Decizia penală nr. 1259/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1259/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. A. împotriva sentinței penale nr.416 din 29 martie 2012 a Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata (trei acte materiale), prev.de art.208 al.1 C.pen., rap.la art.209 al.1 lit.a, g si i C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. si art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată L. A. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de furt calificat, având în vedere poziția recurentului, care consideră că nu el este cel care a comis fapta, ci frații M., audiați în dosar în calitate de martori, el fiind prezent doar la valorificarea câtorva bunuri sustrase de aceștia. Pe de altă parte, nu există la dosar probe din care să rezulte că inculpatul a participat la comiterea furturilor în perioada anului 2009. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului. S. a se avea în vedere declarația inculpatului, de la fila 9 dosar instanță, în care recunoaște că a participat la un singur act material de furt, declarație care se coroborează cu cea a martorului M. A., care a arătat că a sustras de mai multe ori bunuri din locuința părții vătămate împreună cu inculpatul G.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece nu a intrat în locuința părții vătămate și nu a comis infracțiunea de furt calificat.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 416 din (...), în baza art. 208 al 1-209 al 1 lit a,g,i Cp cu aplic art 41 al 2 Cp si art 37 lit b Cp a condamnat inculpatul G. A. (zis „Bondi";) fiul lui J. și E., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., cetățenie română, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar neefectuat, cu antecedente penale, domiciliat în C.-N., str. Cocorilor, nr. 41F, jud. C., la 3 ani si 3 luni inchisoare cu aplic art 71 -
64 lit a teza II Cp.
In baza art 14/346 Cpp s-a admis actiunea civila exercitata de partea civila L. A. - I., domiciliat în com. B., nr. 200, jud. C. si a obligat inculpatul, in solidar cu condamnatii M. A. I. si M. A. B. ambii cu domiciliul în com. Sînpaul, sat M., nr. 1., jud. C. - ce au fost obligati prin sp nr 411/(...) a Jud Cj-N, la plata catre aceasta a sumei de 13.000 lei daune materiale.
In baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu Badiu I. D., in sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3432/P/2010 din data de (...) Parchetul de pe lângă J.
C.-N. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (trei acte materiale) prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g, i C.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și art. 37 lit.b C.pen., în fapt reținându-se că în perioada (...) - (...), pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns, de trei ori, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în locuința părții vătămate L. A. loan, împreună cu M. A. B., de unde ambii au sustras mai multe bunuri în valoare de aprox. 14.000 lei.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: - plângerea penală a părții vătămate L. A. I. (f.15); proces-verbal de cercetare la fața locului (f.16-17); planșa foto privind aspecte fixate cu ocazia cercetării la fața locului (f.18-
36); declarațiile părții vătămate (f.40-41,117-118); declarațiile inculpatului G. A. (f.68, 71-73); declarațiile coautorului M. A. B. (f.43-47, 50-51); declarația martorului M. A.-I. (f 66); declarația martorei M. I. M. (f.85-88); declarațiile martorilor B. D., H. V. și D. D. (f. 92, 93, 99-100); declarațiile martorilor asistenți O. Șerban G. și Criste Florinel (f 82-84); proces-verbal de reconstituire și planșa fotografică aferentă (f.75-81); dovezi de ridicare-predare bunuri aparținând părții vătămate (f. 104 - 107); fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.l 11-113, 116); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f 119-120).
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului - care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a părții vătămate L. A. -. (f.5-dos.inst.) și a martorului M. A. B.
Prin rechizitoriul nr. 2000/P/2009 din (...), al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, care a făcut obiectul dosarului penal nr. (...) al
Judecătoriei C.-N. (soluționat prin sentința penală nr. 411/(...)), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. A. B. și M. A. I., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. art. 208 alin.1 Cp., rap la art.
209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, trei dintre actele materiale ce intră în componența infracțiunii, fiind comise în perioada (...) - (...), de către inculpatul M. A. B., împreună cu inculpatul G. A., în dauna părții vătămate L. A. B. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea dosarului nou format (3432/P/2010) la P. comunei B., în vederea continuării cercetărilor în ceea ce-l privește pe inculpatul G. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. art. 208 alin.1 Cp., rap la art. 209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.37 litb Cod penal.
A., în urma cercetărilor penale a rezultat că în perioada (...) - (...),, inculpatul G. A. (zis „BONDI"), împreună cu M. A. B., s-a deplasat la locuința părții vătămate L. A. I., situată în comuna B. nr. 200, jud. C., (în vecinătatea casei în care locuiau cu chirie coautorii), cunoscând atât faptul că în acea perioadă nu locuia nimeni în imobilul părții vătămate, proprietarul fiind plecat în străinătate cât și faptul că în locuință se găseau obiecte de valoare mare (așa cum rezultă din declarația numitului M. A. B. - f.46 și a martorei M. I. M. - f.86).
În aceste împrejurări, pe timp de noapte, M. A. B. a spart cu o piatră un geam lateral situat la etajul locuinței părții vătămate, pe care l-a escaladat și a pătruns în imobil, a coborât la parter și a deschis din interior ușa de acces, pentru a permite intrarea în locuință a inculpatului G. A., după care ambii au sustras centrala termică prin tăierea de către G. A. a țevilor aferente, cu ajutorul unui topor (f.46,
75, 86). Imediat, cei doi autori au părăsit locul faptei, M. A. B. ducând centrala termică la locuința sa, pe care inculpatul G. A. a vândut-o, cu suma de 450 lei, în cursul lunii septembrie 2009, martorului D. D. (f.99, verso), care a restituit-o după câteva zile inculpatului, întrucât nu funcționa.
Ulterior, în aceeași perioadă, (...)-(...), inculpatul G. A. împreună cu M. A. B., s-a deplasat pe timp de noapte la aceeași locuință a părții vătămate L. A. I., din interiorul căreia ambii autori au sustras un televizor (cu carcasă neagră) și un calculator (compus din unitate și monitor LCD marca "LG";) (f.46, 75 verso) și au părăsit locuința având bunurile asupra lor.
În cursul aceleiași nopți, inculpatul G. A. și M. A. B. au pătruns din nou în imobilul părții vătămate, de unde au mai sustras o combină frigorifică, două aparate receptor digital cu inscripția "Dolce,"și obiecte de îmbrăcăminte, respectiv
2 geci din piele, pantaloni trening, tricouri, bluze și suma de 60 lei (f.46, 75 verso,
86).
Un receptor digital „Dolce", a fost vândut de către inculpatul G. A., cu prețul de 20 lei, numitului M. A.-I. (f.46, 58, 66, 81), fără ca acesta să cunoască proveniența bunului, obiectul fiind ridicat pe bază de dovadă de către organele de poliție (f.106). Combina frigorifică a fost vândută de M. A. B., contra sumei de 150 lei, unei persoane de etnie rromă, rămasă neidentificată - f.71 verso, iar obiectele de îmbrăcăminte au fost date martorei M. I. M., din posesia căreia au fost ridicate ulterior de către organele de poliție (f.104).
Monitorul LCD marca „LG" a fost ridicat pe bază de dovadă de la martorul B.
D. (f.92 verso, 105), căruia anterior i-l vânduse M. A. B., iar televizorul cu carcasă neagră a fost predat organelor de poliție de către martorul H. V., cu care M. A. B. făcuse un schimb de televizoare (f.93 verso). Niciunul dintre acești martori nu s-au constituit părți civile în cauză (f.92,93).
O parte dintre bunurile ridicate, respectiv monitorul LCD marca „LG" și obiectele de îmbrăcăminte au fost restituite părții vătămate L. A. I., pe bază de dovadă (f. 107), iar acesta din urmă a declarat că și-a recuperat și cele două aparate receptor digital cu inscripția „Dolce" (f. 118).
La data de (...), M. A. B. a participat la reconstituire, ocazie cu care acesta a indicat, în prezența martorilor asistenți O. Șerban G. și Criste Florinel, modul în care el și inculpatul G. A. au procedat cu ocazia comiterii faptei, încheindu-se în acest sens un proces-verbal (f.75).
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în valoare de aprox. 13.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpatul G. A. împreună cu M. A. B.
În cursul urmăririi penale inculpatul G. A. nu a recunoscut comiterea infracțiunii (f.68, 71 -73 dup).
Fiind audiat în cursul judecății (f.9 dos.inst.) inculpatul G. A. a recunoscut comiterea unuia din cele trei acte materiale reținute în sarcina sa respectiv a aceluia care s-a soldat cu sustragerea din locuința părții vătămate L. A., împreună cu numiții M. A. B. și M. I., a unei centrale termice. Celelalte două acte materiale au rămas, în continuare, nerecunoscute, inculpatul G. A. apărându-se prin aceea că furturile au fost comise de către condamnații M. A. B. și M. A. I. însoțiți de numita
M. I.
Apărarea inculpatului a fost infirmată de declarațiile date de către condamnații M. A. B. și M. A. I. cu ocazia judecării dosarului nr.(...) al Judecătoriei C.-N., cauză care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr.4. aprilie 2010- depusă la dosar. A., din probatoriul dosarului respectiv rezultă, cu claritate, comiterea de către inculpatul G. A. a celor trei acte materiale reținute în sarcina sa.
Numitul M. A. B., care a fost condamnat prin sentința menționată, a fost audiat și în cauza de față, în calitate de martor și a confirmat săvârșirea de către inculpatul G. A. a celor trei acte materiale reținute în sarcina acestuia. Ba mai mult, martorul a explicat contribuția esențială a inculpatului G. A. la comiterea furturilor, arătând că acesta, în calitate de fost chiriaș în casa părții vătămate L. A. I., cunoștea exact topografia locuinței și locul în care se aflau bunurile de sustras.
Si partea vătămată L. A. a apreciat că inculpatul G. A. a livrat fraților M. pontul cu privire la comiterea infracțiunii în cauză.
În plus, analizând declarațiile date de către inculpatul G. A. în cursul urmăririi penale, declarații de nerecunoaștere, s-a observat că acestea circumscriu o complicitate atât morală (i-a așteptat pe inculpați în curtea locuinței victimei, pe timpul comiterii infracțiunii) cât și materială (ajutorul acordat fraților M. la transportul bunurilor furate: televizor, receiver tv, o imprimantă color-f.72 dup.) a acestui inculpat la comiterea de către frații M. a două din cele trei acte materiale în speță.
Fapta inculpatului G. A. astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. a,g și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art.37 lit.b Cod penal
(starea de recidivă postexecutorie este stabilită în raport de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin S. nr.924/(...) a Judecătoriei C.-N., definitivă prin D. nr.724/(...) a Curții de A. C. arestat-(...), liberat condiționat- (...), rest 316 zile; f.116 dup).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal și în acest context de nesinceritatea (sinceritatea partială, de circumstanță și doar în raport de unul din cele trei acte materiale) de antecedența penală, de gradul relativ sporit de pericol social al infracțiunii care rezultă din valoarea mare a prejudiciului creat (13.000 lei).
Pentru aceste considerente, instanța, a condamnat inculpatul G. A. la 3 ani și 3 luni inchisoare cu executarea în detenție.
Sub aspectul laturii civile in baza art. 14/346 C.p.p. s-a admis actiunea civila exercitata de partea civila L. A. I. si a obligat inculpatul, in solidar cu condamnații
M. A. B. și M. A. I. - ce au fost obligați prin S. nr.411/(...) a Judecătoriei C.-N., la plata catre aceasta a sumei de 13.000 lei reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul G. A. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el este autorul infracțiunii imputate prin actul de sesizare al instanței.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Inculpatul G. A. s-a prezentat în fața instanței de fond, la data de (...), unde a recunoscut comiterea unui singur act material din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, respectiv sustragerea unei centrale termice din patrimoniul părții vătămate L. A., împreună cu inculpații M. A. și M. I., negând vehement celelalte acte materiale de sustragere imputate prin rechizitoriul P.
La stabilirea soluției de condamnare, prima instanță a avut în vedere declarația părții vătămate L. A. din faza de urmărire penală, care se coroborează perfect cu conținutul declarațiilor inculpaților M. A. și M. I..
Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al dispozițiilor art.5 și 6 din Convenția E. a
Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen.
Instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, „ urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Art. 289 Cod pr.penală dispune ca „. cauzei se face în fata instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu";.
A., probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de către instanță, în ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprima adevărul, fie probele de la urmărire penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de alta parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penală , hotarârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Ori, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum si probele administrate in faza judecății, dovedesc, în mod cert, că autorul infracțiunii de furt calificat este inculpatul G. A. și că fapta a existat în realitate.
Declarațiile constante ale martorilor M. A. B. și M. A. I. din faza de urmărire penală cât și din fața judecătoriei fila 23 se coroborează perfect cu poziția martorilor asistenți O. Șerban G. și Criste Florinel precum și cu cea a martorei M. I. M. care învederează că în cursul lunii septembrie 2009 împreună cu inculpatul G. A. a pătruns prin forțarea ușii de acces în imobilul cu nr. 200 din comuna B. jud. C., proprietatea victimei L. A., în cursul a trei nopți, având asupra lor un topor, cu ajutorul căruia au tăiat țevile de alimentare cu apă ale unei centrale termice, pe care au sustras-o, după care au mai însușit și alte bunuri ale victimei respectiv un TV, un calculator, două receptoare digitale și o combină frigorifică pe care le-au vândut unor necunoscuți cu suma de 800 lei, cu excepția unui receptor „Dolce"; pe care inculpatul G. le-ar fi dat lui M. A. I.. Martorii M. A. B. și M. A. I. au precizat textual că inculpatul G. A. cunoștea interiorul casei părții vătămate L. A. întrucât recurentul locuise acolo, în chirie. Inculpatul G. le-a explicat celor doi martori M., condamnați prin sentința penală n. 411/2010 a Judecătoriei C.-N., pentru furtul calificat în formă continuată în dauna victimei L. A., cum anume pot ajunge la locul în care se aflau bunurile părții vătămate, respectiv prin spargerea geamului unei camere de la etajul 1 al imobilului. Nu în ultimul rând, în ședința publică din (...) de la Judecătoria Cluj-Napoca martorul M. A. B. a învederat că „după ce am urmat îndrumările inculpatului G. și am ajuns în interiorul locuinței victimei L. A., i-am deschis recurentului ușa, ca să poată și el să intre în casă. Precizez că toate bunurile furate, le-am însușit împreună cu inculpatul G. și le-am valorificat tot în prezența și cu ajutorul acestuia. Mai arăt că furturile au avut loc și în cursul zilei dar și al nopții, iar pentru a însuși toate bunurile, am intrat de trei ori în locuința victimei L. A.. După valorificarea bunurilor, la aproximativ o săptămână am plecat împreună cu inculpatul G. în F..
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându- se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Judecătoria Cluj-Napoca a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului-recurent.
Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, în fața instanței de recurs a solicitat achitarea acestuia fără a propune alte probe care să combată susținerea P.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul G., respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Din fișa de cazier judiciar reiese că recurentul este recidivist, acesta având o predispoziție deosebită spre comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, suferind până în prezent un număr de 4 condamnări pentru furt calificat. Nu este încadrat în muncă, asigurându-și veniturile materiale din comiterea de acte antisociale.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului G. A., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
A. fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea recurentului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf
2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului G. A. se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189
C.proc.pen., avocatului M. M.
Va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. A., domiciliat în C. N., str. Cocorilor,nr.41 F, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 416 din 29 martie 2012 a Judecătoriei C. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. M.
Obligă pe recurentul G. A. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
V. G. D. P. M. B. D. S. red-PD/CA
2 ex. - (...) jud.fond.B. L.
| ← Decizia penală nr. 226/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 437/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
