Decizia penală nr. 337/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.337/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul R. A. R. împotriva sentinței penale nr. 1395 din data de (...), pronunțată de J. C.- N. în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul R. A. R. asistat de apărător ales, av. V.- B. D..
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Apărătorul inculpatului depune la dosar copia Dispoziției nr. 91 din
(...) emisă de D. G. de A. S. și P. a C. pentru a dovedi faptul că inculpatul și soția acestuia sunt într-un proces de adopție a unui copil.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită în tem. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-
Napoca, casarea sentinței penale nr. 1395/2011 a Judecătoriei C.- N. și, rejudecând cauza să se procedeze la reindividualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului R. A. R., să se constate incidența dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod pr.pen. și în consecința reducerii limitelor sancțiunii cu 1/3, să se aleagă sancțiunea închisorii care să fie dozată corespunzător gradului de pericol social concret al faptei comise de inculpat, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată în tem. art. 81 Cod penal.
Apreciază că sancțiunea de 600 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal și modalitatea de executare a acestei sancțiuni, cu suspendarea condiționată, este inaptă să îndeplinească funcțiile pedepsei.
Apreciază sancțiunea închisorii este mai eficientă pentru a se realiza funcțiile pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Amenda penală în cuantum de 600 lei și suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată de prima instanață, rămâne fără efect sancționator și inaptă să asigure reeducarea și schimbarea conduitei inculpatului.
Poziția subiectivă pe care inculpatul a exprimat-o cu privire la motivul pentru care a comis această infracțiune, poate fi avută în vedre într-o oarecare măsură la individualizarea sancțiunii aplicate, însă nu poate să înlăture caracterul penal al faptei, nici existența trăsăturilor esențiale ale acestei infracțiuni.
Cu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Apărătorul inculpatului R. A. R., av. V.- B. D. solicită în tem. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței penale nr. 1395/2011 a Judecătoriei C.- N. și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în tem. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod pr.pen, cu aplic. art. 181 Cod penal, întrucât apreciază că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 17 Cod penal, pentru ca o faptă să poată fi calificată ca infracțiune trebuie să fie îndeplinite trei condiții respectiv, să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârșită cu vinovăție și să prezinte pericolul social al unei astfel de fapte.
Consideră că primele două condiții sunt îndeplinite în cauză, însă cea de a treia referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii nu este îndeplinită în cauză.
Instanța de fond a motivat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere faptul că inculpatul este o persoană instruită, cu studii superioare și trebuia să-și dea seama că o astfel de declarație făcută în fața organului de poliție ar putea produce anumite consecințe.
Faptul că inculpatul are studii superioare, consideră că nu trebuie să conducă la sancționarea mai aspră decât a altor persoane care poate ar fi în situații similare cu inculpatul, însă fără studii superioare.
Mijlocul prin care a procedat inculpatul de a obține permisul a fost ilicit, dar dreptul de a conduce pe drumurile publice a fost un lucru licit.
Consideră că inculpatul se află într-o situație specială pentru că infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal prevede că persona face declarații mincinoase pentru producerea unor consecințe juridice respectiv, că ar dori să obțină ceva ce nu i s-ar cuveni, însă inculpatul din speța de față a obținut un drept pe care îl avea, permisul de conducere.
Mai mult, declarația dată de inculpat i-a fost sugerată de organul de poliție, iar inculpatul necunoscând rigorile legii și consecințele unei astfel de declarații a procedat cum i s-a sugerat.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei, urmările pe care le-a urmărit, raportat la persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are studii superioare, la cele două caracterizări depuse la dosarul cauzei din care rezultă că acesta este o persoană responsabilă, își câștigă existența prin activități oneste, apreciază că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul este în procesul de adopție a unui copil și că una dintre condițiile prev. de L. nr.273/2004 privind procedura adopției este depunerea unui cazier judiciar și că în situația în care va rămâne soluția pronunțată de prima instanță îl va împiedica pe inculpat să realizeze adopția acelui copil de care s-a atașat și îl vizitează împreună ci soția sa de aproape o jumătate de an de zile.
Depune la dosar practică judiciară în materie din care rezultă că pentru fapte mult mai grave s-au aplicat sancțiuni administrative.
Solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă J. C.- N.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Apreciază că sunt realizate trăsăturile esențiale ale infracțiunii, inclusiv gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat.
Toate elementele ce caracterizează inculpatul, trebuie avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Mai arată că, fapta comisă de inculpat nu este lipsită de importanță pentru a fi aplicat art. 181 Cod penal, întrucât declarația necorespunzătoare făcută în fața unor autorități competente să elibereze acte de stare civilă sau permise de conducere nu poate fi apreciată ca fiind lipsită vădit de importanță.
Inculpatul R. A. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și că în prezent are permis de conducere.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1395 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art. 292 din Codul P., cu aplicarea art.
63 alin. 3 din Codul P. și în condițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de P. P.ă, a fost condamnat inculpatul R. A. R. la pedeapsa amenzii în cuantum de 600 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În temeiul art. 81 din Codul P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 1 an, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 2 din Codul P..
În temeiul art. 359 din Codul de P. P.ă, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul P., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de P. P.ă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), inculpatul s-a prezentat la S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C., unde a completat un formular tipizat, declarând necorespunzător adevărului că și-a pierdut permisul de conducere seria C00201185J, cu toate că știa că acest act de identitate fusese predat autorităților italiene în anul 2004, cu ocazia preschimbării permisului de conducere. Ca urmare a acestei declarații necorespunzătoare adevărului, autoritățile române i-au eliberat inculpatului un nou permis de conducere, cu seria C00415442J, valabil pentru perioada (...)-(...). Ulterior, autoritățile italiene au remis autorităților române permisul de conducere seria C00201185J, predat de către inculpat în cursul anului
2004.
Această stare de fapt rezultă atât din declarațiile inculpatului (filele
17, 19-20 din dosarul de urmărire penală), care se impun a fi coroborate cu înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, înscrisuri depuse de către S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C.
Inculpatul, în declarația dată la data de (...) (fila 17 din dosarul de urmărire penală) și menționată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 5 din dosarul de urmărire penală) a recunoscut faptul că a declarat necorespunzător adevărului pierderea permisului de conducere, deși știa că acest act de identitate fusese predat autorităților italiene. A mai arătat inculpatul că a folosit permisul obținut în urma acestei declarații, circulând pe drumurile publice pe baza acestuia.
Inculpatul și-a susținut declarația și, ulterior, cu prilejul audierii sale la data de (...) (filele 19-20 din dosarul de urmărire penală), precum și prin recunoașterea faptei comise, în fața instanței, la termenul din data de (...) (fila 10).
Situația de fapt prezentată de către inculpat în declarațiile sale este susținută de către înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, respectiv adresa nr. 82064/(...) a S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C. și înscrisurile anexe (filele 6-15), menționată și în cuprinsul procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 5 din dosarul de urmărire penală). A., din cuprinsul adresei menționate, rezultă faptul că, pe baza declarației de pierdere pe care inculpatul a dat-o la ghișeul instituției, acestuia i-a fost eliberat un nou permis de conducere, cu seria C00415442J, valabil începând cu data de (...), în acest sens fiind depuse la dosarul de urmărire penală atât listingul bazei de date conținând informații cu privire la persoana inculpatului (fila 12), cât și copia permisului de conducere seria C00415442J (fila 15).
În probațiune au fost anexate, totodată, declarația de pierdere și cererea de eliberare a unui duplicat al permisului de conducere pierdut, semnate personal de către inculpat, în calitate de solicitant (filele 7-8), precum și celelalte înscrisuri depuse de către acesta în vederea admiterii solicitării sale (filele 9-11). În cuprinsul aceleiași adrese este menționat și faptul că, la data de (...), originalul permisului de conducere, având seria C00201185J, a fost remis instituției naționale de către autoritățile italiene, fiind prezentate adresa 4748 a M.ui Infrastructurii și Transporturilor din Republica Italiană și adresa 1. a Direcției Regim P. de C. și Î. a V. (filele 13-
14 din dosarul de urmărire penală).
În concluzie, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse în probațiune și declarațiile inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații.
În drept, fapta inculpatului R. A. R. care, la data de (...), a declarat necorespunzător adevărului, în fața unei instituții de stat, în scopul producerii unei consecințe juridice, această declarație a sa servind, potrivit legii, pentru producerea respectivelor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 din Codul P..
Sub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, se poate reține realizarea elementului material prin acțiunea inculpatului de a da o declarație necorespunzătoare adevărului unei instituții de stat. A., inculpatul a semnat o declarație la ghișeul S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C., prin care a arătat că și-a pierdut permisul de conducere seria C00201185J, deși știa că acest act de identitate fusese predat autorităților italiene în anul 2004, când a solicitat preschimbarea permisului de conducere în cauză. Mai mult, declarația necorespunzătoare adevărului a fost făcută în scopul producerii unei consecințe juridice, anume, obținerea unui duplicat de pe permisul pretins pierdut, legea condiționând producerea acestei consecințe juridice de depunerea unei declarații pe propria răspundere a faptului pierderii. Urmarea imediată a acțiunii inculpatului s-a materializat în crearea unei stări de pericol pentru valorile protejate prin incriminarea unei astfel de fapte, respectiv încrederea publică în declarațiile făcute oficial, declarații care, potrivit legii, servesc la producerea unor consecințe juridice. T., se poate reține și existența raportului de cauzalitate între fapta inculpatului de a declara necorespunzător adevărului în fața unei instituții publice și crearea stării de pericol incriminată de lege, această stare de pericol fiind consecința directă a faptei inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de fals în declarații cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acțiunii ilicite, scopul acestuia de a obține un nou permis de conducere pe baza unei declarații necorespunzătoare adevărului fiind dinainte stabilit și, ulterior, pus în aplicare prin declarația dată la ghișeul S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C. - acțiune ce corespunde formei de vinovăție a intenției, reglementată de art.
19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul P..
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului R. A.
R., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 din Codul P.. A., instanța s- a raportat la limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru fapta săvârșită de către inculpat: 3 luni -2 ani sau amendă, ce conturează un grad de pericol social relativ scăzut al acestui tip de infracțiune. T., au fost avute în vedere prevederile art. 72 alin. 2 din Codul P., pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative stabilite de legiuitor. În acest context, instanța s-a raportat la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză, precum și la datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Cu privire la gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, astfel cum este relevat de împrejurările și modalitățile de săvârșire, dar și de urmările produse, instanța a reținut că fapta inculpatului este una care nu denotă un grad ridicat de periculozitate. A., declarația de pierdere a permisului de conducere a fost un mijloc ilicit, prin care inculpatul a înteles să evite "birocrația";, după cum el însuși declară, însă, dreptul obținut pe această cale a fost unul licit, dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fiind obținut în mod legal de către inculpat. M. oferită de către inculpat pentru fapta comisă a fost durata procedurii legale de obținere a permisului de conducere predat în Italia, ceea ce l-a determinat să găsească o "cale"; mai scurtă, pentru a nu pierde dreptul de a conduce, având în vedere că permisul obținut în Italia ar fi expirat la data de (...). A., instanța reține că urmarea faptei inculpatului a rezidat în obținerea unui drept licit, însă, calea de obținere a acestui drept rămâne totuși ilicită.
Fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere că inculpatul, care este o persoană instruită, cu studii superioare a realizat în mod evident faptul că "induce în eroare"; organele de poliție prin declarația dată, orice cetățean având obligația de a acționa cu responsabilitate și corectitudine față de autoritățile statului.
Instanța a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului care, nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare, are loc de muncă și a avut o comportare corespunzătoare în societate, după cum rezultă din fișa de cazier a (fila 21 din dosarul de urmărire penală), înscris ce se impune a fi coroborat cu recomandările societăților la care lucrează inculpatul, ce îl caracterizează ca fiind o persoană responsabilă (filele 11-13). S-a avut în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut pe tot parcursul procesului penal săvârșirea faptei, chiar dacă a alăturat acestei recunoașteri și motivele ce l- au determinat să acționeze astfel.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins în această modalitate. Pentru individualizarea judiciară a cuantumului amenzii ce urmează a o aplica inculpatului, instanța a reținut că judecata cauzei a avut loc în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 din Codul de P. P.ă, inculpatul recunoscând în totalitate fapta comisă, motiv pentru care se impune o reducere a limitelor de pedeapsă, în conformitate cu alin. 7 al aceluiași text de lege. A., legiuitorul a prevăzut o reducere a limitelor de pedeapsă cu o pătrime în cazul condamnării la pedeapsa amenzii. În cazul concret pedeapsa amenzii prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 3 din Codul P. și raportat la pedeapsa închisorii de maxim 2 ani prevăzută alternativ pentru sancționarea acestui tip de infracțiune, este de minim 500 lei și maxim 30
000 lei. În consecință, în temeiul art. 3201 alin. 7 din Codul de P. P.ă, instanța este obligată să reducă limitele pedepsei amenzii prevăzute mai sus
și să aplice în concret o pedeapsă cu amendă având un cuantum situat între
375 lei - 22 500 lei.
În aceste condiții, instanța a apreciat că pedeapsa amenzii în cuantum de 600 lei este în măsură să îndeplinească scopul de constrângere și de reeducare a condamnatului, astfel cum este impus de art.
52 din Codul P., putând forma inculpatului o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Întrucât s-a dovedit că fapta există, constituie infractiune de fals în declarații și a fost săvârșită de către inculpat, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 2 din Codul de P. P.ă, instanța urmează a-l condamna pe inculpatul R. A. R. la pedeapsa amenzii în cuantum de 600 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 din Codul P., cu aplicarea art.
63 alin. 3 din Codul P. și în condițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de P. P.ă.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei amenzii aplicate inculpatului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 din Codul P., motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii de 600 lei aplicată inculpatului prin prezenta sentință. A., în conformitate cu prevederile art. 81 lit. a din Codul P., pedeapsa aplicată este amenda, iar cu privire la dispozitiile lit. b din același text de lege, instanța a avut în vedere că, potrivit fișei de cazier a inculpatului, acesta nu a mai suferit condamnări anterioare.
T., instanța a reținut că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar fără executarea acesteia, raportându-se cu privire la acest aspect la persoana inculpatului, care este cunoscut ca având o conduită bună în societate și ca fiind o persoană responsabilă. Mai mult, în cursul procesului penal a manifestat o atitudine corespunzătoare, a recunoscut fapta comisă, cooperând cu organele judicare, motiv pentru care se poate reține faptul că acesta a înteles caracterul ilicit al acțiunii sale și lezarea adusă valorilor sociale apărate prin incriminarea faptei de a declara necorespunzător adevărului. În aceste condiții, se poate aprecia ca fiind îndeplinită și cea de-a treia condiție prevăzută de lit. c din art. 81 din Codul
P., pentru a se putea aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei. În conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 2 din Codul P., instanța a stabilit un termen de încercare de 1 an, pentru măsura suspendării condiționate a executării pedepsei amenzii.
În acord cu prevederile art. 359 din Codul de P. P.ă, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra dispozițiilor art. 83 din Codul P.. A., inculpatul a fost atenționat că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate și dispoziția de executare în întregime a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Cu privire la cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judicare către stat, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. 1 din Codul de P. P.ă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, atât inculpatul cât și P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a învederat faptul că raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, s-a adus atingere unei valori importante protejate de lege, se impunea sancționarea inculpatului cu pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acesteia, pedeapsa amenzii aplicate în cauză fiind insuficientă pentru a realiza scopul prevăzut de art.52 C.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, raportat atât la împrejurările de fapt concrete ale speței, cât și la persoana inculpatului, conduita acestuia atât procesuală cât și cea anterioară comiterii faptei, la consecințele dezastroase pe care le-ar avea o soluție de condamnare a acestuia pentru viața sa privată( inculpatul și soția sa urmând în prezent procedura de adopție a unui copil), se impune aplicarea art.18 ind.1 C., fapta neprezentând pericolul social al unei infracțiuni.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate în faza de urmărire penală, necontestate de către inculpat s-a conturat o stare de fapt clară, reținută de altfel și de către prima instanță.
A., se constată că la data de (...), inculpatul s-a prezentat la S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C., unde a completat un formular tipizat, declarând necorespunzător adevărului că și-a pierdut permisul de conducere seria C00201185J, cu toate că știa că acest act de identitate fusese predat autorităților italiene în anul 2004, cu ocazia preschimbării permisului de conducere. Ca urmare a acestei declarații necorespunzătoare adevărului, autoritățile române i-au eliberat inculpatului un nou permis de conducere, cu seria C00415442J, valabil pentru perioada (...)-(...). Ulterior, autoritățile italiene au remis autorităților române permisul de conducere seria
C00201185J, predat de către inculpat în cursul anului 2004.
Pentru a nuanța starea de fapt și a stabili adevărul în cauză, trebuie menționat că inculpatului i s-a preschimbat, la cerere, la data de (...) carnetul de conducere, autoritățile italiene emițând carnetul de conducere pe perioada (...)-(...). Inculpatul, având nevoie de carnet de conducere valabil, a depus diligențe în vederea obținerii acestuia, prezentându-se la S. P. C. de P. de C. și Î. a V. C. cu circa o lună și jumătate înainte de data expirării permisului de conducere descris mai sus.
În acest context, este evidentă intenția inculpatului de a-și valorifica dreptul de a deține permis de conducere, de a conduce pe drumurile publice în condiții legale. Apoi, bănuind că procedura de eliberarea a noului permis de conducere ar putea fi mai complicată având în vedere datele concrete ale dosarului, inculpatul a apelat la procedura amintită fiind astfel plauzibile susținerile sale referitoare la sfaturile primite și dorința de a evita birocrația.
Buna credință a inculpatului se reflectă și din conduita procesuală a acestuia, recunoașterea sa existând încă de la începutul cercetării penale iar, mai apoi, în fața instanței de fond, solicitând chiar judecarea sa conform procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 C.
Pentru a lămuri pe deplin și cu exactitate aspectele recunoscute de inculpat, instanța de recurs l-a audiat din nou pe acesta, inculpatul în mod constant prezentând aceeași variantă.
Potrivit art.320 ind.1 alin.8 C. așa cum a fost acesta modificat de
OUG nr.121/2011 instanța respinge cererea atunci când constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Apreciem, raportat la acest text de lege că, în cauză se impunea respingerea cererii inculpatului în sensul amintit mai sus și judecarea sa conform procedurii obișnuite.
Față de cele de mai sus, curtea va admite, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C. recursul declarat de inculpat, va casa hotărârea atacată și va respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate, prev. de art. 3. alin. 3 C.pr.pen.
Trecând la judecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite, curtea l-a audiat pe inculpat, în vederea respectării drepturilor sale procesuale și a garantării faptului că acesta cunoaște conținutul rechizitoriului și învinuirea care i se aduce.
Apoi, s-a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală sunt în marea lor majoritate înscrisuri coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpatului, astfel că nu se mai impunea administrarea nemijlocită a altor probe.
În ceea ce privește existența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art.292 C. apreciem, raportat la starea de fapt expusă mai sus, că faptei îi lipsește latura obiectivă și anume consecința juridică necesară a fi produsă ca urmare a declarării necorespunzătoare a adevărului.
După cum a reținut și instanța de fond, dreptul inculpatului de a i se elibera permisul de conducere este licit, aceasta însemnând că inculpatul ar fi obținut permisul și dacă ar fi urmat altă procedură. Cu alte cuvinte consecința juridică cerută de textul incriminator s-ar fi produs oricum, organul căruia i s-a adresat inculpatul fiind obligat să emită actul solicitat, inculpatul obținând acest drept în momentul promovării examenelor cerute de lege în vederea eliberării permisului de conducere.
În concluzie, nu se poate afirma că doar prin declararea nereală a pierderii permisului, inculpatul a putut obține actul solicitat, ceea ce conduce la concluzia incidenței în cauză a dispozițiilor art.10 lit.d C.
Față de cele de mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art.
10 lit. d C.pr.pen va dispune achitarea inculpatului, faptei lipsindu-i unul din elementele sale constitutive.
Pentru motivele invocate mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b
C. va respinge ca nefundat recursul declarat P. de pe lângă Judecătoria Cluj-
Napoca.
În baza art. 192 al.3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul R. A. R. împotriva sentinței penale nr. 1395/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în întregime.
Rejudecând,
În temeiul art. 3. alin. 8 C.pr.pen. respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate, prev. de art. 3. alin. 3
C.pr.pen. și în consecință :
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., achită pe inculpatul R. A. R., fiul lui V. A. și V. V., născut la 22 mai 1974 în C.-N., jud. C., CNP 1., cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliat în C.-N., str. I. nr. 18, ap. 32, jud. C., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C..
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca împotriva aceleiași sentințe.
In baza art. 192 al.3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. C. I. A. D. L.
M. V.-G.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond. A. P.
| ← Decizia penală nr. 1662/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1248/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
