cu consecința casării integrale a sentinței penale 188 din martie 2012 a T.ui M. și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății. În opinia sa, soluția instanței de fond este nelegală sub aspectul textelor de lege reținute de instanță ca temei al dispoziției de restituire a dosarului la P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș și sub aspectul interpretării efectuată de instanță în cauză.

Apreciază soluția ca fiind nelegală datorită asocierii în dispozitivul pronunțat și în minută a două texte de lege incompatibile sub aspectul soluțiilor procedurale pe care instanța le poate lua, respectiv art. 300 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, care se referă la refacerea actului de sesizare prin prisma unor neregularități și care pot fi înlăturate și prin acordarea unui termen, prin definiție ele vizând aspecte de natura erorilor materiale, greșelilor elementare care pot fi realizate de procurorul care a întocmit actul de sesizare într-un timp scurt sau într-un timp acordat corespunzător și art. 332 alin. 2 Cod procedură penală. Redarea temeiului legal evocat apreciază că este o eroare materială în dispozitivul sentinței, iar art. 330 alin. 2 Cod procedură penală se referă la refacerea urmăririi penale în condițiile încălcărilor de natura nulităților, care nu pot fi reparate, deoarece țin de determinarea cadrului procesual al acțiunii penale exercitat.

A., consideră că soluția instanței este vădit nelegală, iar modalitatea de soluționare a incidentului procesual are o interpretare greșită, bazată pe înțelegerea diferită, față de cea a legiuitorului, a noțiunii de refacere a actului de sesizare și a urmăririi penale.

Verificând actele efectuate de procuror și cazurile de incompatibilitate, consideră că nu există incompatibilitatea reținută de către prima instanță în adoptarea soluției atacate, nefiind vorba, în fapt și de iure de o refacere în sensul art. 49 alin. 4 Cod procedură penală, iar textul de lege nu poate fi extins în alte ipoteze decât cele stabilite de legiuitor. S. că prin sentința atacată nu s-a dispus refacerea urmăririi penale, iar actul de sesizare a fost refăcut, în temeiul art. 300 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, de același procuror în condițiile impuse de instanță.

Cu privire la nemulțumirile subiective ale unor persoane legate de noul cadrul al acțiunii penale determinat de procuror, arată că acesta nu generează nulitatea sau refacerea urmăririi penale, iar aserțiunile instanței se bazează de fapt pe o interpretare absolut greșită a textelor de lege și cu o asociere nepotrivită a unor dispoziții care nu permit restituirea, pentru că, cauzele pentru care se poate dispune o astfel de soluție sunt strict precizate de textul de lege și nu se regăsesc în speță. Consideră că așa-zisele încălcări ale drepturilor la apărare ale inculpaților sunt sofisme, pentru că se referă la norme care sunt prelevate de sancțiunea nulității relative și solicită instanței admiterea recursului.

Apărătorul inculpatului B. N., avocat R. S. C. în substituirea apărătorului ales, avocat B. E. solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 188 pronunțată la data de (...), considerând că aceasta este temeinică și legală.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală raportat la prevederile art. 332 alin. 2. Cod procedură penală, solicită instanței de control să dispună refacerea urmării penale și a actului de sesizare a instanței.

Apărătoarea din oficiu pentru inculpatul C. V. V. zis „L. C.";, avocat C. C., solicită în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea recursului declarat, ca nefondat și menținerea dispozițiilor primei instanței. Apreciază că în mod corect în baza art. 333 Cod procedură penală instanța de fond s-a desesizat și a dispus refacerea urmăririi penale, reținând dispozițiile ce vizează asistarea inculpaților de apărător și, implicit încălcarea dreptului la apărare. În acest sens, consideră că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților întrucât cererile formulate de aceștia prin apărător și prin care solicită să fie prezenți la toate actele de urmărire penală ce se vor întocmi în dosar, nu au fost soluționate prin rezoluții motivate.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului C. I. V. zis „Gurada";, avocat A. I.a I., solicită respingerea recursului declarat de către P. și achiesează aprecierii că instanța de fond în mod corect a dispus cu privire la refacerea urmăririi penale, având în vedere încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, în contextul în care respectivul act de sesizare a fost refăcut fără citarea acestora. Cu onorariu din FMJ.

Apărătorul inculpaților C. M. zis "M.", C. P., G. I. A. A. și H. C., avocat I. B., susține concluziile scrise depuse anterior pronunțării soluției recurate din data de 06 aprilie 2012.

Învederează că pe parcursul urmăririi penale a formulat numeroase memorii prin care a solicitat procurorului administrarea probelor în apărare, iar ulterior restituirii, s-au administrat probe de către procuror și s-au extins învinuirile aduse, respectiv s-a efectuat urmărirea penală fără ca inculpații să fie citați.

Solicită sancționarea atitudinii procurorului, care a refăcut urmărirea penală, după dezinvestirea instanței, cu precizarea că nu se poate susține existența unei nulități relative în condițiile în care toate memoriile formulate prin care s-a solicitat probațiune, confruntări, schimbări de calificare juridică, nu au fost luate în considerare. De asemenea, consideră că același procuror era incompatibil să efectueze urmărire penală și că, chiar dacă art. 333 Cod procedură penală a fost abrogat, acesta poate fi acoperit de art. 332 Cod procedură penală.

Apărătorul din oficiu pentru inculpatul T. C., avocat Nuț C. T., solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii ca legale și temeinice.

Raportat la critica de nelegalitate a dispozitivului hotărârii având în vedere că s-a reținut atât art. 300 cât și art. 332 Cod procedură penală, opinează ca fiind firească reținerea ambelor articole de lege evidențiate prin prisma faptului că în primul ciclu procesual instanța a trimis cauza pentru refacerea actului de sesizare în baza art. 300 Cod procedură penală, dar s-a refăcut urmărirea penală, iar în al doilea ciclu procesual s-a solicitat refacerea urmăririi penale, instanța aplicând și disp. art. 332 Cod procedură penală. Având în vedere aspectele expuse consideră că dispozitivul hotărârii atacate este legal.

Consideră că sunt aplicabile prevederile art. 49 alin. 4 Cod procedură penală referitoare la incompatibilitatea procurorului întrucât procurorul a refăcut urmărirea penală, deși nu mai există posibilitatea legală de a o completa și chiar dacă temeiul restituirii a fost art. 300 Cod procedură penală, iar contrar susținerilor P. că s-au efectuat doar alte acte de urmărire penală și s-au administrat alte probe, rezultatul acestora a fost schimbarea semnificativă a cadrului procesual și a încadrărilor juridice. În aceste condiții, inițial au fost trimiși în judecată un număr de 20 de inculpați, iar ulterior, după refacerea urmăririi penale, 15 inculpați, astfel că, în opinia sa, sunt aplicabile prevederile art. 49 alin. 4 Cod procedură penală, cu privire la incompatibilitatea procurorului.

Mai arată că, deși nu s-a făcut referire de către procuror, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.197 alin. 4 Cod procedură penală, deoarece chiar dacă au solicitat prin nenumărate cereri să fie prezenți la efectuarea actelor de urmărire penală, la audierea coinculpaților și a martorilor, nu s-a dat curs acestora. Raportat la numărul mare de acte de procedură efectuate în al doilea ciclu procesual instanța de fond în mod corect a considerat că vătămarea este atât de gravă încât nu poate fi înlăturată decât prin refacerea urmăririi penale, reținând în drept art. 197 alin. 4 Cod procedură penală.

Având în vedere aspectele evidențiate consideră că soluția este una legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat.

Apărătoarea din oficiu pentru inculpatul L. C. „. T., avocat J. M. R., solicită respingerea recursului declarat de către P., ca fiind nefondat și menținerea în totalitate a sentinței, ca temeinică și legală. Consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit că se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, având în vedere că procurorul de caz a procedat la refacerea urmăririi penale, cu încălcarea incompatibilității prevăzută de articolul 49 alineatul 4 Cod procedură penală.

Apreciază că în mod corect s-a impus restituirea cauzei în vedere refacerii urmăririi penale datorită faptului că, deși au fost formulate cereri în probațiune, procurorul nu s-a pronunțat în niciun fel asupra lor, aspect care atrage nulitatea prevăzută de articolul 197 alineatul 4 Cod procedură penală. De asemenea, mai arată că s-a avut în vedere că actele de urmărire penală efectuate în lipsa apărătorului ales și fără notificarea acestuia, în ciuda unei cereri expres formulată în acest sens, încalcă prevederile articolului 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, ceea ce presupune o apărare efectivă în raport cu fiecare act de urmărire penală.

Pentru considerentele expuse apreciază că recursul P. este nefondat și sentința atacată este legală, temeinică și bine motivată. Cu onorariu din FMJ.

Apărătoarea din oficiu pentru inculpații C. I. I. M. zis „C."; și B. I. N. C., avocat substituent D. D.-T., solicită respingerea ca nefondat a recursului P., cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, arătând că prin soluția adoptată instanța de fond a dat eficiență principiilor legalității procesului penal și al respectării dreptului la apărare al inculpaților. A., consideră că dreptul la apărare al inculpaților nu a fost respectat, întrucât, în urma restituirii dosarului de către instanță pentru refacerea urmăririi, procurorul era dator să notifice apărătorii aleși, așa cum aceștia au solicitat în prima fază procesuală, prin adresele înregistrate. Deși dispozițiile de procedură nu prevăd obligativitatea asigurării prezenței apărătorului la ascultarea celorlalți coinculpați, atât timp cât procurorul nu a respins cererile formulate de apărătorii acestora, apreciază că avea obligația de a-i notifica cu privire la efectuarea actelor.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. I. arată că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la cererea în probațiune formulată de acesta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

De asemenea, reiterează incompatibilitatea procurorului anterior evocată de către colegii săi. Cu onorariu din FMJ.

Apărătoarea din oficiu pentru inculpatul C. V. F. zis „F. M.";, avocat G. I. - D., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de către instanța de fond, considerând că aceasta a observat că procurorul nu s-a pronunțat asupra unor probe propuse de către inculpați, precum și că s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil pentru faptul că în urma cererilor formulate nu au fost citați la efectuarea actelor de urmărire penală. De asemenea, se declară de acord motivul invocat ce vizează incompatibilitatea procurorului și, respectiv încălcarea prevederilor articolului 49 alineat 4 Cod procedură penală, cu onorariu FMJ.

Apărătoarea din oficiu pentru inculpatul V. A. A. R. zis „O.";, avocat D. D. -

C., solicită respingerea recursului declarat de P. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale recurate, apreciind că în mod corect s-a reținut încălcarea incompatibilității prevăzută de articolul 49 alineat 4 Cod procedură penală și că s-a adus atingere dreptului părților de a propune probe, precum și garanțiilor procesuale ale apărătorului privind dreptul de a fi notificat și asista la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.

Apărătoarea din oficiu pentru inculpatul G. G. M., avocat I. D., solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 188 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș și menținerea acesteia ca legală și temeinică. Apreciază că incompatibilitatea procurorului prevăzută de art. 49 alineat 4 Cod procedură penală operează în cauză prin raportare la împrejurarea că după restituirea cauzei la P. acesta a refăcut urmărire penală, nerespectând prevederile art. 171 și 172 Cod procedură penală în condițiile în care nu a asigurat prezența apărătorilor inculpaților, care au solicitat să fie anunțați și prezenți la fiecare act de urmărire penală. De asemenea, arată că în mod corect instanța a reținut și faptul că cererile în probațiune legal formulate de către unii dintre inculpați cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu au fost soluționate, aspect ce atrage nulitatea prevăzută de articolul 197 alineat 4 Cod procedură penală. Cu onorariu din FMJ.

Apărătorul din oficiu pentru inculpatul I. D. D. G., avocat D. V. A., solicită, în baza art. 38515 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respingerea recursului formulat ca fiind nefondat, constatând că sentința primei instanțe ca temeinică și legală, în cauză fiind necesară refacerea urmării penale conform dispozițiilor pronunțate.

Inculpatul C. P., având ultimul cuvânt, solicit respingerea recursului promovat de P., menținerea soluției date de Tribunalul Maramureș pentru refacerea materialului de urmărire penală și stabilirea adevărului.

Inculpatul H. C., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.188 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...)**, a fost în temeiul art. 300 alin.1 și 2, art.330 alin.2 Cod procedură penală, restituie dosarul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru refacerea urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului B. N. pentru infracțiunea prev. de art.261 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art.254 Cod penal; încetarea urmăririi penale față de inculpatul C. V. zis „. pentru infracțiunea prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal (pct.XII din rechizitoriu); neînceperea urmăririi penale față de inculpatul H. C. pentru infracțiunea prev. de art.254 alin.1 Cod penal, respectiv scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracțiunile prev. de art.25

Cod penal raportat la art.291 Cod penal, respectiv art.246 Cod penal și art.248

Cod penal, și neînceperea urmăririi penale față de H. C. pentru infracțiunea prev. de art.264 alin.1 Cod penal: neînceperea urmăririi penale față de inculpatul C. P., pentru infracțiunile prev. de art.254 alin.1 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.292 Cod penal și respectiv art.250 Cod penal; încetarea urmăririi penale față de învinuitul C. F. zis „M.anul"; pentru infracțiunea prev. de art.193 alin.1

Cod penal (pct.XX din rechizitoriu); scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G. M. pentru infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal ((pct.XIII din rechizitoriu); neînceperea urmăririi penale față de învinuiții G. I. zis „Cunta"; și CRĂCANĂ DINU OLIMPIU pentru infracțiunea prevăzută de art.255 Cod penal și scoaterea acestora de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.323 Cod penal; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. M. pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 Cod penal (pct.X din rechizitoriu) și aplicarea față de acesta a unei amenzi administrative constând în amendă în sumă de 500 lei și obligarea la cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei; încetarea urmăririi penale față de învinuiții C. V. „., T. C. și I. G., pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (pct.IV din rechizitoriu); neînceperea urmăririi penale față de învinuiții I. D. G. și C. I. M., pentru infracțiunile prevăzute de art.189 alin.1 și 2

Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal și respectiv art.180 alin.1 Cod penal (pct.V din rechizitoriu); scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C. F. zis

„M.anul";, VÂRVA G. A. și A. V. A., pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1

Cod penal (pct.VII din rechizitoriu) și respectiv art.321 alin.1 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal (pct.V. din rechizitoriu); disjungerea cauzei în privința învinuitului G. A. A. (privitor la infracțiunea prev. de art.208 - 209 Cod penal, comisă de acesta și alte persoane la (...) în municipiul C. N.) și declinarea în favoarea P. de pe lângă J. C. N. cu referire la dosarul nr.7919/P/2008 al P. de pe lângă J. C. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L. D. L., pentru infracțiunea prev. de art.219 Cod penal și respectiv neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art.264 alin.1 Cod penal; disjungerea cauzei față de numiții Ș. G. M. și Z. D. -. cercetați pentru infracțiunile prev. de art.249 Cod penal combinat cu art.13 din OUG nr.43/2002

și art.289 Cod penal, continuarea urmăririi penale impunându-se a fi realizată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș; disjungerea cauzei față de învinuitul M. M. și continuarea urmăririi penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș față de acesta pentru comiterea infracțiunii prev. de art.264 Cod penal; neînceperea urmăririi penale față de B. N. C. și A. V. A., ambii pentru infracțiunea prev. de art.321 alin.1 Cod penal; neînceperea urmăririi penale față de numitul G. G. pentru infracțiunea prev. de art.264 alin.1 Cod penal (pct.XVII din rechizitoriu); scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C. M. zis „M.";, C. V. Zis „L. Curvă";, ambii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 Cod penal raportat la art.192 Cod penal (pct.XV. și XIX din rechizitoriu); C. V. și T. D. zis „Mitrici";, ambii pentru infracțiune prev, de art.292 Cod penal (pct.XV. și XIX din rechizitoriu); scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: C. V. și T. D. zis

„Mitrici";, ambii pentru infracțiunea prevăzută de art.264 alin.1 Cod penal și obligarea fiecăruia dintre aceștia la plata a câte unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 70 lei; încetarea urmăririi penale față de învinuiții B. N. C., C. V. zis „. și C. I. M. zis „C."; pentru infracțiunile prev. de art.180 și art.217 Cod penal (pct.VII din rechizitoriu).

La data de (...), inculpații C. P. și G. A. A., prin apărător, au formulat cerere de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întemeiată pe prev.art.171, art.300, al.1 și 2 și art.322, al.2, Cod procedură penală invocând motive de nulitate absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare.

În motivare, s-a reținut că în cauză operează incompatibilitatea procurorului prev. de art.49, al.4, C., întrucât, în circumstanțele concrete ale cauzei, deși dosarul a fost restituit la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanței, acesta nu s-a limitat strict la înlăturarea neregularităților din actul de sesizare, ci a procedat în mod efectiv la administrarea suplimentară de probațiune, a dispus în mod concret începerea urmăririi penale pentru noi infracțiuni, a luat suplimente de declarații de la învinuiți, a procedat la noi prezentări de material de urmărire penală, ceea ce atrage fără echivoc incompatibilitatea prev. de art.49, al.4, C., constituind o refacere a urmăririi penale survenită ulterior restituirii dosarului de către instanță.

S-a mai invocat nulitatea urmăririi penale derivând din nerespectarea flagrantă a dreptului la apărare, întrucât, urmare restituirii dosarului de către instanță, din moment ce procurorul a refăcut acte de urmărire penală, era dator să notifice apărătorul ales, așa cum acesta solicitase încă din prima fază procesuală prin adresele înregistrate la (...), (...) și (...), în vederea participării directe, nemijlocite, la administrarea tuturor actelor de urmărire penală, ce urmează a se realiza în constituirea fondului probațional.

Apărătorul inculpaților a arătat că în contextul expres al învederării efective a opțiunii neechivoce de participare la actele de urmărire penală - opțiune exprimată atât în primul ciclu procesual, cât și în cel d-al doilea, cu ocazia prezentării de material, când, practic, a aflat de refacerea/completarea urmăririi penale - ignorarea de către procuror a obligației de a asigura respectarea dreptului conferit de prev. art.172 C. atrage nulitatea absolută a urmăririi penale ori o nulitate relativă ce nu poate fi acoperită decât prin refacerea acelor acte de urmărire penală ce s-au desfășurat fără prezența ori notificarea sa.

O cerere similară a formulat și inculpatul H. C. la data de (...), care a arătat că prezenta cauză a fost restituită procurorului pentru motive de nulitate, iar, după restituire, a fost repartizată aceluiași procuror ce a redactat primul act de sesizare a instanței și care a procedat la efectuarea de noi acte de urmărire penală și la sesizarea, din nou, a instanței, astfel că în cauză operează, iarăși, nulități absolute care impun restituirea cauzei în vedere refacerii urmăririi penale și a sesizării instanței, întrucât sunt incidente prev. art.49, al.4, C.

S-a argumentat că situațiile de incompatibilitate constituie excepții de la regula funcționării generice, de aceea ele sunt expre prevăzute de lege și sunt de strictă interpretare, astfel că, sub acest aspect, este evident că prevederile art.49, al.4 se încadrează în textele de referință privind nulitățile, generând nulitatea absolută prev. de art.197, al.2, C., privind necompetența funcțională.

Inculpatul H. C. a mai invocat nulitatea urmăririi penale, în temeiul aceluiași text, art.197, al.2, C.pr.civ., prin îngrădirea dreptului său la apărare atât în timpul urmăririi penale inițiale, cât și la refacerea acesteia.

Acesta a arătat că prin memoriul depus la data de (...) a solicitat, printre altele, administrarea de probe în apărare în prezența apărătorului ales, iar pentru ignorarea acestei cereri a formulat, la (...), cerere de recuzare a procurorului.

După restituirea cauzei de către instanță, a solicitat din nou administrarea unor probe și participarea apărătorului, cum ceruse și la debutul cercetărilor penale, la actele de urmărire penală efectuate după restituire, dar procurorul a efectuat acte de urmărire penală fără notificarea apărării, acte ce i-au lezat astfel dreptul la apărare și la exercitarea efectivă a acestuia, motiv de nulitate absolută potrivit doctrinei și practicii judiciare.

Având de soluționat cererile de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, întemeiate pe prev. art.332, al.2, cu referire la disp. art.171, art.300, al.1 și 2, C., instanța a verificat, în primul rând, în ce măsură incompatibilitatea prev. de art.49, al.4, C., este incidentă în cauza de față, caracterizată sub acest aspect prin aceea că, deși restituirea cauzei la unitatea de parchet s-a întemeiat pe prevederile art.300, al.2, C.pr.pen și s-a făcut pentru neregularitatea actului de sesizare, procurorul, același care a efectuat prima sesizare a instanței, excedând dispozițiilor instanței, a procedat și la o refacere efectivă a urmăririi penale.

O asemenea situație nu este reglementată distinct sub aspectul incompatibilității procurorului pentru că, o atare abordare practică nu se regăsește în cursul firesc, legiferat, al procesului penal.

Indiferent dacă refacerea urmăririi penale s-a efectuat din dispoziția instanței ori excedând acestei dispoziții, cât timp aceasta a avut loc după restituirea cauzei de către instanță, incompatibilitatea prev. de art.49, al.4, C. operează față de persoana care efectuează aceste noi acte de urmărire penală, această concluzie derivând din aceea că, după prima sesizare a instanței, refacerea urmăririi penale nu poate, legal, avea loc decât în condițiile art.332 C.

și, prin urmare, rațiunile instituirii incompatibilității prev. de art.49, al.4, C. rămân valabile indiferent de caracterul legal ori nelegal al refacerii urmăririi penale.

Din considerentele sentinței penale nr.461/(...) pot fi anticipate și motive de nulitate a urmăririi penale, care ar fi putut atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întemeiată pe prev. art.332, al.2, C. - dar, cât timp restituirea cauzei la procuror a fost întemeiată doar pe prev. art.300, al.2, C., procurorul era dator să se rezume la regularizarea actului de sesizare al instanței.

În măsura în care însuși procurorul aprecia că se impune refacerea urmăririi penale, avea posibilitatea să ceară acest lucru înainte de desesizarea instanței ori să atace sub acest aspect hotărârea de desesizare.

Cum aceste aspecte nu s-au invocat, refacerea urmăririi penale după desesizarea instanței în condițiile art.300, al.2, C., chiar dacă s-a realizat în afara cadrului procesual legal, nu poate înlătura incompatibilitatea instituită prin disp. art.49, al.4, C.. A admite contrariul ar însemna a accepta posibilități de eludare a dispozițiilor legale privind incompatibilitățile și, în cele din urmă, a celor privind nulitățile absolute.

Un alt aspect care a fost supus discuțiilor contradictorii și pe care instanța este datoare să îl clarifice este acela de a stabili în ce măsură, după restituirea cauzei la procuror operată prin dispozițiile sentinței penale nr.461/(...), s-a procedat la refacerea efectivă a urmăririi penale.

Din analiza comparativă a rechizitoriului emis la data de 14 iunie 2011

(filele 1 - 66, vol.I), cu cel emis la 30 iulie 2010 (filele 182 și urm., vol.I) și a ceea ce s-a dorit a fi proces - verbal de îndreptare a erorilor materiale și a omisiunilor vădite din actul de inculpare încheiat la (...), act care a confirmat neregularitatea primului act de sesizare al instanței (f.149 - 163, vol.I) rezultă fără echivoc că în intervalul (...), data desesizării instanței, și (...), data noii sesizări a instanței, au fost efectuate noi acte de urmărire penală și că s-a procedat din proprie inițiativă

și fără mandatul instanței la refacerea urmăririi penale.

A., procurorul nu s-a limitat la recalificarea juridică a unor fapte (vol.10 C, fila 117), ci a procedat la începerea urmăririi penale pentru alte infracțiuni decât cele avute în vedere, inițial, prin primul rechizitoriu, față de învinuitul C. V., prin rezoluția din (...) (f.148, vol.10 C), față de învinuitul C. V., prin rezoluția din (...)

(f.168, vol.10 C), față de învinuiții B. N. C., C. V., C. I. M., V. G. A. și A. V. A., prin rezoluția din (...) (f.220, vol.10 C).

Tot noi acte de urmărire penală sunt și declarațiile luate învinuiților T. C. la data de (...) (f.5, vol.10 C), învinuitului C. V. la data de (...) (f.12, vol.10 C), învinuitului C. F. la data de (...) (f.21, vol.10 C) și la data de (...) (f.22, vol.10 C), etc., fiind lipsite de relevanță, sub aspectul garanțiilor procesuale, susținerile reprezentantului M.ui P. că acestea sunt doar completări de declarații, nu au un caracter amplu și se înscriu în contextul general al nerecunoașterii, în general, de către inculpați a faptelor ori în cel al prevalării de dreptul la tăcere.

Dovada intrinsecă a faptului că s-a procedat la o refacere a urmăririi penale, deși restituirea cauzei la procuror era limitată la neregularitatea actului de sesizare a instanței, este faptul că în primul ciclu procesual au fost trimiși în judecată nu număr de 20 inculpați, iar în cel de-al doilea doar 15 inculpați, ceea ce denotă nu numai o redirecționare a urmăririi penale, ci și măsuri procesuale suplimentare fapt care, în final, a condus la necesitatea, asumată de către procuror, a unor noi prezentări ale materialului de urmărire penală (f.7, 34, 49,

53, vol.10 C).

În fine, instanța a apreciat că restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale se impune, în temeiul art.332, al.2, C., pentru nerespectarea, în ambele cicluri procesuale, a dispozițiilor privitoare la prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, așa cum aceste dispoziții, cuprinse în prev. art.197, al.1-4, C., sunt întregite prin aplicarea prev. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Deși s-a susținut de către reprezentantul M.ui P. că faptul de a nu notifica un apărător ales cu privire la luarea de declarații celorlalți inculpați n-ar constitui o încălcare a dreptului la apărare, pentru că acele suplimente de declarații nu sunt relevante în raport cu gradul de vinovăție inițial stabilit,

instanța reține că aceste nulități - relative, e drept - nu pot fi îndreptate decât prin refacerea urmăririi penale.

I nstanța a avut în vedere și a pus în discuție dacă, din perspectiva prev. art.172 C., apărătorii care nu au fost notificați conform solicitării lor exprese și prevederilor imperative ale art.172, al.1, C., mai pot invoca în fața instanței nulitatea actului efectuat fără notificarea lor, cât timp nu au înțeles să uzeze de dreptul conferit de prev. art.172, al.6, C. cu referire la prev. art.275 C., însă apărătorul inculpatului H. C. a relevat că prin cererea de recuzare a procurorului P. O. H., cerere respinsă de procurorul ierarhic superior, s-a plâns de întreaga modalitate în care a fost efectuată urmărirea penală.

În acest context, instanța a reținut că prin memoriul formulat la data de

(...) (f.131 - 134, vol.1 B) inculpatul H. C., prin apărătorul său ales, a solicitat administrarea unor probe, respectiv: reaudierea inculpaților C. V. și H. C. în raport de nenumăratele inconsecvențe în declarații, reveniri, afirmații contradictorii ale inculpatului C. V., audierea inculpatului F. C. cu privire la împrejurările rezultate din convorbirile telefonice interceptate de la filele 6-8, 19-

20, 20-24, 25-28, audierea și reaudierea inculpatului C. V., în raport de declarațiile contradictorii aflate la dosar, identificarea și audierea femeii neidentificare cu care inculpatul C. M. a purtat convorbirile telefonice din data de (...), precum și cu privire la autorii altor convorbiri indicate în mod expres, reaudierea lui T. D. și a lui B. Ana M. în raport de înscrisurile de la filele 42-43 și

44-47, audierea agenților constatatori G. I. și C., care au fost prezenți la constatarea faptei din (...), audierea avocatului N. în legătură cu împrejurările angajării și a dării declarațiilor din dosarul nr.1266/P/2008 ce nu au legătură cu secretul profesional, audierea medicilor în raport de recoltarea probelor și discuțiile purtate acolo, reaudierea paznicului Tămîian C., identificarea și audierea, inclusiv confruntarea dacă va fi nevoie, a persoanei numită S., de la S., în legătură cu explicațiile date de inculpatul C. și cu actul eliberat, iar prin cererea, adresată la data de (...), a solicitat reaudierea martorului Ț. I. referitor la declarațiile, ulterioare, de retractare a primelor declarații, și care nu se mai regăsesc la dosar.

I nstanța a avut în vedere că apărătorul inculpatului G. A., a solicitat procurorului la data de (...) (f.117, vol.1 B) și la data de (...) (f.118, vol.1 B) să fie notificat cu privire la toate actele de urmărire penală ce se vor efectua în cauză, dat fiind faptul că inculpatul G. A. era plecat din țară, după cum, același avocat, în calitate de apărător ales al inculpatului C. P., a solicitat, de asemenea, să fie notificat în timp util cu privire la toate actele de urmărire penală ce se vor efectua în dosar (f.119, vol.1 B).

Potrivit dispozițiilor procedurale ce reglementează urmărirea penală, aprecierea oportunității și pertinenței administrării probelor este la latitudinea organului de urmărire penală, ca regulă generală ce este subordonată principiului aflării adevărului.

În acest cadru general, este recunoscut și consfințit, însă, dreptul părților de a propune probe și de a cere administrarea lor în tot cursul procesului penal

(art.67 C.), inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (art.252

C.).

Conform art.67, al.3 C., admiterea sau respingerea cererii în probațiune se face motivat, iar conform art.67, al.2, cererea pentru administrarea unor probe nu poate fi respinsă dacă proba este concludentă și utilă.

În același sens, conform art.252, al.1, C., dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată și dispune prin ordonanță admiterea sau respingerea lor.

Raportat la aceste prevederi legale, instanța a reținut că, deși au fost formulate astfel de cereri în probațiune, atât în primul ciclu procesual, cât și în cel de-al doilea, procurorul nu s-a pronunțat în niciun fel asupra lor, respectiv nici nu le-a admis, nici nu le-a respins motivat, prin rezoluție ori ordonanță.

I nstanța a reținut în acest context că cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de (...), inculpatul C. I. M. a solicitat să fie confruntat cu partea vătămată P. T. (f.59, vol.10 C), inculpatul B. N., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din (...) a reiterat cererea de a se efectua verificări în condica de predare - primire a lucrătorilor de la P. orașului V. cu referire la dosarul 4., respectiv de audiere a martorului P. V., fost procuror șef al parchetului de pe lângă J. V. de S. (f.648 - 650, vol.10 b), inculpatul C. P., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din (...) a solicitat readministrarea probelor cu privire la care apărătorul său ales nu a fost notificat

(f.642, vol.X B, f.206, vol.X C), o cerere similară fiind formulată și de către inculpatul G. A. - A. (f.645, vol.10 B și fila 197, vol.10 C).

Dispozițiile procedurale referitoare la dreptul la apărare nu prevăd obligativitatea asigurării prezenței apărătorului inculpatului la ascultarea celorlalți coinculpați, dar cât timp o asemenea cererea a fost formulată în mod expres și ea nu a fost respinsă motivat, procurorul avea obligația notificării apărătorului inculpatului G. A. - A. cu privire la luarea de declarații ori suplimente de declarații coinculpatului C. F., aceasta cu atât mai mult cu cât singura probă a vinovăției inculpatului G. A. - A. sub aspectul infracțiunii prev. de art.279 C. o constituie declarația inculpatului C. F. coroborată cu interceptările convorbirilor telefonice (f.19-26 din rechizitoriu).

Nulitatea actului de urmărire penală efectuat în lipsa apărătorului și fără notificarea acestuia - în ciuda unei cereri expres formulate în acest sens - chiar dacă nu constituie o nulitate absolută, trebuie privită prin prisma mai largă a dreptului la un proces echitabil, statuat prin prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ceea ce presupune dreptul la o apărare efectivă, calificată, în raport cu fiecare act de urmărire penală, care, fie și indirect, se constituie în material probator incriminator și la adresa altor persoane decât cele cu care are legătură în mod direct.

Pentru toate aceste considerente, reținând în primul rând că, deși restituirea cauzei la procuror s-a dispus doar pentru neregularitatea actului de sesizare, procurorul, excedând dispozițiilor instanței, a procedat la refacerea urmăririi penale, cu încălcarea incompatibilității prev. de art.49, al.4, C., instanța va dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în baza art.332, al.2,C., urmând ca la refacerea urmăririi penale să se respecte incompatibilitatea prev. de art.49, al.4, C. și, totodată, garanțiile procesuale referitoare la drepturile prev. de art.172 C., vizând dreptul apărătorului de a fi notificat și de a asista la efectuare oricărui act de urmărire penală, precum și cele referitoare la dreptul părților de a propune probe și a cere administrarea lor

(art.67 C.) ori a inculpatului de a formula cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală noi cereri în probațiune (art.252, C.), admiterea ori respingerea acestora, în funcție de oportunitatea acestora, urmând a se face motivat.

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale se impune cât timp astfel de cereri în probațiune au fost formulate în timpul urmăririi penale, iar procurorul nu s-a pronunțat în niciun fel asupra lor, ceea ce atrage nulitatea relativă prev. de art.197, al.4, C., nulitate ce nu poate fi însă acoperită prin refacerea actului în fața instanței, conform art.197, al.5, C., pentru că administrarea unor astfel de probe, pentru prima dată în fața instanței, este nepermisă de competența și mijloacele procedurale puse la dispoziția instanței și însăși aprecierea oportunității lor în această fază a procesului penal, înainte chiar de începerea cercetării judecătorești, ar obliga instanța să se antepronunțe asupra fondului cauzei.

Prin urmare, în baza art.330, al.2 și 300, al.1 și 2 C., se impune refacerea urmăririi penale, implicit a actului de sesizare a instanței, în concordanță cu considerentele mai sus expuse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat faptul că, în mod greșit s-a dispus restituirea cauzei la procuror invocându-se două temeiuri legale cel prevăzut de art.300 alin.2 C.p.p., vizând exclusiv refacerea actului de sesizare și cel prevăzut de 330 alin.2 C.p.p. pentru refacerea urmăririi penale. Argumentele invocate în considerentele hotărârii atacate nu pot fi avute în vedere raportat la dispozițiile legale și la situația concretă din dosar. A., nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.49 alin.4 C.p.p. referitoare la incompatibilitatea procurorului de a reface urmărirea penală atâta vreme cât prin hotărârea pronunțată în dosarul nr.(...) a T.ui M., s-a restituit cauza la procuror în vederea refacerii actului de sesizare în temeiul art.300 alin.2

C.p.p. și nu a refacerii urmăririi penale, fiind deci vorba de instituții diferite. Cu privire la caracterul ilegal al probelor obținute ca urmare a refacerii urmăririi penale se solicită a se observa ca acestea atrag doar nulități relative și pot fi înlăturate de către instanța de judecată ca urmare a efectuării cercetării judecătorești după cum s-a statuat și în jurisprudența Înaltei Curți de C. și

Justiție( decizia nr.13/(...)).

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.461/(...) a T.ui M. s-a dispus, în baza art.300 alin.2

C.p.p. restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare întrucât s-a constatat că la data de (...) s-a pus în discuție regularitatea actului de sesizare a instanței după care la data de (...) s-a întocmit un proces verbal de către procuror prin care s-au îndreptat anumite erori materiale și omisiuni vădite, făcându-se mențiuni în acest sens și în dispozitivul rechizitoriului.

Cu toate că s-a precizat în hotărârea de dezinvestire temeiul este prev. de art.300 alin.2 C.p.p. și s-a dispus restituirea cauzei la P. în vederea refacerii actului de sesizare.

Potrivit art.49 alin.4 C.p.p. persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanță.

Apreciem că, în cazul în care restituirea s-a întemeiat pe dispozițiile art.300 alin.2 C.p.p. nu ne aflăm în prezența incompatibilității mai sus expuse, fiind evident că procurorul care a efectuat urmărirea penală poate să refacă rechizitoriul cu atât mai mult cu cât, în situația din speța de față, procurorul de caz constatase după trimiterea în judecată a inculpaților și finalizarea urmăririi penale că se impune rectificarea actului de sesizare a instanței, înlăturarea unor omisiuni vădite și îndreptarea unor erori materiale.

Cu toate acestea însă, procurorul de caz nu s-a limitat doar la refacerea actului în sine cu corecturile de rigoare ci, prin activitatea sa ulterioară restituirii cauzei a refăcut o mare parte din actele de urmărire penală, a dispus schimbări ale încadrărilor juridice și netrimiteri în judecată.

În aceste condiții, apreciem că, procurorul în fapt a întocmit și alte acte procedurale decât cele care se impuneau a fi efectuate, depășind astfel limitele dispuse de instanță prin sentința de restituire a cauzei.

Chiar dacă nu ne aflăm în situația premisă prevăzută de art.49 alin.4

C.p.p. toate aceste neconcordanțe conduc la încălcarea unor principii fundamentale care guvernează procesul penal și în primul rând a dreptului la apărare a inculpatului și a principiului egalității armelor.

Încălcarea limitelor cadrului procesual stabilit de către instanță, precum și nerespectarea dreptului la apărare a inculpaților prin faptul că s-a omis de către procuror notificarea apărătorilor inculpaților de a participa la efectuarea unor acte procedurale deși acesta își exprimase anterior în mod expres dorința de a fi anunțat potrivit ar.172 C.p.p. conduc la concluzia necesității refacerii urmăririi penale. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, după cum observă și prima instanță, procurorul nu s-a limitat la recalificarea juridică a unor fapte (vol.10 C, fila 117), ci a procedat la începerea urmăririi penale pentru alte infracțiuni decât cele avute în vedere, inițial, prin primul rechizitoriu, față de învinuitul C. V., prin rezoluția din (...) (f.148, vol.10 C), față de învinuitul C. V., prin rezoluția din (...) (f.168, vol.10 C), față de învinuiții B. N. C., C. V., C. I. M., V. G. A. și A. V. A., prin rezoluția din (...) (f.220, vol.10 C).

Tot noi acte de urmărire penală sunt și declarațiile luate învinuiților T. C. la data de (...) (f.5, vol.10 C), învinuitului C. V. la data de (...) (f.12, vol.10 C), învinuitului C. F. la data de (...) (f.21, vol.10 C) și la data de (...) (f.22, vol.10 C), etc.

Apoi, un alt aspect deosebit de important este acela că inițial au fost trimiși în judecată 20 de inculpați iar ulterior doar 15 inculpați, ceea ce denotă, după cum argumentează și prima instanță, nu numai o redirecționare a urmăriri penale ci și măsuri procesuale suplimentare.

Conchizând, apreciem că în cauză se impune refacerea urmăriri penale în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpaților și a principiilor fundamentale care guvernează procesul penal.

Hotărârea atacată este însă criticabilă sub aspectul reținerii a două temeiuri de drept diferite care la rândul lor reglementează instituții de drept diferite.

Apreciem, că raportat la argumentele expuse la sus, la erorile sesizate a căror îndreptare nu poate fi realizată decât prin refacerea urmăririi penale, se impune restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în baza art.

332 alin.2 C.p.p., fiind îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul declarat și va casa în parte hotărârea atacată doar sub aspectul greșitei indicări a temeiului legal de restituire a cauzei la P.

Rejudecând, va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 300 alin. 1 și 2 și art.

330 alin. 2 C., menținând dispoziția de restituire a dosarului la P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin.

2 C.

În baza art. 189 C. va dispune avansarea din FMJ a următoarelor sume cu titlu de onorariu avocațial :

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. I. M.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. C. M.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. H. B.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. I. M.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. I. I.a M.;

- suma de 400 lei în favoarea av. A. I.a I.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. D. C.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. V. A.;

- suma de 400 lei în favoarea av. C. C.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. I.;

- suma de 400 lei în favoarea av. Nuț C. T.;

- suma de 400 lei în favoarea av. J. M. R.;

- suma de 400 lei în favoarea av. G. I. D.;

- suma de 400 lei în favoarea av. F. A.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. D. T..

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 188/(...) a T.ui M., pe care o casează în parte, doar sub aspectul greșitei indicări a temeiului legal de restituire a cauzei la P.

Rejudecând, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 300 alin. 1 și 2 și art. 330 alin. 2 C., menținând dispoziția de restituire a dosarului la P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin.

2 C.

În baza art. 189 C. dispune avansarea din FMJ a următoarelor sume cu titlu de onorariu avocațial :

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. I. M.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. C. M.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. H. B.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. I. M.;

- suma de 200 lei onorariu parțial în favoarea av. I. I.a M.;

- suma de 400 lei în favoarea av. A. I.a I.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. D. C.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. V. A.;

- suma de 400 lei în favoarea av. C. C.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. I.;

- suma de 400 lei în favoarea av. Nuț C. T.;

- suma de 400 lei în favoarea av. J. M. R.;

- suma de 400 lei în favoarea av. G. I. D.;

- suma de 400 lei în favoarea av. F. A.;

- suma de 400 lei în favoarea av. D. D. T..

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. C. I. A. D. L.

G. L. A. S.

Red.M.T./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond.E. C.

← Decizia penală nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1398/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 110/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 742/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 96/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1398/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 246/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 448/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1033/2012, Curtea de Apel Cluj