Decizia penală nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR.1248/R/2012

Ședința publică din 19 septembrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R.

JUDECĂTORI : C. I.

: A. D. L.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr.446 din 04 aprilie 2012 a Judecătoriei C. N., inculpatul L. C. A. fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 alin 1 Cod penal și portul toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul L. C. A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se procedează la verificarea identității inculpatului L. C. A., căruia i se aduce la cunoștință obiectul cauzei deduse judecății.

Inculpatul declară că a înțeles motivele de recurs ale parchetului și își menține declarațiile din fața instanței de fond.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M.ui P. susține recursul așa cum a fost declarat și pentru motivele arătate. Consideră că în limitele circumstanțelor reale ale faptelor reținute corect de instanță și în baza articolului 3201 Cod procedură penală s-a făcut o netemeinică individualizare prin reținerea articolului 74 litera a din Codul penal în favoarea inculpatului. O. că buna conduită a inculpatului nu a fost relevată în sensul dorit de legiuitor în speța de față, motiv pentru care solicită casarea parțială a soluției doar în ceea ce privește înlăturarea textului de lege sus-menționat, precum și aplicarea pedepsei principale alternative a închisorii în limitele reduse cu o treime, cu suspendarea condiționată a acesteia conform art.

81 din Codul penal.

Inculpatul L. C. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului P.

și menținerea hotărârii primei instanțe și a pedepsei aplicate de aceasta, cu precizarea că nu dorește majorarea cuantumului amenzii și nici aplicarea pedepsei cu închisoarea.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 446 din 04 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 11 punctul 2 litera b) Codul de procedură penală raportat la art. 10, alin. 1 litera h) din Codul de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul L. C. A., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...), în C.-N., județul C., posesor al C.I. seria KX, nr. 7., CNP 1., cu domiciliul în C.-N., str. M., nr. 42-44, ap. 34, județul C., cu antecedente penale, cetățenie română, studii 12 clase, fără loc de muncă, căsătorit, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal față de partea vătămată P. I., născut la data de (...), posesor al CI seria KX, nr. 6., domiciliat în C.-N., str. Poet Gr. A. nr. 51, ap. 25, județul C..

În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 3201

Codul de procedură penală, a art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal raportat la art.

76 alin. 1 lit. e teza a II-a din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului

L. C. A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de portul toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În temeiul art. 81 și art. 82 alin. 2 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an și în temeiul art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și ale art. 631 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii.

În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b și al art. 192 alin. 4 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului și pe partea vătămată P. I. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis la data de (...), în dosarul penal nr. 6137/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului L. C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 din Codul penal și de portul toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.

61/1991, în condițiile art. 33 lit. a din Codul penal.

În fapt, s-a reținut că în data de (...), în jurul orelor1400, învinuitul L. C. A. a ajuns la volanul autoturismului personal marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare (...) în zona garajelor situate între străzile Bucegi și M. nr. 42-44 din C.-N., moment în care a observat că trecerea era blocată de autoutilitara marca Citroen Jumper cu numărul de înmatriculare (...), care descărca marfă în beneficiul SC Levandis SRL.

Fiindu-i blocată calea de acces la garaj, învinuitul a început să claxoneze insistent, motiv pentru care partea vătămată P. I. care descărca marfă împreună cu martorii R. A., N. C. și C. V., i-a solicitat să înceteze, spunându-i că va muta autovehiculul pentru a-i permite trecerea. Drept răspuns, învinuitul a înjurat-o pe partea vătămată, care l-a apostrofat pentru atitudinea sa, fără însă a-l înjura.

Pe fondul unei stări de nervozitate, învinuitul a coborât din autoturism, a deschis portbagajul, din care a luat un topor având coada de lemn de aproximativ

60 cm și lama metalică de aproximativ 20 cm, cu care s-a îndreptat spre partea vătămată spunându-i „No lasă că îți arăt eu ție";. Partea vătămată s-a retras, astfel că învinuitul a ajuns lângă autoutilitară, a lovit de 2 ori cu toporul în oglinda laterală stânga, pe care a rupt-o. Partea vătămată a deplasat autovehiculul, astfel că învinuitul și-a continuat deplasarea cu autoturismul până în fața imobilului unde locuiește și, ulterior a urcat în locuință.

Sosiți la fața locului, polițiștii l-au identificat pe învinuit, care a refuzat orice cooperare, inclusiv semnarea procesului verbal de constatare. S. învinuitului a predat organelor de poliție toporul folosit de învinuit pentru a amenința partea vătămată și pentru a distruge autoutilitara de marfă.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare (f.6), plângerile și declarațiile părții vătămate (f.7-12), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f.15-19), procesul verbal de constatare (f.20-21), procesul verbal de identificare (f.22), dovada de ridicare a toporului (f.23), declarațiile martorilor (f.25-27, 28-30, 31-32), declarațiile învinuitului (f.33, 35-

36, 38), cazierul judiciar (f.40), precum și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.41).

În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (f.6) că recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora. La dosar au fost depuse un înscris încheiat între partea vătămată prin avocat și inculpat, în care se arată că a intervenit împăcarea între cele două părți cu privire la litigiul penal aflat pe rolul instanței de judecată (f.12) și o declarație notarială dată de partea vătămată P. I. prin care confirmă înțelegerea scrisă depusă la dosarul penal la termenul de judecată din data de (...), încheiată între inculpat și reprezentantul convențional al părții vătămate și prin care solicită încetarea procesului penal pentru infracțiunea de amenințare (f.14-15).

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de (...), inculpatul L. C. A. se întorcea de la o petrecere la grătar, la volanul autoturismului personal marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare (...). A. în apropierea domiciliului, a observat că trecerea este blocată de o autoutilitară din care mai multe persoane descărcau marfă. A atenționat sonor - claxonând - persoanele respective pentru a elibera calea de acces spre parcare, însă datorită faptului că nu au răspuns solicitărilor sale, inculpatul s-a enervat și a început să înjure partea vătămată P. I.

Partea vătămată i-a cerut socoteală inculpatului cu privire la motivul pentru care este înjurat, situație care a sporit gradul de nervozitate a lui L. C. A., mai ales în condițiile în care partea vătămată era însoțită de alți trei colegi. Percepând ca un refuz de a muta autoutilitara, inculpatul a coborât din autovehicul, a luat din portbagaj din cutia pentru grătare un topor și s-a îndreptat spre zona în care se afla partea vătămată, respectiv spre portiera față a autoutilitarei. Acolo a aplicat două lovituri cu toporul asupra oglinzii retrovizoare, care au dus la căderea acesteia.

După cele întâmplate, partea vătămată a mutat autoutilitara, făcând loc vehiculului condus de inculpat, care a parcat mașina și a urcat în locuința proprie. Partea vătămată a urmărit scara în care a intrat inculpatul pentru a putea indica lucrătorilor de poliție care au fost anunțați cu privire la cele întâmplate.

Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au întocmit un proces verbal cu cele constatate și cu cele declarate de către cei implicați în eveniment (f.20). A., din declarațiile numiților P. I., R. A. C., N. C. și C. V. a fost stabilit că în timp ce descărcau autoutilitara, printre garaje a venit un autoturism marca Renault Clio de culoare galbenă, al cărui conducător auto a început să claxoneze, iar în momentul în care conducătorul autoutilitarei a coborât și i-a spus că a înțeles că vrea să treacă și că va muta mașina, inculpatul a început să îl înjure. Cele două părți au avut un schimb de replici în urma cărora conducătorul autoturismului galben a coborât, a luat din portbagaj un topor cu care a tăiat oglinda stânga a autoutilitarei, după care și-a continuat deplasarea.

În urma audierii soției inculpatului, aceasta a declarat că L. C. A. nu a putut trece de autoutilitara din care se descărcau fructe și legume, fapt pentru care a claxonat, dar cei care descărcau i-au adus injurii, motiv pentru care a coborât, a luat toporul din mașină și a tăiat oglinda retrovizoare a autoutilitarei.

Fiind audiat, inculpatul a precizat modul în care s-au derulat evenimentele, respectiv că pe fondul schimbului de replici cu partea vătămată - care i-ar fi adus injurii , s-a deplasat la portbagajul mașinii de unde a scos un topor cu care i-a tăiat oglinda stânga, după care a parcat autoturismul, deplasându-se spre domiciliu.

În declarațiile date în faza de urmărire penală , partea vătămată a precizat că nu a existat vreun schimb de replici între el și inculpat, că doar inculpatul l-ar fi înjurat și că l-ar fi amenințat inclusiv cu moartea. Declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu declarațiile date de către inculpat sau de către martorii audiați în cauză în aceeași zi, după producerea evenimentelor, doar martorul C. V. - în declarația dată în (...) - precizează că inculpatul i-ar fi spus părții vătămate „No lasă că îți arăt eu ție";, cu toate că în prima declarație dată în data de (...) nu face vreo afirmație de acest gen.

În faza de urmărire penală, inculpatul nu recunoaște că l-ar fi amenințat verbal în vreun fel pe P. I., însă în faza de judecată a declarat că recunoaște în integralitate faptele și că regretă săvârșirea acestora.

Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile inculpatului în care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor se coroborează (în mare) cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor și cu informațiile cuprinse în procesele verbale întocmite în cauză.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constatat că în drept:

Fapta inculpatului L. C. A., care în data de 27 iunie 2011 nemulțumit că drumul public era blocat de autoutilitara condusă de partea vătămată, din care era descărcată marfă, a coborât din autoturismul său și s-a îndreptat către P. I. având în mână un topor și spunându-i acestuia „No lasă că îți arăt eu ție";, după care a lovit cu toporul oglinda laterală stânga a autovehiculului, pe care a rupt-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzută de art.

193 alin. 1 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului L. C. A. s-a concretizat în acțiunea de se apropia având asupra sa un topor de zona în care se afla partea vătămată, căreia i-a spus „No las că îți arăt eu ție";, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă crearea unei stări de temere cu privire la integritatea fizică a părții vătămate.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.

Fapta inculpatului L. C. A., care în data de 27 iunie 2011 nemulțumit că drumul public era blocat de autoutilitara condusă de partea vătămată, din care era descărcată marfă, a coborât din autoturismul său, a luat un topor din portbagajul mașinii și s-a îndreptat către P. I., după care a lovit cu toporul oglinda laterală stânga a autovehiculului, pe care a rupt-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de portul toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului L.

C. A. s-a concretizat în acțiunea de a lua un topor din portbagajul autovehiculului, de a se apropia de zona în care se afla partea vătămată și de a aplica două lovituri cu arma asupra oglinzii retrovizoare stânga, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă crearea unei stări de temere cu privire la integritatea fizică a părții vătămate, dar și tulburarea ordinii și a liniștii publice.

Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții doar cu privire infracțiunea de portul toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.

61/1991, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârșirea acesteia.

Răspunderea penală este mijlocul prin care societatea reacționează față de persoanele care încalcă ordinea de drept penal și derivă din săvârșirea unei infracțiuni. Cu toate acestea, există situații, stări, împrejurări ulterioare săvârșirii infracțiunilor care conduc la concluzia că tragerea la răspundere penală a infractorului nu mai este posibilă sau nu mai poate avea loc. Aceste stări, situații sau împrejurări care conduc la neaplicarea pedepsei infractorului, recunoscute de legiuitor și reglementate prin instituții distincte sunt cauze care înlătură răspunderea penală. Una dintre cauzele generale care înlătură răspunderea penală este reprezentată de împăcarea părților.

În literatura juridică s-a subliniat că „împăcarea părților înseamnă înțelegerea intervenită între persoana vătămată și infractor de a pune capăt conflictului născut din săvârșirea infracțiunii, înlăturând astfel consecințele sale penale și civile și de a împiedica astfel punerea în mișcare a acțiunii penale sau, dacă procesul penal a început, a-l face să înceteze"; (V. Dongoroz și colab., Explicații teoretice ale Codului penal român, Ed. Academiei, B.ești, 1969, vol. II, p. 393).

Împăcarea părților fiind un act juridic bilateral, pentru realizarea lui este necesar să existe voința ambilor subiecți ai raportului juridic penal.

În conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) Codul penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

În consecință, instanța de fond, în temeiul art. 11 punctul 2 litera b) Codul de procedură penală raportat la art. 10, alin. 1 litera h) din Codul de procedură penală, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul L. C. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin.

1 din Codul penal față de partea vătămată P. I.

În vederea unei juste individualizări ju diciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de port a toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda), modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident la persoana infractorului, la împrejurările comiterii faptei și la circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de port a toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 2 luni închisoare și 1 an 4 luni închisoare sau amenda.

Analizând motivul care a stat la baza săvârșirii faptei (nemulțumirea față de modul în care partea vătămată a reacționat la atenționările adresate de către inculpat cu privire la întârzierea mutării autoutilitarei) și modalitatea de comitere a faptei (prin scoaterea unui topor din portbagaj și aplicarea a două lovituri cu acesta în oglinda retrovizoare stânga), rezultă o disproporție mai mult decât evidentă între stimulul extern și modalitatea de reacție a inculpatului la acesta, situație în care instanța s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în noile limite aplicabile în prezenta cauză.

Analizând starea de fapt așa cum a fost reținută de instanță, s-a considerat că în cauză nu poate fi reținută pentru inculpat starea de provocare drept circumstanță atenuantă legală, întrucât din niciun mijloc de probă nu rezultă că fapta de agresiune/folosire a toporului a fost săvârșite sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții declanșată de vreun act provocator al părții vătămate. A., modul în care partea vătămată a răspuns la atenționările sonore ale inculpatului nu a fost de natură să conducă la o puternică tulburare sau emoție pentru inculpat și nici să justifice reacția disproporționată a acestuia în condițiile în care a avut la îndemână alte mijloace de a-l atenționa pe P. I., inclusiv să manifeste mai multă răbdare.

La stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond a reținut, în temeiul art. 74 lit.a din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita bună a lui L. C. A. înainte de săvârșirea faptei, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, respectiv că după anul 1992 nu a mai fost cercetat pentru comiterea vreunei fapte penale și nu este cunoscut drept o persoană care să fi creat probleme.

Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța de fond a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul art. 76 lit. e teza a II-a din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.

În continuare, reținând că fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea lui L. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de port a toporului fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.

61/1991 la o pedeapsă de 500 lei amendă penală, apreciindu-se că aplicarea unei sancțiuni în acest cuantum este în măsură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ a legii penale prevăzut de art.52 Cod penal.

Având în vedere conștientizarea de către L. C. A. a gravității faptei comise, regretul exprimat pentru comportamentul adoptat, faptul că derularea procesului penal a constituit o lecție de viață pentru acesta, dar și demersurile efectuate de împăcare cu partea vătămată instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și, constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de art. 81 lit. a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 500 lei amendă penală aplicată inculpatului L. C. A. pe durata termenului de încercare de 1 an.

În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și ale art. 631 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii.

Împotriva acestei hotărâri, P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului de către prima instanță și aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 C.pen. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 3201 Codul de procedură penală. S-a arătat în esență în motivarea recursului că, raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei, pedeapsa aplicată nu este de natură a conduce la reeducarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât amenda aplicată a fost suspendată condiționat.

Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este fondat.

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator judicios administrat în cursul urmăririi penale, la care s-a adăugat poziția de recunoaștere a faptelor de către inculpat, care s-a prevalat de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen.

Procedând la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a făcut însă o greșită aplicare a prev. art. 72 Cod penal și a reținut în mod greșit în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă facultativă prev. de art. 74 lit.a Cod penal, aspecte sub care criticile aduse de parchet sunt fondate. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin aplicarea succesivă a disp. art. 320/1 C.pr.pen. și a prev. art. 63 alin. 3 teza a II-a, art. 74 lit. a C.pen și art. 76 lit. f teza I Cod penal, instanța de fond a aplicat și o pedeapsă nelegală, în alte limite decât cele prev. de lege.

Chiar dacă în rechizitoriu s-a reținut în mod greșit că inculpatul posedă antecedente penale (respectiv o măsură educativă din perioada minoratului, sancțiune care nu atrage nici un fel de interdicții sau decăderi de genul recidivei sau pluralității intermediare) este limpede că raportat și la gravitatea prezentei fapte (situate la limita infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal) nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante. Atitudinea ulterioară de regret și cooperare a inculpatului poate fi însă valorificată în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prin alegerea sancțiunii alternative a amenzii penale față de sancțiunea închisorii propusă de către parchet și apreciată de către instanță ca fiind mult prea severă prin prisma tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.

În același timp însă, pentru ca pedeapsa aplicată să își atingă efectiv scopul sancționator, Curtea apreciază că nu se justifică suspendarea condiționată a acesteia, în acest caz aceasta fiind lipsită de orice caracter punitiv.

Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 446 din 04 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N., pe care o va casa cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante, cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului L. C. A. și a modalității de executare a acesteia.

Rejudecând, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal, în temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 3201 Codul de procedură penală, rap.la art.63 alin.3 C.pen. va dispune condamnarea inculpatului L. C. A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei.

Se va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.63/1 C.pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 446 din 04 aprilie 2012 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante, cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului L. C. A. și a modalității de executare a acesteia și rejudecând:

În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art.

3201 Codul de procedură penală, rap.la art.63 alin.3 C.pen. condamnă pe inculpatul L. C. A., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...), în C.-N., județul C., posesor al C.I. seria KX, nr. 7., CNP 1., cu domiciliul în C.-N., str. M., nr. 42-44, ap. 34, județul C., cu antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei.

Atenționează pe inculpat asupra disp.art.63/1 C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. C. I. A. D. L.

L. A. S.

GREFIER

Red.A.D.L./(...).

Dact. H.C./4 ex. Jud.fond. A. M..

← Decizia penală nr. 337/2012, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 313/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj