Încheierea penală nr. 313/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 313/R/2012

Ședința publică din data de 24 februarie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : I.A C. M. C. V.

GREFIER : T. GRIND.

Ministerul Public - P. de pe lângă Î. Curtea de A. C. - DIICOT - S. T. C. reprezentat prin P. :

L.TINA CRĂCIUNESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. C. I. împotriva încheierii penale nr. 19 din 21 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av. P. D. G. din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul P. C. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului P. C. I., av. P. E., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.

Apărătorul inculpatului P. C. I. arată că a fost angajată de fratele inculpatului.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.

Apărătorul inculpatului P. C. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, apreciind că aceasta este netemeinică, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite temeiurile solicitate de lege. A., în ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. constată că prima condiție a acestor dispoziții referitoare la cuantumul pedepsei este îndeplinită, aceasta fiind mai mare de 4 ani închisoare, însă apreciază că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție referitoare la pericolul pentru ordinea publică. În acest sens învederează instanței că față de inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale la începutul anului 2011, iar până la data formulării propunerii de arestare preventivă nu s-a considerat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care în opinia sa nu există dovezi care să ateste pericolul pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar reprezenta pentru ordinea publică.

De asemenea, consideră că în cauză nu sunt întrunite nici dispozițiile art. 148 lit. a C.pr.pen., nefiind dovedit că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Învederează instanței că inculpatul a fost citat la sediul cabinetului avocatului ales, care a fost angajată de fratele inculpatului, întrucât acesta este plecat din țară și nu s-a putut lua legătura cu el, neexistând probe că are cunoștință de dosar. Mai mult, inculpatul a fost arestat în anul 2011, însă nu se cunoaște în prezent dacă este încă încarcerat.

R. la incidența temeiului prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., respectiv că inculpatul a dat un telefon unui martor, solicită a se avea în vedere că, chiar dacă această împrejurare este reală la acel moment nu s-a luat față de inculpat măsura arestului preventiv.

Reprezentanta P.ui solicită respingerea ca nefondat a recursului, întrucât instanța de fond prin hotărârea atacată a dispus în mod legal și temeinic arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, aceasta apreciind că actele de urmărire penală furnizează indicii temeinice de săvârșire a două infracțiuni și că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a, b și f C.pr.pen. Inculpatul are cunoștință despre faptul că este urmărit penal, întrucât urmărirea penală s-a dispus față de acesta și ceilalți inculpați din dosar, ce au fost deja condamnați, fiind citat și cu mandat de aducere.

În ceea ce privește incidența art. 148 lit. b C.pr.pen. solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului în raport de martorul G. E., pe care l-a contactat să-și modifice declarația în sensul favorabil situației sale. De asemenea, solicită a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

148 lit. f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar în raport de gravitatea și conținutul concret al faptelor, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Învederează instanței că personal a asistat la audierea părții vătămate S. M. în raport de inculpatul Gal A. și că poate preciza că a asistat la audierea unei persoane extrem de traumatizate urmare a faptei inculpatului.

C U R T E A

Pdeliberând reține că prin încheierea penală nr.19 din 21.02.212 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D. - S. T. C. și, în consecință în temeiul art. 1491 C.pr.pen., rap. la art. 143, art. 148 lit. a, b și f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. C.-I. pe o durată de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cursul anului 2009, inculpatul P. C. I. a cunoscut-o pe partea vătămată S.

M. M., la acea dată în vârstă de 16 ani. La scurt timp partea vătămată a devenit prietena inculpatului P. C. I. A. a convins-o să plece de la familia ei și să se mute împreună într-un apartament din C.-N.. Prin intermediul inculpatului P. N. zis Gopo, inculpatul P. C. I. 1-a cunoscut pe inculpatul G. A. F. Inculpatul G. A. F. a oferit găzduire inculpatului P. C. I. și părții vătămate minore. La scurt timp după ce aceștia s-au instalat în apartamentul inculpatului G. A. F., inculpatul P. C. I. a început să o abuzeze pe partea vătămată supunând-o unor violențe fizice și de limbaj, lovind-o chiar și fără motiv, în prezența inculpatului G. A. F. și a altor persoane. A. a împiedicat-o pe partea vătămată să urmeze în continuare cursurile școlii la care era elevă, a rupt-o de prieteni și de familia ei, iar din cursul lunii octombrie 2009, i-a luat cheile de la apartament și telefonul pentru ca partea vătămată să nu mai poată părăsi locuința inculpatului G. A. F. decât cu acordul său și să nu mai poată apela pe nimeni. A. când inculpatul P. C. I. era plecat, inculpatul G. A. F. o supraveghea pe partea vătămată. Frecvent inculpatul P. N. vizita apartamentul unde partea vătămată era găzduită, fiind practic nelipsit de acolo.

Din declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor R. R. R., G. E., ale inculpaților O. T., G. A. F., rezultă că, după ce inculpatul P. C. I. a sechestrat-o pe partea vătămată în locuința inculpatului G. A. F., acesta a obligat-o să practice prostituția în beneficiul său, găsindu-i în acest scop diverși clienți. În activitatea de exploatare a prostituției a fost implicat și taximetristul „Puiu";, care o transporta pe partea vătămată de la locuința inculpatului G. A. F. la diverse hoteluri sau apartamente unde partea vătămată întreținerea relații sexuale cu clienții, tarifele fiind negociate în prealabil la telefon de către inculpatul P. C. I. De asemenea, inculpatul o plasa pe partea vătămată S. M. M. inculpatului G. A. F. în contul chiriei pe care trebuia să o achite acestuia, a obligat-o de asemenea să întrețină relații sexuale cu martorul G. E. și alți bărbați din cercul său.

Din declarațiile persoanelor care aveau acces în locuința inculpatului G. A. F., rezultă că inculpatul P. C. I. era deosebit de violent cu partea vătămată S. M. M. lovind-o cu sălbăticie chiar în prezența altor persoane. P. vătămată arată că datorită violențelor la care a fost supusă și mai ales datorită amenințărilor cu moartea pe care inculpatul P. C. I. le profera la adresa surorii mai mici a părții vătămate, ajungând chiar să-i spună acesteia că îi va viola sora (la acea dată de vârstă preșcolară), nu a reușit să se opună inculpatului atunci când acesta i-a cerut să se prostitueze în folosul său. în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 și ianuarie 2010, partea vătămată a fost exploatată sexual de către inculpatul P. C. I. în R.

În același interval de timp inculpatul a racolat-o pe numita G. E. la acea dată elevă în ultimul an și a inițiat și cu aceasta o relație.

În cursul lunii noiembrie 2009, partea vătămată S. M. M. a rămas însărcinată. Inculpatul P. C. I. i-a aplicat acesteia lovituri pentru a determina pierderea sarcinii, întrucât nu avea banii necesari pentru a achita contravaloarea unei intervenții în acest scop. În cele din urmă inculpatul P. C. I. a dus-o pe partea vătămată la un medic care a intervenit asupra sarcinii. La începutul lunii decembrie 2009, partea vătămată a reușit să fugă din apartamentul unde era găzduită, însă a fost observată de un prieten al inculpatului P. C. I., acesta a dus-o din nou în apartamentul inculpatului G. A. F., a bătut-o pentru că a fugit și a amenințat-o că dacă va mai fugi de la el va trimite niște prieteni să o violeze pe sora părții vătămate, la acea dată în vârstă de 7 ani.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că la scurt timp după ce s-au mutat împreună, inculpatul P. C. I. a început să o plaseze pe partea vătămată mai multor bărbați, în vederea întreținerii de relații sexuale, în schimbul unor sume de bani. M. arată că inculpatul P. C. I. beneficia de ajutorul unui taximetrist neidentificat, „Puiu";, care aducea clienți sau o ducea pe partea vătămată la hoteluri, banii obținuți din relațiile sexuale pe care partea vătămată le întreținea erau încasați în întregime de către inculpatul P. C. I. Din banii obținuți din exploatarea părții vătămate minore, inculpatul P. C. I. îi plătea inculpatului G. A. F. cheltuielile de întreținere și cumpăra alimentele. De asemenea, inculpatul P. C. I. a plasat-o pe partea vătămată inculpatului G. A. F., acesta întreținând relații sexuale cu ea.

În aceeași perioadă, inculpatul P. C. I. a cunoscut-o pe G. E. zisă Eli la acea dată în vârstă de 18 ani. A. a inițiat o relație cu G. E., pe care de asemenea a dus-o de mai multe ori la apartamentul inculpatului G. A. F. Inculpatul P. C. I. a plasat-o pe partea vătămată S. M. M. și martorului G. E. - fratele numitei G. E. în vederea întreținerii de relații sexuale. Martorul G. E. arată că sora lui, G. E., inculpatul G. A. F. și inculpatul P. C. I. nu lucrau nicăieri, însă inculpatul P. C. I. îi dădea, atât lui cât și surorii sale, mici sume de bani. Din probele administrate rezultă că în acea perioadă, singurele venituri obținute de către inculpatul P. I. C. proveneau din exploatarea sexuală a părții vătămate S. M. M. De asemenea martorul R. R. R. arată că locuința inculpatului G. A. F. „. un adevărat bordel";.

În cursul lunii decembrie 2009, inculpatul P. C. I. i-a prezentat-o părții vătămate pe o presupusă verișoară „A."; identificată ulterior în persoana numitei C. V. (vol.II f. 76). „A."; i-a relatat părții vătămate că lucrează în S. la un hotel în calitate de cameristă și câștigă 1000 euro pe lună, chiar și mai mult. Aceasta i-a propus părții vătămate să se deplaseze împreună cu inculpatul P. C. I. în S. pentru a se angaja amândoi la hotelul la care lucrează și ea, pentru a-și face un viitor. P. vătămată a arătat că inculpatul P. C. I. s-a arătat interesat de ofertă, el fiind cel care lua hotărâri și în privința ei. Din verificările efectuate de către organele de poliție s-a stabilit că numita C. V. nu avea legături de rudenie cu inculpatul P. C. I., ci practica prostituția într-un bar din localitatea T. de la R. - S. În realitate inculpatul P. C. I. intenționa de la bun început să o transporte pe partea vătămată în S. în vederea exploatării prin practicarea prostituției în localul unde lucra numita C. V. și i-a cerut acesteia să o inducă în eroare pe partea vătămată .

Inculpatul P. C. I. a obligat-o pe partea vătămată să-și contacteze părinții pentru a le obține acordul notarial necesar pentru scoaterea ei din

țară. Martora Oprea E. - mama părții vătămate, arată că în cursul lunii ianuarie 2010 fiica ei a căutat-o în mod insistent și i-a cerut să își dea consimțământul notarial, iar după ce a refuzat-o nu a mai aflat nimic de fiica ei până la data de (...) când aceasta a sunat-o din S.

Față de refuzul părinților părții vătămate de a-i întocmi acesteia acordul notarial, inculpatul P. C. I. a apelat la inculpatul P. N. pentru a procura o carte de identitate falsificată pentru partea vătămată, având modificat anul nașterii, atât la rubrica privind data nașterii cât și la CNP, din 1992 în 1990. Inculpatul P. C. I. l-a chemat și pe inculpatul P. N. în S., urmând să o exploateze împreună pe partea vătămată.

P. vătămată S. M. M. arată că în cursul lunii ianuarie 2010 inculpatul P. N. a forțat-o să întrețină cu el relații sexuale orale deși ea s-a opus. Aceasta a arătat că inculpatul P. C. I. a lăsat-o singură cu inculpatul, care cu forța a dus-o la baie și a obligat-o să întrețină relații sexuale orale. D. întoarcerea inculpatului P. C. I., acesta și inculpatul P. N. au avut o discuție într-o altă cameră, după care inculpatul P. C. I. a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele pe partea vătămată, a luat grătarul metalic de la aragaz și a obligat-o să se lase cu genunchi pe el fără să se sprijine în mâini, iar când grătarul de la aragaz s-a îndoit, a obligat-o să se lovească în cap cu acesta, pentru a-1 dezdoi.

Cu ajutorul cărții de identitate falsificate, în data de (...) inculpatul P. C. I. a transportat-o pe partea vătămată S. M. M. în S., fiind însoțiți de către G. E. C. două tinere au fost cazate în apartamentul numitei C. V., iar ulterior plasate în localul „HEY"; din T. de la R. în vederea practicării prostituției. P. vătămată arată că atât ea cât și G. E. încasau până la 200 euro pe noapte din activitatea de prostituție. D. o săptămână de la sosirea în S., inculpatul P. N. s-a deplasat și el acolo cazându-se în aceeași locuință. Din momentul sosirii inculpatului în S., inculpatul P. C. I. a obligat-o pe partea vătămată să împartă camera cu inculpatul P. N., să doarmă în același pat cu acesta, să îi dea o parte din banii încasați din prostituție și să întrețină relații sexuale cu acesta. P. vătămată s-a prostituat în acest fel în folosul inculpatului P. C. I. și al inculpatului P. N. timp de 3 luni, fiind transportată în fiecare seară la club de către un șofer angajat de către patronul spaniol. În timp ce se prostitua în club, partea vătămată era supravegheată de C. V. aceasta plasându-i clienți și negociind cu ei, iar dimineața tot susnumita îi comunica inculpatului P. C. I. câți bani a încasat partea vătămată. Inculpatul P. C. I. lua toți banii iar o parte din ei îi dădea inculpatului P. N. P. vătămată arată că G. E. dormea în aceeași cameră cu inculpatul P. C. I. și se gospodărea cu el, dându-i acestuia jumătate din banii obținuți din prostituție.

Într-una din zile, partea vătămată i-a auzit pe inculpații P. C. I. și P.

N. discutând despre sumele de bani încasate de partea vătămată, fiind nemulțumiți de cuantumul acestora. Cei doi au luat în considerare posibilitatea de a o duce pe partea vătămată în O. la vitrine, unde s-ar fi câștigat sume mai mari de bani din prostituție. P. vătămată arată că după circa 3 luni de la sosirea în S., C. V. i-a propus să o scape de inculpatul P. C. I. și în cele din urmă a ajutat-o să fugă de la acesta. Pe durata celor trei luni inculpații P. C. I. și P. N. i-au interzis părții vătămate să își sune familia. Părinții părții vătămate nici nu au știut că aceasta a fost dusă în străinătate, ea reușind să-și contacteze mama doar după ce a fugit de la cei doi cu ajutorul numitei C. V.

P. vătămată S. M. M. a fost repatriată prin intermediul A. intrând într-un program de consiliere psihologică.

Din raportul psihologic întocmit de D. C. rezultă că partea vătămată a prezentat tablou clinic ce satisface criteriile pentru tulburarea de stres post-traumatic 309.81. Evenimentele traumatice sunt retrăite persistent prin intermediul amintirilor intruzive a flashback-urilor a viselor recurente. Se observă de asemenea o reactivitate psihologică și fiziologică la expunerea unor situații care amintesc trauma, manifestările fiind de adoptarea unei dispoziții de tristețe însoțite de accese de plâns. M. în care partea vătămată a fost forțată să întrețină relații sexuale cu inculpatul P. N. zis Gopo a fost evocat cu greutate, datorită unei încărcături emoționale negative. Posteveniment emoțiile părții vătămate au fost centrate pe propria persoană, ea afirmând că se simțea murdară. Evenimentele din S. sunt de asemenea evocate cu un consum emoțional foarte mare, că realitatea lucrurilor nu corespundea la așteptările sale, în sensul de a lucra ca menajeră - cameristă la un hotel, ea realizând acolo că urmează să se prostitueze pentru a aduce beneficii bănești. P. vătămată nu s-a adaptat la acel mediu, emoțiile trăite fiind de teamă până la panică, dezgust față de propria persoană, ură orientată către P. C. I. Din raportul psihologic rezultă că la expunerea unor situații care amintesc trauma, se observă o reactivitate psihologică și fiziologică, starea generală a părții vătămate fiind marcată de pierderea interesului pentru activitățile de rutină zilnică, aceasta preferând să rămână inertă, imobilă o lungă perioadă a zilei.

Prin rechizitoriul din data de 01 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. A. F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în dauna părții vătămate S. M. M. Prin sentința penală nr. 17 din (...), Tribunalul Cluj a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de

3 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, dispunând totodată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin același act s-a dispus disjungerea cauzei, dosarul fiind înregistrat sub nr. 189

/D/P/2011 la data de 01 august 2011. Prin ordonanța din data de 07 noiembrie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de P. C. I. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în dauna părții vătămate S. M. M. și a infracțiunii de proxenetism, față de G. E. Prin ordonanța din data de 02 februarie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, alin.2, alin. 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, alin. 2 teza I, C.pen, cu aplic art. 33 lit. a C.pen.

Pentru a se dispune asupra luării măsurii arestului preventiv față de un inculpat, trebuie îndeplinite cerințele art.136, 143 și 148 C.pr.pen. În speța dedusă judecății toate aceste cerințe se regăsesc între piesele dosarului. Este vorba de următoarele mijloace de probă: procese - verbale de investigații; declarațiile părții vătămate; raportul psihologic întocmit de D. C. declarațiile martorilor; recunoașteri după planșe fotografice; investigații financiare; proces-verbal de analiză a listingurilor convorbirilor telefonice; declarațiile inculpaților și învinuiților. A. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul P. C. I. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. Prin sintagma suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (între 10 și 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi). De asemenea, există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Pericolul pentru ordinea publică a fost definit drept temerea că odată aflat în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. În situația concretă supusă aprecierii instanței în cadrul prezentei proceduri, apreciem că faptele pentru care inculpatul este cercetat tulbură grav ordinea juridică, afectând valori importante ocrotite de norma penală. Acțiunea inculpatului a afectat grav persoanele, libertatea și integritatea corporală a părții vătămate, precum și încrederea comunității în ordinea juridică, în necesitatea respectării legii și protecția oferită cetățenilor de legile naționale. Acțiunile inculpatului au afectat grav sănătatea părții vătămate așa cum rezultă și din raportul psihologic întocmit de către specialiști din cadrul D. C.. Datorită stării psihice și traumelor, partea vătămată a putut fi audiată pentru prima oară după mai multe ședințe de consiliere psihologică care s-au desfășurat începând din luna noiembrie 2010, prima declarație putând fi luată abia la data de 10 februarie 2011. Pe parcursul primei declarații a fost necesară întreruperea audierii datorită puternicelor emoții pe care partea vătămată le-a avut, în timp ce rememora faptele. Audierea a fost reluată la data de 15 februarie

2011, fiind din nou întreruptă, continuându-se la data de 27 aprilie 2011 și respectiv 02 decembrie 2011. Pe parcursul întregii perioade, partea vătămată a fost consiliată în vederea recuperării psihice.

De asemenea trebuie menționat faptul că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce partea vătămată S. M. M. a fost repatriată de către autoritățile spaniole. Din verificările efectuate în cauză rezultă că inculpatul s-a mutat împreună cu G. E. în Franța unde aceasta a fost identificată ca prostituată de autoritățile judiciare. U., inculpatul s-a mutat împreună cu G. E. în Italia, existând date că și în prezent cei doi se află în acea țară

În lipsa luării măsurii arestării preventive față de inculpat, acesta ar avea mijloacele financiare, obținute în urma comiterii de infracțiuni, să circule cu relativă ușurință in străinătate fiind cunoscut faptul că pe teritoriul U. E. controalele vamale sunt sumare și prin sondaj, și să se ascundă pe teritoriul altei țări.

În ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit.b C.pr.pen., din probele de la dosar rezultă că la data de 18 noiembrie 2011, martorul G. E. a efectuat o conducere la fața locului a organelor de urmărire penală ocazie cu care a indicat adresele locuințelor în care partea vătămată S. M. M. a fost sechestrată de către inculpat. Pe parcursul procedurii inculpatul a fost asistat de către apărătorul ales care a și participat la întocmirea procesului verbal. D. o oră de la încheierea acestei activități, inculpatul i-a telefonat martorului G. E. de la un post telefonic din Italia și 1-a amenințat reproșându-i că a colaborat cu organele de urmărire penală și a declarat ceea ce știa despre activitățile sale infracționale. Inculpatul 1-a amenințat pe martor că îl va aranja sau va trimite pe cineva să facă acest lucru, fiind nemulțumit de declarațiile pe care martorul le-a dat. Din declarația martorului G. E. rezultă că și anterior inculpatul P. C. I. l-a contactat și i-a cerut să nu dea declarații cu privire la activitatea infracțională, însă martorul 1-a refuzat, spunându-i că nu dorește să fie acuzat de mărturie mincinoasă. Din listingul convorbirilor telefonice ale martorului G. E. rezultă că într-adevăr în zilele de 17-18 noiembrie 2011 martorul a fost sunat de mai multe ori de la numărul de telefon 0..

Deși inculpatul P. C. I. știa că este cercetat încă din cursul lunii noiembrie 2011, angajându-și chiar și un apărător ales pentru a fi asistat, și a fost citat in mod repetat, inclusiv prin intermediul cabinetului avocațial al apărătorului ales, acesta nu s-a prezentat la sediul DIICOT - S. T. C. în vederea audierii și nici nu și-a justificat lipsa.

Din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că în cursul lunii decembrie 2011, inculpatul a fost citat pentru data de 09 ianuarie 2012, ora 10,00 la sediul DIICOT - S. T. C. de la domiciliul legal, citația fiind semnată de mama acestuia, care a menționat că inculpatul este plecat din țară, fără să-i cunoască locația exactă. De asemenea, inculpatul a fost citat prin afișare la sediul C. Local al municipiul C.-N., citația fiind transmisă și prin fax la cabinetul avocațial P. D.

De asemenea, la data de 10 ianuarie 2012, s-a reluat procedura de citare a inculpatului pentru data de 24 ianuarie 2012, ora 09,00, de la toate adresele arătate mai sus. Nici inculpatul, nici apărătorul ales, nu au depus vreun înscris pentru a justifica lipsa, pentru a solicita amânarea, citațiile emise fiind ignorate. Având în vedere lipsa nejustificată a inculpatului, se poate aprecia că acesta se sustrage urmăririi penale, fiind incidente prevederile art. 148 lit.a C.pr.pen.

Având în vedere aceste elemente, instanța a apreciat că sesizarea este întemeiată și a fost admisă, iar în temeiul art. 1491 C.pr.pen., rap. la art. 143, art. 148 lit. a, b și f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. C.-I., pe o durată de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal apărătorul inculpatului P. C.-I. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, apreciind că aceasta este netemeinică, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite temeiurile solicitate de lege. A., în ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. constată că prima condiție a acestor dispoziții referitoare la cuantumul pedepsei este îndeplinită, aceasta fiind mai mare de 4 ani închisoare, însă apreciază că nu este îndeplinită cea de- a doua condiție referitoare la pericolul pentru ordinea publică. În acest sens se arată că față de inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale la începutul anului 2011, iar până la data formulării propunerii de arestare preventivă nu s-a considerat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care în opinia sa nu există dovezi care să ateste pericolul pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar reprezenta pentru ordinea publică. De asemenea, nu sunt întrunite nici dispozițiile art. 148 lit. a C.pr.pen., nefiind dovedit că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, astfel că inculpatul a fost citat la sediul cabinetului avocatului ales, care a fost angajată de fratele inculpatului, întrucât acesta este plecat din țară și nu s-a putut lua legătura cu el, neexistând probe că are cunoștință de dosar. R. la incidența temeiului prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., respectiv că inculpatul a dat un telefon unui martor, se solicită a se avea în vedere că, chiar dacă această împrejurare este reală la acel moment nu s-a luat față de inculpat măsura arestului preventiv.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond a procedat la o analiză obiectivă a temeiurilor de arestare a inculpatului P. C.-I. care este cercetat în dosarul nr.

189/D/2011 al DIICOT -ST C. pentru săvârșirea în formă continuată infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, alin.2 , alin.3 rap. la art. 12 alin.2 lit. a ) din Legea 678/2001 și proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin.1, alin.2 teza IC.p. cu aplic. art. 33 lit. a) C.p.

Arestarea preventivă se circumscrie disp. art. 143 C.p.p., adică există indicii că inculpatul a săvârșit faptele prevăzută de legea penală, fundamentate pe procese - verbale de investigații; declarațiile părții vătămate; raportul psihologic întocmit de D. C. declarațiile martorilor; recunoașteri după planșe fotografice; investigații financiare; proces-verbal de analiză a listingurilor convorbirilor telefonice; declarațiile inculpaților și învinuiților.

R. la incidența temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit.b

C.pr.pen., în mod corect instanța de fond a reținut că din probele de la dosar rezultă că la data de 18 noiembrie 2011, martorul G. E. a efectuat o conducere la fața locului a organelor de urmărire penală ocazie cu care a indicat adresele locuințelor în care partea vătămată S. M. M. a fost sechestrată de către inculpat. Pe parcursul procedurii inculpatul a fost asistat de către apărătorul ales care a și participat la întocmirea procesului verbal. D. o oră de la încheierea acestei activități, inculpatul i-a telefonat martorului G. E. de la un post telefonic din Italia și 1-a amenințat reproșându-i că a colaborat cu organele de urmărire penală și a declarat ceea ce știa despre activitățile sale infracționale. Inculpatul 1-a amenințat pe martor că îl va aranja sau va trimite pe cineva să facă acest lucru, fiind nemulțumit de declarațiile pe care martorul le-a dat.

Din declarația martorului G. E. rezultă că și anterior inculpatul P. C.

I. l-a contactat și i-a cerut să nu dea declarații cu privire la activitatea infracțională, însă martorul 1-a refuzat, spunându-i că nu dorește să fie acuzat de mărturie mincinoasă. Din listingul convorbirilor telefonice ale martorului G. E. rezultă că într-adevăr în zilele de 17-18 noiembrie 2011 martorul a fost sunat de mai multe ori de la numărul de telefon 0..

Deși inculpatul P. C. I. știa că este cercetat încă din cursul lunii noiembrie 2011, angajându-și chiar și un apărător ales pentru a fi asistat,

și a fost citat in mod repetat, inclusiv prin intermediul cabinetului avocațial al apărătorului ales, acesta nu s-a prezentat la sediul DIICOT - S. T. C. în vederea audierii și nici nu și-a justificat lipsa.

Deci inculpatul în mod evident se sustrage urmăririi penale, fiind incidente deci și prevederile art. 148 lit.a C.pr.pen.

Sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f

C.p.p., astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise , urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.

În raport cu art. 5 din CEDO măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor , desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 145 Cp.p. și art. 145 indice 1 C.p.p., buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatului .

Ca atare, Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) C.p.p.va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. I. împotriva încheierii penale nr. 19 din 21 februarie 2012 a T.ui C..

Se va stabili în baza art.189 C.p.p. în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 50 de lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. I. domiciliat in sat B. nr. 62, comuna C., jud. C. împotriva încheierii penale nr. 19 din 21 februarie 2012 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. I. I.A C. M. V. C.

GREFIER T. G.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond. A. I.

← Decizia penală nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1408/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 313/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 313/2012, Curtea de Apel Cluj