Decizia penală nr. 1284/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1284/R/2012
Ședința publică din 25 septembrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
G. : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. M. împotriva încheierii penale f.n. din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 modificată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat P. C.-I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și traducătorul de limbă ucraineană, Lazarciuc I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța aduce la cunoștința traducătorului autorizat de limbă ucraineană Lazarciuc I., interpret în cauză, că potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 3 C. raportat la art.85 C., urmează să depună jurământ în cauză.
După depunerea jurământului, instanța pune în vederea traducătorului autorizat de limbă ucraineană Lazarciuc I., interpret în cauză, să-i traducă inculpatului tot ce se discută în cauză.
Apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei copia încheierii penale nr. 503 din
27 martie 2012 a Curții de A. C. copia încheierii penale nr. 29 din 14 și 15 martie 2012 a T.ui C. copia minutei încheierii penale nr. 29 din 14 și 15 martie 2012; copia încheierii penale nr. 12 din 6 martie 2008 a T.ui C. caracterizare pentru inculpat eliberată de C. S. T., raionul Teaciv.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia. În cauză, se apreciază de apărătorul inculpatului, că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării arestării preventive, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Nu ar trebui confundat pericolul concret al infracțiunii, cu pericolul concret al inculpatului.
În cauză nu există probe temeinice din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală, acesta dorind să ajungă acasă motivat de faptul că are o soție și doi copii.
Inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, în cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv. De asemenea, inculpatul se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața instanței de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată de reprezentantul parchetului că la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța de fond a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii pe care inculpatul se presupune că a comis-o, circumstanțiată de împrejurările săvârșirii acesteia. Instanța de fond a reținut că inculpatul se presupune că a comis săvârșirea unei alte infracțiuni, de trecere frauduloasă a frontierei de stat, iar actele materiale întreprinse au constat în oferirea, în mod insistent, a unor sume de bani pentru ca ofițerul de poliție judiciară să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu.
Pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică este circumstanțiat de natura infracțiunii pe care se presupune că ar fi comis-o, modalitatea în care se prezumă că fapta a fost săvârșită, impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
Menținerea stării de arest a inculpatului este conformă și cu scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art 136 C., respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
Inculpatul P. M. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile apărătorului său ales, menționând că solicită a se avea în vedere că are doi copii în întreținere, dintre care unul are nevoie de o intervenție la față, fiind bolnav. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 14 septembrie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 160 C. raportat la art. 3001 C. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului PELEKH M. (număr personal
3101622018, fiul lui M. și M., născut la data de (...) în Zakarpatia, Ucraina, domiciliat în localitatea D., str.Tobcina, nr.229, Ucraina, arestat preventiv, aflat la A. I. M.) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 11 septembrie 2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 417/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul PELEKH M. (număr personal 3101622018, fiul lui M. și M., născut la data de (...) în Zakarpatia, Ucraina, domiciliat în localitatea D., str.Tobcina, nr.229, Ucraina, arestat preventiv, aflat la A. I. M.) pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 modificată.
Inculpatul P. M. a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Prin încheierea penală nr. 418 din 21 august 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data (...) și până la data de (...) inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 31/U din 21 august 2012.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că la data de 20 august 2012 a promis și dat suma de 300 dolari unui funcționar din cadrul Poliției de F. care avea atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor, în scopul ca acesta să facă acte contrar atribuțiilor de serviciu.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 C., respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că în raport de probele administrate până în această etapă procesuală în cauză există indicii temeinice în sensul art. 681 C.pr.penală că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.
Astfel, potrivit mențiunilor procesului verbal de constatare (fila 24 dosar urmărire penală) coroborat cu declarațiile denunțătorului Odor C. și ale făptuitorilor P. M. și T. Y. a rezultat că aceștia din urmă, la data de 20 august 2012, au pătruns în mod ilegal pe teritoriul statului român trecând râul Tisa, fiind depistați de un echipaj al Poliției de F. și conduși la sediul SPF S. În cadrul actelor de cercetare penală întocmite în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, inculpatul P. M. i-a oferit inițial denunțătorului Odor C. suma de 100 USD, apoi 200 USD iar în final 300 USD pentru ca acesta, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară să sisteze actele procedurale și să nu-i mai întocmească un dosar penal. Din mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, inculpatul a remis efectiv suma de 300 USD ofițerului de poliție în timp ce se afla în biroul acestuia, la data de 20 august 2012.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul P. M. este cetățean ucrainean și nu este cunoscut cu antecedente penale pe teritoriul R.
Având în vedere aspectele expuse instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f din C.pr.pen., respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă instanța a reținut că potrivit art. 255
C.penal raportat la art. 7 alin. 2 din Lege nr. 78/2000 infracțiunea de care este acuzat inculpatul se pedepsește cu închisoarea între 6 luni și 7 ani.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii pe care inculpatul se presupune că a comis-o, circumstanțiată de împrejurările săvârșirii acesteia. Astfel, instanța a reținut că inculpatul se presupune că a comis infracțiunea de dare de mită în contextul în care era cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, de trecere frauduloasă a frontierei de stat, iar actele materiale întreprinse au constat în oferirea, în mod insistent, a unor sume de bani pentru ca ofițerul de poliție judiciară să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu.
În raport de actele dosarului, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică este circumstanțiat de natura infracțiunii pe care se presupune că ar fi comis-o, modalitatea în care se prezumă că fapta a fost săvârșită, precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
Mai mult, apărarea ordinii publice presupune asigurarea bunei funcționări a instituțiilor statului, inclusiv prin reacții adecvate împotriva persoanelor care comit fapte de natura celei de care este acuzat inculpatul.
Menținerea stării de arest a inculpatului este conformă și cu scopul măsurii preventive, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 C., respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea E. a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. M., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa de în dată în libertate.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, că a recunoscut fapta integral astfel că nu exista pericolul influentării martorilor si afectarea bunului mers al procesului penal, că nu are antecedente penale si prezintă referinte pozitive astfel că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A mai invocat solutii pronuntate în cauze având acelasi obiect în care s-a decis cercetarea în stare de libertate a inculpatilor.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.418/(...) a T.ui M., definitivă prin încheierea penală nr.
1160/R/(...) a Curtii de A. C. a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. M. aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv.
În fapt s-a retinut că în data de 20 august 2012, împreună cu numitul T. Y., inculpatul a pătruns în mod ilegal pe teritoriul statului român trecând râul Tisa, fiind depistați de un echipaj al Poliției de F. și conduși la sediul SPF S. În cadrul actelor de cercetare penală întocmite în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, inculpatul P. M. i-a oferit inițial denunțătorului Odor C. suma de 100 USD, apoi
200 USD iar în final 300 USD pentru ca acesta, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară să sisteze actele procedurale și să nu-i mai întocmească un dosar penal. Din mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, inculpatul a remis efectiv suma de
300 US.
Ca temei al arestării s-a retinut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.
Potrivit art. 300/1 C. la primirea cauzei instanta verifică din oficiu legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), indicii temeinice în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este învinuit, în acest sens fiind procesul verbal de constatare (f.24 dos.u.p.) coroborat cu declarațiile denunțătorului Odor C. și ale făptuitorului
T. Y. si ale inculpatului.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
În ceea ce privesc temeiurile de arestare a inculpatului, Curtea concluzionează ca sunt incidente si subzista în cauză
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al faptei și intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unei infracțiuni grave si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, nu poate fi omis că infracțiunea de dare de mită s-a produs în legătură directă cu o infracțiune de trecere frauduloasă a frontierei de stat, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
De asemenea, pericolul de sustragere de la judecată sau executarea unei eventuale pedepse este unul real atâta timp cât inculpatul nu a prezentat garantii ca se va prezenta la proces, nu are domiciliu sau resedinta in tara, iar potrivit propriilor declaratii motivul real pentru care doreste să fie lăsat în liberate este acela de a pleca în Ucraina, promițând că nu se mai întoarce în România.
Susținerea că la dosar nu există probe care să denote pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate este contrazisă de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care se menționează că într-un interval de câteva ore inculpatul a oferit în mod repetat și a crescut suma oferită până când a înmânat efectiv 300 USD pentru a împiedica demararea procedurilor penale împotriva sa.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile pretins comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Semnificativă este
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatului la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor pretins comise.
În final, deși inculpatul a făcut referire la practica judiciară în aceeași materie este de observat că situațiile juridice nu sunt identice ori similare tocmai pentru motivele expuse anterior.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. se va respinge ca nefundat recursul inculpatului, iar solutia atacată se va mentine în totalitate ca legală si temeinică.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs, inclusiv a onorariului apărătorului din oficiu.
În baza art.192 alin.6 C.p.p. cheltuielile avansate pentru plata d-lui interpret Lazaciuc I. în cuantum total de 308,35 lei din fondul special alocat, rămân în sarcina statului, astfel cum prevede art.190 C. și art.7 din Legea nr.178/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M., fiul lui M. și M., născut la data de (...) în Zakarpatia, Ucraina, număr personal 3101622018, domiciliat în localitatea D., str. Tobcina nr. 229, Ucraina, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 septembrie 2012 a T.ui M..
În baza art. art.190 Cod proc.pen. și a art.7 din Legea nr.178/1997, rap.la Ordinul nr. 772/C din 05 martie 2009 al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, dispune acordarea onorariului interpret Lazarciuc I. în sumă de 308,35 lei (la tariful de 23,15 lei/oră + 100% traducere simultană + 50% spor limbă rară + 50% spor regim urgență - 3 ore; 100 lei cheltuieli de transport), sumă ce se plătește conform art.190 alin.1 și 5 Cod proc.pen., din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare ce se va plăti din FMJ.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G., M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. S.-F. A.
| ← Decizia penală nr. 1491/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1123/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
