Decizia penală nr. 1508/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)*
DECIZIA P.Ă NR.1508/R/2012
Ședința publică din 30 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. , judecător JUDECĂTORI : L. H.
G. : L. C.
: V. V. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. M., împotriva sentinței penale nr.1580/(...), pronunțată în dosar nr.(...)* al J. B. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr.2288/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG
195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.M. Horea, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a alin.1 C.pr.pen. Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a recunoscut fapta ci mai mult, a arătat că o altă persoană a condus autoturismul. Martorii audiați în cauză au indicat că nu persoana cercetată de organele de poliție este persoana care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Consideră că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, bazată pe probele existente la dosar. V. inculpatului este dovedită prin proceseul verbal de constatare care se coroborează cu adresa de la S. P., cu declarațiile martorului asistent J., cu declarația martorului P. C. și cu declarația martorului P. E. de remarcat că declarațiile martorilor aduși de inculpat se contrazic între ele astfel că în mod temeinic prima instanță a constatat vinovăția inculpatului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1580 din 28 iunie 2012 a J. B. M. pronunțată în dosarul nr. (...)*, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. a fost condamnat inculpatul C. M., CNP 1., fiul lui A. și T., născut la data de (...) în Năsăud, jud. Bistrița Năsăud, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în B. M., str. Doinei nr.17, M., recidivist, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere auto, cu aplicarea art.71 și
64 lit. a teza II C.pen.
În temeiul art.191 al.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare înregistrat sub dosar nr. (...) inculpatul C. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de (...), în jurul orei
16,40, inculpatul C. M. a condus un autoturism pe drum public fără a poseda permis de conducere.
Prin sentința penală nr. 1355/(...) a J. B. M., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.
Prin decizia penală nr. 1668/R/(...) Curtea de A. C., a fost admis recursul declarat de inculpat dispunându-se casarea sentinței penale nr. 1355/(...) a J. B. M. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul J. B. M. sub nr. de dosar (...)*.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii susținând că o altă persoană a fost la volanul autoturismului când a fost observat în trafic de patrula de poliție.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în jurul orei 1640, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare MM 0. pe strada B. din municipiul B. M., deplasându- se înspre F., inculpatul C. M. a fost filmat cu aparatul video radar de un echipaj al poliției rutiere aflat în zonă.
Organele de poliție s-au deplasat în spatele autoturismul condus de inculpat până la domiciliul acestuia și i-au solicitat să prezinte documentele autoturismului și permisul de conducere. Inculpatul a prezentat actul de identitate și autorizația de circulație provizorie a autoturismului și a recunoscut că nu posedă permis de conducere, fapt confirmat de adresa nr. 101422/(...) a S.ui P. Comunitar Regim P. de C. și Î. a V. M. (f. 8 dos.u.p.).
Starea de fapt descrisă mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii și fotografii judiciare, adresa nr. 101422/(...) a S.ui P. Comunitar Regim P. de C. și Î. a V. M., declarațiile martorilor P. M., J. V. S., C. A. și P. C., declarațiile inculpatului.
Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări de rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Audiat fiind de instanță, inculpatul a susținut că autoturismul a fost condus de o persoană din Portugalia, pe nume M. și că atunci când a fost filmat în trafic el se afla pe scaunul din dreapta șoferului iar în mașină, pe bancheta din spate se mai afla un bărbat precum și fiul său în vârstă de 8 ani. Inculpatul a contestat și declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale susținând că nu corespund realității invocând faptul că organele de urmărire penală au consemnat în declarații altceva decât a declarat acesta. De asemenea, inculpatul a contestat fotografiile făcute de stația radar, susținând că autoturismul din planșa fotografică aflată la dosar nu este autoturismul său.
Potrivit procesului - verbal de vizionare din data (...), la volanul autoturismului era un bărbat de înălțime medie iar scaunul din față, din dreapta șoferului era ocupat de o persoană a cărei talie nu se observă, doar că la un moment dat persoana respectivă scoate mâna pe geam și se poate observa că este vorba de un copil. De asemenea, pe bancheta din spate nu se observă nicio persoană.
Martorul C. A. susține că autoturismul inculpatului a fost condus de un prieten al acestuia din Portugalia, iar fiul inculpatului nu se afla în autovehicul (f. 27 dos.fond). Același martor a mai declarat că inculpatul se afla în autoturism, însă nu l-a condus.
Martorul J. O. A. a declarat că în timp ce se afla în curte, a văzut cum inculpatul a apărut într-un autoturism condus de o altă persoană, iar fiul inculpatului se afla pe bancheta din spate a autoturismului (f. 40 dos.u.p.).
Martorul P. M. a arătat în fața instanței că nu l-a văzut pe fiul inculpatului, în schimb a văzut autoturismul acestuia condus de o altă persoană, iar inculpatul nu se afla în autovehicul (f. 53 dos. fond).
Având în vedere că toate aceste declarații nu se coroborează una cu cealaltă, dar nici cu cele cuprinse în procesul-verbal de vizionare a cd-ului, sau în procesul-verbal de constatare a infracțiunii instanța nu le va lua în considerare la soluționarea prezentei cauze.
În schimb, declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale în sensul recunoașterii săvârșirii faptei, se coroborează cu mijloacele de probă indicate anterior, dar și cu declarația martorului P. C. (f. 52 dos. fond).
În drept fapta inculpatului C. M. care, în data de (...), în jurul orei 1640 a condus pe drumurile publice din B. M. autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare
MM 0., fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG
195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen..
Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an 2 luni închisoare aplicată prin Sp.1225/(...) a acestei instanțe, din care a rămas neexecutat ca urmare a liberării condiționate un rest de pedeapsă de 129 zile închisoare, rest considerat executat până la data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză..
Al doilea termen al recidivei îl constituie pedeapsa pentru infracțiunea care face obiectul prezentului dosar, săvârșită cu intenție, pentru care legea prevede închisoarea mai mare de un an și care a fost comisă de inculpat după expirarea restului de pedeapsă rămas neexecutat și înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. P., circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că este recidivist, atitudine de nerecunoaștere a faptei comise, faptul că inculpatul a fost condamnat anterior ceea ce denotă perseverență infracțională.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. a condamnat inculpatul C. M., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere auto, cu aplicarea art.71 și 64 lit. a, teza II C.pen., având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400
RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. M., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a sollicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a alin.1 C.proc.pen. cu motivarea că probele cauzei demonstrează că nu a comis infractiunea de a cărei comitere este judecat si că, în realitate, o altă persoană a condus autoturismul în cauză.
Procedând la solutionarea cauzei pe baza actelor si lucrărilor dosarului, precum si prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, această posibilitate fiind conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Susținerea inculpatului potrivit căreia nu el a fost persoana care a condus autoturismul este evident nesinceră si contrazisă de probele administrate în cauză.
În acest sens, este de observat că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, însă în fata instantei, în mod nejustificat și-a modificat declarațiile sub acest aspect, sustinând că un prieten este persoana care a condus masina si apoi, în pofida evidentei, că autoturismul suprins de imaginele radar nu îi apartine.
Inculpatul a invocat în apărarea sa declaratiile martorilor C. A. (f. 27 dos.fond), J. O. A. (f. 40 dos.u.p.). si P. M. (f. 53 dos. fond), martori care declara că inculpatul nu a condus autoturismul. Curtea observă însă că depozitiile martorilor mentionati sunt vadit nesincere si interesate în cauză, concluzia rezultând din contradictiile existente între aceste depozitii, între ele însele, precum si raportat la declaratia inculpatului, cu privire la alte aspecte ale cauzei.
Astfel martorii C. A. si P. M. susțin că fiul inculpatului nu se afla în autovehicul (f. 27,
53 dos.fond), declartiile lor fiind în contradictie sub acest aspect cu declaratia martorului J. O. A. (f. 40 dos.u.p.) si cea a inculpatului, acestia din urmă arătând că în masina se afla si fiul inculpatului. A., martorul P. M., incercând să para si mai credibil, a sustinut că nici inculpatul nu se afla în autoturism, afirmatia contrazicând sustinerile celorlalti martori si chiar pe inculpat care, constant, a recunoscut prezenta sa în masina. La rândul său, martorul J. O. A. a afirmat că fiul inculpatului se afla pe bancheta din spate a autoturismului, afirmatie contrazisă de imaginile surprinse de camerele radar si de unde rezultă că minorul statea în partea dreaptă fată a masinii. În final, niciunul dintre martori nu confirmă prezenta în masina a unei a patra persoane, un bărbat, cu privire la care inculpatul a sustinut ca se afla în masina pe bancheta din spate, alături de fiul său.
Nici declaratia martorei J. V. S. (f. 19 dos. fond ) nu este credibilă deoarece, desi a sustinut cert că l-a văzut pe inculpat în masină și că autoturismul era condus de un alt bărbat, surprinzător nu a putut oferi informatii referitoare la prezenta si a altor persoane în autovehicul.
Aceste sustineri sunt contrazise de declaratia martorului P. C. V. (f. 52 dos.fond) care a arătat că a oprit în autoturismul în discutie la volanul căruia se afla inculpatul si a observat că în partea dreaptă față se afla un copil, acestea fiind singurele persoane care se aflau în autoturism. Sustinerile martorului sunt confirmate de imaginile surprinse de camera radar (f. 24-27dos.fond).
Asa fiind, Curtea retine că instanta de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului si a retinut că inculpatul a condus autoturimul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, fapta constituind infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere auto prev. si ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Cu privire la individualizarea sancțiunii penale, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea reține că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatul a pus în pericol grav siguranța traficului rutier conducând autoturismul pe drumurile publice fără a poseda cunostintele si abilitătile necesare, rezultând din lipsa permisului de conducere, este recidivist, iar poziția sa procesuală, prin declarațiile oscilante și vădit nesincere, a fost una care a urmărit să eludeze răspunderea sa penală.
Curtea consideră că aspectele invocate în motivele de recurs au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea unei sancțiuni penale constând în închisoare situată la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise și condițiilor concrete în care s-a produs.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia a fost interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că este justificată concluzia că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales s-a impus a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi.
Așa fiind, Curtea concluzionează pedeapsa aplicată este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului, asigurându-se atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen.
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 1580 din 28 iunie 2012 a J. B. M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui
Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. L. H. V. V. A.
G., L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) J..fond. C. R.
| ← Decizia penală nr. 581/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
