Decizia penală nr. 1290/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1290/R/2012
Ședința publică din 26 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: M. R. G.IER : L. A. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații-părți civile M. D. S. și M. V. împotriva sentinței penale nr. 445 din data de 2 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:
1. M. D. S. - vătămare corporală, prev. de art.181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.";b"; Cod penal;
2. M. V. - două infracțiuni de lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.";a"; Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul- parte vătămată M. D. S. asistat de apărătorul ales, avocat K. T. J. din cadrul Baroului B.-N., inculpatul-parte vătămată M. V. asistat de ap[r[tor desemnat din oficiu, avocat B. R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea civilă, M. A. R., lipsă fiind partea civilă S. J. de U. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că pentru inculpatul - parte vătămată M. V. instanța a apreciat la termenul anterior că, datorită stării de sănătate, inculpatul nu-și poate face singur apărarea, motiv pentru care a fost desemnat în cauză apărător din oficiu, avocat B. R.
Întrebat fiind, inculpatul M. V. se declară de acord cu asistența judiciară asigurată de avocat
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. D. S. solicită admiterea recursului formulat în termen și, în temeiul art. 3859 pct. 17 Cod de procedură penală, casarea în parte a hotărârii pronunțate de către Judecătoria Bistrița, respectiv sentința penală nr. 445/2012, având în vedere că aceasta este criticabilă sub aspectul cuantumului pedepsei. Solicită reducerea pedepsei aplicate și menținerea în continuare a suspendării condiționate a acesteia, așa cum a fost reținută de către instanța de fond. De asemenea, pe latura civilă solicită admiterea recursului cu privire la daunele morale acordate în dauna părții vătămate - inculpat în cauză în sensul reducerii cuantumului de 5000 de lei, la un minim general de 1000 de lei, precum și menținerea în totalitate a celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
Apreciază că starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, a fost recunoscută de către inculpat și consideră că în aceeași modalitate a fost reținută atât scuza provocării cât și dispozițiile privind prevederile atenuante raportate la inculpatul - recurent, M. D. S.
Cu privire la recursul formulat de M. V. solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu compensarea cheltuielilor de judecată din recurs.
Apărătorul din oficiu al inculpatului M. V. solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea sentinței atacate în temeiul art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală și, rejudecând, să se dispună, în principal, acuzarea inculpatului în temeiul art. 13 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar, înlocuirea răspunderii penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în temeiul art. 90 alin. 1 lit. b Cod penal coroborat cu art. 98 alin. 2 Cod penal.
Consideră că instanța de fond în pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului s-a bazat pe probabilitate, iar dovezile administrate în susținerea soluției conțin informații îndoielnice în legătură cu fapta imputată acestuia, cu privire la care nu există certitudini. Apreciază că nu există probe suficiente ca inculpatul să fie condamnat și că declarațiile date în cele două faze procesuale sunt contradictorii.
Mai arată că rezultatul altercației și leziunile suferite de inculpatul M. D. S. s-au produs accidental, inculpatul M. V. neurmărind producerea unei vătămări, ci doar apărarea fiicei sale, care era amenințată cu motofierestrăul de către acesta, urmarea produsă nefiind gravă, iar pericolul social scăzut.
În ceea ce privește latura civilă solicită admiterea recursului inculpatului cu privire la daunele morale, considerând că, în mod eronat, instanța a admis în parte pretențiile inculpatului - parte vătămată M. V. prin reținerea stării de provocare în favoarea inculpatului M. D. S.
Probele evidențiază faptul că inculpatul nu a adoptat o atitudine aptă să întrețină starea conflictuală, precum și realitatea unor vătămări și a unor suferințe fizice cauzate prin acțiunea agresivă comisă de inculpatul M. D. S. Mai arată că același probatoriu nu justifică incidența provocării drept cauză de agravare a situației inculpatului M. V. și de atenuare a situației inculpatului M. D. S., nefiind dovedit că acțiunile inculpatului M. D. S. au fost replici imediate ale unor acte provocatoare care să fii creat psihicului acestuia o stare de puternică tulburare și emoție.
Vătămările corporale suferite de inculpatul M. V. creează premisa solicitării de reparații bănești a tuturor consecințelor negative resimțite de vătămări determinate de insuportabilitatea durerilor fizice și psihice, apreciind că prejudiciul moral are un cuantum inestimabil.
Mai arată că inculpatului M. V., prin leziunile suferite și disconfortul produs, i-a fost afectată capacitatea de muncă, iar în prezent acesta nu poate desfășura activități în muncă, fiind beneficiarul cuantumului de 33,50 de lei lunar, cu titlu de drepturi bănești pentru persoane cu handicap, sens în care depune dovada la dosar.
În consecință, solicită achitarea inculpatului M. V., acordarea în totalitate a daunelor morale, precum și respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul M. D. S.
Reprezentanta M.ui P. consideră că ambele recursuri sunt nefondate. În privința laturii penale opinează, pentru aceleași considerente ca și instanța fondului, că există suficiente probe pentru concretizarea, în final, a activității infracționale a fiecăruia dintre inculpați, cu privire la care nu consideră că există vreun dubiu.
În privința laturii civile, raportat la motivarea instanței și principiile aplicate opinează că aceasta a fost în mod temeinic soluționată și, prin urmare, solicită respingerea celor două recursuri promovate.
Inculpatul M. D. S., având ultimul cuvânt, achiesează susținerilor expuse de către apărătorul său ales.
Inculpatul M. V., având ultimul cuvânt, solicită instanței sancționarea persoanelor care nu spun adevărul.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.445 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.(...), în temeiul art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M. D. S. din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C., cu aplic. art.
73 lit. b C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., cu aplic. art. 73 lit. b C..
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice și de trimitere a cauzei la procuror solicitată de apărătorul inculpatului M. V., din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C., cu aplic. art.
73 lit. b C. în infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 C., ca fiind neîntemeiată.
A fost condamnat inculpatul M. D. S. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., cu aplic. art. 73 lit. b C., cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c C. și făcând astfel aplic. art. 76 lit. d C., la pedeapsa de: 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. stabilește un termen de încercare de 3 ani și
6 luni.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C..
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul la prelevarea probelor biologice conform dispozițiilor din prezenta lege.
A fost condamnat inculpatul M. V., pentru comiterea a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C. la următoarele pedepse: 3 luni închisoare (în dauna părții vătămate M. D. S.); 5 luni închisoare (în dauna părții vătămate M. A. R.).
S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a C., iar în temeiul art. 34 lit. b C. s-a dispus contopirea acestora, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 5 luni închisoare.
În baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a ex ecutării
pedepsei, iar în baza art. 82 C. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani
și 5 luni.
S.-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C..
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V. și, în consecință, a fost obligat inculpatul M. D. S. la plata sumelor de:
- 904 lei către S. J. de U. B., str. General Gr. B., nr. 43, jud. B.-N., cu titlu de despăgubiri civile;
- 2.048,75 lei cu titlu daune materiale și respinge ca nedovedite celelalte pretenții formulate pentru daune materiale;
- 5.000 lei cu titlu daune morale, având în vedere că în favoarea inculpatului M. D. S. s-a reținut scuza provocării prev. de art. 73 lit. b C..
A fost respinsă cererea părții civile M. V. de obligare a aceluiași inculpat la plata unei rente lunare de întreținere.
A fost admisă în parte acțiunile civile formulate de M. D. S. și M. A. R. și a fost obligat inculpatul M. V. la plata sumelor de 270 lei, respectiv 360 lei cu titlu de daune materiale în favoarea celor două părți civile, precum și la plata daunelor morale în cuantum de câte 1.000 lei în favoarea acestora.
În baza art. 193 alin. 1C.pr.pen. a fost obligat inculpatul M. V. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței anexate nr. 036/(...).
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între cele două familii ale părților implicate în incident există o stare de vrăjmășie, alimentată de diverse neînțelegeri, părțile judecându-se în prezent pentru comiterea de către inculpatul M. D. S. a unor infracțiuni de lovire, stare de fapt care a dus la conflictul din data de 29 iunie 2008 și care le determină pe ambele părți să nu fie în totalitate sincere în relatarea aspectelor petrecute la acea dată.
În seara zilei de 29 iunie 2008 inculpatul M. D. S., fiind însoțit de soția sa, de copilul lor minor, în vârstă de un an și jumătate, precum și de alți doi copii ai unui vecin, au plecat de la domiciliu cu autoturismul proprietate personal înspre un izvor pentru a aduce apă.
Drumul trece prin dreptul casei familiei M. V., în stradă aflându-se în acel moment numita C. M. (fiica acestuia), care a început să strige cuvinte jignitoare la adresa copilului șoferului, iar sora sa, numita C. C., a aruncat cu pietre înspre autovehicul.
Acest comportament a fost observat de martorii L. L., C. C. și P. P., ultimul dintre aceștia declarând că în timp ce se deplasa spre casa sa a auzit o femeie din direcția casei lui M. V. care adresa vorbe urâte la adresa lui M. D. M. L. L. și C. C. le-au observat pe soția și pe fiicele lui V. aruncând cu pietre în mașina lui D.
Din cauza acestui comportament, dar și din cauza neînțelegerilor dintre cele două familii, inculpatul M. D. S. a întors mașina spre locuința sa, amplasată la o distanță de aproximativ 160 m. de locul incidentului și odată ajuns a coborât, a intrat în curte, revenind după scurt timp cu un motofierăstrău.
În acest timp, toți membri familiei M. V., înarmați cu furci, pari și pietre
(vezi declarația martorului C. C.), s-au îndreptat înspre locuința lui M. D. A.
„ a observat grupul de oameni că se apropie de casa lui încă înainte de a se da jos din mașină și apreciez că de aceea s-a dus să ia drujba"; (C. C. - f.195). Astfel, împreună cu soția sa, s-au îndreptat la rândul lor pe jos spre locuința fam. M. V., întâlnindu-se cu toții cam pe la jumătatea distanței dintre cele două case, aspect relatat de majoritatea martorilor, cu excepția fiicei lui V., L. A. C.
Referitor la locul în care a avut loc incidentul, aceasta a declarat că a avut loc în fața casei lor: „A. (M. D. S.) a venit până în fața casei noastre cu drujba pornită"; (f. 206).
Această afirmație este contrazisă de toți martorii audiați, cu toții declarând că incidentul a avut loc la o anumită distanță de casele celor două părți, acestea aflându-se la o distanță de 9 case una de cealaltă.
Mai mult decât atât, locul comiterii faptei a fost stabilit cu certitudine de organele de cercetare penală cu ocazia efectuării cercetării la fața locului:
„Locul comiterii faptei se află pe DJ 1., în fața imobilului 108 aparținând lui
B. A. (f. 10).
În timp ce M. D. S. avea în mână un motofierăstrău, inculpatul M. V. era „înarmat"; cu o furcă.
În momentul în care s-au întâlnit, V. a aplicat o lovitură cu furca în zona umărului lui D., intenționând să-l lovească în cap (așa cum afirmă martorii), dar nu a reușit deoarece acesta s-a ferit. Între cei doi s-a interpus partea vătămată M. A., încercând să aplaneze conflictul, dar a fost lovită cu furca de V. în zona capului, căzând în stare de inconștiență.
M. V. l-a lovit pe M. D. S. în brațul stâng, iar acesta a acționat motofierăstrăul în aer într-o parte și în alta, tăindu-l pe V. la ambele brațe, în urma plăgilor produse prin tăiere cel lovit suferind o hemoragie puternică, fiind transportat la spital, unde a fost operat.
Aceasta este starea de fapt reală, reținută atât prin actul de sesizare, cât
și de instanța de judecată urmare probatoriului administrat în cauză.
Analizând toate declarațiile de martori consemnate în ambele faze ale procesului penal, coroborate cu celelalte probe existente la dosar, instanța a constatat că unele dintre acestea nu corespund realității, explicația fiind aceea că martorii sunt rude apropiate cu părțile, declarațiile lor fiind contrazise de alte probe administrate.
Singurul martor ocular care nu este rudă cu nici una dintre părți este numitul C. C. C. A. a fost audiat atât în faza de urmărire penală, cât și de către instanță (f. 76 și 195).
Martorul a observat pe inculpatul M. D. S. pregătindu-se să se deplaseze cu autoturismul la râu pentru a aduce apă. După ce a parcurs aproximativ 200 metri, ajungând în dreptul casei lui M. V., a observat că numita C. M. a început să arunce cu pietre în mașină, motiv pentru care inculpatul s-a reîntors la domiciliu, de unde a luat o drujbă.
În acest timp, de casa acestuia „se apropiau mai multe persoane înarmate cu furci, pari și pietre";. Printre aceste persoane se afla și inculpatul
„. V. care avea o furcă în mână";.
M. D. S. a fost lovit de M. V. cu furca, astfel că primul i-a aplicat acestuia două lovituri cu lama motofierăstrăului la ambele brațe, urmare tăieturilor produse acesta suferind o hemoragie puternică.
Aceeași stare de fapt a fost relatată și de martora L. L., care a afirmat că motivul pentru care M. D. S. a luat drujba este acela că „inculpatul însoțit de cele trei fiice ale sale, având în mână o furcă (partea vătămată M. V.) și bâte, s-au îndreptat spre casa lui M. D. S. (f.154).
Atât inculpatul/. vătămată M. V., cât și martorii C. M. (fiica), L. A. C.
(fiica) și M. A. (cumnat) sunt nesinceri în declarațiile lor, se contrazic între ei cu privire la anumite aspecte și relatările lor nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
În primul rând, inculpatul/. vătămată M. V. în declarația dată în fața procurorului (f.24) afirmă că, văzându-l pe D. apropiindu-se cu drujba în mână, a ieșit „înarmat"; cu o furcă cu colții de fier de teamă că o va ataca pe
C. M. A., în alineatul următor arată că „în momentul în care am ajuns în
dreptul lui M. D. nu aveam furca în mână";.
În declarația de la instanță acesta precizează că a mers în drum cu furca în mână văzându-l pe D. apropiindu-se de ei cu drujba, iar atunci când „. D. S. a încercat să-i taie gâtul fiicei mele cu motofierăstrăul….am parat cu furca"; (f.137).
Întrebarea legitimă care se impune a fi formulată este: care furcă? Aceea pe care, așa cum afirmase la procuror, nu o mai avea asupra lui când era lângă D.?
Cu toate că M. V. recunoaște că a avut o furcă asupra lui (cel puțin anterior incidentului), aspect relatat și de alți martori, precum și de părțile vătămate, rudele acestuia C. M., M. A., L. A. C. și M. R. M. neagă acest lucru, declarând cu toții că acesta nu avea nimic în mână.
Martora L. A. C. este nesinceră și cu privire la locul în care a avut loc incidentul „în fața casei noastre";, cu toate că atât părțile, cât și martorii au declarat că s-a petrecut la o oarecare distanță de ambele case. De altfel, așa cum am precizat anterior, organele de poliție au stabilit exact locul, încheind un proces-verbal de cercetare la fața locului.
De asemenea, acești martori sunt nesinceri și cu privire la partea vătămată M. A. R., declarând că aceasta nu a fost la fața locului, venind doar după ce V. a fost transportat la spital.
Această afirmație este contrazisă de chiar partea vătămată, de soțul acesteia M. D. S., dar și de martora L. L., cu toții relatând că în momentul în care M. V. a ridicat furca încercând să îl lovească pe D. în cap cu ea, s-a interpus între ei A., astfel că aceasta a primit din plin lovitura, căzând în stare de inconștiență.
De asemenea și martorul C. C., singurul care nu este în nici un grad de rudenie cu nici una dintre părți, declară că a văzut-o pe A. lovită și curgându-i sânge din cap, însă nu a văzut cine a lovit-o.
Având în vedere declarațiile părții vătămate, ale soțului acesteia, ale martorei L. L., toate coroborate cu R. de constatare medico-legală nr.
1806/II/a/45 din (...) emis de SML B.-N., care concluzionează că numita M.
A. R. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și cădere, acestea necesitând spre vindecare un nr. de
1. zile de îngrijiri medicale (f. 59,60), instanța a conchis că aceasta a fost agresată de inculpatul M. V.
Aceste probe combat depozițiile martorilor care neagă agresiunea exercitată de M. V. asupra acesteia.
Inculpatul M. V. neagă și existența infracțiunii de lovire exercitată asupra părții vătămate M. D. S., însă vinovăția sa este dovedită de declarațiile părții vătămate M. A. R., de aceeași martori L. L. și C. C., precum și de R. de constatare medico-legală nr. 1805/II/a/44 din (...) emis de SML B.-N., care concluzionează că numitul M. D. S. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur (mai probabil leziuni de autoapărare), acestea necesită pt. vindecare un nr. de 5/6 zile de îngrijiri medicale (dacă nu survin complicații) și nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții (f. 50).
Prin raportul de constatare medico-legală nr.1884/II/a/47 din data de
17 iulie 2008, emis de către S. J. de M. L. B.-N., s-a concluzionat că numitul
M. V. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui motofierăstrău, acestea au necesitat pentru vindecare un nr. de 3. de îngrijiri medicale, dar ele nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții (f. 31-32).
La solicitarea părții vătămate/. M. V., în faza de urmărire penală s-a efectuat și o expertiză medico-legală la nivelul aceleiași instituții de medicină legală mai sus-menționate, concluzionându-se următoarele:
sus-numitul prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui motofierăstrău, acestea necesitând spre vindecare un nr. de 5. zile de îngrijiri medicale, perioadă în care se include și tratamentul de fizioterapie;
leziunile traumatice pot data din 29 iunie 2008 și nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții victimei ori pe cele ale noțiunii de infirmitate;
leziunile suferite cu ocazia evenimentului i-au determinat victimei o pierdere totală, temporară, a capacității de muncă pe o perioadă de 53 de zile de la data producerii lor și ulterior o scădere temporară a capacității de muncă pentru afecțiunea suferită cu 25-30°/o până în prezent;
aprecierile finale medico-legale ale unui procent de scădere permanentă a capacității de muncă, se va putea preciza printr-o altă expertiză medico-legală după epuizarea tuturor mijloacelor medicale și chirurgicale de recuperare (f. 33-35).
La termenul de judecată din data de 28 martie 2011, la solicitarea aceleiași părți vătămate/. M. V., instanța a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, prin care să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale aferent leziunilor suferite; dacă leziunile suferite au fost de natură să pună în pericol viața părții vătămate M. V. dacă prin vătămările suferite de acesta i-a fost cauzată acestuia o infirmitate care i-a afectat capacitatea de muncă, iar în caz afirmativ să se indice și procentul de reducere a capacității de muncă
Prin R. de nouă expertiză medico-legală nr. 2667/VI/a/9 întocmit de
IML C.-N., se concluzionează că leziunile suferite de numitul M. V. au putut necesita pentru vindecare un număr de 52-53 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, acestea au pus în primejdie viața victimei, susnumitul prezintă incapacitate adaptativă 40%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.
Raportat la concluziile acestei expertize, instanța, din oficiu, a pus în discuție părților schimbarea de încadrare juridică a faptei comise de inculpatul M. D. S., din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.";b"; Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.";b"; Cod penal.
Apărătorul părții vătămate-inculpat M. V. a precizat că se impune schimbarea încadrării juridice și, în subsidiar, a solicitat scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la procuror pentru a se începe urmărirea penală cu privire la infracțiunea de tentativă de omor.
Apărătorul inculpatului/. vătămată M. D. S. a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, dar s-a opus trimiterii cauzei la procuror în vederea cercetării acestuia pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
Reprezentanta parchetului este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul M. D. S. în vătămare corporală gravă, dar se opune schimbării încadrării juridice a faptei prev. de art.182 alin.2
Cod penal cu aplicarea art.37 lit.";b"; Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor.
În temeiul art. 334 C.pr.pen. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul M. D. S. din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C., cu aplic. art. 73 lit. b C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., cu aplic. art. 73 lit. b C..
Totodată a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice și de trimitere a cauzei la procuror solicitată de apărătorul inculpatului M. V., din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C., cu aplic. art. 73 lit. b C. în infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. rap. la art. 174 C., ca fiind neîntemeiată.
În literatura juridică și în practica judiciară s-a pus în mod frecvent problema diferenței dintre tentativa la omor și vătămarea corporală gravă, subliniindu-se că urmarea celor două infracțiuni este comună, ea constând în „punerea în primejdie a vieții persoanei";.
Expresia „punerea în primejdie a vieții persoanei"; prezintă două accepțiuni: a) una juridică, ce constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia și caracterizate de intenția specifică de omor, care să demonstreze prin natura lor și împrejurările de săvârșire, că infractorul a avut intenția de a ucide, nu intenția generală de vătămare a integrității corporale sau a sănătății victimei.
Ambele infracțiuni, atât vătămarea corporală gravă, cât și tentativa la omor au același obiect juridic: viața persoanei. Astfel, tentativa la omor constă în punerea în executare a hotărârii de a ucide o persoană, iar vătămarea corporală gravă, prin punerea în primejdie a vieții persoanei, constă în fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care a produs drept consecință punerea în primejdie a vieții persoanei. b) alta medico-legală, constând în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, generat de natura și gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, pericol ce poate fi imediat, tardiv sau potențial, important fiind ca leziunea să determine moartea, indiferent de modul de îndepărtare a lui (prin tratament medical sau reactivitate organică crescută).
Infracțiunea de vătămarea corporală gravă, în modalitatea punerii în primejdie a vieții persoanei, nu poate avea în vedere decât accepțiunea medico-legală a expresiei, iar tentativa la omor pe cea juridică.
De aceea, pentru reținerea infracțiunii de vătămarea corporală gravă este absolut necesar ca în actul medico-legal să se releve că leziunile cauzate de autor prin fapta sa au pus în primejdie viața victimei. Aprecierea medico- legală privind punerea în primejdie a vieții persoanei este necesară doar pentru încadrarea faptei în art. 182 C.. Ea se poate referi fie la gravitatea inițială a leziunii, fie la iminența sau apariția de complicații, care pot duce la moartea victimei.
P. în primejdie a vieții persoanei în sens medical reprezintă în acest fel unicul criteriu de încadrare a faptei de vătămarea corporală gravă.
Întrucât infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. are în vedere sensul juridic al expresiei de punere în primejdie a vieții persoanei, aprecierea medico-legală de punere în primejdie a vieții nu poate constitui în acest caz prin ea însăși un criteriu de încadrare a faptei în tentativă la omor, ci, cel mult, un element de fapt, fiind necesar pentru a fi relevant să se coroboreze în mod obligatoriu și cu alte circumstanțe reale și personale (de ordin juridic), cum sunt, de pildă, intenția, premeditarea, regiunea corporală lezată, etc.
De aceea, împrejurarea, constatată medical, că victima a suferit leziuni care i-au pus în pericol viața nu poate fi folosită ca argument pentru încadrarea faptei în tentativă la omor, ci doar în vătămare corporală gravă.
În literatura juridică s-a subliniat, în mod unanim, că tentativa la omor se deosebește de vătămarea corporală gravă numai sub aspectul laturii subiective. Astfel, latura subiectivă a tentativei la omor se realizează prin intenție - directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea ei.
În speța, inculpatul M. D. S. nu a acționat cu intenția de omor, ci cu aceea de vătămare, el acționând sub imperiul provocării părții vătămate M. V. P. în primejdie a vieții acestuia a survenit în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat.
Starea de provocare a numitului M. D. S. este pe deplin dovedită de materialul probatoriu administrat în cauză. A. a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o acțiune provocatoare din partea lui M. V., care înarmat fiind cu o furcă cu dinții metalici, intenționând să-l lovească în zona capului, a aplicat o lovitură puternică soției acestuia, de o asemenea amploare, încât aceasta și-a pierdut cunoștința, căzând la pământ. A., în momentul în care V. a lovit din nou cu intenția de a-l nimeri de această dată pe D., acesta a lovit la rândul său cu drujba pornită, provocând leziunile specificate în actele medicale.
Conform teoriei și practicii judiciare, pentru a exista provocare trebuie să existe o violență. Prin violență, ca act de provocare, trebuie înțeles faptul material al atingerii corpului prin lovire, acțiune care să determine - așa cum s-a dovedit că s-a întâmplat în speța noastră - o puternică tulburare sau emoție inculpatului M. D. S., acțiunea ilicită gravă a lui M. V. fiind comisă cu intenție.
Raportat la cele reținute, instanța a considerat că în mod justificat în actul de sesizare s-a reținut în favoarea inculpatului/. vătămată M. D. S. circumstanța atenuantă a scuzei provocării, motiv pentru care la individualizarea pedepsei acestuia s-a ținut seama și de această împrejurare.
Atenuarea răspunderii și a pedepsei intervine datorită faptului că, pe de o parte, factorul intelectiv și volitiv al provocatului în momentul luării hotărârii infracționale este influențat de starea de puternică tulburare sau emoție (slăbirea autocontrolului), iar pe de altă parte, luarea hotărârii a fost determinată de conduita intenționat provocatoare a victimei. Starea de puternică tulburare sau emoție a existat (așa cum cere teoria și practica judiciară) pe toată durata comiterii acțiunii infracționale.
Întreaga stare de fapt care a fost expusă prin rechizitoriul parchetului și reținută de instanța de judecată se probează cu următoarele mijloace de
probă:
• proces-verbal de consemnare a plângerii penale f.- 4;
• proces-verbal de cercetare la fața locului + planșă foto f. - 10-17;
• plângere prealabilă formulată de M. D. S. la data de (...) f.
- 38 și declarațiile date în calitate de parte văt. la 30 iunie, la 22 aug.
2008 și la 17 apr. 2009"f. 39-41;
• plângere prealabilă formulată de M. A. R. la data de (...) f. -31 și declarațiile acestei părți vătămate din datele de 3 oct. 2008 ( f. - 52, 12 dec.
2008 f -53,54 și 26 martie 2009 f -55,56 ;
• declarațiile date de M. V. în calitate de parte vătămată (fără dată f.
- 18 și la data 26 martie 2009 f. - 19,20;
• rapoartele de constatare medico-legale nr.1805/ll/a/44/30 iunie 2008
și 1806/ ll/a/45/30 iunie 2008, emise de către S. județean de medicină legală B.-N., privind leziunile constatate asupra numiților M. D. S. și M. A.
R. f. - 50 și 59,60;
• raportul de constatare medico-legală nr. 1884/1 l/a/47 din data de 17 iulie 2008, emis de către S. județean de medicină legală B.-N., privind leziunile constatate asupra numitului M. V. f. - 31,32;
• raport de expertiză medico-legală nr. 152/1 l/h/1/2008 din 21 ianuarie 2009 e-mis de către S. județean de medicină legală B.-N. f. - 33-35;
• proces-verbal din data de 1 iulie 2008 de consemnare a declarației martorei C. M. A. f. - 61 -64;
• declarațiile date de M. V. în calitate de inculpat la datele de 6 oct.
2008 f. 21,22-, 17 decembrie 2008 f. - 23,24 și 26 martie 2009 f. - 25-27;
• declarațiile date de inculpatul M. D. S. la datele de 13 oct. 2008 f.-
42,43, 12 dec. 2008 f. - 44,45 și la data de 17 aprilie 2009 f. - 46,47;
• declarația martorei L. L. din data de 3 decembrie 2008 f.- 65 și din data de29 mai 2009 f.- 66;
• declarațiile martorului M. A. din datele de 1 iulie 2008 f.- 67,68, 3 octombrie 2008 f. - 69 și din 15 aprilie 2009 f.- 70,71;
• declarațiile martorului C. C. C. din datele de 30 iunie 2008 f. -72,73, de 3 octombrie 2008 f. - 74,75 și din 29 mai 2009 f. - 76;
• declarațiile martorului P. P. din datele de 4 august 2008 f..- 77, de 13 octombrie 2008 f. - 78 și din 15 aprilie 2009 f. - 79;
• declarațiile martorei M. R. M. din data de 25 iulie 2008 f.-80,81, din data de 3 octombrie 2008 f. - 82,83, precum și din data de 15 aprilie 2009 f.
-84,85;
• declarația martorului L. T. din data de 3 octombrie 2008 f.- 90;
• declarația martorului O. E. din data de 3 octombrie 2008 f.- 91;
• declarația martorului L. A. C. din data de 9 octombrie 2008 f. - 86 și din data de 15 aprilie 2009 f. - 87;
• declarația martorului C. L. C. din data de 26 iunie 2009 f. - 89;
• declarația martorului M. L. din data de 23 iunie 2009 f.- 88.
În drept, fapta inculpatului M. D. S. de a o agresa fizic pe partea vătămată M. V., producându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 5. zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, comisă în condițiile circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 182 alin. 2 C., cu aplic. art. 73 lit. b C., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c C. și făcând astfel aplic. art. 76 lit. d C..
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale ale C.ui penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 182 alin. 2 C. (2-10 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată a făcut aplicarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a și c C., întrucât instanța a apreciat că inculpatul a avut o conduită bună atât înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și pe parcursul instrumentării cauzei, recunoscându-și vinovăția.
În baza art. 81 alin. 2 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana infractorului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.pr.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C., a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.. În consecință, în temeiul dispozițiilor art.
71 C., instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a
II-a și lit. b C., pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost obligat la prelevarea probelor biologice conform dispozițiilor din prezenta lege.
Fapta inculpatului M. V. de a lovi pe partea vătămată M. D. S., producându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C., pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat de a lovi pe partea vătămată M. A. R., producându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
Instanța a constatat că cele două infracțiuni au fost comise sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a C., iar în temeiul art. 34 lit. b C. a dispus contopirea acestora, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 luni închisoare.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, sens în care va stabili un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C..
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de C. civil, având în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta inculpatului M. D. S. -integritatea corporală, intensitatea suferințelor fizice și psihice ale părții vătămate, concretizate în numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, sentimentul de umilință față de cei din jur, dar ținând cont și de faptul că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, așa cum reiese din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V. și, în consecință, l-a obligat inculpatul M. D. S. la plata următoarelor sume:
- 904 lei către S. J. de U. B., str. General Gr. B., nr. 43, jud. B.-N., cu titlu de despăgubiri civile, conform adresei nr. 696/(...) (f. 125), reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate M. V. la secția de chirurgie în perioada 29.06 - (...).
- 2.048,75 lei cu titlu daune materiale în favoarea părții civile M. V., calculate conform probelor testimoniale administrate și documentelor depuse. În perioada în care partea vătămată nu a putut desfășura activitățile specifice în gospodăria proprie și în agricultură a angajat persoane care au fost plătite pentru munca desfășurată, astfel:
cosit - 2 zile x 50 lei/zi = 100 lei;
crăpat lemne - 20 lei/ căruță x 5 căruțe = 100 lei;
agricultură - 35 lei/zi x 10 zile (medie) = 350 lei;
gospodărie - 10 lei/zi x 53 zile = 530 lei;
transporturi cu căruța - 30 lei/transport x 10 transporturi =
300 lei;
ultimul transport cu căruța = 100 lei;
diferența dintre salariu și indemnizația pentru concediu de boală
= 175 lei;
examinări medicale + tratamente = 150 lei;
transporturi (c/val. bilete de călătorie) = 243,75 lei.
---------------------
TOTAL: 2.048,75 lei
Instanța a respins ca totalmente nedovedite celelalte pretenții formulate pentru daune materiale.
Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate de partea vătămată, instanța apreciază că suma solicitată de către acesta este exagerată și nejustificată, cu atât mai mult cu cât aceasta este vinovată de declanșarea conflictului, fără o provocare făcută inculpatului M. D. S. nu s-ar fi ajuns la acest eveniment nefericit.
Conform practicii judiciare, în cazul reținerii scuzei provocării nu se acordă daune morale sau, în cazul în care instanța consideră că s-ar impune totuși acordarea acestora, cuantumul lor se reduce substanțial.
În speța de față, instanța a considerat că partea vătămată este totuși îndreptățită să primească o sumă modică cu titlu de daune morale, raportat la leziunile traumatice grave suferite în urma altercației, la durata îngrijirilor medicale, faptul că partea vătămată a fost nevoită să suporte o vreme mediul spitalicesc și să suporte intervenții chirurgicale. De asemenea, instanța a luat în considerarea suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată, afectarea capacității sale funcționale pe o anumită perioadă de timp.
Pentru aceste considerente, inculpatul M. D. S. a fost obligat să achite părții vătămate și suma de 5.000 lei cu titlu daune morale, cu mențiunea (așa cum am precizat anterior) că instanța a avut în vedere scuza provocării prev. de art. 73 lit. b C..
În ceea ce privește al treilea capăt de cerere din constituirea de parte civilă, dat fiind nedovedirea împrejurărilor care să impună acordarea lor, instanța a respins ca neîntemeiată solicitarea de obligare a inculpatului M. D. S. la plata către partea civilă a unei rente viagere lunare (despăgubiri periodice).
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că partea vătămată nu a probat existența unui prejudiciu cert, de actualitate și care să se întindă în timp până la însănătoșirea sa deplină.
Așa cum reiese din adresa nr. 3602/(...) emisă de P. comunei B. de Jos, partea vătămată a beneficiat de concediu medical pe perioada lunilor iulie și august 2008, apoi și-a continuat activitatea în mod normal până la finele anului 2008, întrucât la data de (...) i-a expirat contractul de muncă pe perioadă determinată.
În atare situație, instanța a apreciat că partea civilă nu este îndreptățită să solicite o rentă lunară, întrucât a realizat venituri proprii.
În privința acțiunilor civile formulate de părțile civile M. D. S. și M. A. R., instanța le-a admis doar în parte și l-a obligat astfel pe inculpatul M. V. la plata sumelor de 270 lei, respectiv 360 lei cu titlu de daune materiale în favoarea celor două părți civile, precum și la plata daunelor morale în cuantum de câte 1.000 lei în favoarea acestora.
Sumele acordate au fost stabilite raportat la declarațiile martorilor audiați în cauză, aceștia precizând faptul că o zi de muncă în agricultură se plătește cu 35 lei pentru un bărbat și 20 lei pentru o femeie, iar o zi de muncă în gospodărie se plătește cu 10 lei. Astfel, pentru partea vătămată M. D. S. suma de 270 lei s-a calculat astfel:
agricultură - 6 zile x 35 lei/zi = 210 lei
gospodărie - 6 zile x 10 lei /zi = 60 lei.
-------------------------
TOTAL: 270 lei
Pentru partea vătămată M. A. R. instanța a acordat suma de 360 lei cu titlu despăgubiri civile calculate astfel:
agricultură - 12 zile x 20 lei/zi = 240 lei
gospodărie - 12 zile x 10 lei/zi = 120 lei.
-------------------------
TOTAL: 360 lei
Prin faptele de lovire s-a adus atingere nu numai patrimoniului părților civile M. D. S. și M. A. R., dar și drepturilor personal nepatrimoniale, întrucât acestora le-au fost produse suferințe fizice și psihice, deduse din natura leziunilor traumatice care afectează negativ participarea lor la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Atât în practică, cât și în literatura de specialitate s-a apreciat că prejudiciul moral este greu de cuantificat, neexistând criterii, norme clare în acest sens, trebuie avute în vedere toate urmările evidențiate în certificatele medico-legale și de martorii audiați în cauză.
Totodată cuantumul daunelor morale, pe cât posibil, trebuie să asigure o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice suportate de părțile civile, dar nu pot constitui o modalitate de îmbogățire a acestora, astfel încât față de suma de 20.000 lei solicitată, instanța apreciază că obligarea inculpatului la daune morale în valoare de câte 1.000 lei pentru fiecare parte civilă este suficientă.
În baza art. 193 alin. 1C.pr.pen. inculpatul M. V. a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței anexate nr. 036/(...).
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. instanța a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs ambii inculpați, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul M. D. S. a învederat faptul că, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, de starea de provocare reținută se impune reducerea cuantumului pedepsei precum și a despăgubirilor solicitate.
În motivarea recursului său, inculpatul M. V. a arătat faptul că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, astfel că se impune achitarea sa sau în subsidiar, înlocuirea răspunderii penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât, în opinia sa, leziunile suferite de inculpatul-parte vătămată M. D. S. s-au produs accidental în timpul altercației. Sub aspectul laturii civile, critica inculpatului-parte vătămată M. V. se referă la cuantumul daunelor morale stabilit de către prima instanță, acesta fiind din punctul său de vedere neîndestulător.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpaților care la data de 29 iunie 2008 pe fondul unui conflict ai vechi, s-au agresta fizic reciproc cauzându-și leziuni fizice importante.
Sub aspectul stării de fapt se reține că inculpatul M. V. le-a lovit pe părțile vătămate M. D. S. și M. A. R. cu furca producându-le leziuni ce au necesitat spre vindecare de 11-12 zile de îngrijiri medicale în cazul părții vătămate M. A. R. și respectiv de 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru cealaltă parte vătămată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. S. se reține că acesta i-a aplicat părții vătămate M. V. două lovituri cu lama fierăstrăului, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un nr. de 5. zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Susținerile inculpatului M. V. referitoare la faptul că a lovit doar accidental părțile vătămate și că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de lovire s-au dovedit a fi nesincere fiind infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză.
În urma unei analize detaliate a probelor administrate în cauză în sensul art.63 C., instanța de fond, în mod corect, a constatat că inculpatul- parte vătămată M. V. nu numai că se face vinovat de fapta descrisă dar și că atitudinea acestuia se circumscrie prevederilor art.73 lit.b C., a scuzei provocării, reacția sa agresivă provocând inculpatului-parte vătămată M. D. S. o puternică tulburare, care a condus, ulterior la agresarea părții vătămate M. V.
Instanța de fond a individualizat corect și judicios pedepsele ținând seama de criteriile prevăzute de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de urmările produse precum și de persoanele inculpaților, lipsa de antecedente penale ale acestora dar și de comportamentul procesual diferit al celor doi inculpați.
Tot în mod corect, printr-o analiză detaliată a probelor și argumentat juridic, instanța de fond a soluționat și latura civilă a cauzei, cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului M. D. S. sunt în măsură să repare prejudiciul nepatrimonial cauzat.
Față de cele de mai sus, apreciind că hotărârea atacată este temeinică
și legală vom respinge, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. ca nefondate recursurile declarate.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. R. pentru inculpatul M. V.
Va obliga pe fiecare recurent inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. D. S., domiciliat în B. de Jos, nr. 130, jud. B. N. și M. V., domiciliat în B. de Jos, nr. 111, jud. B. N. împotriva sentinței penale nr. 445 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei B.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. R. pentru inculpatul M. V.
Obligă pe fiecare recurent inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. I. C. M. M. R.
L. A. S.
G.IER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.S. A.
| ← Încheierea penală nr. 735/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 279/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
