Decizia penală nr. 1282/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)*

DECIZIA P.Ă NR. 1282/R/2012

Ședința publică din 25 septembrie 2012

I. constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. GREFIER : M. N.

P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare - în rejudecare - recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. N. și inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr.878/(...), pronunțată în dosar nr.(...)* al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

●inculpatul C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.21 lit.a C.pen., cu aplic. art.99 și urm. C.pen., totul cu aplic. art.40 al.1 C.pen privind și pe inculpatul:

●inculpatul K. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.21 lit.a C.pen., cu aplic. art.99 și urm. C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. C. A. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, inculpatul C. A. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, partea responsabilă civilmente K. M. N., lipsă fiind părțile responsabile civilmente C. M., K. A., C. M. D., părțile vătămate K. E. S., K. L. G. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul K. C. A. învederează instanței că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Se trece la luarea unei declarații inculpatului K. C. A., declarație consemnată și atașată la procesul-verbal din dosarul cauzei (fila 57).

Apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților depun la dosarul cauzei referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului K. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev de art 211 alin 1, alin 2, lit c, alin 2 1 lit a Cod penal, cu aplicarea art 99 și următoarele Cod penal, la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție, precum și confiscarea specială de la acesta a sumei de 1.500 lei. În mod

1 neîntemeiat, raportat la întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului K., apreciind că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. În cursul urmăririi penale, audiat fiind în condiții procedurale, în prezența tutorelui și a apărătorului său, inculpatul K. a recunoscut comiterea faptei, a descris în amănunt modul de comitere a acesteia și contribuția fiecăruia dintre participanți la săvârșirea ei, declarațiile date de acesta coroborându-se cu declarația dată de coinculpatul C. și cu declarația dată de partea vătămată K. V. G. F. că ulterior, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul K. a revenit asupra declarațiilor de recunoașterea faptei susținând, fără temei, că ar fi fost bătut de organele de poliție și determinat astfel să recunoască o faptă pe care nu ar fi comis-o, este fără relevanță în cauză.

Partea vătămată i-a recunoscut cu certitudine și fără ezitare pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptei, recunoașterea făcându-se după planșa fotografică, la sediul P. municipiului C.-N. și în prezența a doi martori asistenți. Raportat la actele dosarului, reiese că partea vătămată este o persoană absolut credibilă, pensionar, în vârstă de 65 de ani, care nu ar fi avut nici un motiv pertinent și plauzibil de a-l indica pe inculpatul K., ca fiind persoana care l-a împins, în condițiile în care acest lucru nu ar fi fost real. În ceea ce privește fapta comisă, se apreciază că aceasta prezintă o gravitate sporită, inculpatul K. împreună cu inculpatul C., premeditând comiterea faptei, cunoscând că partea vătămată avea asupra sa o sumă mare de bani, a urmărit-o pe aceasta și, profitând de vârsta părții vătămate, a agresat-o în plină stradă, reușind să-i sustragă astfel o sumă mare de bani.

Cu privire la latura civilă a cauzei, se apreciază că, în conformitate cu prevederile art 118 alin 1 lit e Cod penal, se impune a se dispune confiscarea specială de la inculpatul K. a sumei de 1.500 lei, dobândită în urma infracțiunii, în condițiile în care, așa cum a rezultat din probele administrate, suma de 3.000 lei sustrasă de la partea vătămată a fost împărțită, în mod egal, între cei doi autori iar moștenitorul acesteia a renunțat la constituirea de parte civilă.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul C. A. arată că solicită respingerea acestuia, menționând că alibiul inculpatului K. C. A. nu profită acestui inculpat. Se mai arată că, CD-ul la care se face referire de către apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului K. C. A. a fost vizionat doar de prima instanță.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. A. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit c Cod procedură penală, motivat ce faptul că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Starea de fapt reținută de instanța de fond nu este dovedită. La o lună după săvârșirea faptei, partea vătămată a decedat. Declarația părții vătămate a fost dată după săvârșirea faptei de către inculpați, existând dubii serioase în a-i recunoaște pe aceștia.

Alibiul inculpatului K. C. A. este valid și îi profită inculpatului C. Se mai arată de apărătorul inculpatului C. că CD-ul vizionat de instanța de fond, a dispărut, pe baza acestuia a fost achitat inculpatul K.. În timp de 50 de minute inculpatul nu avea timp să se schimbe, și să revină, aflându-se la 50 km de C.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului K. C. A. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, în temeiul prevederilor art 38515 pct 1 lit b Cod procedură penală, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Prezența inculpatului K. la Penitenciarul Gherla, este confirmată de înregistrarea video, care prima instanță a vizionat-o de pe CD. De asemenea, descrierea obiectelor vestimentare nu corespunde cu îmbrăcămintea

2 de la fața locului. La individualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, s-au avut în vedere criteriile art 72 Cod penal, avându-se în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, modul de concepere și punere în operă a planului infracțional.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Partea responsabilă civilmente K. M. N. arată că inculpatul K. C. A. a fost de două ori achitat. Mai menționează că în perioada sărbătorilor, trebuia să aștepți o zi, până să poți intra în vizită la Penitenciarul Gherla.

Inculpatul C. A. având ultimul cuvânt, arată că este arestat într-o altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de furt. Mai învederează instanței faptul că a fost bătut să recunoască fapta reținută în sarcina sa, declarația fiind scrisă dinainte, el doar semnând această declarație. Din anul 2006- a recunoscut toate faptele reținute în sarcina sa.

Inculpatul K. C. A. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat în cauză.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 878 din 13 iulie 2012 a Judecătoriei C.-N. pronunțată în dosarul nr. (...)*, în baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c, al. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen a fost condamnat inculpatul minor C. A., fiul lui natural și C. M., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., posesor al CI seria KX nr. 5., CNP 1., cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în C.-N., str. G. Gordon B., nr. 15, ap. 15, ap. 23, jud. C., cu antecedente penale la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a constatat starea de pluralitate intermediară raportat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C. A. în condițiile art. 110, 86^1 din

C.pen. prin sentința penală nr. 1110/16 noiembrie 2007 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2007.

S-a constatat că suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C. A. în condițiile art. 110, 86^1 din C.pen. prin sentința penală nr. 1110/16 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2007 a fost anulată prin sentința penală nr. 1504/22 decembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 25 ianuarie 2012.

În baza art. 40 al. 1 din C.pen. rap. la art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 6 luni și aplică inculpatului C. A. pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 88 al. 1 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului C. A. din în perioada (...) - (...).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen. a fost achitat inculpatul minor K. C.-A., fiul lui V. și M.-N., născut la data de (...), în mun. C.-N., jud. C., CNP 1., cetățenie română, studii 5 clase, ocupație elev, Școala specială nr. 1 G. Coșbuc, domiciliat în C.-N.. str. R., nr. 11, jud. C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. c, al. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen.

S-a constatat că succesorul părții vătămate, respectiv K. L. G. cu domiciliul în B., str. A. Dâmbovița, nr. 2A, bl.229, sc.2,et.2, ap. 34, jud. C. a renunțat la constituirea de parte civilă.

În baza art. 118 al. 1 lit. e din C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. A. a sumei de 3.000 de lei.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul C. A. la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 din C.p.p. onorariile avocaților desemnați din oficiu, respectiv al d-na Ș. C. de 300 lei și d-na ȘOVAR S. de 300 lei au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin R. nr. 10/P/2009 din data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca a dispus trimiterea in judecată, in stare de arest, a inculpatului C. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1,2 lit. c, alin. 2 indice 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și, in stare de libertate, a inculpatului K. C. -., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1,2 lit. c, alin. 2 indice 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, în fapt reținându-se ca la data de (...), in jurul orei 15,30, in baza unei intelegeri prealabile, cei doi inculpați minori au sustras părții vătămate K. V. G. suma de 3000 lei prin intrebuințarea de violențe fizice.

Mai precis, prin actul de inculpare, in sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:

La data de (...), in jurul orei 15,00, cei doi inculpați se aflau in dreptului

Oficiului Poștal nr.1 din centrul municipiului C.-N. unde l-au observat pe partea vătămată K. V. G. ieșind din această instituție. Intrucât victima tinea in mână un plic și chitanța ce atesta ridicarea unei sume inculpatul K. a intuit că partea vătămată ar putea avea bani asupra sa, motiv pentru care i-a propus inculpatului C. „să-l facă";- adică să sustragă suma de bani chiar dacă acest lucru ar presupune folosirea violenței. Inculpatul C. a fost de acord, sens in care cei doi au urmărit partea vătămată pe strada B., urcând apoi in același tramvai cu care s-au deplasat in cartierul M., coborând la penultima stație.

Inculpații au continuat să urmărească partea vătămată pe o alee ce face legătura între străzile Primăverii și Parâng, până într-o zonă în care, asigurându- se că nu sunt văzuți, inculpatul K. a impins victima care s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi. De frică partea vătămată, în vârstă de 65 de ani, nu a făcut altceva decât să-și acopere fata cu mâinile și profitând de acest lucru inculpatul C. i-a sustras din buzunarul dreapta de la spatele pantalonilor un plic continând suma de 3000 lei, pe care victima tocmai îi ridicase de la poștă.

După ce au verificat suma sustrasă inculpații au împărțit-o în mod egal fiecăruia revenindu-i câte 1500 lei, bani pe care i-au cheltuit in scop personal.

In urma violențelor exercitate asupra sa partea vătămată K. V. G. a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico- legal nr.9575/II/a/282/(...) al IML C.-N..

În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces- verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fata locului și planșa foto, raport de constatare medico-legală, proces- verbal de recunoaștere după planșa foto, declarații martori asistenți, adresa Companiei Naționale Poșta Română SA, copie cupon mandat on-line, declarațiile inculpaților.

Prin sentința penală nr. 317/25 martie 2010 pronunțată de Judecătoria

Cluj-Napoca în dosarul penal nr. (...) s-a dispus achitarea celor doi inculpați în baza art. 10 lit. c din C.p.p.

Prin decizia penală nr. 189/A/16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admis apelul M.ui P. a fost desființată sentința penală nr. 317/25 martie 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca și s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță.

I. de rejudecare a audiat inculpații și a administrat proba testimonială.

Partea vătămată K. V. G. nu a fost audiată întrucât aceasta a decedat în cursul lunii ianuarie 2009.

Analizând actele din dosarul de urmărire penală s-a reținut următoarele:

La data de 22 decembrie 2008 partea vătămată K. V. G. a sesizat organele judiciare arătând că în jurul orei 15.30 în timp ce se afla pe aleea pietonală dintre str. Primăverii și Parâng, în apropierea pasajului subteran cu cartierul M., autori necunoscuți, prin violență l-au deposedat de suma de 3.000 lei. În prima sa declarația partea vătămată arată că în jurul orei 15.00 a ridicat suma de 3.000 de lei de la sediul central al poștei de pe str. F., după care a urcat în tramvai din stația Gh. B. și s-a deplasat până în cartierul M., unde a coborât șla penultima stație, respectiv stația Primăverii. A cumpărat alimente de la un magazin situat lângă pasajul pietonal după care a traversat pasajul, a intrat pe aleea pietonală dintre str. Primăverii și Parâng, iar la mijlocul aleii a fost îmbrâncit puternic din spate și a căzut în genunchi, moment în care a simțit o mână care i-a scos din buzunarul din spate de la pantaloni suma de 3.000 de lei. A apucat să vadă că au fost doi tineri de aproximativ 14-5 ani, 155-160 cm, astenici, păr negru, amândoi îmbrăcați cu haine de culoare închisă (fila 17 dos. UP). A precizat că era în jurul orei 15.30 când i-au fost sustrași banii.

La data de 9 ianuarie 2009 partea vătămată declară că a fost invitat la sediul poliției și i s-au prezentat 6 fotografii din care a indicat cu certitudine cele două persoane care i-au sustras suma de bani, respectiv pe inculpatul K. C. ca fiind persoana care l-a împins, iar pe inculpatul C. A. ca fiind persoana care i-a sustras suma de bani (fila 18 dos. UP). Cu aceeași ocazie partea vătămată declară că după ce a ridicat suma de 3.000 de lei de la poștă, în jurul orei 15.00, i-a pus în buzunarul dreapta de la spatele pantalonilor. I-a atras atenția doi tineri cu vârste de aproximativ 13-15 ani care stăteau așezați pe două fotolii în sediul poștei. După ce a ieșit a intrat la o farmacie situată la intersecția str. F. și P-ța M. Viteazul de unde a cumpărat medicamente, iar apoi a urcat în tramvaiul de la stația C. de M. de pe str. B. M. restul detaliilor declarate la data de 22 decembrie

2008, precizând că după ce a ieșit din pasaj a fost îmbrâncit din spate puternic, a

căzut în genunchi și cu mâinile în față. În acel moment a simțit cum cineva i-a luat suma de bani din buzunarul de la spate. În acel moment m-am întors și i-am recunoscut pe cei doi copii de la poștă, unul mai înalt și altul mai scund, păr închis la culoare, posibil dați cu gel pe păr, îmbrăcați cu haine închise la culoare, iar cel scund avea o giacă de culoarea maroniu închis. Cu aceeași ocazie îi este prezentat inculpatul K. pe care îl recunoaște ca fiind persoana care l-a împins (filele 15-16 dos. UP).

Urmele leziunilor la nivelul genunchilor și a antebrațului au fost evidențiate în urma cercetării la fața locului și a întocmirii raportului de constatare medico- legală nr.9575/II/a/282/23 decembrie 2008 (fila 19 dos. UP).

În cursul urmăririi penale atât în fața organelor de cercetare penală (filele

21-22, 24) cât și în fața procurorului (filele 20), inculpatul C. a recunoscut săvârșirea faptei arătând că se afla în apropierea sediului central al poștei împreună cu inculpatul K. când au văzut-o pe partea vătămată ieșind din poștă cu o sumă de bani în mână pe care a pus-o în buzunar. La sugestia inculpatului

K. hai să-l facem, au urmărit-o pe partea vătămată aproximativ 20 de minute de la o distanță de 4-5 metri, până la stația de tramvai de lângă P. C. Au urcat în

5 urma părții vătămate în tramvai, au coborât la penultima stație și profitând că pe aleea pietonală nu era nimeni, inculpatul K. a fugit prin spatele părții vătămate, a împins-o, iar după ce a căzut inculpatul C. i-a luat plicul cu bani din buzunarul de la spate al pantalonilor și l-a predat inculpatului K. care i-a remis suma de

500 de lei, după care s-au despărțit, luând fiecare un taxi.

În cursul urmării penale, în fața organelor de cercetare penală, inculpatul

K. declară milimetric împrejurările ca și inculpatul C. cu excepția împărțirii banilor care a fost făcută de către inculpatul C. în timp ce se îndepărtau de locul faptei cu tramvaiul. A mai declarat că după ce a împins-o pe partea vătămată s-a îndepărtat 5-10 metri, dar a observat ce s-a întâmplat (filele 26-27, 28).

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul C. își menține întru totul declarațiile anterioare și recunoaște săvârșirea faptei, însă a precizat că el este cel care a împins partea vătămată, iar inculpatul K. este cel care i-a sustras banii. În schimb inculpatul K. declară că la data de 22 decembrie

2008 a fost în vizită la tatăl să care era încarcerat în Penitenciarul Gherla și a rămas acolo până în jurul orei 17.00.

În fața primei instanțe, până la primul termen de judecată, în procedurile de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate împotriva inculpatului C. la data de 14 ianuarie 2009, acesta recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Însă, odată cu audierea inculpatului K. care a fost cercetat în stare de libertate și care la primul termen de judecată reia declarația dată în fața procurorului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul C. revine și arată că nu recunoaște săvârșirea faptei, precizând că declarațiile de recunoaștere a faptelor au fost date în urma amenințărilor polițistului care îl ancheta (fila 31 dos. (...)).

În urma demersurilor primei instanțe Penitenciarul Gherla a răspuns prin adresa de la filele 81 și 89 arătând că inculpatul K. a fost prezent la vizita inculpatului K. A., tatăl său, însoțit de K. I., Ș. E. și fiica lui Ș. E., la data de 22 decembrie 2008, vizita s-a făcut în intervalul 16.40 - 17.40, dar având în vedere programul de vizitare a persoanelor arestate, intervalul de așteptare a vizitei este cuprins între 14.55 și 16.40. A fost atașat și suportul electronic cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere (plicul fiind la fila 82 dos. (...)), care a fost vizionat de către instanța de judecată în ședința de judecată din data de 11 martie 2010 (fila 125 dos. (...)). U., după trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului suportul electronic nu a mai fost găsit, însă având în vedere adresele menționate mai sus, precum și faptul că imaginile au fost vizionate în ședința de judecată, nu avem nici un motiv temeinic pentru a nu accepta datele ce rezultă din adresele menționate mai sus.

Este cert așadar că agresiunile la care a fost supusă partea vătămată au fost exercitate la data de 22 decembrie 2008, în jurul orei 15.30, mai precis după această oră având în vedere itinerariul părții vătămate după ieșirea din sediul poștei la ora 15.00, itinerariu detaliat în declarația din data de 9 ianuarie 2009 și asupra căruia nu avem motive să ne îndoim având în vedere că la data de 22 decembrie 2008, cel mai probabil partea vătămată nu a găsit esențial să rememoreze milimetric drumul și opririle făcute de la sediul poștei până pe aleea unde a fost agresat.

S-a reținut că partea vătămată i-a recunoscut pe cei doi inculpați putând spune cu certitudine că a fost împins de către inculpatul K., iar inculpatul C. este persoana care i-a sustras banii. Recunoașterea a fost făcută întrucât după ce a căzut și a simțit că cineva a introdus mâna în buzunarul său, s-a întors și le-a văzut pe cele două persoane, după cum declară partea vătămată. Or, este neverosimilă o astfel de împrejurare întrucât partea vătămată a declarat că a fost împinsă de la spate și a căzut în genunchi, punând și mâinile jos, iar după o

6 astfel de dinamică nu putea să vadă persoana care a împins-o. Este verosimil să fi întors capul în urmă când a simțit o mână străină în buzunarul său și să vadă persoana care se afla în apropiere și care îi sustrăgea banii și s-a constatatm că în prima sa declarație din data de 22 decembrie 2008, adică imediat după incident, descrie cele două persoane cu caracteristici identice de înălțime, constituție și culoarea tenului, iar caracteristicile sunt apropiate numai inculpatului C. U., odată cu prezentarea fotografiilor pentru recunoașterea agresorilor, partea vătămată își nuanțează descrierea celor două persoane și îi recunoaște pe cei doi inculpați.

M.ivația pentru care inculpatul C. își schimbă declarațiile la data de 19 martie 2009, respectiv că a fost amenințat de polițistul care îl ancheta nu este verosimilă, deoarece a avut posibilitatea de a-și schimba declarația fie în fața procurorului odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, fie în fața instanței de judecată când a fost audiat în procedura prev. de art. 3. din C.p.p. la data de 30 ianuarie 2009. I. apreciază că inculpatul C. și-a schimbat declarația în fața primei instanțe numai după ce a luat legătura cu inculpatul K. care a fost arestat într-o altă cauză la data de 1 februarie 2009 și după ce acesta a declarat în fața primei instanțe că nu se face vinovat de săvârșirea faptei întrucât se afla în altă parte. În aceste condiții inculpatul C. a speculat oportunitatea oferită de împrejurarea nerezonabilă de altfel, că dacă se vor dovedi nefondate acuzațiile împotriva inculpatului K., aceeași soartă vor avea și acuzațiile împotriva sa.

Avem in vedere dubiul rezonabil cu privire la recunoasterea inculpatului K. de catre partea vatamata ca fiind persoana care a impins-o, precum si imprejurarea obiectiva ca la un interval de 50 de minute de la agresiunile suferite de catre partea vatamata, inculpatul a intrat in vizita la tatal sau detinut in Penitenciarul Gherla, la o distanță de 50 de km de locul faptei, unde a ajuns impreuna cu rudele sale. Cu privire la aceasta din urma imprejurare vom retine ca inculpatul era imbracat altfel decat persoana descrisa de catre partea vatamata, ceea ce inseamna ca a mers mai intai la domiciliu pentru a se schimba. Apoi vom retine ca vizita a cuprins mai multe persoane detinute, care au fost aduse impreuna, ceea ce inseamna ca cererea de vizitare a unui detinut s- a facut intr-un interval de timp anterior semnificativ. Toate aceste argumente contureaza concluzia ca fapta nu a fost savarsita de catre inculpat, iar in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen rap. la art. 10 lit. c din C.pr.pen. vom s-a dispus achitarea inculpatului minor K. C.-A.

Cat priveste pe inculpatul C. A., s-a reținut ca acesta a fost descris de la prima declaratie de catre partea vatamata si apoi recunoscut de catre aceasta.

Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei in mod constant in fata organelor de cercetare penal, procuror si instanta de judecata, pana la prima declaratie a inculpatului K. din fata instantei cand a considerat ca poate profita de dubiul rezonabil care s-a nascut in legatura cu savarsirea faptei de catre inculpatul K. I. are convingerea ca inculpatul C. a savarsit fapta care s-a retinut in sarcina sa impreuna cu o a doua persoana, dar fiindu-i aduse la cunostinta faptele pentru care este audiat, respectiv o fapta tipica de talharie savarsita impreuna cu inculpat K., a profitat de aceasta imprejurare si recunoscand fapta retinuta in sarcina sa, a declarat ca cel de al doilea faptuitor este inculpatul K.

Atâta vreme cât inculpatul are discernământ, a realizat acte de pregătire si premeditare urmarind partea vatamata, persoana in varsta care putea opune o rezistenta minima, din centrul orasului C.-N. pana in cartierul M., unde pe timp zi a agresat-o cu scopul de a-i sustrage banii. Conduita procesuala a inculpatului a presupus un discurs dinamic, raportat numai la noile probe administrate, fara nicio intentie de a ajuta la aflarea adevarului. Faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c,

7 al. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen. și art. 40 al. 1 din C.pen., având în vedere că a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit în urma condamnării la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C. A. în condițiile art. 110, 86^1 din C.pen. prin sentința penală nr. 1110/16 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2007

La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat și gradul ridicat al pericolului social al faptei relevat de modul de concepere și punere în operă a planului infracțional relevat mai sus, probe în condițiile art. 63 al. 1 din C.p.p. S-a avut în vedere că in cursul termenului de incercare stabilit in urma condamnarii la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C. A. în condițiile art. 110, 86^1 din C.pen. prin sentința penală nr. 1110/16 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2007, acesta dovedeste curaj si predispozitie pentru exercitarea de violente in scopul obtinerii unor beneficii materiale.

În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c, al. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen l-a condamnat pe inculpatul minor C. A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a constatat starea de pluralitate intermediară raportat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C. A. în condițiile art. 110, 86^1 din

C.pen. prin sentința penală nr. 1110/16 noiembrie 2007 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2007.

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 25 ianuarie 2012.

Având in vedere ratiunile RIL 42/2008 in baza art. 40 al. 1 din C.pen. rap. la art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni inchisoare, avand in vedere ca inculpatul a dovedit o progresie infractionala și aplică inculpatului C. A. pedeapsa de 4 ani și

6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.,

ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

S-a constatat că succesorul părții vătămate, respectiv K. L. G. a renunțat la constituirea de parte civilă, iar in baza art. 118 al. 1 lit. e din C.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. A. a sumei de 3.000 de lei, respectiv benefiul infractiunii.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul C. A. la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, iar în baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariile avocaților desemnați din oficiu a fost avansat din FMJ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca si inculpatul C. A.

Prin recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a solicitat în temeiul disp. art. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d rap.la art. 385 ind. 9 alin. 1 pct.

18 C. pr. pen., art. 385 ind. 6 alin. 3 C. pr. pen., admiterea recursului casarea

8 sentinței atacate și în concluzie, să se dispună condamnarea inculpatului minor K. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție precum și confiscarea specială de la acesta a sumei de 1500 lei.

În motivare,s-a arătat că în mod neîntemeiat, raportat la întregul material probator administrat în cauză, a dispus instanța de fond achitarea inculpatului

K. C. A. apreciind că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, soluția bazându-se pe o interpretare trunchiată și restrictivă a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, din interpretarea și coroborarea căruia rezultă, cu certitudine, faptul că inculpatul K., împreună cu inculpatul C. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare al instantei.

Inculpatul C. A. ,în recursul formulat a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea acestuia în temeiul art 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit c Cod procedură penală, motivat ce faptul că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Starea de fapt reținută de instanța de fond nu este dovedită. La o lună după săvârșirea faptei, partea vătămată a decedat. Declarația părții vătămate a fost dată după săvârșirea faptei de către inculpați, existând dubii serioase în a-i recunoaște pe aceștia.

Alibiul inculpatului K. C. îi profită și lui. Prezența acestuia la Penitenciarul

Gherla, este confirmată de înregistrarea video, pe care prima instanță a vizionat-o de pe CD. De asemenea, descrierea obiectelor vestimentare de către partea vătămată nu corespunde cu îmbrăcămintea pe care acesta a avut-o la vizita de la penitenciar.

Analizând recursurile formulate,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:

Prima instanță a pronunțat achitarea inculpatului K. C. A. reținând , în esență, faptul că există un dubiu rezonabil privind recunoașterea inculpatului K. de către partea vătămată K. V. G., ca fiind persoana care a împins-o, împrejurarea care, coroborată cu faptul că inculpatul, la un interval de 50 de minute de la ora reținută ca fiind cea a săvârșirii faptei, respectiv 15,30, l-a vizitat pe tatăl său, deținut la Penitenciarul Gherla, la o distanță de 50 km. de locul faptei, aspecte ce duc la concluzia că inculpatul K. nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, împreună cu coinculpatul C. A.

Raportat la motivele de recurs invocate de P. în memoriul depus la dosar, instanța constată că prezența inculpatului K. la Penitenciarul Gherla, este confirmată de înregistrarea video, pe care prima instanță a vizionat-o în primul ciclu procesual (f.125 dos.(...) a Judecătoriei C. N.). De asemenea, descrierea obiectelor vestimentare pe care le purta inculpatul cu ocazia vizitei la penitenciar nu corespunde cu îmbrăcămintea de la fața locului,ori este greu de crezut că un minor de 14 ani este atât de versat încât săvârșind o faptă penală să-și creeze un alibi atât de puternic ,schimbându-și hainele cu care a săvârșit fapta , iar apoi deplasându-se într-o altă localitate într-un interval de timp extrem de scurt.

Ori din adresa P.ui G. (f.145) rezultă fără dubiu că inculpatul a fost prezent la data de (...) în vizită la tatăl său în intervalul orar 16,40 - 17,40 împreună cu K. I.,Șfaiț E. și fiica acesteia. De asemenea având în vedere programul de vizitare a persoanelor arestate, intervalul de așteptare a vizitei este cuprins între 14.55 și 16.40.

Cu privire la ora la care s-a săvârșit fapta,aceasta s-a stabilit este adevărat ,pe baza declarațiilor părții vătămate,care e posibil să fi fost apreciată greșit de către aceasta ,însă nici nu există la dosar vreo altă probă care să dovedească că fapta a avut loc mai devreme și astfel inculpatul K. ar fi avut

9 timpul necesar si să săvârșească fapta și să fie prezent și la penitenciar. De altfel,mai mult decât atât ,partea vătămată a reclamat imediat fapta la poliție,la o oră și jumătate după comiterea faptei, respectiv la ora 17,oo,indicând ora la care fapta a fost comisă,respectiv 15,30 (a se vedea procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.8),astfel că nu există nici un motiv pentru a se susține că fapta s-ar fi comis la o altă oră.

Dincolo de toate aceste împrejurări și Curtea apreciază că în speță există un dubiu în ce privește participarea acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii,dubiu care îi profită acestuia și prin urmare soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. ,prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit doar vinovăția acestui inculpat în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.21 lit.a C.pen., cu aplic. art.99 și urm. C.pen., totul cu aplic. art.40 al.1

,vinovăția acestuia fiind dovedită atât cu declarațiile părții vătămate cât și cu propriile sale declarații,acesta recunoscând săvârșirea faptei in mod constant in fata organelor de cercetare penală, procuror si în fața instanței cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, pana la prima declaratie a inculpatului K. din fata instantei cand a considerat ca poate profita și el de dubiul rezonabil care s-a nascut in legatura cu savarsirea faptei de catre inculpatul K.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat și gradul ridicat al pericolului social al faptei relevat de modul de concepere și punere în operă a planului infracțional ,precum și faptul că nu este la prima confruntare cu legea penală,având antecedente penale.

În consecință,apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică,va respinge ca nefondate ambele recursuri.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 300 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Va obliga pe recurentul C. A. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria

Cluj-Napoca si inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 878 din 13 iulie

2012 a Judecătoriei C.-N..

S-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de câte 300 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurentul C. A. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Restul cheltuielilor rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

Dact.I.M./Dact.S.M

3 ex./(...) Jud.fond. L. M.

GREFIER, M. N.

← Decizia penală nr. 198/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 323/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1282/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1282/2012, Curtea de Apel Cluj