Decizia penală nr. 437/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.437/R/2012
Ședința publică din 15 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Huedin și de inculpatul M. G. G.-R. împotriva sentinței penale nr.79 din (...) a Judecătoriei H. având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. G., asistat de apărător ales, av.Mudura Dragoș, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată A. B. și D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului solicită audierea martorilor T. M., T. L. și M.
M., deoarece nu corespund cantitățile predate cu ce s-a consemnat în acel caiet. De asemenea, solicită efectuarea unei expertize contabile în funcție de declarațiile martorilor în vederea stabilirii prejudiciului concret cauzat.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea cererilor în probațiune, ca nefiind utile, pertinente și concludente, având în vedere că la dosar există o notă de constatare întocmită de Garda Financiară, starea de fapt fiind lămurită în fața instanței de fond.
Apărătorul inculpatului solicită a se reține că acea notă de constatare a fost efectuată de Garda Financiară în baza acelui caiet. Solicită a se efectua expertiza contabilă în baza declarațiilor martorilor.
Deliberând, Curtea respinge cererea privind efectuarea unei expertize contabile, întrucât o probă științifică nu poate fi întocmită pe baza declarațiilor unor martori. De asemenea, respinge cererea privind audierea martorilor menționați, aceștia fiind ascultați nemijlocit în fața instanței, probele nefiind utile, pertinente și concludente.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului declarat de P., casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, la o pedeapsă în cuantum sporit, având în vedere gravitatea faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului și lipsa de interes în recuperarea prejudiciului creat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței atacate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului. În subsidiar, solicită casarea sentinței și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului, apreciind că vinovăția acestuia nu a fost dovedită. Singurul înscris pe care este întemeiat rechizitoriul este acel caiet - „registru inventar";, nefiind o probă suficientă pentru a se dispune condamnarea inculpatului pentru evaziune fiscală. Acel caiet conținea simple înscrieri făcute de soția inculpatului, în care se atestau produsele achiziționate de la săteni sau cumpărăturile făcute pe cont propriu.
Solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat. Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, apreciind că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece este nevinovat. Arată că nu avea cunoștință de acel caiet, și că doar soția lui se ocupa de el. De asemenea, susține că nici la Garda Financiară, nici la poliție sau la parchet nu i s-a spus că are dreptul să-și angajeze un apărător.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.79 din 6 aprilie 2011 pronunțată de
Judecătoria Huedin în dosarul nr.(...), în baza art. 9 lit. b) din Legea
241/2005, cu aplicarea art. 76 lit. d) rap. la art. 74 lit. a) C. a fost condamnat inculpatul M. G.-R. la pedeapsa de: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 46.797 lei către partea civilă S. R. prin A. - D.
G. a F. P. B., cu sediul în B., str. A. nr. 17, sector 5, B., cu majorări de întârziere calculate de la (...) și până la achitarea integrală a debitului. constatând achitată de inculpat suma de 2.700 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 50 lei onorariu parțial apărător din oficiu av. Lotica M., ce a fost avansat din fondurile M.ui Justiției în contul Baroului C. conform delegației din (...).
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul M. G. R. a deținut calitatea de administrator al SC A. I. SRL, cu sediul social în municipiul C.-N., str. Dunării nr. 53, ap.17, jud. C. Activitatea acestei firme se desfășura însă la punctul de lucru situat în satul P. H., nr. 103, com. B., jud. C., unde funcționa un magazin și un bar care comercializau produse alimentare și nealimentare.
Calitatea de administrator al SC A. I. SRL a fost deținută de inculpatul M. G. R. până în data de (...) întrucât părțile sociale deținute de inculpat au fost cesionate numitului Pop G. D. domiciliat in C.-N., str. Primaverii. nr. 12, ap.5, jud. C.
La data de (...) organele de poliție din cadrul Poliției Orașului H. au efectuat un control la punctul de lucru din satul P. H., controlul vizând verificarea existenței acordurilor și avizelor necesare funcționării acestuia, precum și a documentelor justificative pentru mărfurile expuse spre vânzare. La control au participat atât inculpatul, cât și soția acestuia M. A.. Cu ocazia controlului a fost identificat un caiet aflat în dosarul de urmărire penală la filele 47-109. În acest „registru inventar"; prima înregistrare poartă data de (...), iar ultima data de (...).
Organele de poliție au ridicat acest caiet pe care l-au predat Agenției
Naționale de A. F.. Garda Financiară - Secția C., în urma verificării activității desfășurate de societatea administrată de inculpatul M. G. R., prin compararea datelor înscrise în registrul ridicat de la punctul de lucru și bilanțul depus de societate pe anul 2007 și balanța de verificare la (...) în baza căruia a fost emis bilanțul, a întocmit nota de constatare seria CJ nr. 6. din (...) prin care a stabilit că agentul economic SC A. I. SRL nu și-a înregistrat în evidența contabilă venituri în sumă de 130.458,64 lei și TVA colectat în sumă totală de 24 .727,35 lei. Prin faptul că societatea nu a înregistrat, calculat, declarat și implicit virat la bugetul general consolidat al statului, obligațiile fiscale aferente sumelor neînregistrate în evidența contabilă, s-a creat bugetului statului un prejudiciu total de 45.600 lei, care este format din impozit pe profit pentru anul 2007 suma de 20.873 lei, iar TVA pentru anul 2007 suma de 24.727 lei.
Inculpatul a formulat obiecțiuni, astfel că A. N. de A. F. a calculat prejudiciul cert, stabilindu-se prin raportul de inspecție fiscală parțială nr.
37640/(...) că suma totală datorată la bugetul consolidat al statului este de 49.497 lei, din care 27.602 lei reprezintă impozitul pe venit și TVA aferente perioadei (...)-(...), iar suma de 21.895 reprezintă majorări de întârziere pe impozit și TVA, calculate pentru perioada (...)-(...).
Așa cum se arată în actul de trimitere în judecată inculpatul M. G. R. a luat cunoștință de valoarea prejudiciului stabilit de A. N. de A. F. C., a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că, în măsura posibilităților, va încerca să achite prejudiciul creat bugetului consolidat al statului, acesta achitând suma de 2.700 lei conform ordinelor de plată aflate în dosarul de urmărire penală, filele 138 și 139.
În fața instanței inculpatul și-a schimbat depozițiile date în cursul urmăririi penale, declarând că în magazin avea mai multe caiete, iar caietul ridicat de organele de poliție nu avea rolul unui inventar, în acel registru fiind trecute produse pentru sine și familia sa și pentru alte persoane în vârstă. De asemenea a încercat să acrediteze ideea că în acel caiet erau trecute nu mărfuri, respectiv sume încasate ca preț de vânzare, ci achiziții de ciuperci și fructe de pădure.
Potrivit art. 69 C.Pr.Pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Pe de altă parte acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Instanța a apreciat că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului M. G. R. A., este un fapt de necontestat că în cursul desfășurării activității punctului de lucru situat în satul P. H., nr. 103, com. B., jud. C. al SC A. I. SRL era ținută o evidență a bunurilor intrate în gestiune, precum și a încasărilor rezultate din vânzarea acestora. În acel registru se consemnează explicit banii predați/banii primiți între persoanele care vindeau în unitate și marfa primită de aceștia.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul a avut însă inițial o poziție ambiguă, susținând că nu poate preciza cu exactitate ce reprezintă registrul inventar, el personal nefiind de față la efectuarea înscrierilor. Or martora F. Ida a declarat că inculpatul întocmea evidența primară a societății, de care se ocupa nemijlocit, iar declarațiile întocmite de martoră au fost depuse raportat la datele din evidența primară adusă de inculpat.
De altfel inculpatul a admis în cuprinsul notei explicative date în fața comisarilor Gărzii financiare că mențiunile din registru reprezintă stocul de marfă ca număr de bucăți și preț predat și primit între soția sa și fostul angajat Pop Dinu, iar înscrisurile „bani predați"; reprezintă vânzările din perioada respectivă.
De asemenea acesta a recunoscut în cursul urmăririi penale că prin nedeclararea acestor sume SC A. I. SRL s-a sustras de la plata către bugetul de stat a impozitelor și taxelor legale, inculpatul plătind o parte din prejudiciul creat.
Instanța a apreciat ca nefondată susținerea inculpatului în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare, nu i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale, iar la administrarea probatoriului în cursul urmăririi penale ar fi fost indus în eroare cu privire la consecințele legale ale declarațiilor sale. A., inculpatului M. G. R. i s-a adus la cunoștință învinuirea și încadrarea juridică a faptei, precum și faptul că are dreptul la un apărător, însă acesta a arătat expres că nu se prevalează de acest drept (d.u.p., f. 134 verso). Acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror, arătând cu acea ocazie că nu dorește să fie asistat de apărător ales și că recunoaște și regretă comiterea faptei și intenționează să repare integral prejudiciul.
Nu în ultimul rând este relevant faptul că la numai câteva zile după efectuarea controlului de către organele de cercetare penală inculpatul a cesionat părțile sociale numitului Pop G. D., persoană care nu a putut fi nu a putut fi contactată de organele de control.
Raportat la probele de mai sus și considerentele expuse instanța a apreciat inculpatul M. G. R., cu vinovăție, a omis să evidențieze în actele contabile ale SC A. I. SRL operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate la punctul de lucru situat în satul P. H.
În drept, fapta inculpatului M. G. R. care în perioada (...)- (...), în calitate de administrator al SC A. I. SRL jud. C., nu a înregistrat, calculat, declarat și implicit virat la bugetul general consolidat al statului, obligațiile fiscale aferente sumelor neînregistrate în evidența contabilă, creând bugetului statului un prejudiciu 49.497 lei din care 27.602 lei reprezentând impozit pe venit și TVA pe perioada (...)-(...), iar suma de 21.895 reprezentând majorări de întârziere pe impozit și TVA pe perioada (...)-(...), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prev. de art. 9 lit. b) din Legea 241/2005, faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantei inculpatului de a se dispune achitarea acestuia instanța apreciază că cererea nu poate fi primită. A., fapta inculpatului întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii arătate mai sus, iar dispozițiile art. 10 lit. d) C.Pr.Pen. nu sunt aplicabile.
Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005. Potrivit acestei dispoziții legale în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale
sau al judecații, până la primul termen de judecata , învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. D. prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. D. prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Or inculpatul a acoperit doar în mică măsură prejudiciul, deși instanța i-a încuviințat cererea depusă la primul termen de judecată și acordat un termen de aproape două luni în acest scop.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, împrejurare ce constituie circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C., dar și faptul că prejudiciul a rămas în mare parte nereparat, faptul că a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
De asemenea instanța, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de
Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82
C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată S. R. prin A. - D. G. a F. P. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 49.497 lei, din care suma de 27.602 lei impozit pe venit si
TVA pe perioada (...)-(...), iar suma de 21.895 majorări de întârziere pe impozit si TVA pe perioada (...)-(...). În ceea ce privește majorările de întârziere acestea au fost solicitate până la achitarea integrală a debitului
Instanța a constatat că sumele menționate anterior, astfel cum au rezultat din raportul de inspecție fiscală parțială nr. 37640/(...), nu au fost contestate de inculpat, acesta obligându-se pe tot parcursul procesului penal la plata acestor sume. În această ordine de idei inculpatul a achitat suma de 2.700 lei conform ordinelor de plată aflate în dosarul de urmărire penală, filele 138 și 139.
Constatând că pretențiile civile sunt întemeiate instanța le-a admis, astfel că în baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a obligat inculpatul la plata sumei de 46.797 lei către partea civilă, cu majorări de întârziere calculate de la (...) și până la achitarea integrală a debitului, constatând achitată de inculpat suma de 2.700 lei.
Ca o consecință a condamnării instanța în baza art. 191 alin. 1
C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care 50 lei onorariu parțial apărător din oficiu av. Lotica M., avocat care a desfășurat activități de apărare a intereselor inculpatului până la prezentarea apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul și P. de pe lângă Judecătoria Huedin.
P. de pe lângă Judecătoria Huedin a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, la o pedeapsă într-un cuantum sporit, având în vedere gravitatea faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului și lipsa de interes în recuperarea prejudiciului cauzat.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului, iar în subsidiar casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, apreciind că vinovăția acestuia nu a fost dovedită și că singurul înscris pe care este întemeiat rechizitoriul este acel caiet „registru inventar"; care nu este o probă suficientă pentru a dispune condamnarea inculpatului pentru evaziune fiscală. Acel caiet conținea simple înscrieri făcute de soția inculpatului, în care se atestau produsele achiziționate de la săteni sau cumpărăturile făcute în nume propriu.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Huedin și inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că inculpatul M. G. R. în calitatea de administrator al S. A. I. SRL C. în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 nu a înregistrat, calculat, declarat și virat la bugetul general consolidat al statului obligațiile fiscale aferente sumelor neînregistrate în evidența contabilă, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 49.497 lei, din care 27.602 lei reprezentând impozit pe venit și TVA pe perioada (...) - 3(...) , iar suma de 21.895 lei reprezentând majorări de întârziere pe impozit și TVA din perioada (...) - (...).
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev, de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, aplicându-i o pedeapsă de 6 luni închisoare, care în baza art.81 și 82 C.p. a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția inculpatului asupra disp. art.83 C.p.
Recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Huedin prin care s-a solicitat casarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului, urmează să fie respins, ca nefiind întemeiat.
Instanța de fond a ținut seama de disp. art.72 C.p. referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, avându-se în vedere prejudiciul cauzat bugetului de stat de cca. 50.000 lei din care o parte a fost recuperat, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că în faza de urmărire penală acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii și s-a obligat să recupereze prejudiciul cauzat prin infracțiunea săvârșită de acesta, sens în care apreciem că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, iar pedeapsa stabilită de instanța de fond este un avertisment pentru inculpat de natură să-l împiedece să mai comită asemenea fapte în viitor.
Neîntemeiat este și recursul inculpatului prin care acesta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului sau rejudecând cauza achitarea acestuia pentru lipsa de vinovăție, întrucât singura probă pe care s-a întemeiat trimiterea în judecată a fost acel caiet găsit în barul pe care îl administra inculpatul.
La instanța de fond au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu, respectiv martora N. E. vânzătoare la barul administrat de inculpat, care arată că în acel bar exista un caiet în care se făceau mai multe mențiuni de către soția inculpatului, iar din declarația martorei F. Ida rezultă că aceasta a înregistrat în contabilitate doar actele prezentate de inculpat, fără să aibă cunoștință că acesta ținea evidența produselor vândute într-un caiet care se afla în incinta barului.
În faza de urmărire penală inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii, în sensul că la bar s-a găsit acel caiet de către organele Administrației Financiar C. în care soția inculpatului consemna produsele vândute în incinta barului, și că regretă faptele comise (f.134-135 d.u.p.).
La instanța de fond inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând că în acel caiet erau menționate doar produsele pe care soția sa le-a achiziționat în nume propriu sau pentru alte persoane de vârstă înaintată, însă aceste reveniri nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Nici solicitarea inculpatului privind achitarea acestuia pe motiv că singura probă pe care se întemeiază acuzarea este acel caiet găsit în barul pe care îl administra inculpatul, nu este întemeiată.
În faza de urmărire penală și la instanța de fond s-au administrat și alte probe în afară de acel caiet ridicat de organele administrației financiare C., care confirmă vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Inculpatul a contestat actele întocmite de A. F. C., invocându-se chiar și faptul că acestea nu pot constitui mijloc de probă în sensul art.64 C.p.p., însă se ignoră disp. art.90 alin.2 C.p.p. potrivit cărora printre mijloacele de probă enumerate se regăsesc și procesele verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală.
Nulitatea actului de control întocmit de A. F. C. nu poate fi invocată în fața instanței penale în nicio fază a procesului.
Prin decizia nr.331/2005 a Curții Constituționale, s-a tranșat spinoasa problemă a contestării valorii de probă a proceselor verbale întocmite de către organele constatatoare. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie disp. art.90 alin.2 C.p.p. privind procesul verbal ca mijloc de probă, având următorul cuprins „de asemenea, sunt mijloace de probă procesele verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta";.
Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, în condițiile legii procesele verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanța de judecată pot constitui mijloace de probă de natură să nu aducă nici o atingere dreptului părților la un proces echitabil, câtă vreme în vederea aflării adevărului aceste acte pot fi combătute prin orice alte probe propuse de părți în condițiile art.67 alin.1 C.p.p. și în plus art.66 alin.2
C.p.p. reglementează în mod expres dreptul învinuitului sau inculpatului că atunci când există probe de vinovăție, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.
Procesele verbale și actele de constatare prev. de art.90 alin.2 C.p.p. sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenței acestora stabilite de lege și în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege, sens în care nu se impune efectuarea unei expertize contabile în cauză, așa cum solicită inculpatul prin motivele de recurs.
Având în vedere că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nici trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării altor probe s-au achitarea inculpatului pentru lipsa de vinovăție, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Huedin și inculpat împotriva sentinței penale nr.79 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei H. urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu (Gânscă Iulia D.), care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.-2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. G. R., domiciliat în comuna B., P. H., nr. 102, jud. C. si P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA HUEDIN împotriva sentinței penale nr. 79 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei H.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu (Gânscă Iulia D.), ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul M. G. R. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.-V.G./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud,fond CĂLIN TĂTAR
| ← Decizia penală nr. 1259/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 110/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
