Încheierea penală nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.664/R/2012

Ședința publică din 30 aprilie 2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : M. Ș., judecător

JUDECĂTORI : L. M.

M. B.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. L. împotriva încheierii penale nr.32/CC din (...) a T. B. N., având ca obiect propunere de arestare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. L., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Felecan Oltița L. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. L. arată că își însușește recursul declarat, este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. L., în baza art.385/15 pct.2 C., solicită admiterea recursului, cu consecința casării încheierii penale atacate, prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și rejudecând cauza, să se respingă această propunere de luare a măsurii arestării preventive iar în măsura în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri față de acesta să se dispună obligarea de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului arată că pentru luarea măsurii arestului preventiv trebuie îndeplinite condițiile art.143 C., iar pe de altă parte, să existe una dintre cauzele menționate de art.148 C.

Raportat la poziția inculpatului, aceea din faza de urmărire penală, având în vedere declarația sa, evident că este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 C., respectiv inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care este în prezent cercetat, existând presupunerea ca acesta să se prevaleze de disp.art.320/1 C.

Raportat insă la incidența art.148 lit.f C., care a stat la baza propunerii de arestare preventivă a parchetului, apreciază că este îndeplinită doar condiția prevăzută de teza I, respectiv limitele de pedeapsă care sunt menționate de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, însă nu este îndeplinită condiția prevăzută de teza II-a, respectiv pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezenta în cazul cercetării în stare de libertate.

Faptul că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este într- adevăr una de o gravitate sporită, fiind vorba de o tentativă la infracțiunea de omor, astfel că apreciază că nu este suficient pentru a da curs solicitării parchetului de luare față de inculpat a măsurii arestului preventiv întrucât aceste aspecte, respectiv gravitatea faptei și limitele prevăzute de legiuitor sunt aspecte care țin de încadrarea juridică a faptei și care pot fi avute în vedere de instanță în momentul soluționării cauzei.

De asemenea, propunerea parchetului în sensul că s-ar impune luarea acestei măsuri datorită faptului că cercetările în prezentul dosar nu au fost până în prezent finalizate, apreciază că nu este un motiv temeinic întrucât acest aspect nu poate fi imputat inculpatului și de asemenea nu există date sau probe la dosar, sau indicii din care să rezulte că cercetat în stare de libertate inculpatul ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martori.

Totodată, la alegerea unei măsuri preventive, trebuie avut în vedere și scopul acesteia în sensul prev.de art.36 C., iar raportat la toate aspectele speței, la persoana inculpatului care nu are antecedente penale,este o persoană în vârstă, tocmai din această cauză faptul că a ajuns la această vârstă să comită o faptă pentru care va răspunde, apreciază că reprezintă un eveniment neferici și raportat la toate aceste aspecte susține că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul M.ui P., apreciază recursul nefondat, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, raportat la îndeplinirea condițiilor legale și constatarea temeinicie propunerii făcută de parchet. In esență, pericolul pentru ordinea publică este unul substanțial și vădit rezultat din materialul probator administrat până în prezent raportat la premisele faptei, respectiv dovada unui conflict între părți care cu siguranță a fost acutizat de către inculpat, pe fondul consumului de alcool și în condițiile de asemenea dovedite în care inculpatul a acționat în mod violent.

Prin urmare, raportat la conduita inculpatului, apreciază că lăsat în libertate inculpatul prezintă gradul de pericol care creează premisele atât pe de o parte a unei necesități de intervenție a instanței pentru protejarea valorii ocrotite de lege cât și pentru asigurarea evidentă a procesului penal aflat în fază de urmărire penală.

Inculpatul B. L., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta pe care a comis-o. Solicită cercetarea sa în libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr.32/CC din (...) pronunțată de T. B.-N. în baza art. 1491 alin. 9 Cod procedură penală s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr. 506/P/2012, ca fiind întemeiată și în consecință: s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. L., fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în Șieu Măgheruș, județul B.-N., domiciliat în com. Șieu Măgheruș, sat C., nr. 205, județul B.-N. CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.2 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoare între 5 și 10 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, pe durata a 29 de zile, începând cu data de (...) și până în data de (...).

S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă conform art.

151 Cod procedură penală.

Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rezoluția din data de 24 aprilie 2012, procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. a dispus începerea urmării penale față de învinuitul B. L. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2

Cod penal, cu motivarea că în data de (...), pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și a consumului de alcool, l-a înjunghiat cu un cuțit pe numitul

M. S. F., acesta suferind leziuni corporale vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale și care întrunesc caracteristicile medico-legale de punere în primejdie a vieții.

De asemenea, prin ordonanța din 24 aprilie 2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, având în vedere zona vitală lezată, obiectul vulnerant folosit precum și relațiile conflictuale dintre inculpat și partea vătămată, apreciindu-se că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.

Prin ordonanța din data de 24 aprilie 2012 s-a dispus reținerea pe timp de 24 de ore a învinuitului B. L., începând cu data de (...), orele 03,30 din care s-au dedus un nr. de 03,30 ore, cât a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției și audierii în calitate de învinuit, urmând ca măsura să înceteze la data de (...) orele

23,30.

Ulterior, prin ordonanța din data de (...), procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului B. L. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art.

174 alin. 1 Cod penal, în esență reținându-se în sarcina acestuia că în seara de (...), în timp ce se aflau în curtea imobilului în care locuiesc (partea vătămată trăind în concubinaj cu sora inculpatului), pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și a consumului de alcool, acesta a înjunghiat-o pe partea vătămată M. S. F. cu un cuțit în zona hemitoracelui drept anterior. În urma examinării medico-legale s-a stabilit că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (probabil cuțit) și care necesită pentru vindecare un nr. de

17-18 zile de îngrijiri medicale, întrunind caracteristicile medico-legale de punere în primejdie a vieții

Examinând probațiunea administrată în dosar până în prezent, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143

Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.

Probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea faptei descrisă mai sus și vinovăția inculpatului sunt: procesul-verbal de cercetare la fața locului f. 2-4, planșa fotografică f. 5, procesul-verbal de examinare f. 6, declarația părții vătămate f. 11-12, C. preliminarii medico- legale nr. 924/X/(...) f. 15, procesul-verbal de reconstituire f. 27, declarațiile martorilor B. A. f. 28-29, f. 30, f. 31-32, C. Ana G. f. 33-34, 35-

36, și M. M. f. 37-38 și 39-40.

Probele enumerate mai sus se coroborează, în parte, și cu declarațiile inculpatului care, deși recunoaște fapta invocă fie legitima apărare (f. 18 dos. urm. pen.) fie provocarea (prin concluziile depuse de apărătorul său).

Împrejurarea că inculpatul nu a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare rezultă din însăși declarația pe care acesta a dat-o la procuror, asistat de apărătorul său desemnat din oficiu. Astfel, inculpatul relatează că după incidentul cu bicicleta, văzând că partea vătămată a luat o „bucată de poștă de circa 1 metru lungime";, a fugit în casă, de unde a luat un cuțit de bucătărie cu care a mers din nou în curte cu intenția de a-l speria pe partea vătămată. Cu aceiași ocazie inculpatul a declarat că până în seara de (...), a consumat circa 300 ml alcool și că este în conflict cu partea vătămată în legătură cu proprietatea asupra casei în care locuiesc. Din relatările inculpatului rezultă fără echivoc că nu a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust de natură a-i pune în pericol grav viața sau integritatea corporală. Dimpotrivă, inculpatul avea posibilitatea să rămână în casă. De asemenea, în acest stadiu al cercetărilor nu se poate aprecia că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare astfel cum a susținut cu ocazia dezbaterilor, nefiind îndeplinite condițiile art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal.

Privitor la inculpat sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f

Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din gravitatea faptei, circumstanțele în care a fost comisă și impactul negativ cauzat în comunitatea locală, care inevitabil creează o stare de insecuritate în raporturile sociale și un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.

De altfel, art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.

Măsura arestării preventive se justifică și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în contextul în care cercetările sunt la început iar starea de fapt nu a fost încă pe deplin stabilită. De asemenea, nu se poate face abstracție nici de faptul că din probele dosarului,

(declarația martorei B. A.-f.30) rezultă că părțile sunt în conflict (referitor la casa de locuit) de mai mulți ani și că inculpatul consumă frecvent băuturi alcoolice, iar pe acest fond devine agresiv în raporturile cu partea vătămată (concubinul surorii sale), împrejurări din care se poate concluziona că există riscul real ca vechile neînțelegeri să se amplifice și să se producă și alte acte de violență. În fine, inculpatul și partea vătămată locuind în aceiași casă, cu intrări separate, există și posibilitatea influențării părții vătămate sau a martorilor.

Așadar, pentru considerentele arătate în stadiul actual al cercetărilor penale nu este oportună o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate în privința inculpatului.

Așa fiind, în baza art. 1491 alin. 9 Cod procedură penală, instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de procurorul din cadrul P.ui de pe lângă T. B.-N. în dosarul de cercetare penală nr.

506/P/2012, ca fiind întemeiată și în consecință a dispus arestarea inculpatului B. L., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea între 5 și 10 ani și interzicerea unor drepturi, pe durata a 29 de zile, începând cu data de (...) și până în data de (...).

S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă conform art.

151 Cod procedură penală.

Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul B. L. solicitând instanței de control judiciar să respingă propunerea de luare a arestului preventiv și în subsidiar, dacă se apreciază oportun, să fie luată față de el o măsură preventivă neprivativă de libertate precum măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului promovat inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invederat instanței că lăsarea sa în libertate în acest moment nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece deși este acuzat de o infracțiune de o gravitate sporită, raportat la atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal până în acest moment, faptul că este lipsit de antecedente penale și este mai în vârstă nu conduce în mod automat la concluzia că desfășurarea procesului penal nu ar putea avea loc în bune condiții dacă nu ar fi privat de libertate.

Analizând recursul promovat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până la acest momen,t precum și a disp. art.3856 alin.3 C., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

La data de 24 aprilie 2012 a fost înregistrată pe rolul T. B. N. propunerea de luarea măsurii arestului preventiv pentru o perioadă de 29 de zile față de inculpatul B. L. cercetat în dosarul nr.506/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. rap.la art.174 alin.1 C.

În mod legal și temeinic, instanța fondului a procedat la audierea inculpatului în declarația dată în fața instanței cu această ocazie acesta arătând că recunoaște fapta și îi pare rău pentru cele întâmplate.

Instanța ierarhic inferioară a analizat apoi dacă sunt întrunite cerințele art.143 C. respectiv dacă există probe apte să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii pentru care este cercetat. Probele administrate până în acest moment constând în: declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului și de sesizare din oficiu, procesul-verbal de examinare a articolelor de îmbrăcăminte aparținând victimei precum și declarațiile părții vătămate

M. S. F., concluziile preliminarii întocmite de S. M.-L. J. B.-N., procesul- verbal de reconstituire și declarațiile martorilor B. A., C. Ana G. M. M. și I. D. M. pot conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea să fi comis infracțiunea pentru care este cercetat în prezentul dosar și care constă în faptul că în data de 23 aprilie 2012 în jurul orelor 19,30 între acesta aflat sub influența băuturilor alcoolice și partea vătămată M. S. F. a izbucnit un conflict legat de faptul că partea vătămată și-a lăsat bicicleta răzămată de un gard în spatele mașinii inculpatului. Pe fondul acestui conflict partea vătămată a luat de jos o scândură, inculpatul s-a deplasat în camera sa de unde s-a întors înarmat cu un cuțit cu lama de 24 cm cu care a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona hemitoracelui drept anterior, cauzându-i leziuni ce, potrivit constatărilor preliminarii, întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții.

Constatăm, fără putință de echivoc, că în speța dedusă judecății sunt întrunite cerințele art.143 C.

Vom analiza în continuare dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art.148 lit.f C. respectiv dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prima cerință a acestui articol este îndeplinită în mod lipsit de echivoc deoarece legiuitorul român sancționează tentativa la infracțiunea de omor cu pedeapsa cuprinsă între 5 și 10 ani închisoare.

În privința celei de-a doua cerințe Curtea își însușește în întregime considerațiile instanței fondului cu privire la acest aspect adăugând doar faptul că gradul de pericol concret al unei infracțiuni se află în strânsă relație de interdependență cu gradul de pericol concret pentru ordinea publică. Nu ar fi realist să existe o interpretare contrară deoarece este evident că faptele de o gravitate mai mare-- considerate astfel de legiuitorul român prin regimul sancționator aplicat-produc în rândul colectivității o stare de tulburare și de insecuritate mai ridicată decât infracțiunile considerate mai ușoare.

Vom observa de asemenea că procesul penal este abia la început urmând a mai fi administrate și alte probe pentru a contura cât mai aproape de realitate cele petrecute între inculpat și partea vătămată la data de (...).

Din declarațiile martorilor audiați până în acest moment a mai rezultat și faptul că inculpatul este o persoană care consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, devenind apoi agresiv. În condițiile în care partea vătămată locuiește în aceeași casă cu inculpatul, la întoarcerea sa din spital aceasta ar fi nevoită să se întâlnească în fiecare zi cu agresorul său fiindu-i astfel creată astfel o stare de temere atât lui cât și familiei sale.

În plus, în acest moment al procesului penal primează interesul general al societății de a se lua măsuri de stopare a unor astfel de activități ilicite de o gravitate atât de însemnată în raport de interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.

Raportat la împrejurarea care a declanșat conflictul dintre inculpat și partea vătămată care era o întâmplare absolut banală, putem trage concluzia că relațiile dintre cei doi erau extrem de tensionare și că a fost doar o chestiune de timp până când ele să se manifeste într-o manieră atât de violentă. În aceste condiții cu atât mai mult se impune privarea de libertate a inculpatului pentru ca situația să nu degenereze mai mult.

Constatând că sunt întrunite cerințele art. 143 și art.148 lit.f C. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. L. fiul lui I. si Ana, nasc. la 10 ianuarie 1949 aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 32/CC din 24 aprilie 2012 a T. B. N..

Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial (av. R. Cecilia).

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2012 .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER

M. Ș. L. M. M. B.

M. B.

Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj