Decizia penală nr. 1264/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a5
D. PENALĂ NR.1264/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. S. împotriva încheierii penale din 12 septembrie 2012 a T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Vescan Raluca, din Baroul Cluj, în substituirea av.Ceoarec D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.C. M. I., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului pe viitor.
Pe de altă parte, nu există riscul ca în libertate, inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, deoarece martorii au fost deja audiați. Din declarațiile acestora, rezultă că inculpatul nu este o persoană violentă, că nu a avut altercații cu alți cetățeni, că incidentul cu partea vătămată este unul izolat și că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere că partea vătămată nu mai lucrează în localitatea
B., acesta fiind transferat, astfel încât nu există pericolul influențării părții vătămate sau a unei înțelegeri cu acesta. La dosar nu există nicio probă din care să rezulte că dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar încerca să se sustragă. Acesta este arestat deja de 9 luni de zile, astfel că , în subsidiar, se poate înlocui măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul obligându-se să respecte toate măsurile pe care le va stabili instanța.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa infracțiune comisă este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului solicită a se reține că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 12 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în temeiul disp.art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală.
A fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului R. S., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N. nr. 7. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. S. pentru infracțiunile de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) și (5) Cod penal și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174
Cod penal și art. 176 alin. (1) lit. f) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.
S-a reținut în sarcina sa că, la (...), l-a amenințat cu moartea pe agentul șef principal de poliție P. I., aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, încercând să-i aplice lovituri cu motofierăstrăul și toporul în zona capului, lovituri susceptibile de a produce suprimarea vieții( acțiuni ce au determinat apărarea acestuia cu o rangă de metal) și de a-i aplica, în același context, lovituri cu pumnul în zona feței(buza superioară), prin care s-au cauzat leziuni părții vătămate P. I., leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea penală nr. 105/CC/2011, pronunțată la 8 decembrie 2011, în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 8 decembrie 2011 și până la data de 5 ianuarie 2012, reținându-se că sunt suficiente indicii temeinice cu privire la implicarea inculpatului în incidentul violent din 7 decembrie 2011 și incidența în speță a dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, fiind întrunite și cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală.
Ulterior, măsura preventivă a arestării a fost prelungită prin Î. penală nr.
1/CC/2012, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de
30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs care a fost respins ca nefondat prin Î. penală nr.
2/R/2012, pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul cu același număr.
La termenul din 26 ianuarie 2012 în temeiul disp.art. 300 ind. 1 al. 1 și
3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, menținând măsura preventivă, soluția instanței de fond fiind menținută prin D. penală nr. 190/R/3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar.
Ulterior, la 14 martie 2012 s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia penală nr. 490/R/22 martie 2012 a Curții de A. C. fiind menținută soluția instanței de fond în recurs.
Și la termenul din 11 aprilie 2012 s-a menținut măsura preventivă, încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive nefiind recurată de către inculpat.
Și la 30 mai 2012 s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia penală nr. 868 pronunțată la 7 iunie 2012 de Curtea de A. C. fiind respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond.
În fine, și la termenul din 18 iulie 2012 s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia penală nr. 1079 pronunțată la 25 iulie 2012 de Curtea de A. C. fiind respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fiind astfel incidente disp. art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de disp. art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani ( pentru ambele infracțiuni ce i se rețin în sarcină ), iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor pentru care este cercetat, modalitatea în care se prezumă că acestea au fost comise, tendința spre violență a inculpatului R. S., pe fondul consumului de alcool, rezultată din probele testimoniale administrate pe parcursul urmăririi penale. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea conduce la crearea unei stări de insecuritate în rândul comunității locale, dar și a unei stări de neîncredere în organele judiciare abilitate să asigure ordinea de drept, în lipsa unei reacții eficiente, în condițiile în care infracțiunile de violență sunt în continuă creștere.
Cu toate că s-a dispus începerea cercetării judecătorești în cauză, fiind audiat inculpatul, partea vătămată și un număr de 10 martori până la această dată, se apreciază că nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună având în vedere că în cauză urmează a fi audiați și alți martori din cei propuși prin rechizitoriu și de către inculpat prin apărătorul său.
Raportat la aceleași împrejurări relevate anterior, se apreciază că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin restrictive ar fi neadecvată și ar impieta asupra procesului de justiție, prin prisma și a disp. art. 136 alin. (8) Cod procedură penală, potrivit cărora la alegerea măsurii preventive trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana față de care se ia măsura, etc.
Împrejurările invocate în apărare, în sensul că durata arestării este una apreciată ca îndelungată, că s-au audiat principalii martori ai acuzării, că inculpatul nu are antecedente penale și că este cunoscut în localitate ca fiind un bun gospodar, fără un comportament agresiv( cu excepția situațiilor când este sub influența băuturilor alcoolice, manifestările agresive fiind evidențiate doar în mediul familial, în anumite condiții, etc.), nu pot fi scoase din contextul în care se prezumă că s-au desfășurat faptele deduse judecății, prin prisma probelor administrate până în prezent.
Așa fiind, în baza art. 3002 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b Cod procedură penală tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciindu-se totodată că, luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, dintre cele invocate de apărare, nu este justificată, pentru considerentele precizate, dar și pentru motivul că ecoul în conștiința colectivă a comunității locale a faptei comise de inculpat este foarte prezent, dat fiind intervalul scurt de timp scurs de la data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul R. S. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza , pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive , cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului , apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului pe viitor.
În motivele de recurs inculpatul prin memoriul depus la dosar și concluziile apărătorului ales al acestuia , a arătat că nu există riscul ca pus în libertate să zădărnicească aflarea adevărului, deoarece martorii au fost audiați în cauză, iar din declarațiile acestora rezultă că inculpatul nu este o persoană violentă, că nu a avut altercații cu alte persoane, că incidentul cu partea vătămată este unul izolat și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte partea vătămată nu mai lucrează în localitatea de domiciliu a inculpatului , acesta fiind transferat într-o altă localitate, astfel că nu există pericolul influențării părții vătămate sau a unei înțelegeri cu aceasta.
În subsidiar inculpatul a arătat că este arestat de cca 9 luni, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu stabilirea unor obligații în sarcina acestuia , pe care inculpatul urmează să le respecte.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivele de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., precum și disp. art.160/b C.p.p. referitoare la menținerea stării de arest în cursul judecății, întrucât din probele administrate până la această dată rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestuia, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani pentru infracțiunile presupus a fi comise de inculpat, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor presupus a fi comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv încercarea de a lovi pe partea vătămată cu un motoferăstrău și un topor în zona capului , lovituri susceptibile de a suprima viața acesteia, în măsura în care loviturile încercate de inculpat și-ar fi atins scopul, însă această urmare nu s-a realizat datorită acțiunii de autoapărare a părții vătămate.
Solicitarea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive , este neîntemeiată, întrucât această măsură a fost dispusă legal în condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., fiind verificată de mai multe ori atât de către instanța de fond, cât și de instanța de recurs cu ocazia soluționării recursurilor promovate de inculpat împotriva luării măsurii arestării preventive sau a menținerii acestei măsuri.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea, pe motiv că o perioadă de 9 luni de la data luării măsurii arestării preventive ar depăși durata rezonabilă a acesteia, întrucât raportat la obiectul și complexitatea cauzei , apreciem că o durată de 9 luni a măsurii arestării preventive nu este excesivă .
Pe de altă parte cercetarea judecătorească la instanța de fond fiind aproape de finalizare, sens în care pentru termenul din 10 octombrie 2012 au fost citați 4 martori pentru a fi audiați, unul dintre aceștia propus prin rechizitoriu, iar trei propuși de inculpat în apărare.
Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus , în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B. N. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din 12 septembrie 2012 a T.ui B. N...
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat C. I.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
Red.V.G./S.M.D/3 ex./(...)/Jud.fond.B. D.
GREFIER D. S.
| ← Decizia penală nr. 507/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 844/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
