Decizia penală nr. 1271/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1271/R/2012
Ședința publică din 24 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - S. T. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, împotriva încheierii penale nr.62/CC din 2 septembrie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. D. asistat de către apărător desemnat din oficiu, av.F. A. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales, av.Feier Mihai Paul, din cadrul Baroului B. N., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. D. arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.
Apărătorul ales al inculpatului P. D., invocă excepția tardivității recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
In susținerea excepției, solicită a se observa că din dispozitivul încheierii atacate rezultă că aceasta a fost pronunțată în data de (...) la ora 1,40, deci după miezul nopții, iar parchetul înregistrează recurs împotriva încheierii 62/2012 în data de (...) la ora 15,00.
Din punctul său de vedere, în cauză este încălcat termenul de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și comunicare pentru cei lipsă, prev.de art.1. al.13
C.pr.pen., referitor la termenul de atacare cu recurs a încheierii pronunțate asupra propunerii de arestare preventivă.
Termenul este cu siguranță unul imperativ, întrucât este privit ca un termen substanțial sau un termen procedural. Termenul substanțial potrivit unei părți din doctrină ar fi calculat pe zile și ore pline, exact 24 ore. Altă opinie este că ar fi termen substanțial. Solicită a se avea în vedere și decizia nr.2575/(...) a I.C.C.J. care a calculat pe ore și zile libere și s-ar extinde aproximativ până la 26 ore. Dar, în oricare variantă termenul este cu siguranță depășit, formularea recursului fiind după 35 ore. Mai mult, în ce privesc termenele, nu operează prorogarea termenului potrivit art.186 al.4 C.pr.pen., această instituție vizând doar termenul pe zile, luni, ani care se împlinesc într-o zi nelucrătoare. Sub acest aspect se impune respingerea recursului ca tardiv.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea excepției invocate, arătând că recursul este formulat în termen conform disp.art.186 al.1 și 4 C.pr.pen.
Apreciază că această interpretare dată celor două aliniate a textului menționat a făcut de altfel obiectul jurisprudenței în materie și nu are o soluționare de natura celor arătate de apărare. In opinia sa, termenul împlinindu-se în mod corect la sfârșitul zilei de (...), acest recurs este declarat cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, solicită respingerea excepției.
Apărătorul ales al inculpatului P. D., în replică, reiterează dispozițiile deciziei penale nr.2575/2009 a I.C.C.J., unde, în mod textual se stabilește prorogarea termenelor procedurale prev.de art.184 C.pr.pen.
Reprezentantul M.ui P., în replică, arată că declarația de recurs nu poate fi făcută cât timp instituția parchetului nu funcționează iar conducătorul parchetului nu poate semna actele de comunicare către instanță conform regulamentului de ordine interioară, dispozițiilor C.pr.pen. și textelor care se referă la acest termen deoarece exercițiul căii de atac nu aparține procurorului de ședință principial, ci aparține instituției parchetului.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.62 din 01 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost respinsă, propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr.
848/P/2012, privind pe inculpatul P. D., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, iar în baza disp. art. 1. rap. la art. 146 alin. 11/1 art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus luarea față de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea S. de C., pe durata a 30 de zile.
Conform art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, a fost obligat inculpatul P. D. să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Secția 3 de P. S. de
C., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu schimbe locuința fără încunoștințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin. 1/2 Cod procedură penală s-a dispus ca pe durata măsurii preventive inculpatul să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu martorii C. Ana, C. P. și M. I.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin.2/2 și alin.3 Cod procedură penală și s-a dispus punerea acestuia în libertate, de îndată dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate la art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală.
S-a stabilit în favoarea av. M. Liana suma de 100 lei onorariu avocațial din oficiu, sumă care s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare au răms în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul P. D. este văduv, are 5 copii și locuiește cu fiul cel mic (în prezent major) într-o casă din localitatea S. de C. . La data de (...), fiul inculpatului împreună cu prietena acestuia, erau plecați la mare, astfel că inculpatul a lucrat singur în gospodărie. În jurul orei 20,oo, după ce și-a hrănit animalele și și-a terminat lucrul, inculpatul s-a dus la barul din localitate unde s-a așezat la o masă și a început să consume o bere (cu alcool). După un timp, în local au intrat ciurdarul V. F. însoțit de concubina acestuia precum și victima B. C..
Potrivit probelor de la dosar victima B. C. avea domiciliul în comuna D. jud.
Bacău, însă locuia fără forme legale în comuna S. de C., unde lucra „cu ziua"; în gospodăria mai multor persoane. În ultima perioadă, deoarece nu mai putea sta în Moldova cu părinții săi, victima a locuit în casa martorului V. F., care a acceptat să-l ajute . Din declarația martorului C. P., rezultă că victima obișnuia să consume băuturi alcoolice.
Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar de către procuror (f.44) rezultă că victima B. C. a fost cercetat în calitate de învinuit în patru dosare penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat (toate în condițiile art.
209 lit. „i"; Cod penal, respectiv efracție) și violare de domiciliu, toate finalizate cu scoaterea de sub urmărire penală din cauza prejudiciului redus.
În seara de 31 august 2012, inculpatul și victima (precum și ciurdarul V. F. și concubina acestuia) au consumat bere la același local. Deși au stat la aceiași masă, inculpatul nu a purtat discuții cu cei trei, sesizând doar faptul că aceștia au plecat după circa o jumătate de oră. Inculpatul a ieșit din local la închiderea programului, în jurul orei 22,00, după care a stat de vorbă în fața barului cu numitul A. D.. A. inculpatul a plecat singur spre domiciliu, casa sa fiind în aproprierea barului, la o distanță care se parcurge în circa 10 minute. Când s-a apropiat a văzut lumina aprinsă în casă, astfel că pe moment s-a gândit că între timp fiul său a ajuns de la mare. În momentul în care a băgat cheia în ușă l-a zărit în casă pe B. C. care părea că „caută ceva";. Inculpatul s-a „enervat foarte tare"; că l-a găsit în casă, pe C. B., care într-o fază inițială „i-a sărit la gât"; iar apoi s-a aruncat sub masă. Inculpatul a prins-o pe victimă și a tras-o afară de sub masă.
În prealabil victima i-a cerut inculpatului să-l ierte, însă acesta i-a replicat
„nu te iert, ce ai căutat la mine în casă";. Inculpatul a declarat că nu a anunțat poliția în momentul în care l-a găsit în casă pe B. C., explicând în fața instanței că era nervos („că nu mi-a venit mintea de nervi";).
A. inculpatul a tras-o afară din casă pe victimă și a dus-o în curte, lângă un gard, de unde a luat o bâtă și a început să o lovească peste cap și corp, la întâmplare.
Inculpatul a menționat că în timpul agresiunii o ținea cu o mână pe victimă iar cu cealaltă îi aplica lovituri cu bâta. În timpul loviturilor ce-i erau aplicate victima striga iar inculpatul a relatat că a continuat să o lovească și după ce a căzut la pământ. A., auzind gălăgie, în curtea inculpatului au venit vecinii C. Ana și fiul ei M. P., care l-au ridicat pe B. C. și l-au scos din curte. Înainte de al scoate pe B. C. din curte, inculpatul i-a spus martorei C. Ana „că victima"; îi stricase geamul, respectiv că i-a spart geamul și i-a intrat în casă. De altfel, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului (f.4-7) rezultă că victima a pătruns în casa inculpatului pe un geam pe care i l-a spart.
După ce a fost scoasă din curte victima a fost ajutată să se deplaseze la casa în care locuia (aflată la circa 1 km,) de către martorii C. Ana și M. I. Pe traseu victima acuza dureri puternice , era plină de sânge și pentru că nu mai putea merge i-a rugat pe M. I. și C. Ana să-l lase jos, spunându-le că se va duce singur acasă când își va reveni. Ulterior victima a decedat, fiind găsită în locul în care a fost lăsată de martori, respectiv pe ulița „..
Este de precizat că înainte de deces victima nu a relatat martorilor care l- au scos din curtea inculpatului ce s-a întâmplat. De asemenea, martorii audiați în cauză nu au surprins decât finalul incidentului, respectiv momentul în care inculpatul îl lovea cu bâta pe victima B. C..
Însă, raportat la actul medico-legal emis de S. J. de M. L. B.-N. (f.17), instanța a reținut că și inculpatul prezintă leziuni, respectiv excoriații la nivelul gâtului, mâinii stângi și tibia stângă, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure sau lovire de corpuri dure. Ca urmare, în acest stadiu al cercetărilor nu poate fi înlăturată apărarea inculpatului în sensul că victima „i-a sărit la gât"; și la lovit în picior (f.26).
În prealabil instanța a apreciat că nu este exclusă posibilitatea ca prin completarea probațiunii să se constate incidența dispozițiilor art. 44 alin. 2/1
Cod pena: „Se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependințe sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare";.
În contextul în care practica judiciară demonstrează faptul că inculpații care pătrund fără drept, prin efracție și pe timp de noapte în locuința altor persoane cu scopul de a fura, reacționează violent atunci când sunt surprinși de părțile vătămate, nu se exclude nici posibilitatea ca în cauza de față prin suplimentarea probatoriului să se constate în final incidența dispozițiilor art. 44 alin.3 Cod penal (având în vedere că inculpatul P. D. a acționat violent știind despre victimă „că a mai dat patru spargeri la localnicii din comună";).
Deși în momentul de față în cauză se conturează legitima apărare, instanța a apreciat că starea de fapt nu este deplin lămurită, astfel că a reținut că la dosar există indicii și probe în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor pentru care este cercetat. Incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală se reține doar raportat la modul în care s-au desfășurat faptele din momentul surprinderii victimei în casă, până la momentul agresării ei în curte. Timpul scurs de la momentul surprinderii victimei, până la cel al agresării ei, poate justifica concluzia (în lipsa altor probe) că inculpatul nu a acționat absolut spontan.
Totuși, chiar și în aceste eventuale situații, instanța a apreciat că inculpatul s-a aflat cel puțin în stare de provocare determinată de conduita victimei care i-a pătruns în casă prin efracție, pe timp de noapte, pentru a-i fura bunuri. Inculpatul a descris starea în care se afla la momentul comiterii faptei cu cuvintele sale astfel: …"; nu mi-a mai venit mintea de nervi";.
Este probabil ca tocmai din acest motiv inculpatul să fi acționat atât de violent, în condițiile în care vecinii săi l-au descris ca fiind o „. cumsecade"; și „de ajutor";- Ca urmare, instanța a apreciat că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, invocate în cuprinsul referatului înaintat de procuror.
Instanța nu a însușit susținerea P.ui de pe lângă T. B.-N., în sensul că lăsarea inculpatului în libertate ar crea un cadru de insecuritate în mediul local din care provine și nici afirmația că prin neluarea măsurii arestării preventive s- ar ajunge la formarea opiniei deosebit de periculoase că poți să îți faci singur dreptate.
Sub acest aspect instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă nici un risc pentru cetățenii comunei având în vedere datele care caracterizează persoana acestuia.
Dimpotrivă, se remarcă o reacție ineficientă a organelor de urmărire penală față de victima B. C., prin aceea că s-a dispus în privința acestuia în patru dosare, scoaterea de sub urmărire penală (pentru infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu), ceea ce a dus la perseverența acestuia în câmpul infracțional și continuarea săvârșirii unor fapte de același gen.
Pentru aceste considerente, instanța a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. B.-N. în dosarul nr. 848/P/2012 iar în baza art. 1. rap. la art. 146 alin.11/1 Cod penal, art. 145 Cod procedură penală a dispus luarea față de inculpatul P. D. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea S. de C., pe o durată de 30 de zile.
Conform art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul P. D. a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Secția 3 de P. S. de C., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat; să nu schimbe locuința fără încunoștințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin.1/2 Cod procedură penală s-a dispus ca pe durata măsurii preventive inculpatul să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu martorii C. Ana, C. P. și M. I.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 145 alin. 2/2 și alin.3 Cod procedură penală, referitoare la consecințele nerespectării obligației de a nu părăsi localitatea și a măsurilor și obligațiilor dispuse de instanță, constând în luarea în privința sa a măsurii arestării preventive.
De asemenea, s-a dispud punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză și s-a comunicat ncheierea organelor și instituțiilor arătate la art. 143 alin. 2/1 Cod procedură penală.
S-a stabilit în favoarea av. M. Liana 100 lei onorariu avocațial din oficiu, sumă care s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs P. DE PE L. TRIBUNALUL
BISTRIȚA NĂSĂUD.
Apărătorul ales al inculpatului P. D. a invocat excepția tardivității recursului promovat de către Ministerul Public având în vedere că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 2 sept.2012 la ora 1,40, iar recursul a fost declarat în data de 3 sept.2012 la ora 15,00 încălcându-se astfel disp. art. 1. alin.13 care stipulează că împotriva încheierilor prin care se soluționează propunerea de arestare preventivă termenul de recurs este de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Instanța a acordat cuvântul asupra excepției invocate având în vedere că este o excepția pereemptorie care în ipoteza admiterii ar face imposibilă analizarea fondului cauzei.
Reprezentanta ministerului public a solicitat respingerea excepției invocate deoarece în opinai sa termenul de 24 de ore se împlinește în mod corect la sfârșitul zilei de 3 sept.2012 și că nu poate fi declarat recurs cât timp instituția parchetului nu funcționează, fiind o zi nelucrătoare.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este fondată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr.62/CC din 1 sept.2012 a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.848/P/2012 privind pe inculpatul P. D. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 C.p. și s-a dispus luarea față de acest inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea S. de C. pe o perioadă de 30 de zile.
Dezbaterile au început în data de 1 sept.2012, inculpatului fiindu-i luată declarație în intervalul orar 23,15 - 23,50 minute pronunțarea având loc în ședința publică din data de 2 sept.2012 la ora 01,40 așa cum rezultă din minuta existentă la f.7,8 dosar fond.
În aceste condiții Ministerul Public a promovat calea de atac a recursului în data de 3 sept.2012 la orele 15,11.
Potrivit art. 185 C.p.p. atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Art.186 C.p.p. stipulează în alin.2 că la calculul termenelor pe ore nu se socotește ora la care începe să curgă termenul și nici ora în care acesta se împlinește, iar în art.188 derogatoriu față de legea generală instituită de art. 186 se arată că în calculul termenelor privind măsurile preventive ora de la care începe și cea la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia.
În privința termenelor procedurale pe ore nu poate opera prorogarea instituită de art. 186 alin.3 și 4 C.p.p., dispozițiile legale fiind extrem de clare în acest sens.
Pentru toate aceste considerente Curtea constată că termenul de 24 de ore prevăzut de art. 1. alin.13 C.p.p. se împlinea în data de 3 sept. 2012 la ora 01,40 și ca atare calea de atac promovată în data de 3 sept.2012 la ora 15,11 este tardivă., motiv pentru care va respinge recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud în baza art.385/15 pct.1 lit.a C.p.p.
Potrivit disp. art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca tardiv recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD împotriva încheierii penale nr. 62/CC din 2 septembrie 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat F. A.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
L. M. | ANA C. | M. Ș. |
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond.L. M.
GREFIER M. B.
| ← Decizia penală nr. 99/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 33/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
